Convicted lawyer's forgery sentence upheld; double appeal by defendant and civil parties rejected.

Asupra apelurilor penale de faţă;

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 169/F din 2 noiembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală în Dosarul nr. x/2/2015, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracţiunea prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 290 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 a condamnat pe inculpata A., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată (2 acte materiale).

În baza art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969.

În baza art. 81 - 82 C. pen. din 1969 a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 6 luni închisoare pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 6 luni, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 şi 84 C. pen. din 1969 referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969 a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii.

A respins ca neîntemeiate acţiunile civile promovate de părţile civile B. şi C.

A constatat că SC D. SA nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus desfiinţarea contractelor de asistenţă juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 4.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut, în esenţă, că în cursul anului 2007 inculpata A. în calitate de avocat, a acordat asistenţă juridică şi reprezentare persoanelor vătămate B. şi C., în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, obligându-se totodată să redacteze şi să susţină cererea de ordonanţă preşedinţială şi contestaţie la executare, sens în care a încheiat cu persoanele vătămate contractele de asistenţă juridică numerele: din 4 mai 2007 şi din 25 septembrie 2007, contracte ce au fost semnate la rubrica "Client" de către persoana vătămată B. şi în cuprinsul cărora au fost menţionate ca onorarii sumele de 500 RON, respectiv 1.300 RON, persoana vătămată primind de la inculpată originalele (exemplarul 1) al acestor două contracte de asistenţă juridică. Ulterior încheierii contractelor de asistenţă juridică menţionate, inculpata A. le-a mai acordat persoanelor vătămate asistenţă juridică şi în Dosarul civil nr. x/303/2007 aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, atât cu ocazia judecării cauzei la fond, sens în care persoana vătămată B. a semnat numai împuternicirea avocaţială la data de 9 mai 2007, cât şi a exercitării căii de atac, fără a se încheia vreun contract de asistenţă juridică între părţi şi, prin urmare, fără a se preciza suma de bani ce reprezenta onorariul cuvenit inculpatei pentru serviciile prestate în această cauză sau să se stabilească plata vreunui onorariu de succes.

După judecarea cauzei ce a format obiectul Dosarului civil nr. x/303/2007, la fond şi în calea de atac, la data de 19 iunie 2008, Cabinetul Individual de Avocatură "A.", prin avocat A., a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "E." executarea silită mobiliară şi imobiliară împotriva debitorilor B. şi C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistenţă Juridică din 9 mai 2007, pentru suma de 3.500 RON - reprezentând onorariu avocat şi suma de 5.000 euro - reprezentând onorariu de succes, ce formează obiectul Dosarului de executare silită nr. x/2008 şi tot la data de 19 iunie 2008 Cabinetul Individual de Avocatură "A.", prin avocat A., a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "E." executarea silită mobiliară şi imobiliară împotriva debitorilor B. şi C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistenţă Juridică din 16 aprilie 2008, pentru suma de 2.000 RON - reprezentând onorariu avocat, ce formează obiectul Dosarului de executare silită nr. x/2008.

S-a mai reţinut că, în contextul arătat, somaţi fiind de către Biroul Executorului Judecătoresc "E." să achite inculpatei A., în calitate de creditor, sumele de bani din titlurile executorii reprezentate de cele două contracte de asistenţă juridică menţionate, şi anume onorariile şi onorariul de succes, persoanele vătămate s-au deplasat la sediul biroului executorului judecătoresc pentru a afla despre ce era vorba, ocazie cu care au aflat de existenţa celor două contracte de asistenţă juridică, anexate de inculpată cererilor de executare silită formulate, exemplarele 2 (autocopiativ), unde la rubrica "Client'' era executată semnătura persoanei vătămate B., semnătură pe care aceasta nu o executase, deoarece, deşi inculpata le asigurase asistenţă juridică şi reprezentare în Dosarul civil nr. x/303/2007, la fond şi în calea de atac, nu încheiase cu nici una dintre persoanele vătămate vreun contract de asistenţă juridică în care să stabilească cuantumul onorariului sau plata vreunui onorariu de succes, persoana vătămată B. semnând numai împuternicirea avocaţială pentru judecata la fond a cauzei şi stabilind cu inculpata, la propunerea acesteia din urmă, să încheie contractele de asistenţă juridică, pentru fond şi cale de atac, ulterior, lucru care nu s-a mai întâmplat.

A mai reţinut instanţa de fond că, din examinarea Contractului de Asistenţă Juridică din 9 mai 2007, a rezultat că acesta a fost încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură "A." prin avocat A. şi B. - în calitate de client, obiectul contractului constituindu-l "redactare acţiune în pretenţii, asistenţă juridică, reprezentare, redactare acte, cereri şi semnarea acestora, etc. şi redactare ordonanţă preşedinţială, sechestru asigurător, asistenţă, reprezentare etc.", între părţi convenindu-se un onorariu în cuantum de 3.500 RON şi un onorariu de succes în cuantum de 5.000 euro, sume ce urmau a fi achitate după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile. La rubrica "Client" a acestui contract a semnat persoana vătămată B., iar la rubrica "Atest Data, Conţinutul Actului şi Identitatea Semnatarului Prezentului Contract, prin Avocat" a semnat inculpata A.

De asemenea, s-a reţinut că, din examinarea Contractului de Asistenţă Juridică din 16 aprilie 2008 a rezultat că acesta a fost încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură "A." prin avocat A. şi B. - în calitate de client, obiectul contractului constituindu-l "asistenţă juridică, reprezentare, redactare de cereri şi semnarea acestora în Dosar x/303/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă", între părţi convenindu-se un onorariu de 2.000 lei, ce se va achita la rămânerea definitivă şi irevocabilă a Sentinţei civile 8329/2007. La rubrica "Client" a acestui contract a semnat persoana vătămată B., iar la rubrica "Atest Data, Conţinutul Actului şi Identitatea Semnatarului Prezentului Contract, prin Avocat" a semnat inculpata A.

Astfel, în cauză a fost dispusă efectuarea unei expertize criminalistice grafice a semnăturilor aplicate la rubrica "Client/Reprezentant" din Contractele de Asistenţă Juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008, exemplarul 2 - autocopiativ, şi a semnăturilor aplicate la rubrica "Atest data, conţinutul actului şi identitatea semnatarului prezentului contract prin avocat" din aceste două contracte de asistenţă juridică, iar prin raportul de expertiză din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, întocmit în cauză, s-a constatat că: "Semnăturile de la rubrica "Client/Reprezentant" de pe exemplarele autocopiative ale Contractelor de Asistenţă Juridică cu din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008, ambele încheiate între Cabinetul Individual de Avocatură "A." şi B., nu au fost executate de titulara B. şi nu se poate stabili dacă au fost executate de către C. ori A., întrucât sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă după model a semnăturilor autentice ale titularei şi că "Semnăturile de la rubrica "forma de exercitare a profesiei" de pe aceleaşi documente au fost executate de A."

Instanţa de fond a mai reţinut că situaţia de fapt reţinută este dovedită cu următoarele mijloace de probă: plângere penală persoane vătămate B. şi C.; contractele de asistenţă juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008, exemplarul 2 - autocopiativ, depuse de inculpată la Biroul Executorului Judecătoresc "E." pentru punerea lor în executare; Dosarele de executare silită nr. x/2008 şi nr. x/2008 ale Biroului Executorului Judecătoresc "E."; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 noiembrie 2008 al D.G.P.M. Bucureşti - Serviciul Criminalistic; raport de expertiză din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice; adresa din 20 octombrie 2014 a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice privind comunicarea unor date şi informaţii în legătură cu Raportul de Expertiză Criminalistică din 31 ianuarie 2004 solicitate prin ordonanţa din data de 18 iulie 2014 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, urmare obiecţiunilor ridicate de inculpată; nota de obiecţiuni din 12 martie 2014 la raportul de expertiză criminalistică întocmit de către Laboratorul Criminalistic al Ministerului de Interne a expertului parte F., propus de persoanele vătămate; declaraţiile părţilor civile B. şi C.; declaraţiile martorilor G. şi H., date atât pe parcursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti; adresa din 19 decembrie 2013 a Baroului Bucureşti prin care se răspunde solicitării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti de a comunica dacă împotriva inculpatei s-au înregistrat plângeri formulate de diferite persoane cărora aceasta le-a asigurat asistenţă juridică, privind menţionarea, în fals, pe contractele de asistenţă juridică, a onorariilor de succes şi totodată să înainteze copii de pe plângerile formulate şi de pe soluţiile dispuse de barou; declaraţiile inculpatei A. date pe parcursul urmăririi penale.

Referitor la încadrarea juridică şi sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile Curtea a reţinut că, în speţă, deşi atât legea veche cât şi legea nouă prevăd aceleaşi limite de pedeapsă pentru infracţiunea ce face obiectul judecaţii (uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), şi anume închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, vechea reglementare este mai favorabilă inculpatei sub aspectul duratei termenului de prescripţie specială care este mai scurt în prima ipoteză, şi anume 7 ani şi 6 luni conform art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, faţă de 10 ani conform art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. cât şi sub aspectul tratamentului sancţionator al infracţiunii continuate, deoarece sporul de pedeapsă care s-ar putea aplica ar fi de cel mult 3 ani închisoare (art. 36 alin. (1) C. pen.), faţă de 5 ani închisoare (art. 42 cu trimitere la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969).

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei, Curtea a reţinut că, în pofida atitudinii adoptate de inculpată pe parcursul procesului penal, de negare a faptei comise, totuşi aceasta, pe lângă faptul că se afla la primul conflict cu legea penală, a prestat în fapt asistenţa juridică soţilor B. şi C. în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, atât în faza de fond cât şi în cea de recurs, a negociat cu părţile vătămate plata onorariului, inclusiv a celui de succes dar nu a fost remunerată corespunzător, motiv pentru care a şi recurs la gestul extrem de a întocmi în fals şi utiliza cele două contracte de asistenţă juridică în vederea recuperării întregii sume convenite verbal cu soţii B. şi C.

Astfel, Curtea a considerat că este suficient a i se aplica inculpatei A. pentru infracţiunea săvârşită o pedeapsă de 6 luni închisoare, orientată spre minimul special prevăzut de legiuitor (în speţă 3 luni), apreciind că nu este oportună stabilirea pedepsei alternative a amenzii penale dat fiind că, faţă de calitatea pe care inculpata o deţinea la data faptelor, aceea de avocat, deci o bună cunoscătoare a normelor de drept penal material şi implicit a consecinţelor nerespectării acestor dispoziţii, fapta prezintă o gravitate ridicată ce impune un tratament penal mai sever.

Referitor la latura civilă a cauzei, instanţa de fond a reţinut că, pe parcursul procesului penal, persoanele vătămate B. şi C. au învederat că se constituie părţi civile în cauză cu suma de 20.000 euro fiecare cu titlu de daune morale (încheiere din 13 octombrie 2015) solicitare care a fost însă respinsă ca neîntemeiată având în vedere, pe de o parte, că infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată este îndreptată împotriva altor valori sociale ocrotite de legea penală decât cele a căror lezare poate da naştere unui prejudiciu moral ce se impune a fi reparat printr-un echivalent bănesc (cum ar fi integritatea corporală, sănătatea sau viaţa persoanei), iar pe de altă parte un astfel de prejudiciu nu a fost dovedit.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au declarat apel inculpata A. şi părţile civile B. şi C. care au formulat critici de nelegalitate şi netemeinicie după cum urmează:

Apelantele părţi civile au învederat faptul că instanţa de fond a omis să se pronunţe cu privire la daunele materiale reprezentând prejudiciul produs prin punerea în executare a celor două contracte de asistenţă juridică şi, în mod neîntemeiat, a respins cererea de acordare a daunelor morale.

Referitor la daunele morale, au considerat că instanţa de fond a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 290 alin. (1) C. pen. din 1960, infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată presupunând o urmare imediată care constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite (încrederea publică în valoarea probantă a înscrisurilor sub semnătură privată) decurgând din producerea efectivă a unui înscris sub semnătură privată cu aparenţa de înscris adevărat, care a fost folosit ori dat spre folosinţă. Pentru existenţa acestei infracţiuni, nu este necesar ca înscrisul să fi fost folosit potrivit destinaţiei juridice, fiind suficient ca utilizarea lui să fie aptă a produce consecinţe juridice, chiar şi altele decât cele avute în vedere iniţial de autorul înscrisului, consumarea infracţiunii având loc la momentul la care autorul falsului foloseşte înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, moment în care se produce şi urmare periculoasă. Astfel, infracţiunea are formă consumată indiferent dacă respectiva consecinţă juridică urmărită de inculpat a fost sau nu produsă.

Cu toate acestea, ideea de răspundere juridică materială sau morală este strâns legată de aceea de prejudiciu, noţiune care înseamnă rezultatul dăunător, produs de o persoană în dauna alteia.

Repararea prejudiciului sub orice formă constituie obligaţia persoanei care a comis fapta generatoare de prejudicii. Repararea integrală a prejudiciului, presupune înlăturarea tuturor consecinţelor produse de un fapt ilicit şi culpabil, în scopul repunerii victimei, pe cât posibil, în situaţia anterioară.

Practic, despăgubirile acordate victimei, trebuie să constituie o justă şi integrală reparare a pagubei cauzate prin fapta ilicită a autorului, victima unui fapt ilicit având dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit, întinderea despăgubirilor fiind determinată de principiile reparaţiei integrale a prejudiciului.

Or, este în mod evident greşită susţinerea instanţei de fond, potrivit căreia prejudiciul moral suferit nu a fost dovedit, atât timp cât prejudiciul nepatrimonial sau moral este rezultatul dăunător direct, de natură nepatrimonială al unei fapte ilicite şi culpabile, prin care se aduce atingere valorilor cu conţinut neeconomic ce definesc personalitatea umană.

Chiar şi în măsura în care prin infracţiunea comisă nu s-a produs un prejudiciu vizibil ce priveşte integritatea corporală sau viaţa, trebuie avut în vedere că despăgubirea trebuie să acopere suferinţa morală ai cărei subiecţi au fost de mai bine de 7 ani, timp în care au fost nevoiţi să împrumute diverse sume de bani pentru încetarea executării silite, iar ulterior pentru susţinerea prezentului proces penal.

Totodată, au învederat că au fost supuşi în această perioadă la un stres şi la o stare de incertitudine constantă, care produc consecinţe directe asupra stării de sănătate fizică şi psihică.

Evaluarea daunelor morale nu poate fi tăcută în aceleaşi condiţii ca evaluarea celor patrimoniale, ci aceasta trebuie să aibă în vedere importanţa socială a valorii lezate prin săvârşirea faptei ilicite, caz în care valoarea poate avea atât un conţinut subiectiv, cât şi un conţinut obiectiv, expresie a realităţii obiective.

Pe de altă parte, personalitatea victimei poate fi un alt criteriu care completează criteriul importanţei valorii lezate, precum şi repercusiunile asupra situaţiei sociale a victimei, inclusiv pe plan familial sau profesional, prin atingerile aduse onoarei şi demnităţii victimei.

De asemenea, un alt criteriu care trebuie avut în vedere este şi acela al echităţii, respectiv ca daunele morale să exprime cerinţele de dreptate şi echitate.

Faţă de toate acestea, au solicitat instanţei de judecată ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună admiterea acţiunii civile formulate, în totalitate, obligarea inculpatei A. şi asigurătorului SC D. SA la plata sumei de 5.500 lei şi 5.000 euro cu titlu de despăgubiri materiale şi a sumei de 20.000 euro cu titlu de daune morale, pentru fiecare parte civilă; obligarea inculpatei A. şi asigurătorului SC D. SA la plata în totalitate a cheltuielilor de judecată suportate în cursul urmăririi penale şi a judecăţii în fond a cauzei, conform dovezilor aflate la dosarul cauzei.

În drept, au invocat dispoziţiile art. 408 - 425 din Noul C. proc. pen.

Apelanta inculpată A., prin apărător ales, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului formulat şi, rejudecând, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. să se dispună achitarea sa, întrucât fapta nu există. A apreciat că legea penală mai favorabilă este C. pen. anterior.

În subsidiar, în temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a solicitat achitarea, apreciind că, dincolo de orice dubiu, nu s-a stabilit că inculpata A. este persoana care a săvârşit infracţiunea dedusă judecăţii. A arătat că prin Sentinţa penală nr. 40 din data de 26 ianuarie 2011 Curtea de Apel Bucureşti a admis plângerea împotriva soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de inculpata A. şi a dispus să se stabilească pe bază de dovezi în posesia cui se află exemplarele originale ale contractelor de asistenţă juridică şi în ce măsură expertiza grafoscopică ar putea stabili pe baza exemplarelor contractelor de asistenţă juridică ori a hârtiilor autocopiative dacă semnăturile cu privire la care se susţine că nu aparţin numitei B. sunt false, au fost sau nu executate de către inculpată. Or, această dispoziţie a Curţii de Apel Bucureşti nu a fost însuşită de către organul de urmărire penală, nefiind audiate persoane cu privire la aspectele pentru care această instanţă a admis plângerea.

De altfel, Curtea de Apel Bucureşti a statuat că este necesară reaudierea petentei, a persoanelor implicate şi completarea probatoriului prin efectuarea unei expertize grafoscopice, or, organul de urmărire penală reinvestit a început urmărirea penală, fără a efectua acte de urmărire penală cu privire la locul şi persoana în posesia căreia s-ar fi aflat exemplarele originale ale contractului de asistenţă juridică în vederea efectuării expertizei tehnico-ştiinţifică şi nici nu a statuat pe bază de probe dacă inculpata A. a falsificat contractele de asistenţă juridică.

A susţinut că, niciun mijloc de probă nu demonstrează faptul că inculpata A. a falsificat vreo semnătură, de altfel, cele trei expertize efectuate pe parcursul procesului penal, inclusiv ultima expertiză întocmită de expertul I., arată că nu se poate stabili că semnăturile despre care se susţine că nu ar fi fost executate de B. aparţin inculpatei A. ori părţii civile C.. În atare situaţie, nici organul de urmărire penală şi nici instanţa de judecată nu au stabilit cu exactitate realitatea desfăşurării evenimentelor în litigiul patrimonial izvorât dintr-un contract de asistenţă juridică.

A mai susţinut că pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată este obligatoriu să se dovedească autorul falsului, care trebuie să fie şi cel care a folosit înscrisul falsificat. Or, în cazul celor două contracte de asistenţă juridică nu s-a stabilit că inculpata A. este autorul infracţiunii de fals, iar folosirea acestor contracte nu s-a efectuat în momentul în care inculpata s-a adresat executorului judecătoresc pentru a-şi încasa onorariul de succes, ci în momentul în care a fost eliberată împuternicirea avocaţială. A arătat că partea civilă B. a susţinut în faţa instanţei de fond faptul că nu a avut cunoştinţă de conţinutul celor două contracte de asistenţă juridică şi că a fost înşelată de către clienta sa sub aspectul că, contractele de asistenţă juridică urmau să fie semnate în momentul finalizării litigiilor, apreciind că această susţinere este neadevărată pentru că au fost întocmite împuternicirile avocaţiale în care se menţionează expressis-verbis numărul şi data contractelor de asistenţă juridică, împuterniciri semnate atât de B., cât şi de soţul acesteia, C.

Din perspectiva apărării, existenţa onorariului de succes a fost demonstrată în cursul cercetării judecătoreşti, instanţa de fond motivând sub acest aspect că onorariul de succes a existat şi a fost stabilit prin convenţia părţilor, fiind recunoscut de către H., rudă a petentei B. A arătat că H., audiat în calitate de martor, a declarat că a discutat cu inculpata despre onorariul de succes, stabilindu-se cuantumul acestuia. în opinia apărării, declaraţiile date de părţile civile B. şi C. în cursul urmăririi penale şi în cursul cercetării judecătoreşti sunt contradictorii, fapt care conduce la concluzia că inclusiv în faţa instanţei de apel nu s-a stabilit, dincolo de orice dubiu, vinovăţia inculpatei. Pe cale de consecinţă, a apreciat că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 16 lit. c) C. proc. pen.

A învederat că cererile de acordare de daune morale şi materiale formulate de părţile civile B. şi C. sunt neîntemeiate, motivat de faptul că infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu este susceptibilă de a crea prejudicii de natură materială.

A solicitat admiterea apelului formulat de inculpata A., menţinerea contractelor de asistenţă juridică încheiate între inculpată şi părţile civile B. şi C. şi, pe cale de consecinţă, respingerea apelurilor formulate de către părţile civile.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma dispoziţiilor art. 420 - 421 C. proc. pen. şi a criticilor formulate de apelanţi, instanţa de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică urmând a o menţine ca atare.

Referitor la motivele de apel formulate de apelanta inculpată A., astfel cum au fost expuse în scris şi susţinute oral constată că starea de fapt reţinută de instanţa de fond este corectă, fundamentată pe o judicioasă apreciere şi interpretare a întregului material probator administrat în cauză şi anume: plângere penală persoane vătămate B. şi C.; contractele de asistenţă juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008, exemplarul 2 - autocopiativ, depuse de inculpată la Biroul Executorului Judecătoresc "E."; Dosarele de executare silită nr. x/2008 şi nr. x/2008 ale Biroului Executorului Judecătoresc "E."; raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 noiembrie 2008 al D.G.P.M. Bucureşti - Serviciul Criminalistic; raport de expertiză din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice; adresa din 20 octombrie 2014 a Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice privind comunicarea unor date şi informaţii în legătură cu Raportul de Expertiză Criminalistică din 31 ianuarie 2004 solicitate prin ordonanţa din data de 18 iulie 2014 de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, urmare obiecţiunilor ridicate de inculpată; nota de obiecţiuni din 12 martie 2014 la raportul de expertiză criminalistică întocmit de către Laboratorul Criminalistic al Ministerului de Interne a expertului parte F., propus de persoanele vătămate; declaraţiile părţilor civile B. şi C.; declaraţiile martorilor G. şi H., date atât pe parcursul urmăririi penale, cât şi al cercetării judecătoreşti; adresa din 19 decembrie 2013 a Baroului Bucureşti; declaraţiile inculpatei A. date pe parcursul procesului penal inclusiv în faţa instanţei de apel.

Astfel, probatoriul menţionat relevă neîndoios faptul că în cursul anului 2007, inculpata A., în calitate de avocat, a acordat asistenţă juridică şi reprezentare persoanelor vătămate B. şi C., în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, obligându-se să redacteze şi să susţină cererea de ordonanţă preşedinţială şi contestaţia la executare. În acest sens, inculpata a încheiat cu persoanele vătămate contractele de asistenţă juridică numerele: din 4 mai 2007 şi din 25 septembrie 2007, contracte care au fost semnate la rubrica "Client" de către persoana vătămată B. în cuprinsul acestora fiind menţionate ca onorarii sumele de 500 RON, respectiv 1.300 RON. Persoana vătămată a primit de la inculpată originalele (exemplarul 1) al acestor două contracte de asistenţă juridică.

După încheierea acestor contracte de asistenţă juridică, inculpata A. a acordat persoanelor vătămate asistenţă juridică şi în Dosarul civil nr. x/303/2007, aflat pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, atât la judecata cauzei în fond (sens în care persoana vătămată B. a semnat numai împuternicirea avocaţială la data de 9 mai 2007) cât şi la exercitarea căii de atac, fără a se încheia contract de asistenţă juridică între părţi şi, fără a se preciza suma de bani care reprezenta onorariul cuvenit inculpatei pentru serviciile prestate în această cauză ori plata unui onorariu numit "onorariu de succes".

După judecarea cauzei care a format obiectul Dosarului civil nr. x/303/2007, la data de 19 iunie 2008, Cabinetul Individual de Avocatură "A.", prin avocat A., a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "E." executarea silită mobiliară şi imobiliară împotriva debitorilor B. şi C., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistenţă Juridică din 9 mai 2007, pentru suma de 3.500 RON, sumă care reprezenta onorariul de avocat şi suma de 5.000 euro care reprezenta onorariul de succes, în acest sens formându-se Dosarul de executare silită nr. x/2008. La aceeaşi dată, Cabinetul Individual de Avocatură "A.", prin avocat A., a solicitat Biroului Executorului Judecătoresc "E." executarea silită mobiliară şi imobiliară împotriva aceloraşi debitori, în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de Asistenţă Juridică din 16 aprilie 2008, pentru suma de 2.000 RON, sumă care reprezenta onorariul de avocat, formându-se astfel Dosarul de executare silită nr. x/2008.

În aceste condiţii, persoanele vătămate, somate fiind de către Biroul Executorului Judecătoresc "E." să achite inculpatei A., în calitate de creditor, sumele de bani din titlurile executorii reprezentate de cele două contracte de asistenţă juridică (onorariile şi onorariul de succes) s-au deplasat la sediul biroului executorului judecătoresc, ocazie cu care au aflat de existenţa celor două contracte de asistenţă juridică, anexate de inculpată cererilor de executare silită formulate, exemplarele 2 (autocopiativ), unde la rubrica "Client" era executată semnătura persoanei vătămate B., semnătură pe care aceasta nu o executase, deoarece, deşi inculpata le asigurase asistenţă juridică şi reprezentare în Dosarul civil nr. x/303/2007, la fond şi în calea de atac, aceasta nu încheiase cu nici una dintre persoanele vătămate un contract de asistenţă juridică în care să stabilească cuantumul onorariului sau plata vreunui onorariu de succes. Este de precizat că persoana vătămată B. a semnat doar împuternicirea avocaţială pentru judecata la fond a cauzei şi a stabilit cu inculpata, la propunerea acesteia din urmă, să încheie contractele de asistenţă juridică, pentru fond şi cale de atac, ulterior, fapt care nu s-a mai întâmplat.

Din conţinutul Contractului de Asistenţă Juridică din 9 mai 2007, rezultă că acesta a fost încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură "A." prin avocat A. şi persoana vătămată B. în calitate de client, obiectul contractului fiind "redactare acţiune în pretenţii, asistenţă juridică, reprezentare, redactare acte, cereri şi semnarea acestora, etc. şi redactare ordonanţă preşedinţială, sechestru asigurător, asistenţă, reprezentare", iar între părţi s-a convenit un onorariu în cuantum de 3.500 RON şi un onorariu de succes în cuantum de 5.000 euro, sume ce urmau a fi achitate după rămânerea definitivă şi irevocabilă a sentinţei civile. De asemenea, probatoriul administrat relevă faptul că la rubrica "Client" a acestui contract a semnat persoana vătămată B., iar la rubrica "Atest Data, Conţinutul Actului şi Identitatea Semnatarului Prezentului Contract, prin Avocat" a semnat inculpata A.

Totodată, din Contractul de Asistenţă Juridică din 16 aprilie 2008 rezultă că acesta a fost încheiat între Cabinetul Individual de Avocatură "A." prin avocat A. şi persoana vătămată B. în calitate de client, obiectul contractului fiind "asistenţă juridică, reprezentare, redactare de cereri şi semnarea acestora în Dosar x/303/2007 al Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă", iar între părţi s-a convenit un onorariu de 2.000 lei, care urma a fi achitat la rămânerea definitivă şi irevocabilă a Sentinţei civile 8329/2007.

Concluziile Raportului de Expertiză din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, efectuat în cauză, a relevat faptul că: "Semnăturile de la rubrica "Client/Reprezentant" de pe exemplarele autocopiative ale Contractelor de Asistenţă Juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008, ambele încheiate între Cabinetul Individual de Avocatură "A." şi B., nu au fost executate de titulara B. şi nu se poate stabili dacă au fost executate de către C. ori A., întrucât sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă după model a semnăturilor autentice ale titularei" şi că "Semnăturile de la rubrica "forma de exercitare a profesiei" de pe aceleaşi documente au fost executate de A."

În raport de starea de fapt reţinută şi circumscrisă probatoriului menţionat, instanţa de control judiciar constată că susţinerile, apărările şi criticile formulate de inculpată sunt neîntemeiate.

Astfel, în declaraţiile date în tot cursul procesului penal, inculpata a negat săvârşirea infracţiunii reţinută în sarcina sa, arătând că semnăturile de la rubrica "Client" de pe contractele de asistenţă juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008 au fost executate de către persoana vătămată B. în prezenţa sa, la data semnării primului contract fiind de faţă şi soţul acesteia, persoana vătămată C. Aceasta a precizat că ambele contracte au fost încheiate pentru ambele părţi civile, dar au fost semnate numai de persoana vătămată B. în calitate de parte şi de reprezentant al soţului său. în acelaşi sens, inculpata a mai declarat că, o dată cu încheierea contractelor de asistenţă juridică, au fost semnate împuternicirile avocaţiale şi cererile de chemare în judecată. Inculpata a menţionat că a încheiat cu persoana vătămată B. patru sau cinci contracte de asistenţă juridică, că, de fiecare dată, i-a înmânat acesteia exemplarul original al contractului şi copii de pe toate cererile formulate în numele acestora, în calitate de avocat şi că persoana vătămată B. a însoţit-o de fiecare dată la instanţă şi la registratură în vederea depunerii de înscrisuri în dosare. In fine, inculpata a precizat că primul contract a fost semnat de persoana vătămată B. în sediul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti odată cu împuternicirea avocaţială şi cu cererea de chemare în judecată, ocazie cu care i-a fost achitat şi onorariul fix pentru care a emis chitanţă al cărei original se regăseşte la dosarul cauzei, că nu a falsificat semnătura persoanei vătămate B. de pe contractele de asistenţă juridică în cauză, aceasta fiind singura persoană care a executat semnăturile pe contracte şi pe celelalte cereri.

În contextul materialului probator analizat, constată că susţinerile inculpatei sunt contrazise de concluziile raportului de expertiză grafoscopică din data de 31 ianuarie 2014 al Inspectoratului General al Poliţiei Române - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul Expertize Criminalistice, întocmit în cauză. Aşa cum se arată prin raportul de expertiză menţionat s-a stabilit cu certitudine că semnăturile de la rubrica "Client/Reprezentant" de pe autocopiativele contractelor de asistenţă juridică care fac obiectul cauzei de faţă, atribuite ca aparţinând părţii civile B., în realitate nu au fost executate de aceasta din urmă, aspect cunoscut de inculpată atunci când a ales să le pună în executare silită în vederea producerii de consecinţe juridice, adică încasarea fără drept a sumelor menţionate cu titlu de onorariu pe documentele în discuţie.

Referitor la valoarea probantă a raportului de expertiză întocmit în faza de urmărire penală, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, se constată că prin adresa din 20 octombrie 2014, I.G.P.R. - Institutul Naţional de Criminalistică - Serviciul de Expertize Criminalistice a făcut precizări care au fost evaluate în contextul întregului material probator administrat în cauză, concluzionând că lipsa siglei M. pe prima filă a raportului de expertiză din 31 ianuarie 2014 nu impietează asupra calităţii raportului de expertiză şi nu atrage nulitatea acestuia, examinările respective respectând metodele de analiză grafoscopică comparativă a semnăturilor, iar absenţa sau prezenţa siglei sunt doar de natură a explicita dacă raportul este făcut după o procedură acreditată.

De altfel, s-a avut în vedere şi faptul că la examinarea grafică şi tehnică a documentelor, Ghidul ILAC-G 19 nu numai că nu interzice examinarea materialelor aflate în copie, ci le prevede expres ca posibilitate de examinare, iar în cazul semnăturilor în discuţie, imprimarea pe suport de hârtie (autocopiative) a fost bine realizată, nivelul calitativ al acestora permiţând analizarea unui număr ridicat de caracteristici grafice astfel încât a fost posibilă decelarea unor elemente care sunt particulare pentru scriptorul respectiv.

Aşadar, examinarea semnăturilor aflate pe documentele în copie depuse la dosar (realizată după aceleaşi principii ca şi în cazul documentelor originale) a suferit limitări minime dată fiind calitatea materialelor supuse expertizării, iar justeţea concluziilor raportului de expertiză nu poate fi pusă la îndoială. Prin aceeaşi adresă s-a precizat că: "suplimentar faţă de caracteristicile generale şi specifice ale semnăturilor, care sunt de obicei punctul focal pe care se fundamentează concluziile expertului, mai sunt şi alţi factori care influenţează semnătura unei persoane cum ar fi: natura instrumentului scriptural şi a suportului pe care este redată, poziţia, vârsta, starea de sănătate a scriptorului, etc.", şi "indiferent de multitudinea factorilor prezenţi în literatura de specialitate, în situaţiile concrete de examinare a semnăturilor, în funcţie de obiectivele formulate şi materialele supuse examinării, expertul este singurul abilitat să aprecieze dacă acestea sunt apte pentru un examen grafoscopic pertinent şi concludent", astfel că susţinerile inculpatei potrivit cărora raportul în discuţie ar putea fi pus la îndoială din perspectiva concluziilor formulate, ori că se impunea reevaluarea acestuia de către un specialist dintr-o altă instituţie sunt neîntemeiate.

Din această perspectivă se constată că instanţa de fond în mod just a reţinut că este lipsită de relevanţă împrejurarea că expertul desemnat nu a determinat dacă semnăturile şi scrisul de pe cele două contracte de asistenţă juridică reprezintă un scris natural sau deghizat, inclusiv modalitatea deghizării, ori dacă scrisul/semnăturile este afectat de semnele bolii, bătrâneţii, ingerarea de băuturi alcoolice, execuţie în condiţii anormale (incomode), dacă toate semnăturile presupus false care figurează pe cele două contracte de asistenţă juridică provin de la aceeaşi persoană ori dacă scrisul/semnăturile de pe un act aparţine uneia sau mai multor persoane, inclusiv adăugirile, din moment ce, în situaţia concretă de examinare a semnăturilor pe baza materialelor puse la dispoziţie şi în funcţie de obiectivele formulate, expertul a fost în măsură să formuleze concluzii lipsite de echivocitate, fără a fi nevoie să apeleze la metodele suplimentare de examinare indicate de inculpată pentru a aprecia dacă documentele în discuţie sunt apte pentru un examen grafoscopic pertinent şi concludent.

Referitor la critica inculpatei potrivit căreia expertul nu a determinat "modalitatea de falsificare a unei semnături (copiere, imitaţie servilă sau liberă, executarea din fantezie etc.)", se constată că, aşa cum a menţionat şi instanţa de fond, în raportul de expertiză s-a arătat că semnăturile de la rubrica "Client/Reprezentant" de pe exemplarele autocopiative ale Contractelor de Asistenţă Juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008 sunt contrafaceri realizate prin imitarea liberă după model a semnăturilor autentice ale titularei şi nu se poate stabili dacă au fost executate de către C. ori A. Concluziile raportului de expertiză relevă cu certitudine că semnăturile supuse examinării nu au fost executate de către partea civilă B., după cum în mod eronat a susţinut inculpata. Această concluzie este confirmată şi de raportul de constatare tehnico-ştiinţifică din 19 noiembrie 2008 al D.G.P.M. Bucureşti - Serviciul Criminalistic - Laboratorul de Expertize Grafice şi Tehnica Documentelor, prin care s-a stabilit că semnăturile de la rubrica "Client" de pe Contractele de Asistenţă Juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008 nu au fost executate de persoana vătămată B. şi nu se poate stabili dacă au fost executate de A. sau de către oricare altă persoană.

De altfel, este de menţionat că în declaraţia dată de inculpată în faza de urmărire penală şi în faţa instanţei de apel aceasta a susţinut că persoana vătămată B. a semnat împuternicirea avocaţială pentru faza de recurs a procesului în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti în baza contractului de asistenţă juridică din 16 aprilie 2008, aspect contrazis de faptul că la rubrica "Client" nu există executată nici o semnătură, fiind scrisă doar menţiunea "conf. contract". În acelaşi sens sunt şi declaraţiile părţii civile B., care a declarat în mod constant pe parcursul procesului penal, cu privire la contractul de asistenţă juridică din 9 mai 2007, că acesta a fost completat de inculpata A. personal chiar în holul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti numai rubricile privind numele, adresa, obiectul contractului şi a tăiat rubricile rămase libere cu o linie, adică rubricile privind onorariul şi clauze. Cu această ocazie, inculpata i-a spus persoanei vătămate că nu va semna în acel moment contractul de asistenţă juridică pentru că fiind o acţiune în pretenţii se finalizează cu executare silită pentru recuperarea banilor şi că va trebui semnat, la executarea silită.

Din declaraţia părţii civile B. rezultă că, tot cu acea ocazie, i-a achitat inculpatei onorariul, în cuantum de 3.500 RON, sumă pentru care inculpata a completat chitanţă, iar în aceeaşi împrejurare a tăiat şi completat şi împuternicirea avocaţială pe care a semnat-o, dar că nu a primit nici un exemplar al Contractului de Asistenţă Juridică menţionat, contract pe care ea nu l-a semnat. De asemenea, partea civilă B. a declarat că "nu am discutat niciodată cu inculpata cu privire la plata vreunui onorariu de succes şi că aceasta mi-a spus că pentru recurs nu era nevoie să încheie un alt contract de asistenţă juridică pentru că dosarul avea acelaşi număr ca la fond, însă cu ocazia derulării executării silite demarate pe baza celor două contracte de asistenţă juridică pe care nici ea nici soţul său nu le semnaseră niciodată şi nici nu aveau cunoştinţă de existenţa lor, a aflat că inculpata completase celelalte rubrici de pe contractul de asistenţă juridică din 9 mai 2007, şi că a mai completat un alt contract de asistenţă juridică pentru faza de recurs, pe ambele contracte contrafăcându-i semnătura".

Referitor la veridicitatea susţinerilor părţii civile este de menţionat că, la articolul 2 din contract au fost făcute menţiuni privind cuantumul onorariului de succes deşi, iniţial, această rubrică a fost barată, acesta fiind un indiciu că documentul în discuţie conţine adăugiri ulterioare de natură să inducă ideea de încheiere în fals. Susţinerea inculpatei privind motivul pentru care a barat respectiva rubrică, şi anume "din greşeală", este neverosimilă în condiţiile în care pregătirea de specialitate pe care aceasta o are nu i-ar fi permis să treacă cu vederea un aspect important, şi anume inserarea unor menţiuni de natură să oblige pecuniar cealaltă parte contractantă în cuprinsul unei rubrici deja "barate", fiind de notorietate ca o clauză consemnată în această modalitate ar fi anulabilă sau pasibilă cu formularea unor contestaţii ulterioare. Audiată fiind partea civilă C. a confirmat susţinerile persoanei vătămate B. şi a învederat că niciunul dintre ei nu a semnat contractele de asistenţă juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008, contracte despre existenţa cărora a aflat de la soţia sa, care fusese chemată de inculpată la biroul executorului judecătoresc "E.", deoarece aceasta intenţiona să îi execute silit pentru onorariile stipulate în aceste două contracte de asistenţă juridică.

În apărare inculpata a precizat că, după demararea cercetărilor în cauza de faţă, organele de cercetare penală au procedat la ridicarea în original a contractelor de asistenţă juridică din 9 mai 2007 şi din 16 aprilie 2008 de la biroul executorului judecătoresc "E.", fapt dovedit de procesul-verbal întocmit de către martora J. despre a cărei încheiere s-a făcut menţiune pe verso-ul copiilor depuse la dosar, prin care se atesta că "am primit originalele". Cu toate acestea, în pofida tuturor demersurilor întreprinse de organele de urmărire penală, originalele celor două contracte de asistenţă juridică nu au putut fi identificate - motiv pentru care s-a şi procedat la expertizarea grafoscopică a autocopiativelor -, situaţie în care menţiunea în discuţie nu putea viza decât ridicarea "în original" a acestor autocopiative, singurele documente care, de altfel, se puteau afla în posesia organului de executare silită, deoarece, după cum însăşi inculpata afirma, exemplarele originale au rămas în posesia părţilor civile. Prin urmare, susţinerile inculpatei şi sub acest aspect sunt neîntemeiate.

Aşadar, constatând că nu există nici un dubiu cu privire la săvârşirea de către inculpata A. a faptei de care este acuzată, şi anume fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. şi art. 35 alin. (1) C. pen. urmează a dispune aplicarea unor sancţiuni penale în raport de criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen.

Cu privire la încadrarea juridică, sub aspectul aplicării legii penale mai favorabile se constată că, deşi atât legea veche, cât şi legea nouă prevăd aceleaşi limite de pedeapsă pentru infracţiunea ce face obiectul judecaţii (uz de fals în formă continuată prevăzută de art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, respectiv art. 323 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.), şi anume închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendă, vechea reglementare este mai favorabilă inculpatei sub aspectul duratei termenului de prescripţie specială care este mai scurt în prima ipoteză, şi anume 7 ani şi 6 luni conform art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969, faţă de 10 ani conform art. 155 alin. (4) raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. De asemenea, legea veche este mai favorabilă inculpatei şi sub aspectul tratamentului sancţionator al infracţiunii continuate, deoarece sporul de pedeapsă ce s-ar putea aplica ar fi de cel mult 3 ani închisoare (art. 36 alin. (1) C. pen.), faţă de 5 ani închisoare (art. 42 cu trimitere la art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen. din 1969).

Referitor la susţinerile inculpatei în sensul că a operat prescripţia specială a răspunderii penale în raport de actul material comis la data de 9 mai 2007 (cu referire la întocmirea contractului de asistenţă juridică din 9 mai 2007) se constată că acestea nu sunt întemeiate deoarece data săvârşirii ambelor acte materiale care intră în forma continuată a infracţiunii de uz de fals este 19 iunie 2008, şi anume data la care inculpata a utilizat cele două contracte de asistenţă juridică (autocopiative) în vederea producerii de consecinţe juridice, respectiv le-a depus la biroul executorului judecătoresc în vederea declanşării procedurii de executare silită.

Aşadar, în raport de data menţionată, este de observat şi reţinut că nu a operat prescripţia specială a răspunderii penale, termenul de 7 ani şi 6 luni prevăzut de art. 124 raportat la art. 122 alin. (1) lit. d) C. pen. din 1969 împlinindu-se la data de 19 decembrie 2015.

În ceea ce priveşte individualizarea pedepsei aplicată inculpatei, se constată că instanţa de fond a reţinut în mod just că, în pofida atitudinii adoptate de inculpată pe parcursul procesului penal, de negare a faptei comise, totuşi aceasta, pe lângă faptul că se afla la primul conflict cu legea penală, a prestat în fapt asistenţa juridică soţilor B. şi C. în Dosarul civil nr. x/303/2007 al Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, atât în faza de fond cât şi în cea de recurs, a negociat cu părţile vătămate plata onorariului, inclusiv a celui de succes însă nu a fost remunerată corespunzător, motiv pentru care a şi recurs la gestul extrem de a întocmi în fals şi utiliza cele două contracte de asistenţă juridică în vederea recuperării întregii sume convenite verbal cu soţii B. şi C.

Sub acest aspect instanţa a avut în vedere declaraţiile martorului H. care, audiat fiind pe parcursul urmăririi penale (declaraţiile fiind menţinute şi în faţa instanţei de judecată), a învederat că nu îşi mai aminteşte cum au decurs procesul şi relaţiile dintre fratele său şi inculpata A., dar îşi aminteşte că, la un moment dat, a fost o problemă între aceştia privind onorariul de succes, o sumă exorbitantă pe care avocat A. o cerea, iar cumnata lui nu semnase un asemenea contract cu aceasta. Martorul a mai declarat că, iniţial, când a recomandat-o fratelui său pe inculpată ca avocat, el a discutat cu aceasta în ce priveşte onorariul de succes, în sensul că inculpata dorea un onorariu de succes de 10% din valoarea tranzacţiei ce constituia obiectul litigiului şi aceasta i-a spus că nu îl va trece pe contractele de asistenţă juridică şi că îl va cere după câştigarea proceselor, martorul precizând că el personal i-a garantat că îl va primi, el fiind practic "garantul". De asemenea, martorul a arătat că le-a adus la cunoştinţă această înţelegere a sa cu inculpata A., fratelui şi cumnatei sale, şi că aceştia au fost de acord să îi plătească acesteia onorariul de succes, adică 10%, după câştigarea procesului.

În aceste condiţii, contrar susţinerilor părţilor civile care au afirmat în mod constant că "nu au discutat niciodată cu inculpata cu privire la plata vreunui onorariu de succes", instanţa de fond a reţinut că o astfel de negociere a avut loc cel puţin prin intermediul martorului H., soţii B. şi C. consimţind ca onorariul în discuţie să nu fie trecut pe contractul de asistenţă juridică dar să fie plătit după câştigarea proceselor, că inculpata a depus diligentele necesare în virtutea angajamentului asumat şi, deşi instanţele au dat câştig de cauză clienţilor săi prin hotărâre irevocabilă, aceştia nu au înţeles să-i plătească onorariul de succes convenit, profitând de faptul că înţelegerea nu a fost consfinţită prin contract.

Cu privire la apelul formulat de părţile civile, instanţa de apel constată că, pe parcursul procesului penal, persoanele vătămate B. şi C. au învederat că se constituie părţi civile în cauză cu suma de 20.000 euro fiecare cu titlu de daune morale (încheiere din 13 octombrie 2015), solicitare care a fost respinsă ca neîntemeiată având în vedere, pe de o parte, că infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată este îndreptată împotriva altor valori sociale ocrotite de legea penală decât cele a căror lezare poate da naştere unui prejudiciu moral ce se impune a fi reparat printr-un echivalent bănesc, iar pe de altă parte un astfel de prejudiciu nu a fost dovedit.

Prin urmare, faţă de obiectul judecăţii, instanţa de fond în mod corect a respins cererea de acordare de daune materiale formulată de părţile civile întrucât acordarea şi cuantumul daunelor morale este atributul aprecierii instanţei de judecată.

Văzând şi informaţiile comunicate prin adresa din 28 septembrie 2015 (dosar), din cuprinsul căreia rezultă că la dosarul profesional al inculpatei A. nu se regăseşte o asigurare de răspundere civilă profesională încheiată pentru perioada 8 mai 2007 - 21 iunie 2008, constată că în mod corect instanţa de fond a constatat că SC D. SA nu are calitatea de parte responsabilă civilmente în procesul penal.

Pentru considerentele arătate, urmează a respinge ca nefondate apelurile formulate de părţile civile B. şi C. şi de inculpata A. împotriva Sentinţei penale nr. 169/F din 2 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de inculpata A. şi de părţile civile B. şi C. împotriva Sentinţei penale nr. 169/F din 2 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.

Obligă apelanta inculpată A. la plata sumei de 185 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat K. şi suma de 35 lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, avocat L., se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Oblică apelantele părţi civile B. şi C. la plata sumei de câte 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2015.

Procesat de GGC - CL