Blackmail sentence cut to 2 years suspended, damages reduced on appeal; co-defendant acquitted

Asupra apelurilor de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Faza de urmărire penală

Prin rechizitoriul nr. x/P/2012 din 20 decembrie 2015 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie au fost trimişi în judecată inculpaţii A. şi B. pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. şi respectiv complicitate la şantaj, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 131 din Legea nr. 78/2000 cu referire la art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen.

S-au reţinut în actul de sesizare al instanţei următoarele:

La data de 24 ianuarie 2012 a fost înregistrată plângerea numitei C., formulată împotriva numiţilor A. şi D., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de şantaj.

În motivare, se susţine că, în cursul lunii noiembrie 2010, persoana vătămată a fost contactată de către A., care avea anumite probleme de natură juridică. Cu ocazia acelei întâlniri, acesta s-a prezentat ca fiind cetăţean american de origine română şi că, datorită încrederii sale în oameni a fost înşelat cu ocazia încheierii unor tranzacţii imobiliare. În opinia persoanei vătămate, A. a ales-o pentru a-l reprezenta deoarece a intuit, din articolele postate pe internet, că aceasta are experienţă în descoperirea unor afaceri imobiliare dubioase.

În acest sens, între cele două părţi au fost încheiate mai multe contracte de asistenţă juridică, fiind prevăzute onorarii pentru reprezentarea lui A. de către partea vătămată C., în calitate de avocat.

începând cu data de 15 decembrie 2011, în urma pierderii unui proces, A. a început să-i adreseze avocatei C. diverse ameninţări şi injurii, făcând totodată presiuni prin postări defăimătoare la adresa părţii vătămate pe site-ul E., în scopul de a o determina pe aceasta să-i remită sume mari de bani, despre care inculpatul susţine că le plătise cu titlu de onorariu, aspect negat de partea vătămată.

În fapt, între părţi a fost încheiat, între altele, şi contractul de asistenţă juridică din 26 noiembrie 2010, în vederea asistării şi reprezentării lui A., în Dosarul nr. x/4/2010, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, având ca obiect solicitarea evacuării familiei F. din imobilul situat în Bucureşti, sector 4.

La data încheierii contractului, A. a achitat cu titlu de onorariu suma de 2.000 euro, respectiv 8.620 RON, pentru care i-a fost eliberată chitanţa din 26 noiembrie 2010. La data de 15 decembrie 2010, A. a mai achitat suma de 1.000 euro, respectiv 4.280 RON. Ulterior, s-a prezentat la avocat şi soţia inculpatului, D., care dorea să fie şi ea reprezentată în acest dosar, fiind încheiat contractul de asistenţă juridică din 04 ianuarie 2011, onorariul urmând a fi achitat de oricare dintre soţi.

Soluţia pronunţată în fond a fost favorabilă, prin sentinţa civilă nr. 4187 din 31 mai 2011 instanţa respingând cererea de emitere a unei ordonanţe preşedinţiale formulată de reclamanta G. în contradictoriu cu pârâţii A., H., I. şi D.

Reclamanta a formulat recurs, care s-a soluţionat în data de 14 decembrie 2011, fiind admis. Văzând această soluţie defavorabilă, A. a declanşat un întreg scandal, susţinând că partea vătămată "l-a vândut" părţii adverse din acel litigiu.

La data de 23 martie 2011 s-a încheiat contractul de asistenţă juridică în vederea asistării în faza de urmărire penală a lui A., în Dosarul nr. x/P/2010, înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti. Acest contract nu a fost semnat, fiind semnată doar delegaţia depusă la dosar. În cadrul acestui dosar, A. era cercetat pentru tulburare de posesie, distrugere şi şantaj, pentru motivul că a pătruns în imobilul proprietatea altuia, însoţit de mai multe persoane şi a refuzat să părăsească imobilul în scopul de a-l şantaja pe proprietar.

Nemulţumirea lui A. în legătură cu acest dosar a fost aceea că, la data de 26 iulie 2011, atunci când organele de poliţie au pus în executare ordonanţa nr. 153/II-2/2011, emisă de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, de restabilire a situaţiei anterioare prin predarea posesiei de la acesta către cumpărătoarea G., avocata C. nu ar fi îndepărtat organele de poliţie din imobil.

La data de 15 iunie 2011 s-a încheiat contractul cu SC J. SRL prin administrator D., în vederea prestării unor activităţi de consultanţă permanentă către această societate comercială.

La data încheierii contractului, s-a fixat un onorariu total de 10.000 euro, urmând ca D. să prezinte ulterior toate înscrisurile şi să se stabilească în concret activităţile ce se vor efectua de către avocat. Plata onorariului s-a efectuat prin transfer bancar.

La data de 17 octombrie 2011, s-a solicitat de către reprezentanta societăţii, D., rezilierea contractului menţionat, pe motiv că nu a reuşit să ia legătura cu reprezentanţii cabinetului de avocatură. În aceeaşi zi s-a încheiat un acord de reziliere a contractului şi s-a stabilit restituirea unei părţi din onorariu, respectiv suma de 9.000 euro, până la data de 30 decembrie 2011. Suma de 7.000 euro a fost restituită prin procese-verbale de restituire, semnate de către D., care a aplicat ştampila SC J. SRL, iar suma de 2.000 euro prin transfer bancar, la data de 23 decembrie 2011.

Începând cu data de 15 decembrie 2011, soţii F. au susţinut că nu au primit banii, şi că vor o sumă mult mai mare, respectiv 21.000 de euro.

La data de 23 ianuarie 2012 C. a restituit prin ordin de plată şi suma rămasă, respectiv 1.000 euro, conform contractului din 15 iunie 2011 ce fusese reziliat anterior.

Persoana vătămată a susţinut că nu a primit de la soţii F. sumele de bani pe care aceştia pretind că i le-ar fi dat în baza contractelor de asistenţă juridică. În acest sens, C. a depus la dosar, în copie, toate contractele de asistenţă juridică şi chitanţele eliberate în urma încasării onorariilor de la numitul A.

La data de 21 decembrie 2011 s-a prezentat la sediul profesional al părţii vătămate doamna avocat B., mandatată de către A., prin procura speciala autentificată din 19 decembrie 2011, pentru a rezilia contractele de asistenţă juridică şi a prelua dosarele şi înscrisurile aferente. După ce i s-a prezentat un raport al activităţilor desfăşurate de cabinet în temeiul contractelor de asistenţă juridică încheiate cu familia F. şi un inventar al dosarelor şi înscrisurilor, aceasta a refuzat să rezilieze contractele de comun acord şi să preia înscrisurile şi dosarele, solicitând a fi returnată o sumă de 18.000 euro. Deşi C. i-a explicat că nu a primit această sumă de la familia F., numita B. a insistat în solicitarea sumei de bani, ameninţând că îi va face plângeri penale şi disciplinare. În acest sens, a subliniat că a discutat această problemă personal cu decanul Baroului Bucureşti, avocatul K., pe care l-ar cunoaşte, lăsând să se creadă că împotriva părţii vătămate vor fi dispuse sancţiuni.

Ulterior, doamna avocat B. împreună cu A. au semnat un „memoriu", adresat Direcţiei Naţionale Anticorupţie, care a fost postat pe site-ul E., în care C. a fost acuzată că săvârşeşte infracţiuni, că face trafic de influenţă la Televiziunea Română şi şantajează anumite persoane.

Partea vătămată a arătat că de mai mult de o lună de zile era supusă unor presiuni de nedescris, primind zilnic mesaje de ameninţare, realizându-se săptămânal postări pe internet, toate în scopul de a-i remite lui A. sume de bani de ordinul zecilor de mii de euro. Iniţial i s-au cerut 21.000 euro, apoi 25.000 euro, iar în final i-a fost solicitată suma de 35.000 euro pentru a înceta aceste presiuni.

A. a început a exercita presiuni prin mesaje de tip SMS şi MMS trimise de la numărul său de telefon mobil, pe cele două numere de apel utilizate de C.

Văzând că C. nu răspunde mesajelor trimise, A. a început să posteze pe site-ul E., utilizând user-ul L., o serie de filmuleţe care o discreditează pe aceasta. C. susţine că aceasta este chiar o practică a inculpatului, la care acţionează în acest mod când nu este mulţumit de vreo persoană sau de vreo soluţie defavorabilă în justiţie.

Astfel, A. ar fi postat pe site-ul de internet E. în zilele de 27 decembrie 2011, 28 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 04 ianuarie 2012, 08 ianuarie 2012 şi 09 ianuarie 2012, un număr de 6 filmuleţe defăimătoare la adresa părţii vătămate şi a cabinetului de avocatură pe care îl conduce, intitulate: "Escroaca de avocat C. plătită cu zeci de mii de euro îşi vinde clienţii pe bani", "Avocata C. escroaca perversă mincinoasă ordinară - Iuda!- Feriţi-vă de ea", "Escrocii imobiliari M. din MAI şi soţia acestuia comit golanii penale", "Mincinoasa ordinară avocat C. escroacă de profesie - Iuda", "Securistul N. jurnalist TVR sclav al C. avocata coruptă" şi "O. la cheremul unei escroace C. prin securistul N.".

Aceste postări cuprind mai multe jigniri şi acuze grave la adresa avocatei C., astfel: „marea escroacă a avocaturii române", „mama escrocilor şi mama mafioţilor", „derbedoaica mincinoasa ordinara", „nu are scrupule când este vorba de a obţine bani fără muncă".

S-a lăsat să se înţeleagă că partea vătămată nu îşi îndeplineşte cu profesionalism îndatoririle de avocat: "jupoaie lumea de bani nefăcând niciun fel de apărare", "face golanii în dosare"; "această escroacă a vândut familia F. sprijinind şi fiind vândută mafiotului imobiliar P.", "Escroaca de avocat C. plătită cu zeci de mii de euro îşi vinde clienţii pe bani".

C. este acuzată că ia bani de la clienţi fără a emite chitanţe, lăsându-se să se înţeleagă că săvârşeşte infracţiuni de evaziune fiscală prevăzute de Legea nr. 241/2005: "escroaca notorie primeşte zeci de mii de euro pentru care nu eliberează nici un fel de factura" după care "nu mai recunoaşte sumele de bani primite, ba mai mult, are tupeul şi nesimţirea de a afirma că nu a primit niciun fel de ban".

S-a susţinut că C. ar fi avut relaţii intime cu procurorul R., care, în calitate de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, a emis ordonanţa din 05 iulie 2011, prin care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, soluţie defavorabilă învinuitului A.: 'fosta iubita a prim-procurorului R."; „Vezi R. cine te-a dat în gât că ai casă de milioane de euro în buricul oraşului? Fosta ta iubita, avocat C. (cel puţin aşa se lăuda ea şi spune că ea ţi-a dat papucii că nu i-a plăcut de tine că nu eşti capabil să faci copii)".

Este criticată partea vătămată şi pentru activitatea de cadru didactic (aceasta fiind asistent universitar): "ce educaţie poţi să dai tu unor studenţi când tu eşti mama hoţilor, mama golanilor, escroaca de meserie".

C. este acuzată de săvârşirea mai multor infracţiuni, cum ar fi: evaziune fiscală ["uită să le dea facturi clienţilor după ce le ia zeci de mii de euro"), neplata taxelor şi impozitelor către stat ["erudează taxele, impozitele"'), consum de droguri ["se laudă că fuma fel de fel de droguri") şi ar trebui "Să fie cercetată şi trasă la răspundere pentru faptele penale pe care le săvârşeşte fără să ia în considerare consecinţele această infractoare escroaca de profesie, nu avocat, C. îşi merită un loc Ia puşcăria Rahova, sau la Târguşor".

Persoana vătămată a fost totodată ameninţată cu darea în vileag; în viitor a altor infracţiuni pe care le-ar săvârşi, acreditându-se ideea că aceasta se foloseşte de Televiziunea Română în scopuri de înavuţire prin şantaj: "vom face dezvăluiri despre cum se foloseşte această escroacă de televiziunea română pentru a-şi atinge scopurile şi pentru a şantaja partea adversă din dosare".

În plângerea formulată s-a susţinut că prin aceste postări pe internet a fost grav afectat prestigiul profesional; dar şi încrederea în calitatea serviciilor prestate de cabinetul de avocatură al părţii vătămate şi în calitatea muncii didactice. În profesia de avocat încrederea clienţilor este esenţială; or publicarea unor astfel de filme prin care este acuzată de săvârşirea a numeroase infracţiuni are un efect extrem de puternic în rândul potenţialilor clienţi. Gravitatea acuzaţiilor este sporită şi de faptul că autorii respectivelor postări susţin că au dovezi care le susţin afirmaţiile.

În concluzie; persoana vătămată este convinsă că numitul A. continuă să o denigreze pentru a o intimida; în scopul de a obţine foloase materiale injuste.

C. a susţinut că, încă de pe vremea când îl reprezenta pe A. în calitate de avocat; cunoştea de la acesta că efectua postări pe website-ul E., folosind user-ul L.

Fiind audiată la data de 27 ianuarie 2012; partea vătămată C. a declarat că, începând cu anul 2010 deţine calitatea de preşedinte al Asociaţiei S., asociaţie fără scop patrimonial; constituită; în principal; pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Inculpatul A. cunoştea calitatea de preşedinte al asociaţiei încă din perioada aprilie-mai 2011 când Asociaţia S. a încheiat cu SC J. SRL, reprezentată de administrator D., un contract de consultanţă.

Cunoscând această calitate a părţii vătămate; inculpatul A. a postat pe internet; pe site-ul E., de pe user-ul L. numeroase mesaje şi filmuleţe despre care Parchetul a apreciat că îi aduc prejudicii de imagine preşedintelui Asociaţiei S., avocat C.

În cadrul acestor filmuleţe apare postat inclusiv contractul din 15 iunie 2011, în care sunt menţionate numele şi calitatea de avocat a părţii vătămate, aceasta fiind acuzată că ar fi săvârşit fapte de corupţie.

Partea vătămată a declarat că ştie de la soţii A. şi D., din perioada septembrie-octombrie 2011, că aceştia sunt autorii postărilor pe website-ul E., folosind user-ul L. Aceştia, în mod direct, prin mesaje scrise de tip SMS, de pe telefonul mobil cu numărul de apel xxx, au solicitat avocatei C. sume de bani ce au crescut treptat până la 35.000 de euro, aceasta fiind ameninţată cu darea în vileag a unor aspecte compromiţătoare despre ea. Aceste mesaje au fost primite începând cu data de 15 decembirie 2011.

În filmuleţele postate pe internet, C. este acuzată că săvârşeşte fapte de corupţie, împreună cu Ş. (preşedintele Tribunalului Bucureşti], R. (fost prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti) şi anumiţi lucrători de poliţie. În cuprinsul acestor postări, părţii vătămate i se aduc atingeri grave vieţii personale şi activităţii profesionale, în scopul de a-i crea o stare de tulburare şi disconfort psihic şi de a o determina să-i plătească inculpatului A. sume mari de bani. Totodată, de mai multe ori se menţionează în cuprinsul postărilor respective: "Vom reveni cu noi dezvăluiri".

C. a afirmat că, în ziua de 26 ianuarie 2012, a fost contactată de către doamna avocat B., care i-a comunicat că A. doreşte să îi fie plătită suma de 25.000 de euro pentru "a înceta circul ăsta" şi îi „promite că nu va mai posta nimic" şi nu o va mai hărţui pe viitor.

Partea vătămată i-a propus avocatei B. încheierea unei tranzacţii în acest sens, inculpata fiind de acord.

B. a fost mandatată cu procură specială să intermedieze această tranzacţie şi a asigurat-o pe partea vătămată că vor fi şterse postările de pe internet la adresa ei.

Persoana vătămată a fost de acord să pună la dispoziţia organelor de urmărire penală mesajele de tip SMS şi MMS primite de pe numărul de telefon utilizat de numitul A.

Din analiza mesajelor puse la dispoziţie de către partea vătămată C. Parchetul a reţinut că acestea conţin atât insulte, cât şi solicitări ale unor sume mari de bani, dublate de ameninţări cu darea în vileag a unor fapte compromiţătoare despre aceasta, spre exemplu:

- în data de 20 decembrie 2011: „opriţi o sumă rezonabilă din kei 21 de mii de euro şi mi doresk banii mei şi toate aktele. nu doresk să depun plângere la barou la D.N.A. şi alte instituţii;

- în data de 30 decembrie 2011: „Vom fake publik hoato kine eşti la toate instituţiile statului (...) D.N.A. există, baroul există, Parket de pe lângă Kurtea de apel există. Presa există, E. există (...) ai restituit 9000 de euro? (...) Să stau la mână ta kadeatear să ţi kadă să mi restitui doar 2000 de euro?";

- în data de 06 ianuarie 2012: „ke krezi ka ai rezolvat ku datu înapoi a 2000 de euro? (...) ati promit eu golanko ka ai să fi obligată prin lege duketeai la multe puskarie şi la tata la kimitir să mi restitui toate zekile de mii skroafo ordinara. Nu 2000. Si toate dobânzile şi tot ke mi s-a furat pe 26 iulie şi maşina de o suta de mii vândută din kauza ta. Alegesar prafu şi pulberea de tine"; „toţi banii de pe kontrakte ai să i returnezi şi tot ce s-a depus în konturile tale golanko ordinara";

- în data de 07 ianuarie 2012: „poi unde sunt zekile de mii care m ai jupuit? (...) Stai ka marţi sunt la O. Sa vezi skandal ke tifak. Aştept până luni. (...) Toată ţara o să afle kine eşti şi ke eskroaka eşti";

- 06 ianuarie 2012: „toţi bani de pe kontrakte ai să i returnezi şi tot ke s a depus în konturile telegolanko ordinara";

- 07 ianuarie 2012: „Golanko şi te drogai în Olanda";

- 08 ianuarie 2012: „Kum să minţi ka n-ai primit peste un miliard? Si ka mi ai returnat banii?";

- 16 decembrie 2011: „atipus monopol pe 21 de mii de euro pe kare vi iam dat? (...) aştept tel pt a rezolva astăzi kivilizat akeasta probl";

- 23 ianuarie 2012: „TOT NU SKAPA iubitu tău R.";

- 20 ianuarie 2012: „vinzi klienti faki şantaje nu dai kitante nu mai rekun banii primiţi";

- 27 ianuarie 2012: „S a dus iubitu la puskarie!!";

- 23 inaurie 2012: „O sa vadă toată ţara ke ai pledat ke akte ai depus şi kum ai interpretat ka stăm bine mersi bem kafele ku antal (...)".

În aceeaşi perioadă, între 27 decembrie 2011 şi 12 februarie 2012, au fost postate pe site-ul E., de pe user-ul L., toate aspectele compromiţătoare despre C., arătate mai sus..

Solicitări ale unor sume de bani figurează şi în cuprinsul unor materiale postate de inculpat pe pagina de internet E: în data de 04 ianuarie 2012 - „apropo, vezi că suntem în ianuarie şi conform rezilierii contractului şi returnarii sumelor de către tine (...) şi încă eşti datoare cu 2-3000 de euro".

De asemenea, materialele postate pe pagina de internet E., pe lângă aspectele compromiţătoare relatate mai sus, conţin ameninţări cu darea în vileag, în continuare, a unor fapte similare referitoare la partea, vătămată: „(...) jecmăneşte lumea de zeci de mii de euro, după care ii vinde părţii adverse şi nu mai recunoaşte sumele de bani primite. Escroacă ordinară!!! (...) Vom reveni cu probe indubitabile pentru afirmaţiile noastre!" (materiale postate în datele de 28 şi 29 decembrie 2011].

Faptul că mesajele de tip SMS şi MMS, precum şi materialele postate pe pagina de internet E. au fost realizate de inculpatul A. a fost dovedit prin mai multe mijloace de probă:

- conţinutul convorbirilor telefonice şi a discuţiilor purtate de inculpatul A. cu coinculpata B. şi cu partea vătămată C.;

- înscrisurile denumite „tranzacţie", precum şi declaraţiile aferente acestor înscrisuri au fost semnate de inculpatul A.;

- utilizarea literei „k" în locul literei „c" în cuprinsul mesajelor trimise părţii vătămate pe telefonul mobil, fapt care se coroborează cu scrisul de pe mai multe coli de hârtie depuse de partea vătămată la dosar, conţinând menţiuni proprii ale inculpatului A.

Întrucât partea vătămată C. nu a reacţionat la mesajele trimise de inculpatul A., neplătind sumele de bani solicitate de acesta, mesajele şi postările pe internet au continuat în acelaşi sens, până când partea vătămată a contactat-o pe inculpata B. la sfârşitul lunii ianuarie 2012, spunându-i că este de acord să plătească anumite sume de bani.

Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul A. a pus la dispoziţia organelor de anchetă un suport „memory stick" pe care se află stocate mai multe convorbiri telefonice şi ambientale, purtate la sfârşitul lunii ianuarie, înregistrate cu ajutorul unui reportofon în perioada anterioară înregistrărilor autorizate în prezenta cauză, de către Curtea de Apel Bucureşti.

Din conţinutul acestor convorbiri, redate în procesul-verbal din data de 21 septembrie 2012, au rezultat următoarele aspecte învederate în actul de sesizare:

1. Convorbire telefonică înregistrată ambiental:

C.: Ce să vă zic eu, doamna avocat...ă... eu în principal vreau să termin toată povestea asta, da' douăşcinci mii de euro sinceră să fiu nu pot să fac.

C.: Ori reduceţi suma şi mă angajez să-i dau în scurt timp. Ori mă lasă în rate câteva luni.

B.: Câteva luni însemnând cât, câteva luni? Adică spuneţi-mi şi mie ca timp, ca să ştiu ce comunic.

C.: Şi eu aş putea să spun aşa... să-i ofer un cincisprezece mii.

C.: în orice caz banii ăştia toţi nu pot să-i dau acum.

2. Convorbire telefonică înregistrată ambiental:

B.: (...) Omul ar dori, vrea, are nevoie, este apăsat de nişte probleme de zece mii de euro (...) urmând ca restul de diferenţă...îi acceptă în nişte tranşe, mă rog, eşalonate, în fiecare lună, câte cinci mii de euro.

C.: Vrea acum zece mii?

3. Convorbire telefonică înregistrată ambiental:

C.: Dacă ne vom înţelege pe toate aspectele...

B.: Oi vedea, da!

C.: Nu vor mai posta şi nu vor, mă vor mai hărţui...

B.: Da, bine, bine!

4. Dialog ambiental:

C.: Iar să fac restituire de onorariu iarăşi nu ştiu cum că, practic, eu aceste onorarii nu le-am primit de la ei! Eu am primit ăia zece mii şi încă nişte mici sume de bani. Eu n-am primit douăş'cinci de mii ca să zic că i-o restitui sau douăş'una de mii. Eu plătesc preţul ăsta ca să încetez circul, simplu! Eu de asta îl plătesc!

B.: (...) sumele astea nu pot fi catalogate decât ca o contravaloare a unei munci plătite, care se numeşte onorariu! N-am cum să spun altceva! Ce pot să spun aici? Eu asist un şantaj?

B.: (...) Ne ducem într-o veselie la puşcărie!

C.: (...) eu v-aş putea trimite astăzi o sumă, să zic un cinci sute de euro, dar scrieţi dumneavoastră am primit (...)

C.: Şi viaţa mea e pe E. şi familia mea e pe E., toată lumea e pe E.!

B.: Eu să înţeleg că buba este acest E., asta pricep eu din ceea ce mi se comunică (...)

B.: (...) Care ar fi problema privată care v-a, v-a, v-a râcâit foarte tare?

C.: „Amanta lui R.", ă... ce să zic!

C.: Şi extravaganţe în OLANDA unde fumam droguri...

B.: Aha!

Acest ultim dialog a fost purtat în data de 01 februarie 2012, cu ocazia întâlnirii dintre partea vătămată şi inculpata B., care a avut loc la cabinetul de avocat al părţii vătămate, ocazie cu care C. i-a arătat inculpatei conţinutul filmelor postate pe internet şi i-a remis suma de 500 euro, chitanţa întocmită de B. fiind depusă la dosar de partea vătămată.

Rechizitoriul enumera contractele de asistenţă juridică şi plăţile efectuate în baza acestora, după cum urmează:

În data de 17 octombrie 2011, între părţile SC J. SRL, reprezentată de numita D., şi Cabinetul de Avocat C., reprezentat de avocat C., a intervenit acordul de reziliere a contractului de asistenţă juridică din 15 iunie 2011, prin care se prevede că din suma plătită cu titlu de onorariu (10.000 euro, conform contractului) se va restitui societăţii o parte, respectiv suma de 9.000 euro, echivalent în RON, până la data de 30 ianuarie 2012.

Ulterior, la datele de 17 octombrie 2011, 20 octombrie 2011, 24 octombrie 2011, 31 octombrie 2011, 04 noiembrie 2011, 10 noiembrie 2011 şi 14 noiembrie 2011, C. a restituit numitei D., în mai multe tranşe, suma totală de 7.000 euro, întocmindu-se în acest sens procese-verbale, înscrisuri aflate la dosar, în copie.

Urmare a mesajelor primite pe telefonul mobil şi a materialelor publicate pe internet, numita C. a întocmit factura din 23 decembrie 2011, prin care se stornează factura din 15 iunie 2011, în valoare de 41.756 RON. În aceeaşi zi persoana vătămată a efectuat şi un transfer bancar în sumă de 8.351,20 RON (aproximativ 2.000 euro) în contul SC J. SRL, cu explicaţia „rest plată CTR. din 15 iunie 2011".

Deşi cu această ultimă plată numita C. îşi îndeplinise obligaţiile asumate prin acordul de reziliere întocmit la data de 17 octombrie 2011, urmare a constrângerilor exercitate prin metodele arătate mai sus de către numitul A., prin ordinul de plată din 23 ianuarie 2012 persoana vătămată a mai transferat în acelaşi cont încă 4.175 RON (aproximativ 1.000 euro), la rubrica „detalii plată" menţionându-se „rest plată factura storno din 23 decembrie 2011, 1000 euro".

Această ultimă sumă, de 1.000 euro, nu era datorată de persoana vătămată, conform acordului de reziliere din data de 17 octombrie 2011.

La data de 03 mai 2011, între Asociaţia S., prin preşedinte C., şi SC J. SRL, prin D., a intervenit contractul de consultanţă în valoare de 4.000 euro, sumă achitată prin transfer bancar (16.295 RON la data de 05 mai 2011).

La data de 31 ianuarie 2012 acest contract a fost reziliat printr-un acord semnat din partea SC J. SRL de către mandatar B., iar restituirea sumei de 4.000 euro, respectiv 16.426 RON s-a efectuat prin ordin de plată, la aceeaşi dată.

Cu toate acestea, inculpatul A., ajutat de inculpata B., prin aceleaşi mijloace injuste, a continuat să solicite părţii vătămate şi alte sume de bani, nedatorate de către aceasta, potrivit actelor de la dosar.

Din analiza tuturor contractelor de asistenţă juridică puse la dispoziţie de către partea vătămată, precum şi a chitanţelor aferente, rezultă că sumele de bani încasate de partea vătămată cu titlu de onorariu de la A. se ridică la un total de aproximativ 5.100 euro, echivalent în RON, astfel încât suma de 25.000 euro solicitată de acesta cu titlu de restituiri de onorarii avocaţiale, în opinia Parchetului, apare ca vădit disproporţionată şi deci nejustificată în raport cu sumele plătite anterior cu acest titlu către C.

Contractele de asistenţă juridică şi chitanţele emise de partea vătămată C.:

- contract din 26 noiembrie 2010, prin care s-a convenit plata unor onorarii de 3000 euro pentru fond şi 1500 euro pentru recurs şi pentru care s-au emis chitanţele în data de 26 noiembrie 2010, în valoare de 8620 RON (echivalentul sumei de 2000 euro) şi în data de 15 decembrie 2010, în valoare de 4280 RON (echivalentul sumei de 1000 euro); în cuprinsul contractului este menţionat la art. 5 („alte clauze"], că „s-a plătit suma de 2000 euro la încheierea contractului, urmând ca 1000 euro să se achite la data de 15 decembrie 2010".

- contract din 04 ianuarie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 5000 euro pentru fond şi pentru care s-a emis chitanţa din data de 05 aprilie 2011, în valoare de 4114 RON (echivalentul sumei de 1000 euro);

- contract din 18 februarie 2011, prin care s-a convenit plata unor onorarii de 3000 euro pentru fond, 1500 euro pentru apel şi 1500 euro pentru recurs şi pentru care s-a emis chitanţa din data de 06 aprilie 2011, în valoare de 1000 RON (echivalentul sumei de 250 euro};

- contract din 02 martie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 1000 euro şi pentru care s-a emis chitanţa din data de 14 iunie 2011, în valoare de 1500 RON (echivalentul sumei de 360 euro};

- contract din 23 martie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 1500 euro şi pentru care nu a fost emisă nicio chitanţă care să ateste plata;

- contract din 08 iunie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 3000 euro şi pentru care s-a emis chitanţa din data de 16 iunie 2011, în valoare de 2100 RON (echivalentul sumei de 500 euro};

- contract din 08 iunie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 3000 euro şi pentru care nu a fost emisă nicio chitanţă care să ateste plata;

- contract din 25 octombrie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 3000 euro şi pentru care nu a fost emisă nicio chitanţă care să ateste plata.

Din aceste înscrisuri rezultă că onorariile plătite de inculpatul A. părţii vătămate au fost în sumă de aproximativ 5.100 euro, însă, după ce a intrat în posesia copiilor contractelor de asistenţă juridică, a convenit cu coinculpata B. să le folosească drept instrument probator împotriva părţii vătămate, solicitându-i acesteia restituirea integrală a sumelor înscrise în contracte, întrucât nu putea face dovada plăţii integrale a onorariilor.

La data de 02 feburarie 2012 partea vătămată a pus la dispoziţia organelor de urmărire penală mai multe înscrisuri, obţinute de la inculpata B., în urma unei întâlniri pe care a avut-o cu aceasta în data de 01 februarie 2012.

Între aceste înscrisuri este şi un act denumit „tranzacţie", semnat de către A. şi soţia acestuia, numita D., care se obligă „să retragă toate postările efectuate pe youtube referitoare la activitatea profesională şi viaţa personală a d-nei avocat C." şi de asemenea, „pe viitor să nu mai posteze materiale cu caracter compromiţător cu privire la activitatea profesională şi viaţa privată a d-nei avocat C.".

În schimbul acestor obligaţii, prin acelaşi act, C. se obliga să restituie foştilor clienţi suma de 25.000 euro, reprezentând „contravaloarea onorariilor" primite în baza contractelor de asistenţă juridică reziliate.

Cu această ocazie, persoana vătămată i-a înmânat numitei B. suma de 500 euro, aceasta din urmă întocmind o chitanţă olografă, datată 01 februarie 2012, ataşată la dosar. Totodată, atât inculpatul A., cât şi numita D., au scris câte o declaraţie olografă prin care se angajează să respecte clauzele tranzacţiei.

Natura juridică a tranzacţiei întocmite de inculpata B. este una ilicită, actul juridic civil fiind lovit de nulitate, având cauză imorală, aspect care rezultă din conţinutul obligaţiilor corelative ale părţilor.

Elementele probatorii rezultate din înregistrările convorbirilor telefonice şi a celor ambientale reţinute de Parchet:

Prin încheierea nr. 17 din 03 februarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost emisă autorizaţia nr. 15 din 03 februarie 2012, pe o perioadă de 30 de zile, începând cu data de 03 februarie 2012 pentru interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor şi comunicărilor efectuate prin telefon de către numiţii A., B. şi C. precum şi pentru înregistrarea audio-video în mediul ambiental; localizarea şi urmărirea prin GPS ori prin alte mijloace electronice de supraveghere a numiţilor A. şi B., precum şi a persoanelor cu care aceştia se întâlnesc şi care au legătură cu cauza.

1. Convorbirea telefonică purtată la data de 03 februarie 2012 ora 20:29:41, de către C., care o apelează pe B.:

C:: Aşa. Am observat într-adevăr, m-am uitat pe E. şi domnu' A. a şters vreo trei postări; de pe user-ul ăsta al lui, ...[neinteligibil]... B.: Bine (...)

B.: (...) Deci asta ar fi micul meu... mica mea justificare; dar am vorbit prin telefon, i-am spus şi ultima dorinţă, aceea de... şi chiar s-a şi înserat, că eu am intrat în calculator şi am scris, că îşi iau angajamentul ferm; că-n mom... în momentul semnării tranzacţiei vor şterge tot ce înseamnă material publicitar unde apăreţi (...)

B.: (...) am trecut şi titlurile acelor filme, care apar pe acel user, cum se cheamă, „mafia dracilor" (...)

M-am hotărât să plătesc nişte bani ca să scap şi eu de mizeria asta, că nu, alte datorii eu, faţă de ei n-am, clar.

C.: Nu, nici pe SMS, nici... că şi astea au fost extrem de deranjante pentru mine şi o grămadă de lucruri care nu sunt adevărate şi...

În sfârşit.

B.: Am înţeles. Am înţeles. ...[neinteligibil]...

Internetul ăsta...

C.: Nici pe E., nici prin alte surse, nici nu ştiu câte plângeri, că am văzut şi plângerea pe care mi-a făcut-o la barou, acuzându-mă de tot felul, de trafic de influenţă la O., da' dumneavoastră ştiţi foarte bine cât s-a umblat şi cum s-a făcut, şi cât aţi umblat, că dumneavoastră aţi umblat în teren cu reporterii, nu eu. N-am avut eu nici un fel de treabă.

B.: Da, da, da. Da ...[neinteligibil]...

C.: Eu datorii faţă de aceşti oameni nu am şi nu consider că am.

B.: Am înţeles.

C.: Plătesc doar ca să scap, simplu. B.: ...[neinteligibil]... am înţeles. Eu... ha... haideţi să vă zic ceva. Ce ni se comunică, eu înţeleg foarte repede. Eu nu am putut să fac decât să... ăă... a... aduc la masa negocierilor.

C.: Eu cu ei am tratat şi lor le dau banii, ca să mă lase în pace şi să le spun textual şi clar, fiecăruia dintre ei să mă lase în pace.

C.: Dar, da... să nu vă însărcineze pe dumneavoastră cu această treabă, care nu e o treabă prea frumoasă. B.: Nu e frumoasă, da'...

2. Convorbirea telefonică purtată la data de 03 februarie 2012 ora 20:50:17, de către A., care o apelează pe B.:

B.: (...] mi-a confirmat că nu mai sunt filmuleţele alea, ce am discutat noi şi eu ştiam.

A.: Da.

B.: Tipa ar vrea, a zis aşa, că ea vrea nu numai ce le-a... cele în care ea era eroină principală ci şi cele în care mai apare, cu M., cu draci, cu Iaci...

A.: Le scot domn'e pe toate, da, le scot, normal.

B.: A!

A.: Da' alea e de muncă la ele, că nu e uşor.

B.: Ştiu. Problema este aşa, că luni vă dă zece mii de euro...

A.: Aşa...

B.: Da! Domnu' A., vă daţi seama că zece mii de euro îi voi înseria bucată cu bucată.

A.: Bravo!

B.: Şi plec cu seriile, că ea cu mine nu se joacă.

A.: Bravo!

3. Convorbirea telefonică purtată la data de 03 februarie 2012, ora 21:12:14, de către numita B., care o apelează pe numita „T.":

B.: (...] Am şi eu o speranţă, aveam azi o speranţă că vă rezolv cu nişte bănuţi mai mulţi, dar s-a mutat pe luni toată treaba (...}

T.: Serios?

B.: Da!

B.: Acum m-am legat şi eu de povestea asta, care uite, îţi mai aduce un ban (...)

B.: Da' ce să mai... aştept şi eu cu interes ziua de luni...

4. Convorbirea telefonică purtată la data de 04 februarie 2012, ora 21:16:10, de către numita B., care este apelată de către H.:

H.: Păi, haideţi mâine să vă fac păru', nu vreţi?

B.: (...) luni am o fereastră, după ce termin cu C. şi cu... ă, nu, după ce venim cu poliţia, înainte de a mă duce la C., să-mi dea un sac de bani...

5. Convorbirea telefonică purtată la data de 06 februarie 2012, ora 13:54:35, de către numita B., care este apelată de către numita C.:

C.: (...) Dacă în cazul în care se întâmplă şi nu reuşesc să ajung şi nu ne vedem, ne gândim s-o amânăm, că n-avem ce face. B.: Da, dar... mă rog, poate faceţi efortul şi rezolvaţi problema cumva, nu ştiu, vă găsiţi sau vă gândiţi la o soluţie. Un virament bancar dacă nu se poate face neapărat plata în numerar sau nu ştiu! C.: Da, da, sigur, putem lua în calcul şi...

C.: Ăă...Şi sigur că da, o declaraţie explicită, că se angajează să nu mai posteze pe viitor, să nu-mi mai facă alte probleme pe viitor.

B.: Da, aspectul l-am trecut şi pe cel care s-a semnat. Da!

C.: Depinde şi cum ajung eu să reuşesc să iau nişte bani, că dacă n-am reuşit să iau banii, nu ştiu, ne întâlnim degeaba.

B.: Ei nu au impus o limită de sumă, ei au zis sume, nu ştiu, asta chiar au lăsat-o la latitudinea dumneavoastră. Oamenii n-au făcut presiune, să zică: „Dom'Ie, eu vreau atâta acum sau nu ştiu ce". Asta a fost o treabă de negociere (...}

C.: Doar că ei nu-mi cer nişte sume mici, ei mi-au cerut o sumă, douăzeci şi cinci de mii de euro.

B.: Da! Da, e adevărat, că asta a fost dorinţa lui, exprimată în mod expres şi eu nu sunt decât comunica... comunicator.

C.: Da^

B.: însă, pe organizare n-au zis: „Dom'Ie vrem acum toţi grămadă sau îi vreau..." (...] Vedeţi cum vă organizaţi şi până la urmă, bine ar fi încet, încet, cu paşi mărunţi, să facem în aşa fel încât să stingem toată povestea asta, ca să fie bine pentru toată lumea.

6. Convorbirea telefonică purtată la data de 06 februarie 2012, ora 15:45:30, de către numita B., care este apelată de către numita C.:

B.: Doamna avocat, am luat legătura cu ei, am terminat declaraţia. Dau declaraţiile olografe, problema este aşa: la ce oră ne putem întâlni?

C.: Ăă... cred că astăzi exclus şi vă spun şi de ce: eu de-abia acuma m-am urcat în taxi, e deja ora patru şi nu mai ajung la bancă.

B.: La patru, la patru ce bancă, ce bancă închide la patru? La cinci închid băncile, doamnă!

C.: A mea închide la patru, patru şi jumătate, ştiu. Adică oricum operaţiuni n-am cum să fac în clipa asta.

B.: (...] în acest moment disponibilitatea mea a încetat (...} în acest moment eu personal nu mai fac nici un pas în această treabă. Pentru mine a fost, mă rog, dorinţa de a ajuta oamenii (...)

C.: Putem să ne întâlnim, dar nu ştiu dacă familia F. o să vrea să ne întâlnim aşa, ca să ne vedem sau ca să le dau nişte bani, că de fapt acesta-i scopul până la urmă.

B.: Domnul A. a zis ferm, să faceţi cumva, să returnaţi acele sume de bani, dânsul e gata să-şi ia angajamentele pe care le-am discutat, dar doreşte bani. (...)

C.: Ei ar trebui să înţeleagă că asemenea sume de bani nu se fac rost de pe o zi pe alta şi nici eu nu-i ţin la mine în buzunar.

B.: Dumneavoastră aţi zis iniţial că puteţi da trei mii de euro cumva până vineri. N-au fost trei mii, au fost cinci sute de euro, care au ajuns în buzunarul domnului A., că mă rog, de acolo au şi plecat.

C.: Da!

B.: După aceea aţi zis: „Haide dom'le, că fac un efort şi o să dau zece mii de euro luni!" Acuma înţeleg că banii nu există (...)

B.: (...] Cerinţa mea de mandatar şi de om care a negociat această treabă era una clară. Ne întâlnim în ziua de, am suma de, vreau hârtiile şi cu asta basta.

C.: Vreau să fac, că de asta ne-am înţe... mă rog, am vorbit şi ne-am înţeles, ca să scăpăm odată de povestea asta şi să scap de toată presiunea şi de toată nebunia.

B.: Da, da, da! Doamna avocat dar nu sine die, adică nu fără un termen cert.

C.: (...} el de văzut nu vrea să mă vadă, dar am eu garanţia că dacă-i dau nişte bani sigur se întâmplă şi nu mă mai trezesc iar cu nu ştiu câte postări şi nu ştiu câtă hărţuială? (...}

C.: (...} şi dacă nu se ţine de cuvânt... Eu m-am uitat încă o dată pe internet, au apărut şterse trei, trei filmuleţe din acelea, acum iar au apărut. Două dintre ele într-adevăr sunt blocate, da' imaginea principală apare. Nici eu nu mai ştiu ce să mai cred ca să fiu sinceră, dar în sfârşit, acum...

B.: (...] Da' dacă-l vedeţi pe domnul A. în faţă, ce credeţi că alte garanţii suplimentare aţi avea? Că dacă îi daţi bani, el personal vă acoperă această cerinţă.

Din cuprinsul acestor convorbiri telefonice, Parchetul a arătat că rezultă faptul că inculpata B. a cunoscut încă de la început că partea vătămată C. nu datora bani inculpatului A., însă, cu toate acestea, a acceptat să îl ajute pe acesta din urmă în aşa-zisa „negociere" a restituirii de onorarii. Din sumele de bani pe care partea vătămată ar fi urmat să le plătească pentru ca inculpatul A. să nu mai posteze pe pagina de internet E. aspecte compromiţătoare despre fosta sa avocată, inculpatei B. ar fi urmat să-i revină o parte, fără a se specifica o sumă exactă. Inculpata a asigurat-o pe partea vătămată că, dacă îi va plăti lui A. sumele de bani solicitate, acesta ar urma să retragă postările efectuate, în condiţiile în care B. cunoştea, încă din luna ianuarie 2012, conţinutul postărilor respective, chiar din discuţiile avute cu partea vătămată, înregistrate cu reportofonul inculpatului A.

S-a subliniat faptul că, deşi inculpata B. a susţinut că a fost mandatată de inculpatul A. să negocieze cu partea vătămată restituirea onorariilor pe care inculpatul le-ar fi achitat, atât pe parcursul convorbirilor telefonice, cât şi a celor înregistrate în mediul ambiental, aşa cum se va putea observa şi în continuare, niciodată nu a procedat la o inventariere concretă a onorariilor pe care A. pretinde că le-ar fi achitat şi a căror restituire o solicită. Aşa cum rezultă din convorbirea cu numărul 5 redată mai sus, inculpaţii au evitat iniţial să precizeze o sumă exactă, lăsând-o pe partea vătămată să decidă ce sume de bani ar fi urmat să achite pentru a scăpa de postările compromiţătoare de pe internet. Bineînţeles, aceste sume de bani nu ar fi putut fi unele oarecare, ci ele ar fi trebuit să respecte solicitările anterioare ale inculpatului A., care îşi precizase pretenţiile prin mesaje de tip SMS trimise părţii vătămate, respectiv sume cuprinse între 25.000 euro şi 35.000 euro.

Văzând că partea vătămată a promis că va face o plată de 10.000 euro şi că ulterior a amânat acest moment, inculpata B. a devenit mai insistentă în discuţiile cu C., solicitând termene precise.

Toate aceste aspecte sunt reluate pe parcursul multora dintre convorbirile telefonice dintre cei doi inculpaţi şi dintre inculpata B. şi partea vătămată C., precum şi în convorbirile dintre partea vătămată şi cei doi inculpaţi, înregistrate în mediul ambiental.

7. La data de 07 februarie 2012 s-a procedat la înregistrarea în mediul ambiental a discuţiilor purtate, în intervalele orare 11:41:42 - 12:26:50 şi 12:30:56 - 12:50:21, la sediul cabinetului de avocat al persoanei vătămate C., de către aceasta din urmă cu B. şi A.

Pe parcursul discuţiilor, partea vătămată i-a precizat inculpatei B. că sumele de bani solicitate de inculpatul A. nu reprezintă restituiri de onorarii, ci o contraprestaţie pentru cumpărarea liniştii persoanei vătămate. Cu greu a acceptat să intre în biroul de avocatură al persoanei vătămate şi inculpatul A., care efectiv a preluat controlul situaţiei, prin solicitarea unor sume de bani pe un ton răstit, de la partea vătămată C. Acesta s-a calmat numai după ce a primit suma de 1.000 euro de la persoana vătămată, banii fiind ridicaţi de pe birou de către numita B. În acest context, inculpatul A. a iniţiat un apel telefonic prin care a solicitat, probabil membrilor familiei, retragerea filmuleţelor postate pe internet în legătură cu partea vătămată C.

Cu această ocazie, cei implicaţi au stabilit că predarea restului de bani să se efectueze ulterior, prin transfer bancar. C.: De ce n-a venit domnu' A.? B.: Ă! Doamna avocat, dacă aveţi amabilitatea vă iau de mânuţă şi-i daţi personal ce aveţi de dat.

B.: Ca să vă pot da hârtiuţele şi să vă arăt exact cum sau redactat şi cum a înţeles să le şi semneze... ă... Eu am pus-o şi pe D. de-a făcut şi el a venit cu mine, e în maşină. Dacă vreţi coborâm îi daţi bănuţii, vă vedeţi, vă salutaţi (...)

C.: „Că ne obligăm, să retragem toate plângerile cu caracter civil, penal sau disciplinar formulate atât în prezent cât şi pe viitor înţelegând să facem renunţare la judecată cât şi la dreptul de judecăţi. De asemenea ne angajăm să scoatem filmele postate imediat după semnarea prezentei tranzacţii în caz contrar înţelegem că nu vom mai beneficia de returnările de sume achitate cabinetului." Da, deci, aş fi avut o obiecţiune că nu e vorba de returnări ci e vorba de pur şi simplu o plată pe care eu o fac, că nereturnările astea s-au făcut.

B.: Ne-am legat de... ne-am legat de onorarii şi-atâta timp cât este vorba de onorariu nici n-am cum să vă arăt. C.: Da, da' onorariile nu sunt în sumă de ...! B.: Doamna avocat...! C.: Douăşcinci de mii de euro. B.: Aşa... deci... haide-ţi să vă... C.: Onorariile n-au fost în sumele astea... B.: Haideţi...

C.: Eu dacă plătesc, v-am spus îmi plătesc liniştea, atât.

B.: Doa... da bun! Dumneavoastră vă plătiţi liniştea iar el, iar ei au ă... mă rog în acest moment ă... opţiunea de a spune... ă... „Ac... am avut contracte, asta s-a întâmplat..." Deci, aşa am negociat, că vor fi onorarii şi na...! Ce să zic?

C.: Da' nu sunt onorarii şi ei nu mi-au dat banii ăştia. Şi dacă nu mi s-au dat, eu nu pot să accept...

B.: Da' doamnă, deci, eu dacă scriu aici: „S-a plătit suma de... înseamnă ŞANTAJ! Deci, el a făcut un şantaj mediatic şi practic este o infracţiune, corect? Corect! Ajungem să plătesc ce ă... şantaj! Deci, e... el practic v-a şantajat prin postările alea! Aşa-s, aşa-s, aşa s-ar deduce! C.: Păi, că aşa este sau că nu aşa este?

B.: Păi, asta zic şi eu, o rădăcină a relaţiilor a existat. Rădăcina a fost colaborarea profesională, care până la urmă, na! Suntem avocaţi şi ne expunem la nişte...

C.: E adevărat, da' nici eu nu pot să recunosc că mi s-au dat bani care nu mi s-au dat! Puneţi-vă şi în situaţia mea! Cum să recunosc, că mi s-au dat bani care nu mi s-au dat? Şi să spun că mi s-au dat treişcinci de mii de euro, îmi trimite un sms „V-am dat şi m-aţi tâlhărit!". El nici nu are banii ăştia! Legal vorbind ca venit, toţi banii ăştia nici nu v-a putea dovedi vreodată că mi i-a dat.

C.: Dar banii aceştia nu reprezintă şi suntem de acord cu asta, returnarea de onorarii. Reprezintă o plată, spuneţi-i cum vreţi, pe care eu o fac, ca să stau liniştită, că de asta o fac. Că dacă-i vorba de onorarii, alea le-am restituit.

[în continuare, timp de 26 secunde, conform imaginilor video, B. face nişte menţiuni olografe pe o coală de hârtie, format A4]

C.: Aşa! Şi mai avem şi la alin. (2), cred că tot aceeaşi chestiune: „Cabinetul se obligă să restituie suma de douăzeci şi cinci de mii de euro, reprezentând contravaloarea onorariilor primite". Tot aşa, tăiem! „Reprezentând plată..." şi atât! Sau nu ştiu, cum vreţi dumneavoastră să ziceţi. (...)

C.: Aşa... „Prin prezenta faţă de... în faţă ne... cu ocazia închiderii colaborării, personal înţeleg să primesc sumele de bani ce vor fi restituite de către cabinet, cu titlu de onorarii achitate către acesta prin avocat. îmi iau..." Tot aşa... Şi aici trebuie să modificăm. „îmi iau angajamentul ferm şi neechivoc că atât în prezent cât şi în viitor să nu fac niciun fel de referire la persoana doamnei avocat C., nici la activitatea sa profesională prin mijloace de mass-media. De asemenea, mă oblig să şterg din E: toate materialele ce fac referire expresă la persoana avocat C., cât şi cele în care apare conjunctural." Zice el! Tot aşa, şi aici trebuie modificat şi... luaţi-o şi pe asta! Şi zicem aşa: „Declaraţie... Subsemnatul A., identificat identificat cu CNP... declar prin prezenta următoarele, faţă de cabinetul C. şi faţă de avocat C. cu ocazia încheierii colaborării dintre subsemnatul şi cabinetul de avocat C. Personal înţeleg să primesc sumele de bani ce vor fi..." B.: „Plătite!"

C.: E adevărat, dacă semnează în faţa notarului ăluia. Dumneavoastră n-aveţi mandat pentru această tranzacţie, da' eu accept! Dumneavoastră aveţi mandat pentru rezilierea contractului. B.: Păi, le-am reziliat.

C.: Aşa este, le-am reziliat. Deci, mandata dumneavoastră, să spunem aşa, s-a încheiat pe această tranzacţie. B.: Da, acolo scrie şi de negocierea acestor onorarii.

C.: De negociere, da" nu discutăm de onorarii şi nu... nu discutăm întră... în... că oricum se vorbeşte despre postările astea! B.: Doamna, doamna...!

C.: Astea mă deranjează pe mine, ştiţi foarte bine! B.: Doamna avocat, şi-au luat... ă... şi-au luat, şi-au asumat ă... nişte obligaţii ferme...

C.: Ă... Uite, haideţi, să vă arăt! Haide... Au zis, că le-au şters! Haideţi, să vedeţi că nu sunt şterse!

B.: Două dintre ele probabil sunt şterse, mie aşa mi s-a comunicat.

C.: Nu sunt, uitaţi cum sunt, uitaţi cum apar! Deci, apar astea: „ESCROACA DE AVOCAT C. PLĂTITĂ CU ZECI DE MII DE EURO ÎŞI VINDE CLIENŢII PE BANI." Ăsta nu-i şters. Mai există unux: „ESCROACA C. ..." B.: Da. C.: Deci, el apare în titlu... B.: Da...

C.: Şi mi-apare acest video-clip, este privat. Dar, să fie şters...

B.: Bun! Se va...

C.: înseamnă să fie şters şi din icoana asta. B.: O să şteargă şi din iconi... din fereastra aceea, se va şterge. Probabil că le şterge. Eu cred că este un om de cuvânt, nu pot să cred că A. este aşa cum este prezentat, o persoană care n-are cuvânt sau discernământ. Doamnă, nu ştiu, eu am...

C.: Doamnă, dacă dau banii ăştia, eu vreau să ştiu pe ce-i dau.

C.: Păi, do... doamna avocat, el nu vrea să vorbească cu mine nici măcar la telefon. Am zis, nu merg la maşina, nu vine aici, dar măcar să-mi spună telefonic. Să-mi spună, să aud eu, din gura lui. Să fiu şi eu convinsă că dau şi eu banii ăştia pentru ceva. C-aşa, îi dau nişte bani în vânt, pur şi simplu. în vânt. Absolut în vânt. Şi nu am garanţia, că pe viitor, nu, nu mi se va mai întâmpla asta. Eu asta vreau să-mi cumpăr. Şi dumneavoastră ştiţi foarte bine. Liniştea. Atât. Că-n rest, n-am nici o datorie faţă de familia F. am reziliat tot, am restituit. N-avem probleme de genul acesta. El mă-njură şi spune...

C.: Dumneavoastră ştiţi ce prejudicii mi-au adus mie aceste filmuleţe?

C.: Că el de dorit să ia bani, doreşte. Dar eu ce garanţie am?

C.: Da' pe E. există! Lucrurile astea ştiţi foarte bine, mie mi-au adus mari prejudicii, mari prejudicii! Eu predau la facultate, au văzut studenţii, am fost chemată în consiliul profesoral, da?

B.: Bun!

C.: Clienţi nu mai am, adică, lumea se uită când te caută şi pe E. Cine mai vine la un avocat...?

B.: (...) Mai departe nu ştiu, rămâne să vedeţi, fiecare cum vă veţi apăra şi cum vă veţi descurca... Acest lucru! Eu în acest moment mi-am încheiat mandatu'! Pentru că nici eu nu pot. Nici pentru mine nu este nici comod, nici plăcut, nici foarte bine, nici foarte rău. Deci, ă... eu am avut toată disponibilitatea... Este o disponibilitate pe care mi-am pus-o la dispoziţie având în vedere situaţia... Acum n-are rost să mai comentăm lucruri care sunt de necomentat. Când nişte părţi nu se înţeleg... lucrurile... Nu ştiu!

B.: Eu n-am fost prezentă când dumneavoastră v-aţi negociat contracte, când v-aţi asumat obligaţii reciproce, eu am venit mult târziu, fiecare are varianta lui, eu nu sunt judecător şi nici Dumnezeu. Fiecare ştie ce a făcut şi îşi asumă propriile fapte şi propriile demersuri. Acuma ce să fac? Să stau acum să ne... să, să ne... Auzi, am scris, am pus, mi-aţi dictat, le-am inserat acolo, nu se poate, nu se poate!

C.: Şi eu, eu despre asta discut. Pentru că dacă discutam de o normalitate între noi, de o restituire de onorarii, discutam pe alt teren şi pri... Şi în baza unui alt temei. Cu filmuleţe pe E. şi cu tot felu' de presiuni de genu' acesta, nu faci decât, nu să-ţi restitui eu onorarii sau drepturile tale, ci doreşti şi altceva. Bun, am fost de acord şi cu asta.

B.: Doamna...

C.: Să scap, pentru că nu mai suport această presiune, credeţi-mă şi pe mine, n-o mai suport.

B.: Doamna, doamna, doamna avocat eu nu v-am sunat, eu n-am apelat să mediez acea... M-aţi sunat într-o seară, am luat act de dorinţa dumneavoastră... Puteam să zic: „Nu mă bag!" Că era firesc şi poate era mai bine aşa. Am comunicat, am stabilit pe telefon nişte întâlniri, ne întâlnim de două săptămâni, întâlnirile sunt aşa cum sunt. Adică, părţile nu se mai înţeleg de nicio culoare, omu' zice nu vreau să văd şi nu pot să-l oblig să vrea să vadă, e opţiunea lui. Şi dumneavoastră îmi spuneţi că nu sunt suficiente garanţii. Mai departe rămâne o colaborare. Pe unde vă veţi duce şi ce veţi face, este treaba dumneavoastră şi al lui. Explicaţi celor care vă vor cere, explicaţi-i de ce s-a ajuns aici, nu mie, eu n-am ce să fac. Eu credeam că aşa se sting nişte probleme, da'...

C.: Doamna avocat, eu v-am sunat pe dumneavoastră...

B.: Vă rog!

C.: Pentru că m-a sunat un ziarist, Ţ. ...

B.: Aşa, da!

C.: Să-mi spună că dumneavoastră împreună cu domnu' A., i-a dat un material despre mine!

C.: Şi ce v-am întrebat, ce v-am întrebat eu? V-am întrebat ce, clar: „Cât vrea domnu' A., să termine cu circu' ăsta?" Aşa a fost?

B.: Nu! Am zis: „Haideţi, să încheiem această..." Şi aţi zis: „Bun, comunic... m..." Aşa, am comunicat...

C.: Da, şi după care domnu' A., e adevărat, a încetat cu mesajele.

B.: Bun!

C.: De când am început să vorbim, a încetat şi cu mesajele pe telefon şi cu toate celelalte. Dar de cu ...postări, nu, c-a mai început să pună. După care a încetat şi cu astea. Am început, am reziliat, am rezolvat, am restituit, am dat, am, în sfârşit lucrurile s-au calmat. Dar acuma văd că se continuă. Eu nu mai înţeleg nimic.

B.: Nu înţeleg! Ce materiale a mai pus pe E.?

C.: Deci, nu, eu văd că se continuă în această idee.

B.: în ce sens?

C.: Pentru că dacă eu încerc să rezolv această problemă şi plătesc nişte bani, mulţi, nu puţini, mulţi bani... ă... Vreau şi eu să am nişte garanţii că nu voi mai păţi asta, că aşa dacă domnu A.nu îşi ia nicio... un angajament faţă de mine, eu peste o lună de zile mă trezesc că... iar atârn pe E

B.: Doamna, doamna avocat C., dumneavoastră aicea indicaţi o cumpărare a unei tăceri, ceea ce înseamnă o atitudine şicanatoare a domnului A. Domnu' A. deţine nişte documente şi evocă şi invocă o anumită ă... conduită care mie mi s-a părut ciudată de la bun început. Povestea cu ă... ă... contractul acela făcut cu SC J., nu ştiu, nu mă interesează, luaţi bani, daţi bani asociaţia aceea, doamnă, nu intru în detalii, sunt detalii care nu mă privesc.

Până la urmă şi în final are copiile contractelor pe care le-aţi dat dumneavoastră de aicea din dulap când a venit cu toţii şi ne-aţi comunicat.

Acolo sunt prevăzute nişte onorarii, deci, doamnă nu se munceşte chiar de pomană? (...)

C.: Doamna avocat!

B.: Da' ce să vă spun?

C.: Deci, doamna avocat, pentru toţi banii pe care mi i-a dat domnu' A. (...)

B.: Da, da!

C.: El are documente justificative.

B.: Ca şi când, ce?

C.: Are documente justificative.

B.: Ce?

C.: Degeaba vrea să spună domnu' A. că n-a primit, n-a dat vedeţi aici e problema, domnu' A. semnează, zice, face şi pe urmă nu mai recunoaşte.

B.: Păi, doamnă...?

C.: Despre asta e vorba.

B.: Are documente justificative contractele.

C.: Da' nu stăm să discutăm acum despre ce, să discutăm?

B.: Contractu' are onorarii, înseamnă că le-aţi... sau plătit. Acolo le-a adunat, el susţine că v-a plătit sumele astea de bani, eu de unde să ştiu?

C.: Pentru ce-a plătit? Deci, pentru ce-a plătit...

B.: Da.

C.: El are... documente justificative, pentru ce-a plătit.

B.: Bun şi?

C.: Da' pentru ce n-a plătit? Că el spune la un moment dat, într-un mesaj că mi-a dat treişcinci de mii de euro! Douăşcinci de mii de euro, treizeci de mii de euro...

B.: Bun.

C.: Nici el nu se hotăreşte asupra sumei.

B.: Am şi eu o curiozitate...

C.: Ori, când vine cineva cu zece mii de euro ţi-i pune aşa pe masă şi ţi-i dă şi zice: „Vai! Ia-i de aicea!" Pentru tot ce-a plătit domnu' A. are documente justificative, c-a primit prin bancă, c-a venit, c-a plătit, are pentru toate. Noi nu despre asta discutăm, despre o restituire de onorariu, această restituire s-a făcut.

B.: Când?

C.: S-a făcut prin bancă.

B.: Cât? Doar patru mii v-a plătit?

C.: S-a făcut...

B.: Doar patru mii v-a plătit doamnă pe asociaţia.

C.: Poftim!

B.: Doar atât?

C.: Asociaţie? Cât mi-a plătit?

B.: Păi, care nu-i asociaţia?

C.: Da', cât mi-a plătit domnu' A. pe asociaţie?

Asociaţia este altceva nu discutăm despre onorarii, au fost alte chestiuni altceva şi văd că discutăm altceva, care...

B.: Şi onorariile unde s-au restituit? în ce mod?

C.: Onorariile s-au restituit, prin transfer bancar, s-au restituit.

B.: Adică cei trei mii de euro sau două mii, câteva mii...

C.: Doamna, doamna avocat le... le-am dat şi lor bani

În mână când au venit aici. De ce credeţi că vreau garanţii suplimentare...

B.: Bani în mâna lor?

C.: Că familia... că familia F. nu recunoaşte nişte chestiuni care s-au făcut. Haideţi, că tre' să plec.

B.: Doamna mea, am restituit onorarii la, la... şi eu şi am făcut cu clientul chitanţă, deci, nu l-am lăsat în...

C.: Doamnă, noi n-am făcut chitanţă cu clienta?

Dumneavoastră le-aţi văzut pe toate? Eu cred că sunteţi într-o mare eroare, doamna avocat.

B.: Deci, dumneavoastră aţi dat bani din mână, când? Când?

C.: Redactate şi semnate doamna avocat.

B.: Unde sunt? Eu nu le-am văzut.

C.: Dacă nu le-aţi văzut spuneţi-le să vi le arate! Da' nu cred că diferendu' ăsta îl discutăm acuma. Noi ne-am întâlnit pentru

B.: Nu eu am venit după... eu vă spun cinstit.

C.: Aşa!

B.: Şi fără nicio... eu am venit crezând că onorariile se restituie, nu plată de tăcere, nu şantaj, nu filme, în condiţiile astea e opţiunea lui să facă ce crede cu ele, dumneavoastră cum credeţi...

C.: Deci, doamna avocat dumneavoastră ştiţi foarte bine, ştiţi foarte bine, ce-am discutat de la bun început despre cea, despre cea fost vorba. Pentru că aceste filme n-au fost puse în temeiul unui contract de asistenţă juridică.

B.: Nu! Au fost pu...

C.: Au fost puse în alte scopuri. în ce scopuri au fost puse ele?

B.: Nu! Au fost, au fost expresia unei nemulţumiri furibunde.

C.: E adevărat, e adevărat!

B.: Eu vă spun, este furibund. Deci, omu' ăsta este furibund!

C.: Şi vre... şi vrea să le scoată? Când vrea să le scoată?

B.: Poftim? Şi-a luat angajamentu' că vrea să le scoată dacă vrea să-şi acopere şi el o pierdere, eu nu pot să cred că A., minte!

C.: Şi el vrea nişte bani ca să le scoată, vrea? Şi le scoate şi mă lasă în pace. Bun!

B.: Da', da vrea banu' lui!

C.: Bun!

B.: Aici e neînţelegerea. Vrea banu' lui! Al lui! De unde îl are poate a furat dintr-o bancă, nu mă interesează, îi dau tot creditu', vrea banu' lui! Doamna avocat?

C.: Da' indiferent cum ...(neinteligibil)...

B.: (...) în continuare eu mi-am manifestat disponibilitatea, acum mi-am încheiat mandatu', comunic că nu se poate, da' nu se cumpără şantaju'! Se încheia un diferend el scotea, dumneavoastră

achitaţi! Nu se poate, nu se poate, doamnă! Asta este, gata şi-am să vă spun într-un final, mi-a spus: „Doamnă? Nu vin pentru că mi-e scârbă!". Deci, dacă asta îl animă scârba, eu nu pot să-i dau ceva să-i tai sila! Bun, îmi pare rău de timp, îmi cer scuze...

În continuare, inculpata B. părăseşte cabinetul de avocat al părţii vătămate, dar după câteva minute se întoarce, împreună cu inculpatul A. Pe parcursul discuţiei se remarcă tonul agresiv al inculpatului:

B.: ...(oftează)...

A.: Ia spuneţi, doamna C., ce... ce doriţi? Şi ce vreţi să discutaţi cu mine?

C.: Domnu' A.!

A.: Aşa, spuneţi!

C.: ...(oftează)... Dacă tot...

A.: Ce vreţi să vorbiţi cu mine?

C.: Dacă tot este să ne înţelegem...

A.: Nu, spun... da! Ce să ne-nţelegem? Ce aveţi de discutat cu mine?

Am o rugăminte, uitaţi-vă bine la mine ce vă, vă spun! Eu îmi vreau banii înapoi, luaţi-vă copilu', mergeţi la biserică, să spuneţi bogdaproste că-mi retrag blestemele!

B.: ...(oftează)...

A.: Lăsaţi banii şi astea! Daţi-mi banii înapoi, vedeţi-vă de viaţa dumneavoastră, da? Am destule pe capu' meu, ştiţi bine ce aţi făcut!

B.: ...(oftează)...

A.: Cum aţi putut să mă, să mă vindeţi? Cum aţi putut să mă, să mă vindeţi? Nu vă e un pic de ruşine? Să spuneţi bogdaproste că sunt om de bun simţ şi am şapte ani de acasă şi respect şi bunu' simţ! Sunt om de respect!

B.: ...(oftează)...

A.: Ce tot puneţi femeia asta pe bătaie de joc? Daţi-mi banii înapoi şi vedeţi-vă de viaţa dumneavoastră că am eu destule pe capu' meu!

V-aţi bătut joc de mine şi de familia mea! Atâtea buchete de flori, caracteru', bunu' simţ care l-am avut, omenia, respectu'...

C.: Eu nu mi-am bătut joc, domnu' A.!

A.: Aţi uitat? Aţi uitat ce mi-aţi făcut? Buchetele de flori, omenia, caracteru' şi bunu' simţ, mi-am vândut acţiunile de o sută treij' de mii pe... trei c.i! Ca să fiu domn! Pachetele de euro puse pe masă! Vă bate Dumnezeu!

Să spuneţi... L-am blestemat pe R. în fiecare zi, uite-l la puşcărie!

Uite-l la puşcărie unde zace! Daţi-mi banii, vă rog frumos înapoi, vedeţi-vă de viaţa dumneavoastră şi lăsaţi-mă să continui necazurile mele care le am pe capu' meu!

C.: Domnu' A., scoate prostiile astea de pe internet...

A.: Da' cine v-a spus că le scot?

C.: Le scoateţi...

A.: Daţi-mi banii ca să le scot! Eu n-am timp de pierdut pentru dumneavoastră, da? Daţi-mi banii înapoi!

C.: Deci, le scoateţi, da?

A.: Hău!

C.: Şi pe viitor mai îmi puneţi sau nu îmi mai puneţi?

A.: Domne', eu vă-ntreb... Dumneata eşti sănătoasă la cap, dom'le?

Dă-mi banii înapoi şi vezi de viaţă că am eu destule probleme pe capu' meu!

C.: Păi, da' nu vedeţi cum mă ameninţaţi?

A.: Nu ştiu ...î...

C.: Domnu' A., da' chiar aşa?

A.: Ce-o daţi, dom'ne, în ameninţare?

C.: ...[neinteligibil]...

A.: Cu ce vă ameninţ? M-aţi vândut! Lu' P.! Ştiţi bine ce aţi făcut! Pe două' şase iulie...

C.: Cum v-am vândut?

A.: Aşteptaţi cu hârtiile-n mână! Am fost prost, mi-am pus toată... încrederea în dumneavoastră. M-aţi vândut! Avocat, după zece minute pleci, D. spune „Vino, dom'le, cu mine!". Pentru ce erai avocat? Pentru ce erai avocat? Ba aveai şi... „Cine, cine conduce tu aici, da? Afară toată lumea!

Afară toată lumea din curte!".

C.: Deci, vreţi să spuneţi că într-o executare făcută de organele de cercetare penală, eu puteam să-i scot afară pe poliţişti, din casă!

A.: Doamne, bunule Dumnezeu!

C.: Puteam să-i scot afară din casă pe poliţişti?

A.: Toţi, afară! Toţi!

C.: Eu, puteam să-i scot?

A.: Cinci minute, unu unu doi. Unu unu doi, toată lumea! Am vorbit cu oameni grei, unu unu doi. Ce aveţi avocat? Pe paisprezece a fost...

Ce, de ce, de ce, când v-am spus... înainte, când v-am spus, aveam toate actele, de ce nu depuneţi în faţa judecătorilor toate hârtiile, plângerile, care mi-au mâncat ficaţii. Puteam să, puteam să fiu la puşcărie, sau să cad jos! Să stau să fac o crimă! Vreau să fiu şi eu vedetă, să slăbesc şi eu! De ce aţi spus... când eu am întrebat, un om deştept, că am bănuit, de două săptămâni ştiam, să nu spuneţi nimic. Păi, cum să-i spui: „Onorată instanţă, nu mai este necesar, v-a pus deja în posesie.". A fost deja pus. Să nu spuneţi nimic. M-aţi vândut, că ştiaţi că devine irevocabilă!

C.: Da cu ce v-am vândut, domnu' A.?

A.: Aveţi impre... Cu ce? Cu ce v-am spus eu!

C.: Cu ce v-am vândut? Cu ce v-a vândut domnu' P.?

A.: Cu ce v-am spus eu! De ce n-aţi pus pe masa judecătorului plângerile lui, de la poliţie? Nu se poate trăi acolo! Să explicaţi calvarul meu!

Aţi tăcut din gură! Vorbeaţi cu italianul de la proces şi mintea mea era acolo, că eu nu sunt un om prost! Par prost, dar nu sunt prost, că, dacă eram prost, eram manipulat, pe douăş'patru!

C.: Domnu' A., şi asta înseamnă vândut, după părerea dumneavoastră?

A.: Da!

C.: De ce?

A.: Aţi premeditat-o! Aţi pre... ştiaţi.

C.: Cu ce am premeditat-o? Cu ce am premeditat-o?

A.: A... am o rugăminte!

C.: Ziceţi-mi şi mie, ce am... ?

A.: Am o rugăminte! Haideţi să încheiem discuţia, da? Vă rog frumos! Haideţi să... hai, haideţi să lăsăm discuţiile aşa cum sunt, da?

Vedeţi-vă de familia dumneavoastră, de copilu' dumneavoastră, în viaţa dumneavoastră să nu mai faceţi ce mi-aţi făcut mie, la nimeni! Dacă vă dă cineva un miliard de lei, aşa, să-i spui: „Ieşi afară de-aici!".

C.: Da' ce v-am făcut, domnu' A.?

A.: Să fiţi drept faţă de Dumnezeu!

C.: Da' ce v-am făcut, domnu' A.?

A.: M-aţi vândut!

C.: Cu ce v-am vândut? Domnu' A., ţineţi minte că în treizeci noiembrie m-am înscris în fals şi am indicat autorul falsului pe P.? Pe cineva cine se vinde, se înscrie în fals...

A.: Nu! M-aţi vândut!

C.: Şi ...(neinteligibil)... falsu'? Păi, ce dovezi aveţi dumneavoastră că v-am vândut?

A.: Haideţi să plec. Vă rog frumos, am o rugăminte! Am venit până aicea, haideţi să terminăm toată asta, eu am şapte ani de acasă, respect şi bun simţ! Eu când am spus la mine o vorbă-i vorbă! Deja, daţi-mi banii pe loc, eu scot toate alea de acolo, am terminat! Daţi-mi pân' la ultimu' meu ban al meu, numai eu ştiu cine te-a ...(neinteligibil)... pe capu' meu, da? Şi terminaţi cu ameninţări şi cu d-astea, da? Eu am ...(neinteligibil)... viaţa mea, daţi-mi banii mei! Am destule pe capu' meu!

A. părăseşte încăperea] B.: Nu ieşiţi, veniţi încoace! C.: Domnu' A.!

B.: Alo, domnu' A.! Domnu' A.! A.: Spuneţi, doamna ...[neinteligibil]. B.: Veniţi înapoi că... na!

[A. revine în încăpere] C.: Domnu' A., noi despre altceva discutăm! Despre toate filmele astea în care m-aţi făcut în toate felurile! B.: Păi, a... şi-a lut angajamentu' că le scoate... C.: Şi ce face-ţi, le ştergem? A.: Doam'...

B.: Da' spuneţi le ştergem? A.: Dom'ne, i-am spus de zece ori, ce vrea să-i spun?

B.: Da!

C.: Astea de pe L., cu ESCROACA DE-A GATA PLĂTITĂ CU ZECI DE MII...

A.: Toate!

B.: Auziţi?

A.: Da, toate! Da?

C.: ...(neinteligibil)... Nu ştiu ce şi nu ştiu cum! Şi dacă nu le scoateţi?

A.: Doamne!

C.: Spuneţi-mi şi mie ce o să se-ntâmple dacă nu le scoateţi? Ce se întâmplă?

A.: Ia uitaţi-vă puţin la mine! V-a, v-a, v-aduceţi aminte fieca... eu am... fiecare vorbă care am scos-o din gura mea, eu toate le-am... v-am spus, eu sunt ...[neinteligibil]... da' sunt neamţ! Eu am caracter şi şapte ani de acasă de aia, de ai am ajuns în ţara asta de ...[foloseşte un cuvânt obscen]... victimă la toţi derbedeii şi la toţi escrocii că au fost toţi de caracter, de şapte ani de acasă şi de bun simţ! Nu tre' să-mi spuneţi de două sute de ori! Eu le scot toate până diseară!

C.: Bun! Şi ce îmi garantează mie că nu mi le mai puneţi la loc?

A.: Păi, eu am frică de Dumnezeu! Pentru ce să mai fac? Eu îmi vreau banii mei şi atât!

C.: Scrieţi-mi o declaraţie că nu mai ...[neinteligibil]...

B.: Domnu' A., veniţi puţin încoace!

C.: Că nu le mai puneţi!

B.: Daţi o... pe o coală de hârtie! Domnu' A.!

Domnule!

C.: Da', de ce nu scrie domnu' A., vă întreb? B.: ...[neinteligibil]... C.: Nu ştiu! Tremur toată!

B.: Deci, am scris că scoateţi toate filmele...

C.: Citiţi dumneavoastră ca să fie!

B.: „Subsemnatu', A. (...} mă angajez să scot de pe site-ul E., toate postările în care apare persoana doamnei avocat C., atât cele care fac referire directă la domnia sa cât şi cele care, conjunctural, fac referire la activitatea profesională cât şi viaţa personală a doamnei avocat C. (...)"

A. [se adresează unei persoane necunoscute cu care poartă o convorbire telefonică]: Spune-i Iu' I. să înceapă să scoată toate filmele alea după internet cu C.!

B.: „Pe viitor, mă angajez să...

A. [continuă convorbirea telefonică iniţiată anterior]: Auzi?

B.: „Să nu mai difuzez în mass-media materiale cu caracter compromiţător la adresa doamnei avocat".

A. [continuă convorbirea telefonică iniţiată anterior]: Bun! Spunei Iu' I. să scoate toate filmele alea cu C. după internet, inclusiv alea ...[neinteligibil] ă...

C. [se adresează numitei B.]:

O să iau această declaraţie...

A.: ...Ă...

C.: Vă fac acum o plată şi vă pun pe cont, îi pun pe cont... vă dau acuma...

A. [continuă convorbirea telefonică iniţiată anterior]: Care sunt ...[neinteligibil]... în tot ce apare doamna C. să le scoată afară, te rog!

B.: Doamnă, este p... povestea dânsului...

C.: O mie de euro!

A. [continuă convorbirea telefonică iniţiată anterior]: ...[neinteligibil]...

B.: Eu nu fac nicio...

C. [conform imaginilor, depune pe birou o sumă de bani în euro] Luaţi aşa, o mie de euro acuma, cash, şi vă pun restu' în cursul zilei de astăzi pe cont! E O.K.?

B.: Foarte bine! Contu' e sfânt!

C.: E-n regulă, domnu' A.?

A.: Da!

B.: Da, e foarte bine!

C.: Scrieţi că aţi primit...

B.: Domnu' A., scriu eu...

A.: Scrieţi, doamna B., că n-am eu răbdare să scriu!

[în continuare, timp de 1 minut şi 20 de secunde, B. completează documentul început anterior]

B. [se adresează numitei C.]: Conform tranzacţiei!

C.: Da, urmând să o semnăm! Completaţi acolo ce mai e de completat şi semnăm! ...[neinteligibil]... A.: Faceţi o copie, doamna B.! B.: Da, da, da! Sigur că... Vă rog să semnaţi! A. [semnează documentul redactat de numita B.]: ...[neinteligibil]...

B.: Am primit... Am predat, doamna! [îi remite numitei C. documentul redactat anterior şi semnat de A.]: Se v-a face o copie... Haideţi, ce facem cu tranzacţia? C.: O completaţi şi o semnez! Haideţi să vă fac o copie! Nu sunt ştersături, dacă ...(neinteligibil)... ne liniştim şi am terminat!

A.: Hai, luaţi şi banii, luaţi-le dumneavoastră pentru mine!

B. [conform înregistrării, ia suma de bani în euro depusă de C. pe birou, respectiv două bancnote în cupiură de cinci sute de euro]: Ă, daţi-mi puţin... am un obicei foarte rău să scriu seriile, da?

C.: Da, sigur!

B.: Este o poveste de familie în care am pierdut foarte mulţi bani datorită faptului că n-am fost vigilentă şi de atunci m-am învăţat minte!

[Conform înregistrării, timp de 1 minut şi 15 secunde, A. iniţiază o convorbire la telefonul său mobil cu o persoană necunoscută fără legătură cu cauza şi părăseşte încăperea]

B.: 0 rugăminte am să am! Dacă faceţi viramentu', foarte bine că-l faceţi, nu-i nici un fel de problemă, avem... am rugămintea, daţi-mi un telefon, o să modific tranzacţia, să vin s-o semnez şi-mi spuneţi „Am făcut virament de atât!" ca să ştiu şi eu mai departe ce comunic! ...[oftează]...

C.: Ştiţi ce rugăminte am, eventual? Să-mi transmită un cont al lor că, un cont de persoană fizică în care pot să le pun banii! B.: Nu, nu! E singura' cont persoană fizică lui, şi au numai încurcături pe treaba asta ...[oftează]... Asta este! A fost şi rugămintea expresă a lui ...[neinteligibil]... A., asta e! N-au conturi... C.: Da! A, deci, n-au cont pe persoane fizice? B.: ...[emite o interjecţie care semnifică negarea]... N-au, n-au! Nu, n-au!

C.: Decât ăla de firmă? B.: Atât, doamnă! C.: Da, da, da!

B.: Ce să le fac? Aici s-au încurcat nişte treburi, eu am intrat ca musca în fundu' calului, mă rog! Eu... îmi cer scuze dacă mi-am depăşit limitele! [îi remite numitei C., spre semnare, documentul completat]: Luaţi!

C.: Bine, situaţia oricum e tensionată şi... B.: Să-i dau şi banii şi... C.: Bine! B.: Mă sunaţi dacă faceţi ...[neinteligibil]...

C.: Da!

A. [revine în încăpere şi se adresează numitei C.]: Arătaţi-mi dosarele alea!

C.: Vi le pregătesc, domnu' A., şi vi le dau! Toate sunt în cutie!

8. Convorbirea telefonică purtată la data de 08 februarie 2012, ora 15:34:54, de către numita B., care este apelată de către numita C.:

B.: Doamnă, vă rog eu mult de tot, spuneţi-mi când faceţi vărsământul ăla şi ce-aţi făcut!

C.: Nu pot să-l fac în firmă, să ştiţi! Nu pot să-l fac în firmă, că n-am niciun raport cu J. şi n-am. Trebuie să am o factură, tre' să am ceva, că-i societate comercială.

B.: Şi atuncea cum să fac? Că nu ştiu! Nu ştiu!

C.: Numai dacă îmi dau un cont de persoane fizice.

B.: Haideţi să stabilim, ce bani urmează să le trimiteţi?

C.: Ăă... păi, ei ce bani mai vor? Eu le-am mai dat! Să vedem acuma concret, câţi bani mai vor şi în câte tranşe vor?

B.: El, el...

C.: Da!

B.: El a spus o cifră din aia, c-a scăzut ce s-a scăzut, asociaţia aia, rămăseseră douăzeci şi una de mii. S-au plătit cât s-a plătit, se face o scădere, diferenţa aia, da! întrebarea este: cum, când, în ce sume? Şi mă rog, hai îi spun: fă-ţi cont, cont pe nume personal!

C.: Să-mi trimită pe mesaj un număr de cont, cu IBAN-ul.

C.: Şi suma care vor să i-o pun şi în ce termen vrea să i-o pun, suma respectivă.

B.: Am înţeles! Gata! Comunic! Mersi frumos!

C.: (...) Cu postările acelea, n-au fost chiar şterse, ele au rămas ca imagine şi ca text, doar că filmele nu mai rulează. Au fost blocate şi intră pe privat, o chestie de asta.

B.: Da, am comunica! Să şteargă ferestrele acelea, asta am comunicat eu!

C.: Oricum şi mie îmi apare cu escroaca de avocată, cu javră ordinară, avocata...

B.: Da, am comunicat să şteargă şi titluri şi tot. Da, da, da, da!

C.: Acuma dumneavoastră le ştiţi foarte bine şi pe conţinut şi pe tot, că ştiţi.

B.: Da, le-am vizualizat şi eu pe internetul meu.

Deci, am intrat şi eu pe internet...

C.: Da!

B.: Şi aşa este! Le-am vizualizat şi am comunicat să le şteargă. (...} Eu voi face comunicarea, am zis deja să şteargă complet titlurile acelea. Interesul meu este, nu ştiu, vă viraţi, le trimiteţi banii cu porumbeii călători, eu nu mai vreau să ştiu de ei, că am obosit teribil. (...)

9. Comunicarea telefonică tip SMS trimisă la data de 08 februarie 2012, ora 18:39:02, de către numita B., către numita C.: RO03xxx euro

10. Comunicarea telefonică tip SMS trimisă la data de 08 februarie 2012, ora 18:41:58, de către numita B., către numita C.:

RO51xxx ron

11. Comunicarea telefonică tip SMS trimisă la data de 08 februarie 2012, ora 18:50:20, de către numita B., către numita C.:

Doamna avocat dv ati promis ca restituiţi suma de 15000 urmând ka diferenţa sâ le spuneţi dv kand le o restituiţi.

12. Convorbirea telefonică purtată la data de 09 februarie 2012, ora 18:06:07, de către numita B., care îl apelează pe numitul A.:

B.: Deci, măgăriţa aia nu-mi răspunde deloc. Vreau să verificaţi conturile şi mâine după-masă după ce voi termina cu nebunia, să ne ocupăm să, să puneţi pe internet în seara asta, nu ştiu, să faceţi ceva.

A.: Deci, nu răspunde, nu?

B.: Nu răspunde! Deci, am dat iară vreo trei apeluri, nu-mi răspunde la telefon.

A.: Aţi văzut!

B.: Nu ştiu, a pus, n-a pus, ce face, nu ştiu!

A.: Nu e dom'le, eu... Vreţi să vă spun ceva?

B.: Ia ziceţi!

A.: Eu cred c-ar trebui să pun asta cât de repede.

B.: Păi eu ce-am...

A.: Nu ştiu de ce îmi spune mie Dumnezeu, că vagaboanta s-a dus ea pe undeva, sanchi, să, să facă vreo plângere ceva.

B.: Eu ce... asta vreau să vă comunic, că trebuie forţată mâna... nu forţată mâna, că nu se forţează nicio mână, dar trebuie pe internet descărcate convorbirile alea telefonice, trebuie spus clar că: „Ea ce trebuie să dea de drept, încasează într-un şantaj, într-un linşaj mediatic şi că este capabilă de orice porcărie,"

A.: Da, da, da, da, da!

B.: Deci, trebuie descărcate, trebuie spuse şi trebuie spus aşa: „Ascultă, băi, javră de om, tu faci şantaj, nu noi." A.: Da, da, da! Da, da, da!

B.: Trebuie tăvălită rău de tot!

A.: Nu, nu, nu! Nu, nu, nu, nu! Tăvălită rău de tot, atenţie ce vă spun, tăvălită rău de tot, dar de data asta ştii ce-i fac?

B.: Aşa.

A.: O fac varză, varză!

B.: Domnul A., pe ea nu o doare! Nici reclamaţii la Parchet nu o dor, nu o doare nici reclamaţie la Barou, că eu cred că m-aş fi dat cu capul de toţi pereţii. Pe ea o doare asta: internetul şi ziarele. Păi dacă trebuie şi la ziare, nu-i nimica, că mai ştim şi noi pe unul, pe altul, să mai apară şi prin ziare ce face.

A.: Da! Da! Da, eu, eu v-am spus: ea, derbedoaica nenorocită, ea se crede în prostia ei, se crede inteligentă, da? Ea crede, atenţie, ce v-am spus de o sută de ori... ăă...îşi neagă, îşi neagă, derbedoaica... Deci, toată discuţia ei, deci totuşi, eu o cunosc, nesimţita! V-a văzut femeie de bun simţ şi a încercat, a încercat să, să vă pună, să vă pună cu, în toată discuţia numai chestia asta.

B.: A!

A.: „Dacă dau banii ăştia, pentru ce să-i dau?"

Aceste ultime convorbiri telefonice, purtate după întâlnirea cu partea vătămată din data de 07 februarie 2012, sunt relevante în opinia Parchetului şi în contextul întâlnirii care a avut loc ulterior, în data de 16 februarie 2012, cu ocazia prinderii în flagrant a inculpaţilor, când aceştia au convenit să nu mai discute decât despre restituiri de onorarii, pe care le vor disocia de retragerea materialelor compromiţătoare la adresa părţii vătămate, publicate pe internet. Totodată, inculpaţii încearcă să fie precauţi deoarece utilizează un reportofon cu ajutorul căruia înregistrează toate convorbirile cu partea vătămată C., în scopul de a le folosi drept probe împotriva ei într-un eventual proces.

13. Convorbirea telefonică purtată la data de 09 februarie 2010, ora 19:55:37 de către B., care îl apelează pe A.:

A.: Nu cumva vagaboanda asta a făcut vreo plângere că uitaţi a fost şi U., acum a plecat.

B.: Da.

A.: l-am dat să asculte înregistrarea.

B.: Da.

A.: Şi, şi el a spus tot la fel: „Nu trebuia să faceţi nici un fel de discuţie de scos filmuleţele şi de totul. Da? Nu trebuia să faceţi. Da, că ea asta a vrut să vă prindă că este un şantaj." Norocu' mare de la Dumnezeu ştiţi care este?

B.: Da.

A.: Faptu' că eu am urcat sus.

A.: Şi în momentul ăla, v-am şi spus, faptul că-i spun: „Returnează banii mei, vezi-ţi de viaţa ta, de copilul tăul" Ăla s-a, s-a terminat cu şantajul, acolo i-am dat totul peste cap. Şi ea la sfârşit după ce aude totul zice: „Da' mai puneţi filmuleţele?"

A.: Da, eu, eu ştiu, deci, vagaboanda ordinară, vorba şi a lui U., da?

B.: Da, e vagaboanda!

A.: El a făcut cinci sute de emisiuni cu astea, da? A spus: „A. şi dacă este, poţi să te pomeneşti cu nişte mascaţi atenţie, da? Noroc că tu ai înregistrat şi tu ca să nu trunchieze înregistrarea ei, vagaboanda, cum vrea ea (...)".

B.: l-am spus că trebuie să ...[neinteligibil]... ceva.

A.: Am fost deştepţi, am fost deştepţi că am înregistrat toată discuţia şi vă spun că mie-mi zicea aşa: „Domn'e nu pune filmuleţele la loc imediat, acuma, nu le pune imediat, că pe urmă îşi, îi dai ei satisfacţie, da?"

Zice: „Domn'e noi am dat banii şi uite a, ă... m-a constrâns din nou."

B.: Se poate şi treaba asta, el dacă a lucrat cu tot felul de borfaşi vă daţi seama că are cu totul altă imagine.

A.: Nu, nu, nu, vă, vă spun şi, şi eu ţineţi minte că şi eu v-am spus:

Tăiaţi-i-o! Când ea zice aia tăiaţi-i-o imediat să de... că ea asta a încercat întotdeauna. Nu, ea a încercat de la început să ne prindă să spună: „Domn'e e şantajl" Tăiaţi-i-o! „Ce şantaj duduie? Păi returnează-i banii omuluil" Orice vorbă:" Returnează-i banii omului, returnează-i bani copilului ...[neinteligibil]...!"

B.: Eu asta, eu asta i-am scris în sms: „Banii domnului A. când vor fi în conturi?" Că nu mai ştiu nici un... „Banii domnului A.l"

A.: Ştiu, nu, nu, nu, nu, nu sună bine, nu sună bine!

B.: Nu sună bine!

A.: Nu sună bine, sună a şantaj! „Dă-i baniil" Nu! „l-aţi returnat banii omului, returnat banii omului?" în conţinut trebuie să apară returnat că vagaboanda vă spun, asta încearcă să insinueze. Dar când îi spui ăă...:

„Daţi-i ăă... când îi dai banii Iu'...?" Pare şantaj. Nu, returnaţi!

B.: ...[neinteligibil]... Da' eu o dau dracu cu ce spune ea de nenorociri că eu o întreb altceva: ,M virat bani în cont încă din decembrie, ce şantaj a făcut A. cu tine în decembrie când tu de la sine putere i-ai virat banii?"

A.: Da şi o mie de euro a pus-o fără, fără să m-anunţe.

B.: Da, adică ea face nişte plăţi da' nu zice: „Domn'e ţi-am pus în cont nişte bani."

A.: Nu, nu, este escroacă şi vă spun un lucru, ar trebui noi, atenţie ce vă spun este ...[neinteligibil]... plecată. V-am spus ar... astea trebuie să le, le punem să ăă... cum să vă spun eu? Cu... ce spune U. Nu, eu le iau şi le pun toate din nou, nu mă interesează. Eu nu le pun că-i forţez mâna, nu. Le pun că este zdreanţă, un gunoi de femeie, da? Şi pun toată înregistrarea brută aşa cum a fost, da? Deci, eu cred că orice om se gândeşte prin logică când, mai ales când eu îi spun: „Băi, femeie mie returnează-mi banii mei înapoi, înapoil" M-am abţinut să nu-i spun şi: „Du-te draculuil"

B.: Problema ştiţi care este? Eu am zis să forţăm un pic nota să vadă că nu se joacă nimeni cu pretenţiile ei. E plină de ifose şi de talente, nu ştiu cine se crede. în mintea ei bolnavă ea se crede cineva. A.: A învăţat-o, nu, vă spun eu, a învăţat-o probabil cineva: „Domn'e fă-o să pară a şantaj, fă-o să pară a ceval"

B.: Deci, ştiţi ce se întâmplă? Ea mi-a motivat la un moment dat, da' eu nu cred. Domnu' A. am auzit atâtea minciuni spuse pe minut ca o flaşnetă încât nici nu mai cred nimica că acest Ţ. ar fi ameninţat-o cu nu ştiu ce scandal în presă. „Şi ce-mi spui mie?" Du-te şi fă-ţi dacă Ţ. dă ziarului nişte ...[neinteligibil]...

A.: A! Nu, nu, nu, nu, vă spun eu, a sunat-o, da. A sunat-o, a sunat-o domn'e şi i-a spus: „Vreau să ne întâlniml" A sunat-o de faţă cu mine, asta da. „Vreau să ne întâlnim că am o vo... am nişte sesizări în legătură cu banii care ţi i-a dat A. şi asta, da?\" Şi ea-i spune: „Să nu cumva să puneţi nimic, ne vedem săptămâna viitoare că vă dau în judecată, da?'

B.: ...[neinteligibil]...

A.: Şi care-i treaba? A dat... asta ştiu eu c-a sunat-o de faţă cu mine, da? A sunat-o în calitate de ziarist doamna B.

B.: l-am dat contracte unde aţi inserat sumele de bani dar mi se pare că chiar a rămas înregistrat. Nu scrie nicăieri pe contractul ăla că omul n-a plătit, ele apar ca şi încasate, plătite. Iar în afară de asta o factură măcar trebuia să primească pentru că asta este obligaţia ta nu a lui. Omul deşi vă prezintă...

A.: A şi vă spune că sunteţi într-o mare eroare că ea mi-a restituit banii.

B.: Da.

A.: Fir-ar măicuţa ei a dracului când a făcut-o, mama ei de nesimţită!

B.: Eu i-am zis: „Dă-i domn'e baniil"

A.: Ea asta a încercat derbedoaica.

B.: Zice: „Câţi bani domn'e, câţi bani?"

A.: Da, da.

B.: „Douăzeci şi unu, douăzeci şi cinci, treizeci şi cinci că eu nu maiştiul"

A.: Da, da, da, să vă spună, să vă spună câţi bani vrea, atenţie, golanca. Acolo trebuia să i-o întoarceţi: „Doamna C. dumneavoastră ştiţi câţi bani i-aţi returnat, daţi-i diferenţa."

B.: Nu, nu, am zis, am zis: „Păi, cât v-a dat atâta vrea, adunaţi, scădeţi şi cea mai rămas daţi-i omului baniil"

A.: Da, da, da, da, da.

B.: Da' i-am zis.

A.: Da, da.

B.: I-am zis, până la urmă i-am zis: „Gândiţi-vă...l"

A.: Ce perversă! Da şi să spună câţi bani ...[neinteligibil]... ce păi, ce bani vreau eu, un milion de euro. Eu nu vreau nici cinci bani de la nimeni, eu îmi vreau bănuţii mei, banii pe care ţi i-am dat şi cu asta basta.

B.: La un moment dat mi-a zis, la un moment dat mi-a zis: „V-am dat banii" Şi-am zis: „Mie?"

A.: Exact, aţi văzut, aţi văzut?

B.: „M/e?" C-a rămas înregistrat.

A.: Păi, sigur.

B.: „Mie? Mie nu mi-ai dat nici un ban domnişoară."

B.: Că nu mai ştiu ce să cred. A muncit pro bono a muncit...

A.: Nu, o aştept pe I., da muncit pro bono, da. O aştept pe I. şi vă spun vă dau cuvântul meu de om că eu le iau şi le pun pe toate.

B.: Dar...

A.: Şi-i spun, nu, şi vreţi să vă spun ceva îi şi spun, îi şi spun că îi trimit eu sms şi-i spun: „Oricât ai încerca cu viclenia ta să faci să pară şantaj uite-ţi pun toate convorbirile pe, pe... să le vadă toată lumea şi toată ţara."

B.: Da apropo, de apropo...

A.: „Şi dacă nu-mi returnezi toţi banii îţi mai fac trei mii de filme.

Nu uita că ai plângeri la D.N.A., ai plângeri peste tot."

B.: Nu da' puteţi să-i spuneţi aşa, că personal veţi veni la Facultate, că identific unde-i sediu şi vorbiţi cu Decanul sau cu Rectorul Universităţii.

A.: Doamnă eu le pun pe E., nu pe too... pe sms, pe E. o fac public.

A.: Haideţi să facem altceva, mă, mă scuzaţi că nu-mi permit eu să vă spun da' am şi eu o idee şi vă...

B.: Da, da, ziceţi.

A.: Adică noi, noi trebuie să conlucrăm. Vă rog eu frumos dacă aveţi timp în seara asta, haideţi să-i facem o scrisoare.

B.: Da.

A.: în care să trecem în revistă sintetizat tot ce s-a întâmplat, cum v-a contactat, da? Toate discuţiile că le ştim toate discuţiile şi le avem. Ăă... ăă... trecem acolo şi faptul că m-a vândut şi ăă... asta punem şi o copie după hârtia asta ca să vadă, să-şi vadă opera da? Şi ne facem datoria mâine, eu spun să i-o trimitem prin poştă. C-a depus banii, că nu i-a depus, uitaţi-vă ce vă spun îi aducem la cunoştinţă că va fi dată în judecată.

B.: Da şi că o punem în întârziere şi urmează să solicităm şi daune materiale şi morale.

A.: Exact, exact ca să... încă, încă o probă, atenţie ce vă spun, încă o probă s-o avem noi, da? Că vagaboanda este în stare să insinueze orice, că ea pe, pe marja asta a plecat, pe ideea asta a conturat, asta a conturat, că sanchi este şantajată. Vreau să-mi cumpăr liniştea, nu mai pot, nu vagaboandă nenorocită.

B.: Domnu' ...[neinteligibil]...

A.: Eu am fost un om disperat şi eu îmi vreau banii mei înapoi şi am vrut să ştie toată lumea cine eşti.

B.: Da' domnu' A. mâine la ora unşpe scrisoare e la poştă şi e trimisă.

A.: Bravo doamna B.

B.: Zic s-o trimitem şi în Dorobanţi la cabinet, o trimitem şi la adresă că-i pot identifica adresa de acasă.

A.: Da domn'e da, neapărat ştiţi de ce? Se... repet, să-mi spuneţi dacă e o idee bună sau rea. Suntem noi acoperiţi şi o anunţăm oficial că o dăm în judecată. Noi nu dorim altceva...

B.: Şi atunci ... [neinteligibil]...

A.: Da' şi-a bătut joc, să-mi returneze până la ultimul leu, banii care sunt pe contract să-mi returneze până la ultimul leu.

A.: Nu i-o facem adică nu mai stăm pe sms-uri că ştiţi ce se întâmplă?

B.: Da.

A.: Ea toate apelurile: „Uite domn'e cum pune presiune pe mine"

B.: Da' nu, facem oficial, facem oficial da, facem oficial şi cu asta...

A.: Nu i-aţi lăsat nici un fel de hârtie ei ce-a cerut ea?

B.: Absolut niciuna, niciuna.

A.: Dar vedeţi, ea d-aia citea derbedoaica sanchi, să-i apară ei acolo pe înregistrare.

B.: Toate sunt la mine deci, hârtiile sunt la mine nu, n-a, n-a rămas...

A.: Daţi-o dracului de nesimţită ăă... domn'e, U. a zis o vorbă.

B.: Mâine, domnu', domnu' A. mâine ...[neinteligibil]...

A.: U. a spus o vorbă: „Băi, A. până se află adevărul şi asta, te poţi pomeni cu mascaţi cu asta că vagaboandă este escroacă de meserie, este escroacă."

B.: Da.

A.: „Tu nu vezi cum pune problema Iu' doamna B.!"

B.: Da.

A.: Ea pune problema de şantaj.

B.: Da, da' a pus-o...

A.: Da' pentru ce dau banii ăştia?

B.: Da, să mă simt liniştită da; aşa este. A.: Da, îmi cumpăr liniştea. Da' bine, dumneavoastră i-aţi spus la un moment dat, i-aţi spus la un moment dat civilizat. Ăă... „Ce vreţi să insinuaţi de şantaj, ceva de genul ăla?"

A.: Trebuia să-i facem o hârtie înainte să mergem la ea. „Doamnă uitaţi ce se întâmplă, eu am venit la dumneavoastră, eu am fost angajată de, de familia F., eu nu ştiu absolut nimic, da? Eu am fost angajată să vin să negociez cu dumneavoastră să ne returnaţi banii, da? în ce tranşe de bani, cum vreţi să ne returnaţi banii?"

B.: ...[neinteligibil]...

A.: „Cu filmuleţele, cu... nu ştiu nimic doamnă. Da' ăsta este alt subiect. Oamenii m-au angajat. Aa... dumneavoastră le daţi banii ca să scoată filmuleţele? Păi, le cumpăraţi tăcerea da? Nu."

B.: Nu.

A.: „Dacă oamenii vor să facă asta o fac din, o... rămâne la latitudinea lor."

B.: S-a mers şi eu asta am zis, s-a mers pe ideea că încheiem amiabil povestea asta. Ea vă dă banii de onorarii, iar dumneavoastră renunţaţi la a publica porcării de genul ăla dar chiar că meritau publicate. Nu se poate altfel, alea rămân pe internet şi acţiunile civile îşi vor lua cursul şi să vedem judecătorul ce spune, că ăla e independent.

B.: Domnu' A. haideţi să vă spun o altă treabă. Ea încă are filme pe internet, ea s-a făcut de c.t oricum şi-a pierdut o parte din clienţi şi cred că clienţi buni, a fost tăvălită de ăştia, problema este următoarea. N-a ţinut de treaba asta pentru că ea a tot dat bani şi filmele erau pe internet. Nu uitaţi că v-a făcut vărsăminte şi să ştiţi că putea tare povestea cu asociaţia de a vrut s-o rezilieze.

Din cuprinsul acestei convorbiri telefonice, în interpretarea Parchetului, a rezultat că întâlnirea cu partea vătămată din data de 07 februarie 2012 a fost înregistrată audio, probabil cu un reportofon, de către cei doi inculpaţi. Practic aceştia comentează discuţiile avute cu partea vătămată cu două zile înainte, încercând să găsească soluţii pentru ca faptele lor să nu fie încadrate în infracţiunea de şantaj. În acest sens, inculpatul A. apelează la sfatul unei terţe persoane, „U.", pe care îl cunoaşte şi B. şi care îl atenţionează pe inculpat despre posibilele consecinţe ale faptelor sale. Inculpatul A. îi reproşează coinculpatei că a discutat cu partea vătămată despre retragerea postărilor efectuate de el pe internet. În continuare, cei doi inculpaţi convin să întocmească o notificare pe care să o trimită părţii vătămate prin poştă, cu scopul de „a se acoperi" în eventualitatea formulării unei plângeri împotriva lor. În acest context, inculpatul A. îşi exprimă regretul că nu a făcut acest demers legal înainte de a se întâlni cu partea vătămată în data de 07 februarie 2012. De asemenea, el se gândeşte să-i mai trimită un mesaj de tip SMS părţii vătămate, după care renunţă la această idee, pentru ca să nu-i dea acesteia motiv să se plângă de faptul că este constrânsă. Cu toate acestea, pentru „forţarea notei", filmuleţele de pe pagina de internet E. rămân postate. Se vorbeşte şi de tranzacţia şi declaraţiile soţilor F., întocmite în vederea stingerii aşa-zisului litigiu dintre părţi, inculpatul exprimându-şi temerea ca aceste înscrisuri să nu-i fi fost lăsate părţii vătămate, acestea constituind dovada faptului că inculpaţii au avut permanent reprezentarea faptului că obiectul juridic al tranzacţiei este unul ilicit.

Se mai vorbeşte de anumite sume de bani returnate de către partea vătămată, respectiv suma de 1000 euro prin ordin de plată în luna decembrie 2011 şi suma de bani restituită în urma rezilierii contractului de asistenţă juridică încheiat cu asociaţia S., fără a se face un inventar amănunţit al sumelor de bani care ar fi datorate de partea vătămată. Pe parcursul discuţiei inculpatul A. precizează că doreşte ca partea vătămată să-i „restituie" toate sumele de bani menţionate în contractele de asistenţă juridică încheiate de C., însă inculpata B. precizează la un moment dat că nu există facturi care să fi fost emise de partea vătămată.

14. Convorbirea telefonică purtată la data de 09 februarie 2012, ora 21:19:49, de către numitul A., care este apelat de numita B.:

A.: Eu i-am pus filmuleţele Iu' vagaboanda asta la loc... atenţie!

B.: Perfect!

A.: Ascult acum toate înregistrările...

B.: ...[neinteligibil]... Perfect!

A.: Şi-i fac acum un film... da?

B.: Da...

A.: I-l fac şi îi pun, ca să-i iau ăă... repet, ca să-i iau obiectu' la ceea ce s-a gândit ea: „Aduc eu probe să pară şantajl" Nu! îi fac eu acum filmuleţ... da?

B.: ...[neinteligibil]...

A.: împart toate alea... şi-o fac varză!

B.: Eu ...[neinteligibil]...

A.: Păi, am verificat azi contu', nu e nici un ban! Stai c-o fac eu acum... îi scriu eu acum: „Băi, nesimţita! Cum îţi baţi tu joc?! Pui lumea pe drumuri, nesimţita! Şi îmi ceri..." Stai să vezi ce-i fac eu acum!

B.: Domnu' A.! Eu m-am apucat să scriu un articol încât mâine, că de asta m-am şi int... intrat pe, pe astea! Mâine să terminăm la prânz, să mergem acolo în colţ, la poştă, să le trimitem!

A.: Da.

B.: Gata! Şi ...[neinteligibil]...

A.: Da, da, da, da, da! Şi-i fac filmuleţu' şi i le pun acum! Da? îi fac eu acum! Eu i le scriu acum, i... i le fac eu! Nu se poate aşa ceva!

B.: ...[neinteligibil]...

A.: Am ajuns bătaia de joc la o escroacă, domn'e?!

B.: Asta e! Da...

A.: La o nenorocită?

B.: La o nenorocită...

A.: Şi mai are şi tupeu' să anticipeze, să gândească: „Stai că le fac la ăă... şantaj...!" Nu ţi-e un pic de ruşine?!

B.: în fine! Da, fără comentarii şi fără nici un fel...

Da' mâine trebuiesc trimise şi hârtiile astea...

A.: Sigur că da! Să avem noi acoperire, domn'e!

B.: Normal! Şi trebuie...

A.: Am încercat, într-un mod civilizat, am încercat ca un om...

B.: Două săptămâni!

A.: „Două săptămâni... Nu am ajuns bătaia ta de joc..." Da?

B.: Două săptămâni...

A.: Şi îi spunem, îi spunem foarte clar: „Te anunţăm oficial că vei fi dată-n judecată... ai plângere depusă la D.N.A.... Ai plângere depusă peste tot...

Ai încercat să insinuezi că suntem la şantaj, eşti o femeie periculoasă. Nu am dorit decât să-mi returnezi banii şi cu asta basta!"

B.: Domn'e! Ăă...

A.: „Nu suntem bătaia ta de... de joci Vom lăsa legea şi justiţia să facă dreptate!"

B.: ...[neinteligibil]... Normal! Ăă... şi chiar îşi bate joc! Deci întinde pelteaua mult prea mult! Foarte bine! Deci asta trebuie făcut, pentru că în fond şi la urma urmelor, de ce să fie ...[neinteligibil]... ducă-se dracu'! Că până la urmă te apucă ...[neinteligibil]...

A.: Cum domn'e? Adică domn'e, eu ţip şi-i spun: „Băi femeie! Eşti bolnavă la cap? Dă-mi banii şi vezi-ţi dracu' de viaţa ta!"

B.: Da.

A.: „Am destule pe capul meul" Şi ea: „Da' mai puneţi filmuleţel" Ce tupeu obraznic!

B.: Da' trebuia să-i spuneţi: „îţi fac un film artistic acum, bă, tâmpitol De lung metrajl"

Parchetul reţine că nu se punea problema ca inculpatul A. să înceteze postarea filmelor pe website-ul E., mai ales atunci când observă că banii promişi de partea vătămată nu i-au intrat în cont. Inculpatul considerat că nu săvârşeşte infracţiunea de şantaj dacă procedează în acest mod şi are reprezentarea faptului că partea vătămată îi datorează bani pe care el nu poate dovedi că i-a plătit şi pe care nu-i concretizează în vreo sumă exactă nici în discuţiile cu coinculpata B. (în condiţiile în care aceasta era mandatată cu procură specială să negocieze cu C. restituirea unor onorarii) şi nici în cele cu partea vătămată.

Este evidentă, în opinia Parchetului, atât susţinerea de care beneficiază inculpatul A. din partea coinculpatei B. în acţiunea de constrângere a părţii vătămate prin postarea materialelor compromiţătoare pe internet, cât şi legătura între acest mijloc de constrângere şi aşteptarea ca partea vătămată să dea ceva sau să sufere ceva, elemente specifice conţinutului constitutiv al infracţiunii de şantaj.

15. Convorbirea telefonică purtată la data de 10 februarie 2012, ora 08:40:21, de către numita B., care este apelată de numitul V.:

B.: Cred că vreau, astăzi dacă dă bunul Dumnezeu şi termin cu ţigănia, cu vaca asta de avocată... Mai rezolv, aşa s-a angajat că astăzi ar rezolva! Da' aşa mă duce cu vorba de vreo două săptămâni! S-a supărat ăsta, A., rău de tot şi a ieşit un scandal şi să sper că face ce trebuie! Că trebuie să-i dea ăstuia vreo zece mii de euro... vezi ăă... nu ştiu! V.: Da' pe cine s-a supărat?

B.: Pe ea s-a supărat, nu pe mine! Şi-a bătut joc! îşi bate joc, ştii? Asta este! Când, când prosteşti şi când aşa... lucrurile... I-a promis... de două săptămâni, tot ne duce cu vorba şi cu zăhărelu'! V.: îhî! îhî!

B.: Ştii ce se-ntâmplă? E foarte periculos! Pentru că e bandită rău! Ea nu zice că-i dă banii înapoi din onorariile pe care ăsta le-a plătit, şi care sunt vreo treizeci şi ceva de mii de euro. Deci, eu vreau să zic, V., imens! Deci imens pentru un singur... El putea să aibă cinci procese, şi oricum onorariile sunt imense! Ea zice altceva, că banii îi dă ca să şteargă de pe internet, filmele post... pe care ăsta le-a postat cu ea! Adică, că ea plăteşte un şan... un şantaj, un linşaj mediatic! O hărţuire, ceva de genu' ăsta!

Ori ...[neinteligibil]... trebuie să fii foarte atent! Că dacă Doamne fereşte, se strecoară doar un singur cuvânt în acest sens, când li se mai dă o tranşă de bani, te pomeneşti cu mascaţi peste tine!

V.: Da.

B.: Eu i-am zis: „Domn'e, nu mai pune mâna pe bani!

Lasă să facă virament în cont! Şi de acolo scoţi cât trebuie, dai... nu-i nici un fel de problemă!" Problema este, că aşa am convenit, şi în fiecare zi găseşte altceva! înţelegi? A zis că astăzi rezolvă, că ăsta a zis că-i crapă capu' până la urmă!

V.: Bine.

B.: Te iei cu mâinile de cap! Te sun, îţi dau telefon şi-ţi spun!

Din această convorbire Parchetul reţine că inculpata B. a avut permanent reprezentarea faptului că onorarii în sumă de peste 30.000 euro sunt prea mari pentru serviciile de avocatură care trebuiau efectuate în dosarele inculpatului A. Se arată că, deşi inculpata are reprezentarea unei sume globale, calculate pe baza celor consemnate în contractele de asistenţă juridică încheiate de partea vătămată, în nicio discuţie cu colega ei, C., nu i-a cerut acesteia să-i confirme plata acestor sume de către inculpatul A. Mai mult, nici cu acesta din urmă nu poartă discuţii despre sume concrete de bani pe care inculpatul le-ar fi plătit cu titlu de onorarii şi pe care le doreşte restituite. Această atitudine este de neînţeles, în condiţiile în care era împuternicită de client să negocieze restituirea unor onorarii de la fosta avocată a acestuia şi nu poate fi explicată decât prin aceea că nici inculpata B. nu credea că A. a achitat onorarii de peste 30.000 euro. Şi mai grav este că inculpata, avocat de profesie, l-a susţinut permanent, cu bună ştiinţă, pe A. în demersul său infracţional.

16. Convorbirea telefonică purtată la data de 10 februarie 2012, ora 08:58:50, de către numita B., care este apelată de numitul A.:

B.: Cum? Eu am luat-o altfel, pentru că trebuia să rezolv problema cu banii, că banii, că domnu' A.! Aveţi toată dreptatea! Da' se moare de foame cu dreptatea în braţe! Ea a zis aşa, şi eu aşa am luat-o: „Onorarii sunt, dar îţi oferim garanţia morală..." Că asta e o garanţie, şi chiar dacă va trebui să dăm vreodată vreo explicaţie, asta... asta chiar ăsta e adevăru'! Că dacă noi stingem amiabil, dacă stingem... Deci dacă ajungem la concluzia că unu cu altul nu mai avem nimic de-a face... „Tu-mi dai mie banii care ţi i-am dat, iar eu mă comport civilizat! Şi în mod normal, şterg de acolo şi la revederel"

A.: Sigur că da!

B.: Mie mi-a apărut rău de un lucru! La... după aia m-am gândit! Aceste postări sunt anonime până la un anumit punct! Pentru că paternitatea sau maternitatea lor este greu de... de ăă... dovedit! Bine, până la urmă se dovedesc! Există o lege care guvernează... da', mă rog!

A.: Nu... Ea ştia, doamna B. ...[neinteligibil]... Ea ştia de...

B.: Da! De aceea v-a şi admis, când ne-am dus la Tribunal pe secţia a noua, acea lipsă de apărare şi toată nebunia aia, pentru că ea a comunicat! Şi s-a verificat prin ceea ce s-a întâmplat ulterior! Dar din punct de vedere al legii, eu nu pot să în, însuşesc! Eu pot să fiu de acord, sau nu pot să fiu de acord! Sau pot să fiu de acord cu condiţii: „Da, reziliem aceste contracte, şi eu doresc... dar îmi dai banii în momentu' rezilierii) Altfel, ne judecăm!"

A.: Da, da. Da, da, da, da!

B.: „Ne notificăm, ne... dracu'să ne ia!" Eu, în acest sens, am încercat să ajung la o concluzie cu ea! înţelegeţi?

A.: Da.

B.: Adică, să fac cumva, s-o oblig să dea banii! Să asume treaba! Domn'e, în toate felurile am luat-o! Am redactat-o în toate modurile! Nu şi nu! Deci, eu le am! Proiectele acela sunt la mine! Semnate de dumneavoastră, şi neasumate de ea!

A.: Da!

B.: în condiţiile astea, trebuie s-o notific! Nu mai am ce să-i fac!

A.: Da.

B.: Pentru că dacă n-o notific, pe mine orice procuror mă poate lua.

A.: Nu, nu! Am avut o idee bună aseară, domn'e!

B.: Da, o notific!

A.: Perfect! Da... Ce rugăminte am? Ia mai daţi-i domn'e un telefon Iu' vagaboanda asta!

B.: Da. îi dau! Acum! în cinci minute sun iar! A.: Ia daţi-i! Daţi-i, fir-ar muma ei a dracu' de zdreanţă! B.: Şi vă resun! Vă resun! Vă resun!

Alături de altele asemănătoare, Parchetul apreciază această convorbire ca fiind esenţială pentru dovedirea intenţiei infracţionale a inculpaţilor şi a perseverenţei lor.

17. Convorbirea telefonică purtată la data de 10 februarie 2012, ora 09:20:35, de către numita B., care îl apelează pe numitul A.:

A.: O să-i dau un sms... şi-i spun: „Stimate duduie, C.l" Şi-i pun în paranteză JAVRA. B.: Da.

A.: „Ţi-ai bătut joc, ai un an şi două luni... m-ai nenorocit... da? Ăă... Diabetul îl am din cauza ta, da? Ţi-ai bătut joc de o femeie, avocat, ai pus-o pe drumuri prin frig şi prin ger, da? Care n-a făcut altceva decât să încerce să-ţi salveze onoarea şi să mă tempereze, dar cu data de astăzi, ţine minte, că ai război deschis! Te anunţ oficial că vei fi dată-n judecată, da? Şi îţi voi cere şi daune morale, în afară de returnarea banilor mei!"

B.: Ăă... nu! Vă rog frumos să n-o puneţi în gardă cu treaba asta! Lăsaţi să-i cadă pe cap notificări, lăsaţi că oricum ea se pregăteşte, oricum va trebui să se apere, dar să vă spun o chestie! Ce am mirosit eu! A.: Da.

B.: Zic, cel mai tare nu se teme de judecată, că ştie că e lungă...

A.: De filmuleţe!

B.: De... asta e! Şi de presă! De, de făcut tapaj prin presă!

A.: O să-l sun pe Ţ. (...) Nu, nu, nu! Ascultaţi-mă ce vă spun, că m-am gândit foarte bine! O să-l sun pe Ţ. (...) B.: Da.

A.: îi dau toate actele, îi dau toate înregistrările, da? N-am ce să-i fac, şi... indiferent, ce-au vorbit, ce n-au vorbit (...) o să-l chem, să mă-ntâlnesc cu el, pe faţă, şi-i spun: „Ia-le, mă, de aici! Uite înregistrările!" De ce n-am sunat? N-am sunat, pentru că mi s-a spus să nu discut două săptămâni cu absolut nimeni, nu ştiu de ce, da? B.: Da.

A.: Dar aşa... îi spun, îi spun: „Uite, mi-a pus o parte din bani, cu atât mai mult avem dovada acum ăă... începând ...[neinteligibil]... dai Şi am toate convorbirile telefonicei" B.: Domnu'... A.: „Ia-le... pune-le în ziar, da? Şi asta este!" B.: Domnu'... A.: Să înceapă să plătească!

B.: Domnu' A.! Dumneavoastră n-aveţi decât plata integrală a golăniei cu patru mii de euro, ăă... contractu' ăla care nu-şi avea nici un rost! Ăă... cu asociaţia aia, care a dat ca nuca-n perete! Restu' problemelor ori... şi aia e contravaloare, preţ-contract. A.: Da.

B.: în rest, pe onorarii nu s-a întâmplat nimic! A.: Ştiu!

B.: Totu' e ca la început! Deci trebuie asta spus, să-mi dea banii de onorarii, pentru că onorariile sunt inscripţionate, vizualizate, pe contractele de asistenţă juridică. Vreau banii! (...)

A.: Deci, Iu' asta, o sută de filmuleţe îi fac, vă dau cuvântu' meu de om! O sută îi fac, o sută!

B.: ...[neinteligibil]... din partea mea, da...

A.: Şi trebuie să-i facem o scrisoare, s-o trimitem şi către instituţia unde lucrează! „Domn'e, cum... ce educaţie dai tul"

B.: Da.

A.: Că i-am spus eu într-un sms odată! Sau mi se pare că într-unul din filmuleţe: „Ce educaţie poţi să dai tu tinerilor, când tu eşti mama escrocilor?!"

Este evident, în opinia Parchetului că, pe măsură ce partea vătămată amâna tot mai mult plata unei sume mai mari de bani, inculpaţii se gândeau la noi mijloace de constrângere. Este menţionată, pentru prima dată în discuţiile dintre inculpaţi, restituirea sumei de 4.000 euro în urma rezilierii contractului de asistenţă juridică cu asociaţia S., în cadrul căreia partea vătămată are calitatea de preşedinte. Inculpaţii şi-au stabilit pretenţiile la totalitatea sumelor înscrise în contractele de asistenţă juridică încheiate între C. şi A., dar niciodată B. nu l-a întrebat pe inculpat dacă a plătit în realitate toate aceste sume. O astfel de întrebare se impunea cu atât mai mult cu cât inculpata este avocat, având o vechime considerabilă în această profesie, cunoştea foarte bine că nu contractele de asistenţă juridică sunt cele care fac dovada plăţii onorariilor, ci alte documente justificative [chitanţe, facturi etc.]. Mai mult, sunt momente în care chiar inculpata B. este cea care fixează aceste pretenţii, fără ca ea să ştie ce sume s-au plătit cu titlu de onorariu părţii vătămate şi fără ca inculpatul A. să-i spună dacă sumele au fost plătite sau nu. Totodată, inculpata îl încurajează pe A. să facă „tapaj prin presă", fiind convinsă că aceste presiuni o vor face pe partea vătămată să îi dea sumele de bani solicitate.

În finalul convorbirii, inculpatul A. arată faptul că el este autorul mesajelor de tip SMS trimise părţii vătămate şi a filmelor postate pe E.

18. Convorbirea telefonică purtată la data de 10 februarie 2012, ora 18:53:09, de către numita B., care este apelată de numita C.:

B.: îmi pare rău, îmi cer mii de scuze, da'... fuge pământu' de sub picioarele mele! Nu ştiu! Poate ...[neinteligibil]...

C.: Nu e o problemă, vorbim! Nu, atâta vreau să vă zic, că văd că iar sunt pe email! Pe ăă... E.!

B.: Ăă... n-am vorbit cu ei pentru că...

C.: Da.

B.: Am făcut o viroză pulmonară, şi nu mă mai ţin nici pe picioare!

19. Convorbirea telefonică purtată la data de 10 februarie 2012, ora 19:16:09, de către numita B., care este apelată de numitul A.:

B.: ...[neinteligibil]... a sunat. Acum poate că ideea mea a fost bună! Mâine când vă treziţi, spre prânz, ea va răspunde că are tot interesu'! îi dăm drumu' la jucăria aia, şi înregistrăm în continuare... A.: Da, da, da!

B.: Pentru că nu mai am curaju', domnu' A.! Să stau de vorbă cu ea, fără să am în spate dovezile a ceea ce spune şi spun! A.: Da, da, da! Da, da, da! Da. B.: Că se pune... A.: Să vedem ce zice!

B.: Eu am trimis notificare deja! Adică vă daţi seama că deja am început! Eu aşa vreau să-i spun: „Măi, domnişoară! Că pentru mine e o domnişoară... măifetiţo! Hai, bagă-ţi minţile-n cap! Dă-i, da­le... mai ai să dai douăzeci şi una sau câte sunt, douăzeci şi şase de mii, douăzeci şi şapte, douăzeci şi nouă de mii de euro!" Parcă douăzeci şi nouă, nici nu mai ştiu! „Dă-le banii şi hai gata! încheiem tevatura. Că veţi face pe urmă procese şi alte nebunii, veţi vedea!" Da' trebuie să-i spun! A.: Bine doamna! Da' staţi liniştită! Hai, odihniţi-vă!

Parchetul arată că inculpaţii dorind să ascundă săvârşirea infracţiunii de şantaj, îşi organizează acţiunile în aşa fel încât constrângerea să dobândească un caracter legal, plănuind să înregistreze viitoarele lor convorbiri cu partea vătămată, în care să menţioneze notificarea întocmită şi eventuale procese care ar urma în cazul în care aceasta nu este de acord cu sumele pretinse de A. Inculpaţii încearcă în acest mod să-şi preconstituie probe în favoarea lor, în eventualitatea în care partea vătămată ar formula vreo plângere. Nici inculpaţii nu sunt hotărâţi asupra cuantumului sumelor de bani pe care le solicită părţii vătămate. Inculpata pronunţă mai multe sume, iar A. nu o corectează în niciun mod.

20. Convorbirea telefonică purtată la data de 11 februarie 2012, ora 12:12:59, de către numita B., care o apelează pe numita C.:

B.: Foarte bine! Doamna avocat! Ia spuneţi-mi: am trimis conturile personale ale domnului A., le-aţi primit?

C.: Da, am primit conturile, am primit şi mă rog, mesajul cu suma de bani! Cincisprezece mii de euro, am înţeles?

B.: Da, da!

C.: Că vor, da?

B.: Da.

C.: Da. Eu am încercat să fac o plată vineri, am pus în jur de cinci mii, ceva de genu' ăsta... şi în sfârşit! Sper săptămâna viitoare să fac rost şi de restu'!

B.: Am înţeles! Deci să-nţeleg că în contu' personal al domnului A.?

C.: Da. Da. Da.

B.: ...[neinteligibil]... cinci mii de euro!

C.: Unul dintre conturile alea pe care mi le-aţi trimis pe mesaj!

B.: Am înţeles! Bine!

C.: De pe telefonu' mobil!

B.: Da. Păi ...[neinteligibil]...

C.: Dar am şi eu o întrebare! Am văzut că iarăşi sunt pe internet!

B.: Doamna... deci doamna, doamna avocat! În primu' rând n-am luat legătura cu ei! Eu sunt bolnavă, am o viroză... şi sunt ţinută în pat! Am făcut şi febră...

C.: Da...

B.: Ăă... ce-o fi făcut, cum o fi făcut... eu ştiu de la domnu' A. şi vă spun cinstit! Mâine, poimâine şi eu îl ştiu de un an, că e un om de cuvânt! Că dacă dânsul încheie financiar treaba asta, sigur le va scoate! Deci eu n-am nici o temere! Şi ştiu să citesc oamenii, după treizeci şi trei de ani de stat faţă-n faţă cu ei! Rugămintea mea ar fi alta: haideţi s-o închidem omeneşte, să lăsăm la o parte povestea, povestea cu şantaju', că nu-i şantaj, şi nu vreau să intrăm în alte treburi... Dânsul ăă... va scoate tot, se va ajunge la...

Intenţia infracţională este atât de evidentă, încât inculpata B. nu reuşeşte să o ascundă, deşi încearcă să facă acest lucru când vorbeşte cu partea vătămată, evitând iniţial discuţia despre postările pe E., care, între timp, au reapărut.

21. Convorbirea telefonică purtată la data de 11 februarie 2012 ora 12:15:33, de către C., care o apelează pe B.:

C.: Haideţi să vă spun! Ă... Eu...V-am mai şi...V-am mai explicat. Onorarii de returnat nu mai am. Am returnat tot.

C.: Eu oricum am fost extrem de afectată şi după ultima întâlnire cu domnu' A. Se pare că l-aş...în sfârşit, nu mai vreau să mai discut...

B.: Doamnă...A. mi-a arătat actele de...

C.: De anumite chestiuni.

B.: De vânzare ale maşinii. Plânge după ea şi-acum.

Deci, A. şi-a vândut maşina!

C.: Banii pe care spune domnu' A., douăzeci şi cinci, treizeci şi cinci de mii, de la ei eu n-am primit.

C.: Bine! Bine! Rămâne să vorbim când ne vedem şi v-am spus, vreau şi eu să semnăm convenţia aceea şi să mă asigur că nu se va mai întâmpla pe viitor.

B.: M-a asigurat că-i om de cuvânt, dacă se returnează onorariile e ok. Mulţumesc mult!

22. Convorbirea telefonică purtată la data de 12 februarie 2012 ora 09:58:47, de către B., care este apelată de A.:

A.: Lăsăm, lăsăm ce le-avem noi, le păstrăm acolo...Dom'le, să...

B.: Nu mai scoateţi nimic! Domnu' A., vă rog eu frumos!

A.: Cum?

B.: Nu scoa...Nu scoateţi nimic.

A.: Nu scot nimic. Şi-i spunem, până nu...

B.: Lăsaţi-le intacte toate, să dea banii.

A.: Corect!

B.: Să dea banii.

A.: Dom'le, când îmi dă banii...

B.: Nu dă...Vă întoarce banu' dumneavoastră şi să nu mai pună atâtea condiţii că... A.: Corect!

A.: Atâta timp cât avem E., avem bomba atomică în mână. Şi ă...repet, o să le...O să le sară mucii. Şi spunem: „Aşa cum am precizat de R., de trei luni de zile, că este un escroc şi s-a adeverit şi va fi la puşcărie, aveţi grijă duduilor judecătoare, da, că vă duceţi la puşcărie."

Aşa le trebuie, dur.

B.: Vă rog...Auziţi!

A.: Au fost oarbe?

B.: Ă...

A.: „Sunteţi proaste? Aveţi ochelari precum calu'? Sau trebuie, că sunteţi plătite, să măsuraţi de trei ori cum face croitoru' şi să tăiaţi o dată. Nu aveţi voie să vă jucaţi cu destinu' oamenilor, cu munca, cu averea, cu sănătatea oamenilor. Sunteţi corupte!" Toate trei judecătoare, le fac varză.

B.: Bun! Haideţi să ne organizăm şi să ne apucăm...

A.: Şi vă spun eu, dacă n-o...dacă nu le facem de nu mai dorm la noapte să-mi spuneţi mie cuţu!

B.: Bine! Hai!

A.: Şi facem legătura şi cu C., tot, tot, tot, tot, tot.

B.: Bine! Hai!

Parchetul arată că din conţinutul acestei convorbiri rezultă că B. l-a încurajat pe A. să nu retragă filmele postate pe internet până când partea vătămată va da banii solicitaţi, iar inculpatul pregăteşte un nou material, referitor la cele trei judecătoare care au soluţionat recursul, în defavoarea inculpatului, în data de 14 decembrie 2011. A. este conştient de puterea de intimidare a materialelor realizate de el şi postate pe website-ul E. urmând ca în viitorul material să facă referire şi la fosta lui avocată, partea vătămată C.

23. Convorbirea telefonică purtată la data de 12 februarie 2012 ora 20:31:38, de către B., care îl apelează pe A.:

A.: Ar fi bine să...Ia ascultaţi să, să, vedeţi că eu, eu am limbajul meu mai, mai golănesc. Aşa mai din topor. Dumneavoastră l-a, l-aţi făcut... ă la modul civilizat. „Stimabile doamne judecătoare W."

B.: Da şi...

A.: „X. şi Y. Vă anunţăm în primul rând, oficial că există o mare criză acută de forţe de muncă în industria agrară. Semănat, însămânţat, îngrijitoare pentru bovine. Ne punem întrebarea..."

B.: [tuşeşte - n.n.] Da.

B.: Foarte bine.

A.: Păi cum? Sta, staţi aşa că... mai este. Asta; deci am pus-o pe asta, înaintea dumneavoastră, ştiţi?

B.: îhî.

A.: Şi pe urmă vine, cealaltă, a dumneavoastră.

B.: Bun.

A.: Da! Păi, sta, staţi aşa! A, auziţi acum! „Aşadar, dumneavoastră trei judecătoare, îi ignoraţi profesionalismul, erudaţi probele din dosar, pe care nici măcar nu l-aţi deschis. (...)

A.: „Lucrurile nu vor rămâne aşa! Vom prezenta laborioasa dumneavoastră muncă, tuturor ambasadelor. în special ambasadei S.U.A., al cărei cetăţean este A., trusturilor de presă internaţionale, preşedenţiei României, Consiliului European. Ne punem întrebarea: Pe ce scoruri daţi soluţiile? RON, euro, dolari, lire, franci? Şi... cum vă puteţi vinde cu atâta uşurinţă? Cum vă simţiţi când ajungeţi acasă şi vă priviţi în oglindă, când ştiţi că în ziua respectivă aţi comis ilegalităţi? Cum să mai ai ţară, când justiţia este Ia pământ? Aţi creat haos şi nemulţumire, totală în societatea românească. Iar când sunteţi prinse, dovedite a fi corupte, daţi ochii peste cap, ca şi R. şi afirmaţi că vreţi să ajungeţi acasă la persoana iubită, sau că nu aţi ştiut că... comiteţi infracţiuni penale."

B.: Nu! Infracţiunile sunt toate penale. Deci infracţiuni fără penale, că e pleonasm, [râde - n.n.]

B.: Asta, asta... bine că v-a dus mintea să accesaţi internetul.

A.: Da domn'e, da!

A.: Hai nu, ia, ascultaţi puţin! Mă scuzaţi puţin! Şi acum vine al dumneavoastră. Civilizat. Da?

B.: A! Al meu...

A.: Da? „în contextul existenţei unei mafii imobiliare extrem de active, care operează nestingherit şi cu sprijinul, neprecupeţit al autorităţile de mai bine de douăzeci de ani, mafie condusă de către P." Deci, de aia am gândit eu.

B.: îhî.

A.: Să bag întâi limbajul meu, după care vine ăsta al dumneavoastră ă, articulat, frumos, în termeni ă, avocăţeşti, e altceva. M-aţi înţeles? Da' e bine ce am trântit eu în faţă. Şi acum omul se edifică. Păi ce zice ăla? Şi acum, dumneavoastră prezentaţi exact situaţia. Pe urmă vin...

A.: Da' ştiţi ce, ce titlu i-am dat? „W., X. şi Y., apărătoarele mafiei P." B.: Foarte bine!

A.: Eu să te respect... Domn'e, a ridicat tonul la mine. Auziţi ce titlu i-am dat la astalaltă? „Doamnelor judecător, W., X. şi Y.! Atenţie la D.N.A.!" [râde - n.n.]

A.: Ă, staţi că la sfârşit, la sfârşit... Mă scuzaţi că vă întrerup. Pe la sfârşit ă, am mai complectat cu ceva. „Doamna preşedinte W.! Ştim cu certitudine. Mai ales din spusele avocatei, ce l-a apărat pe A., C., că sunteţi prietene. A fost clar şi evident că C., a fost cumpărată de mafiotu' P. Şi nu a făcut nici un fel de apărare pentru A. Lucru pe care, l-am bănuit încă din luna octombrie. Dimpotrivă, această avocată, a jucat la două capete şi a făcut totul în fa, în favoarea lui G. Ă, aşa. Tocmai din acest motiv, A., a renunţat de urgenţă la serviciile acestei impertinente... ce efectiv, ştiind că este, un proces extrem de important, a făcut aranjamentele necesare, apelând şi la bunăvoinţa dumneavoastră^ între ghilimele, da? „Doa, ă... doamna W.! Că familia P....Ca familia P. să obţină o hotărâre irevocabilă. Dar vă promitem, că veţi fi trase la răspundere pentru ceea ce aţi făcut. Dacă nu aveaţi ochelari, trebuia să vă procuraţi o pereche. Şi trebuia să luaţi la purificat, fiecare act. Fiecare hârtie. (...)

În explicarea sensului acestei convorbiri telefonice, Parchetul arată că inculpatul A. îi citeşte coinculpatei noile materiale realizate de cei doi şi postate pe pagina de internet E. Este dovedit fără nici un dubiu faptul că autorul materialelor compromiţătoare referitoare la partea vătămată este inculpatul A. Acesta face anumite greşeli gramaticale specifice, ca de exemplu „erudează" (în loc de „eludează"], „infracţiuni penale" (în loc de „infracţiuni"], „să luaţi la purificat" (în loc de „să luaţi la puricat"].

O sintagmă ce conţine una din greşelile gramaticale de mai sus se regăseşte şi într-unul din materialele postate anterior, în data de 28 decembrie 2011, intitulat „Avocata C. escroacă perversă mincinoasă ordinară - Iuda! Feriţi-vă de ea": „(...) erudează taxele, impozitele (...)".

24. Convorbirea telefonică purtată la data de 15 februarie 2012 ora 11:19:09, de către B., care este apelată de C.: B.: Alo!

C.: Alo! Bună ziua! C. sunt! B.: Bună ziua doamna... C.: Am văzut că m-aţi sunat.

B.: Da... doamna avocat. Ăă... au sunat... de dimineaţă şi au verificat. Banii tot n-au ajuns. C.: O să verific şi eu. N-am apucat să verific. B.: Vă rog.

C.: Când credeţi că ne putem întâlni? B.: Vineri. Ă... vineri spre ora două. Paisprezece. C.: Nu puteţi, nu puteţi joi sub nici o formă? B.: Adică mâine? C.: Adică mâine, da! B.: Ă, mâine la ce oră? C.: Eu ştiu? în jur de două cred că aş putea. B.: Bine. Rămâne mâine la două. C.: Bine. Bine. Ă, puteţi să aduceţi şi tranzacţia şi, declaraţiile lor? Şi toate cele? B.: OK. C.: Despre care am discutat. B.: Eu le am. Sigur că le am.

C.: Că eu între timp am văzut că au mai pus postări. Noi.

B.: Doamnă nu ştiu. Eu n-am obiect ă... C.: Cu toate că nu se... Mă rog, se referă la judecătoare, dar e şi o imagine. Se vorbeşte şi despre mine. Astea-s de dată recentă. Cu data de doişpe' februarie.

B.: A... doamna avocat! C.: Da.

B.: Eu am alte probleme. Am şi eu reprezentare. Nu stau cu...

C.: Bine. Eu v-am... eu v-am informat... B.: Da.

C.: Şi rugămintea este să... să faceţi dumneavoastră demersurile necesare. În tot cazul, mâine ne întâlnim la două, semnăm tranzacţia, vă dau şi restul de bani să rezolvăm. B.: Bine, bine, bine.

25. Convorbirea telefonică purtată la data de 16 februarie 2012 ora 09:20:24, de către B., care îl apelează pe A.:

B.: La două, da. O să urc să-mi iau totuşi hârtiile pe care nu i le las. Dar le am. Dacă nu, deci nu las nimic. Ă, ori dă banii şi terminăm, ori dacă nu, domnu' A., nici nu mai ştiu cum s-o iau!

A.: Te bagă şi în puşcărie. Eu v-am spus: „Asta te bagă în puşcărie, vagaboanda astal"

B.: Nu pot să stau tot timpul numai cu ochii, cu urechile. Te ia valul, te ia gura pe dinainte, spui şi treburi care nu trebuie spuse. Eu, vreau să-i pun doar atât: „Domn'e, a zis că pune hanii. N-a pus banii. A frecat de a rupt pământii'. Una spune, alta face. Da' dacă o mai duce mult pe condiţionări din astea, aşa la infinit, n-are rost. Pentru că, pur şi, simplu ne frecăm degeaba." Deci, să-mi spună. Nu! Ă, nu mai, deci nu mai accept sub nici o formă toată povestea pe care eu, din bună credinţă am inserat-o acolo şi ...[neinteligibil]...

A.: Ştiu, ştiu doamnă B.! Ştiu! Aşa e.

B.: Omu' are nevoie de bani, nu de vorbe. Şi dacă lucrurile s-ar termina şi i-ar da banii înapoi, omu' s-ar linişti. [...]

B.: (...] Şi mă gândesc la o variantă. Eu mă duc. Ca să nu zică, că din partea mea n-a existat interes sau că eu sunt cea care... Dar eu vă spun! Dacă, da banii, spunem clar: „S-au returnat onorariile şi orice pretenţii sunt încheiate" Da' să dea toţi banii. Dar dacă nu dă banii, domnu' A., n-are rost să ne mai frecăm. Că ea prinde de la mine hârtii. Şi până la urmă nu face nimic.

A.: De ce n-aţi spus? Ea...

B.: Asta este temerea mea.

A.: Ea...

B.: Deci, hai...

A.: Că ştiţi ce se întâmplă? Ea a stat de vorbă cu avocatu' ăla, sau ...[neinteligibil]... Şi-o fi zis: „Bă! Mare proastă ai fost că n-ai luat hârtiile!

Trebuia să iei hârtiile de la ei"

B.: Categoric! Categoric!

Inculpaţii se tem să-i lase părţii vătămate exemplare ale tranzacţiei şi ale declaraţiilor întocmite în vederea stingerii litigiului între părţi, ştiind că acestea au un scop ilicit.

26. Convorbirea telefonică purtată la data de 16 februarie 2012 ora 12:10:37, de către B., care este apelată de C.: C.: Bună ziua doamnă avocat! C. sunt! B.: Da.

C.: Ă, nu le-au ajuns banii că s-a greşit contu'. îi ridic, îi ridic acum şi vi-i dau când veniţi? B.: Vă rog frumos!

La data de 16 februarie 2012 s-a procedat la înregistrarea în mediul ambiental a discuţiilor purtate, în intervalul orar 14:16:31 - 15:22:11, la sediul cabinetului de avocat al persoanei vătămate C., de către aceasta din urmă cu inculpaţii B. şi A.:

B.: De faţă... Dumneavoastră ă... mi-aţi spus că... banii nu au intrat, într-adevăr.

C.: Da, eu i-am scos, că, nu ştiu, greşisem contu'. Din contu' de euro am pus în... pe contu' de lei şi... în sfârşit, a fost o eroare de-a mea. Dar i-am pregătiţi, i-am... în jur de zece mii... Puteţi să-i... număraţi, să-i vedeţi. Da'...

B.: Domnu' A.! Doamna avocat are banii. Doar zece!

A.: Să stabilim că... Să stabilim, diferenţa de bani...

B.: Doamna A.! în pri... Doamna A.... ă... C.! în primul rând, omul acesta ă... este un om care vine aicea şi spune aşa: „Dom'le, am avut onorarii plătite! Când le-am plătit nu am cerut asigurări! Eu am dat banii!"

C.: Staţi puţin! Haideţi, să... Haideţi, să ne lămurim foarte frumos. Noi am discutat, şi v-am rugat frumos, dacă fac gestu' ăsta, şi sunt bani mulţi, domnu' A.! în plus, faţă de care mi-aţi dat dumneavoastră şi mă uit în ochii dumneavoastră, când spun asta.

A.: Serios!?

C.: Şi dumneavoastră ştiţi lucru ăsta!

A.: Serios!?

C.: Da! Aşa... Ă...

A.: Am o rugăminte!

C.: Da, vă rog! A.: Am o rugăminte! B.: Şi eu! A.: Am o mare rugăminte! C.: Da!

A.: Ă... Deci, ă... Eu, dacă am venit până aicea, sunt bolnav ă... Dacă am venit până aicea ă... Chiar n-am chef nici de reproşuri, nici de vorbe. Eu am venit să-mi recuperez banii mei şi cu asta-basta! în rest, nu am chef de discuţii!

C.: Bun! Şi să-nţeleg...

A.: Staţi puţin! Dacă ar fi să mă ridic de pe scaun, de aicea, vă spun că mă ridic şi am plecat în două minute! Da? Deci, haideţi, să lăsăm lucrurile aşa cum sunt ele, cum au fost. Da? încă o dată vă spun. Eu dacă scot alea toate, le scot că vreau eu! Nu-mi cumpăraţi mie tăcerea! Da? Eu alea le-am pus pentru că eram un om disperat, da? Scurt! Le scot că vreau eu! Nu că-mi daţi dumneavoastră banii. N-are nicio relevanţă! Aţi încercat să duceţi discuţiile sanchi spre şantaj. Nu vorbiţi cu copii mici de patru ani. Chiar ne luaţi, aşa, ca pe un copil de la grădiniţă? Avem feţe de proşti? „Am pus banii! Nu i-am pus!" Ă... „Am stricat contul Nu. Nu v-aţi respectat cuvântu', aşa cum nu l-aţi respectat niciodată. Haideţi, să terminăm cu asta. Aţi pus-o pe asta pe drumuri două, trei săptămâni de zile. Bătaie de joc! Da? „A pus banii? N-a pus banii!" Eu vreau banii mei şi cu asta-basta! Alea le scot, repet, că vreau eu! Nu că-mi retumaţi mie banii mei! I. are sâmbătă liberă, duminică liberă, nu le pun şi le scot pe toate. Că ai... aia de muncă, să scoţi alea de acolo. Şi alea le scot... Repet pentru ultima oară! Le scot că vreau eu. Nu că-mi recuperez banii mei.

C.: Da? Presupun că o să le ştergeţi. Şi pe viitor, dacă mai puneţi d-astea, eu ce o să fac?

A.: N-am de ce să mai pun. Pentru că am şapte ani de acasă. Am şi spus o vorbă. N-am de ce. Am... eu am destule necazuri pe capu' meu. Am destule probleme pe...

C.: Adică, eu dacă vă returnez... Da, vă rog!

A.: Deci, am o mare rugăminte. Repte, încă o dată! Nu mai încercaţi să duceţi discuţia într-o parte...

C.: Nu...

A.: Ca şi cum ar avea legătură cu filmele. Eu plătesc pentru filme. Şantaj! Nu e şantaj! Eu vreau banii mei! Repet, le scot că vreau eu! Am eu ...[neinteligibil]... şi un milion de euro, că nu le scot. Da' le scot că vreau eu. Din bunu' simţ! Am prea multe pe capu' meu. N-am venit, n-am venit ca să stau să fac filme. Da? Eu îmi vreau banii mei şi cu asta-basta!

C.: Bun! Deci, îmi garantaţi dumneavoastră, că dacă vă restitui banii... aşa...

A.: Am spus, am spus...

C.: Nu îmi mai puneţi, pe viitor?

A.: Deci, a... a... am spus-o de zece ori.

A.: Aia-i una, asta-i alta! Eu le scot că vreau eu. Din bunu' meu simţ le scot eu.

C.: E adevărat!

A.: Asta este!

C.: Şi mai... şi mai e o problemă, că noi am mai discutat o problemă. Ă... Problema plângerilor. Pe mine m-au chemat la barou pentru sesizări disciplinare şi aşa mai departe. Ce facem cu astea? Nu ştiu! Aţi mai făcut plângeri civile, penale, pe unde aţi m-ai făcut. Cu astea ce facem?

A.: Păi, ce facem? Dumneavoastră îmi returnaţi banii ca să-mi retrag eu plângerile sau ce?

C.: Nu, nu, nu! Vă-ntreb ce-o să se-ntâmple cu ele, că noi dacă semnăm... Sau nu mai semnăm o tranzacţie, înţeleg.

A.: Daţi-mi banii mei, doamna C. şi-am terminat. Da?

C.: Bun! Vă vedeţi de... Adică? Renunţaţi la ele?

A.: Păi, normal că renunţ la ele. Ce să mai fac cu ele? Eu îmi vreau banu' meu şi cu asta-basta.

C.: Ă... Mi-aţi făcut imagine...

A.: Acum trei ani de zile eu puteam să cad jos, da? Eu ştiu prin ce am trecut eu. De asta spun. Haideţi, să, să, să mergem pe o linie, să, să nu divagăm nici în stânga, nici în dreapta. Rezolvăm problema şi am terminat. Eu am spus foarte clar. Eu alea le scot! Dar nu are niciun fel de relevanţă cu returnarea banilor. Aia e una, asta e alta, da? Doi! Dacă eu mi-am recuperat banii ce sens mai are să mă mai duc eu să mai fac plângeri? De asta îmi arde mie? Nu am eu destule pe capu' meu? Repet, tocmai pentru că vreau eu, nu că îmi returnaţi banii. Că dacă eram un nesimţit şi un ordinar, „Uite, o sută de mii de euro îmi dai! îmi plăteşti daune morale, îmi plăteşti maşina, diferenţa, pagubele, faptu' că m-ai vândut. Tot, tot, tot, tot, tot!" Da' eu nu fac aşa. (...)

C.: Am înţeles! Haideţi să... haideţi să lămurim... Haideţi să lămurim ce bani exact am eu să vă dau şi cum să vi-i dau. Eu aici am zece mii! Hai să vedem! Cum... Ce trebuie să... Cât vă dau şi cum vă dau? A.: Dumneavoastră ştiţi foarte bine din banii care au fost ce mi-aţi returnat şi ce rămăsese să-mi returnaţi. Ştiţi foarte bine.

C.: Păi, nu! Spuneţi-mi dumneavoastră, că dumneavoastră ştiţi mai bine decât mine!

A.: Eu?

B.: Doamna... Doamna ...(neinteligibil)...

C.: Haideţi, ziceţi, vă rog! Da!

A.: Vorbiţi dumneavoastră doamnă, că eu mă duc să fumez o ţigară.

B.: Deci, aici, pe aceste contracte, nu apare nicăieri că această plată s-ar fi făcut parţial sau nu s-ar fi făcut. Sunt trei mii de euro, trei mii de euro, cinci mii de euro ă... bă... Aicea sunt vreo şase mii de euro, aicea o mie de euro. Deci, acuma, contabilitatea n-are cine cum s-o ştie, decât dumneavoastră.

C.: Deci, ă... Doamna avocat!

B.: Spuneţi!

C.: Sunteţi la fel de avocat ca şi mine. Şi dumneavoastră când încheiaţi un contract de asistenţă juridică cu un client...

B.: Bine...

C.: Şi menţionaţi onorariu'...

B.: Da. ...[neinteligibil]...

C.: Care este dovada achitării sumei?

B.: Ă... Chitanţa!

C.: Care? Aha! Bun! Chitanţa ziceţi dumneavoastră că e dovada achitării sumei. Bun!

B.: Da' să ştiţi că de multe ori, când plătesc aşa... le dau contractu' şi am văzut că opinia există şi în barou...

C.: Aşa!

B.: Odată ce este atestată, că aicea scrie...

C.: Bun!

B.: Onorariu', cheltuieli ...[neinteligibil]...

C.: Aşa, aşa! da.

B.: Bun! Atâta timp cât... pe cinstite, nu pot să cred că s-au tăiat contracte de atâtea mii de euro şi că astea n-ar fi plătite. Nu pot!

C.: Doamna... Doamna avocat! Cine a spus că nu sunt plătite? Ele au fost plătite parţial şi nu total.

B.: Păi, şi atuncea de ce n-aţi ...[neinteligibil]...

C.: Onorariu', da' nu este obligatoriu să scriem pe contracte. Regula este, dovada efectuării plăţii este o chitanţă sau o încasare bancară. Asta e dovada plăţii sau nu? Sau nu mai ştiu eu acuma?

B.: Auziţi? Bun! Povestea cu zece mii de euro pe firmă, ştiţi bine ce are-n spate.

C.: Ce are-n spate?

B.: Păi, a zis clar, că aia a fost furat.

C.: Cine a zis?

B.: Amândoi au zis acelaşi lucru. Că este, pur şi simplu ...[neinteligibil]...

C.: Doamna p... Doamna avocat! E o semnătură acolo, e o ştampilă?

B.: Auziţi? Vreţi să ne prevalăm de toate chestiile astea până-n pânzele albe?

C.: Bun! Care sunt? Că tre' să ştiţi care sunt banii dumneavoastră!

A.: Da? Dumneavoastră ştiţi foarte bine, contractele care sunt, care sunt semnate (...)

C.: Da.

A.: Ce bani aţi plătit, ce bani aţi băgat în cont, ăia se scad, da? Şi mie-mi daţi restu' de bani şi cu asta basta!

C.: Bun! Care e restu', să ştiu şi eu!

A.: Vreo... deci, dumneavoastră ştiţi foarte bine care sunt restu', faceţi calcule, că avem...ă... o grăma' de bani, avem...ă...

C.: Păi... eu... Domnu' A.! Eu, de la dumneavoastră... Da' din mesaj, aşa, ce-am putut să înţeleg, că o dată-i douăş' unu, o dată-i douăş' cinci, o dată-i treiş' cinci. Luând sumele astea, mie-mi spuneţi exact cât vreţi! Exact, ca să ştiu şi eu! Şi vă mai întreb ceva, ă... chiar am muncit pe degeaba?

A.: Poftim?

C.: Un an de zile, chiar am muncit pe degeaba?

A.: Da' vreau, vreau să vă-ntreb şi eu ceva, vedeţi? Vă dau cuvântu' meu că plec!

C.: Toate plângerile alea şi toate cele...

A.: Cât v-a dat P.? Faţă de Dumnezeu, cât v-a dat P.?

C.: Faţă de Dumnezeu, domnu' A.

A.: Da? Cât v-a dat P.? De ce nu s-a mai dat emisiunea la O.?

C.: Foarte bine! Haide... faceţi, faceţi un calcul, spuneţi... Eu am acuma zece mii, da? Spuneţi cât am să vă dau, cât mai vreţi să vă...

A.: Dumneavoastră ...(neinteligibil)... diferenţa de bani care sunt şi s-a promis, da...

C.: Deci, nu mă mai luaţi... Deci, domnu' A., domnu' A.!

A.: Aşa, mie tre' să-mi spuneţi: „Dom'le, pe data de îţi dau restu' de bani, îţi restitui restu' de bani." şi am terminat! Restu' v-am...

C.: Dumneavoastră ştiţi foarte bine (...)

A.: Eu v-am spus că alea vi le scot afară (...)

C.: Da.

A.: Da? Le scot că vreau eu, nu pentru bani! Din bunu' meu simţ!

Şi vă spun eu, pentru copil! Nu l-am văzut în viaţa mea, dar sunt tată de copil şi ştiu ce-nseamnă! Nu aţi merita să le scot afară, uitaţi-vă bine la mine, ce vă spun, pentru ce mi-aţi făcut! Că ştiţi bine că m-aţi vândut, pe paişpe' august, pe paişpe' de...

C.: V-am v... v-am vândut?

A.: Pe paişpe' decembrie. Uite hârtia de la instanţă, a venit, am luat-o.

C.: Aşa.

A.: Da?

C.: Aşa. Cum v-am vândut?

A.: Se vede foarte clar!

C.: Cum v-am vândut?

A.: Deci, haideţi să lăsăm lucrurile aşa cum sunt.

C.: E, haideţi! Da.

A.: M-aţi vândut, da?

C.: Da.

B.: Deci, doamnă, în afară de ce zicem să faceţi şi daţi, ar mai rămâne în discuţie, domnu' A., vă spun, doişpe' mii cinci sute de euro.

A.: Ăia sunt, ăia sunt ...[neinteligibil}...

C.: Deci, haideţi să vedem care-i suma totală, pe care o pretindeţi dumneavoastră.

B.: Deci, suma totală a fost o dată zece mii, vărsământu', cu paişpe', paisprezece mii, am rezolvat, cu patru mii sunt viraţi deja. Ă, din cei zece, s-au dat trei, au rămas şapte, pe urmă aţi mai făcut o plată de o mie cinci sute de euro, există chitanţe, iar aici, în contractele astea adunate unele peste altele, sunt şapte...[neinteligibil]...

C.: Deci, doamna avocat! Dacă adunăm şi contractele acelea şi contractele acestea... Noi discutăm despre dovezi de plată, da?

Dumneavoastră adunaţi ce vreţi, spuneţi ce vreţi şi spuneţi cât am eu să plătesc şi daţi-mi asigurările că totul va fi bine pe viitor.

B.: Bun! Deci, eu am spus două cifre. În afară de aceste acte (...)

C.: Aşa. Deci, în afară de ce, ce este acolo?

B.: în afară de ce aveţi în plic şi... [neinteligibil]...

C.: în afară de ăştia zece mii, da, cât mai doriţi?

B.: Doisprezece mii cinci sute.

C.: încă doişpe' mii cinci sute.

B.: Nu mai doresc eu nimic!

C.: A, bun! Domnu' A., încă doişpe' mii cinci sute mai doriţi. Şi cum îi doriţi pe ăştia?

A.: Dumneavoastră spuneţi. Eu nu vă impun, eu. Dumneavoastră îmi spuneţi, „Vezi că, în data de, pot să îţi dau banii ăştia.".

C.: Păi, să-mi spuneţi.

A.: Că sunt bani de rate, ştiţi foarte bine, da? Sunt cu ratele...[neinteligibil]... „Ăştia sunt banii. Pe data de, îţi dau banii, pe data de, îţi dau banii.". Şi am terminat! Da? Atâta, nu mă lungiţi, vă rog eu frumos!

C.: Dom'le, dumneavoastră vreţi nişte bani, oricum, cu mult în plus... Domnu' A.! Domnu' A., vă vede Dumnezeu!

Dumneavoastră, îmi cereţi acuma nişte bani în plus!

A.: Pe mine mă vede Dumnezeu?

C.: Decât v-am... mi-aţi dat mie, da?

A.: Pe mine mă vede Dumnezeu?

C.: Mult, cu mult în plus!

A.: Nu.

C.: Am şi muncit degeaba. Bun, accept, că am... Deci, am muncit degeaba! Ghinionu' meu a fost că am muncit prea mult!

A.: Mă vede Dumnezeu pe mine?

C.: Asta este toată problema!

C.: Nu, nu, nu, nu din cabinet, de la mine, personal! De la mine, personal. Da, luaţi aici o foaie.

B.: ...[neinteligibil]...

C.: Luaţi aici o foaie. Cabinetu' a restituit ce era de restituit. Restu', nu e încărcat cabinetu' cu aceste plăţi. Sau, dacă mai are cabinetu' de restituit, mai are vreo cinci mii şi vreo cinci sute, sau ceva de genul ăsta.

B.: ...[neinteligibil]...

C.: Şi dumneavoastră ştiţi bine asta! Da' acuma, asta este, facem cum trebuie să facem şi cum vrea domnu' A. să facem. Şi vă-ntreb, doamna avocat, acum aşa, cu titlu personal, că mă vedeţi că sunt şi mai mică şi mai...ă... în sfârşit, poate mai puţin pregătită decât dumneavoastră şi... şi cu o experienţă de viaţă mult mai mică, să zic aşa. Ă, dumneavoastră aţi accepta să restituiţi toate onorariile clienţilor, având în considerare faptul că aţi muncit un an de zile în toată asta, în toată perioada asta?

B.: Este clar că am zis şi repet, v-aţi vândut capacitatea de muncă, dar nu se ajungea aici...

C.: Da.

B.: Dacă lucrurile se construiau corect şi pe o relaţie onestă, de la bun început. Când eu am intrat prima dată în biroul acesta, mi-aţi spus „Eu am muncit pro bono, nu mi-a dat niciun ban!".

Rămân...

C.: V-am spus eu aşa ceva?

B.: Sigur că da!

C.: Doamna avocat, haideţi, nu mai mă întărâtaţi!

B.: Da' mi-aţi spus de faţă cu D., cu ea. Deci şi cu...

C.: Am muncit pro bono... şi că nimeni n-a muncit pro bono. Am muncit, am plătit... Oricum, nici n-au plătit pe cât au m... pe cât am muncit. Oricum, nici nu şi-au achitat nici onorariile în totalitate, da mă rog!

Asta este! Tre... eu trebuie să restitui ceva ce n-am primit, da' în sfârşit! Dau şi asta!

B.: Acuma eu... Eu a... eu a... eu acum vă-ntreb... eu, acum, înc-o dată, vă-ntreb. Eu n-am fost martoră şi nimeni nu este martor când se încheie, pentru că astea au confidenţialitate. Iar...

C.: Doamna, doamna avocat, vă mai întreb altceva, în calitate de avocat şi de psiholog sau de parapsiholog.

B.: Dar, eu nu sunt ...[neinteligibil]...

C.: Bun! Avocat, da! Când discută despre nişte plăţi, discutăm de instrumente financiare şi discutăm de: facturi, discutăm de chitanţe, discutăm de transferuri bancare. Ori...

B.: Dacă aceste plăţi s-au făcut atât de prost şi atât de deficitar, cum dumneavoastră reclamaţi, eu vă spun cinstit, instrumentul meu era: „Domnule, nu mai intru. De a două zi, i-aţi procedurile şi dute dracului, pe româneşte, cu ele cu tot!" „Eu nu stau să muncesc să-mi crap creerii în cap, pentru că tu vii să-mi spui poveşti în loc să-mi dai bani." Pe bune! Şi nici nu scriam astea! Că nu ne...nu îmi permiteam să le scriu. Nu că veni pe....cu... cu poveşti. Că eu ştiu cum e cu avocatura, dar în ceea cel priveşte nu pot deci...a...ă...înţelegeţi-mă, deci cum să nu ...[neinteligibil]...

C.: Haideţi să nu ne ducem pe nişte chestii total greşite.

B.: ...[neinteligibil]...

C.: Vă întreb eu aşa. Vă întreb eu aşa: în afară de... care sunt alte dovezi că mi-a achitat mie banii ăştia? Care sunt?

B.: Din...păi, din punctul meu de vedere, vărsămintele astea şi...

C.: Deci, din pun ... din punctul dumneavoastră de vedere aceste contracte sunt dovezi depline cu privire la achitare.

A.: De cinşpe' mii v-am dat cadouri ...[neinteligibil]...

B.: Da' ca orice decont de acest gen, financiar, el tre' să aibă şi o explicaţie şi această chitanţă tre' să conţină ceva „Am primit suma de zece mii de lei reprezentând..." ce?

A.: Returnarea onorariilor, doamna B.! Cum... ce întrebare e aia?

A.: Staţi puţin, nu! Doamna B., să fie trecut ...î... diferenţa de bani! Când se plătesc!

B.: Da! Ă, imediat stabilim! Semnaţi, vă rog!

Semnaţi! Asta este! Ce s-a stabilit asta s-a scris! Da! Să faceţi o copie dacă puteţi!

C.: Da, imediat! Staţi că nu scrie ...[neinteligibil]...

B.: Uitaţi, îmi cer scuze, ...[neinteligibil]... Acum, spuneţi-mi ca să termin că... când o să mai... Faceţi o copie aici!

C.: Păi, nu ştiu că n-am nici eu aşa... Vă daţi seama că fac şi eu eforturi deosebite să pot face asta! Nu ştiu, o lună, două, vedeţi şi dumneavoastră!

A. ...[tuşeşte]...

B.: Faceţi-mi o copie, vă rog!

C.: Da, vă fac, acum vă fac o copie!

B.: Ă, da, am luat-o! Mulţumesc! Atunci, doamnă, ...[neinteligibil]... Dacă aveţi amabilitatea să... mai daţi ...[neinteligibil]... Deci, peste două săptămâni... îmi spuneţi mie care ar fi data! Ştiţi bine acum...

C.: Pentru restu' de cât, de doişpe' mii?

B.: ...[neinteligibil]...

C.: Da, vorbim, sigur!

B. ...[îşi drege vocea]...

C.: Da' vreau cel puţin asigurarea dumneavoastră că se vor şterge toate!

B.: Se vor şterge sâmbătă, vă spun eu că...

C.: Şi că nici pe viitor n-o să mai am probleme! Că nu plătesc banii ăştia, aşa degeaba, că mi-e şi mie greu!

B.: Am înţeles că vă este greu! Ziceţi!

Referitor la această convorbire Parchetul arată că susţinerile inculpatului A., exprimate în mod clar, potrivit cărora retragerea materialelor postate pe internet referitoare la partea vătămată nu ar avea nicio legătură cu sumele de bani pe care aceasta ar trebui să le plătească cu titlu de onorariu necuvenit, se explică prin conţinutul convorbirilor telefonice anterioare pe care le-a purtat cu coinculpata B. [din care rezultă exact contrariul, anume faptul că, după ce le-a retras, le-a postat din nou din cauza faptului că partea vătămată amâna plata banilor], precum şi prin aceea că inculpaţii au venit la această întâlnire „dotaţi", ca de obicei, cu un reportofon. Mijlocul tehnic de înregistrare a fost arătat organelor de anchetă cu ocazia depistării în flagrant chiar de către inculpata B., în geanta căreia se afla, fiind în funcţiune.

Se reţine faptul că, atunci când se ajunge la subiectul privind calcularea exactă a sumelor de bani pe care partea vătămată trebuie să le dea, inculpatul A. se îndepărtează pentru a fuma o ţigară, lăsând-o pe coinculpata să negocieze sumele. Dacă pretenţiile lui ar fi fost reale, se apreciază că el ar fi fost, în primul rând, cel care ar fi trebuit să enumere ce sume de bani a plătit, în ce perioade de timp şi faptul că nu i s-au emis chitanţe cu ocazia acestor plăţi, mai ales având în vedere temperamentul coleric şi înregistrarea discuţiei cu propriul reportofon, pentru a surprinde reacţia părţii vătămate şi a obţine astfel probe certe pentru pretenţiile sale.

Pe parcursul dialogului, chiar inculpata B. este cea care afirmă că dovada plăţii onorariului este chitanţa, însă, cu toate acestea, nu o întreabă nimic pe partea vătămată despre chitanţele întocmite în baza contractelor de asistenţă juridică, ci îi solicită acesteia să restituie în întregime sumele înscrise în aceste contracte, fără să-l întrebe măcar pe inculpatul A., care era de faţă, dacă a plătit integral acele onorarii.

Reaua credinţă a inculpatei B., în viziunea Parchetului, este dovedită şi prin aceea că, pe parcursul aşa-zisei negocieri, face referire la suma de 10.000 euro aferentă contractului de asistenţă juridică din 15 iunie 2011, ca şi cum şi această sumă ar fi datorată de partea vătămată, deşi inculpata deţinea dovezile de restituire a acestei sume de bani. Astfel, cu ocazia depistării în flagrant, au fost ridicate documentele care se aflau în posesia inculpatei, printre ele aflându-se şi procesele-verbale prin care se atestă restituirea sumei de 7.000 euro din cei 10.000 euro, precum şi un extras de cont care atestă primirea de către inculpatul A. a sumei de 2.000 euro de la partea vătămată. Aşa cum am arătat mai sus, acordul de reziliere prevede restituirea unei sume de 9.000 euro din cei 10.000 euro, clauză pe care partea vătămată a respectat-o, iar inculpaţii deţineau dovezile necesare.

La un moment dat, inculpatul A. intervine în discuţie, precizând că doreşte restituirea tuturor sumelor de bani menţionate în contractele de asistenţă juridică, fără a preciza măcar o sumă totală.

Fără a preciza prin ce fel de calcul, într-un final, inculpata ajunge la concluzia că, în plus faţă de suma de 10.000 euro pe care o avea pregătită la această întâlnire, partea vătămată ar trebui să mai restituie încă 12.500 euro. Inculpatul A. este de acord cu această sumă şi îi solicită părţii vătămate să nu amâne prea mult plata restului de 12.500 euro.

Partea vătămată îi reaminteşte inculpatei, şi cu această ocazie, faptul că onorariile nu au fost achitate integral, iar cabinetul de avocat ar putea avea de restituit cel mult 5.500 euro.

Inculpatul A. spune la un moment dat, pentru prima dată, că i-a dat părţii vătămate cadouri în valoare de 15.000 euro. Această afirmaţie nu a mai făcut-o nici ulterior, cu ocazia declaraţiilor pe care le-a dat pe parcursul urmăririi penale. În consecinţă, s-a apreciat că afirmaţia se înscrie în încercarea inculpatului de a justifica sumele mari de bani solicitate în plus faţă de onorariile achitate, mai ales în condiţiile în care înregistra cu reportofonul discuţia cu partea vătămată, iar aceasta nega permanent că ar fi primit asemenea sume de bani de la inculpat.

Inculpatul A. are pretenţia de a i se restitui în întregime onorariile stipulate în contractele de asistenţă juridică, fără ca măcar să-i reamintească părţii vătămate ce sume de bani i-ar fi achitat cu acest titlu, mai ales în condiţiile în care C. nu recunoaşte aceste plăţi, iar inculpatul nu se află în posesia unor acte doveditoare. Inculpatul pretinde sume mari de bani de la partea vătămată şi în virtutea faptului că se consideră înşelat de aceasta, reproşându-i permanent că „l-a vândut" părţii adverse din procesele sale, evident fără a putea dovedi nici acest aspect. Parchetul a considerat că acestea au fost explicaţiile demersurilor de constrângere a părţii vătămate prin postarea unor materiale compromiţătoare referitoare la viaţa personală şi la activitatea profesională, în condiţiile în care orice acţiune în despăgubiri ar fi fost, probabil, sortită eşecului.

În timp ce întocmeşte chitanţa prin care să ateste primirea sumei de 10.000 euro de la partea vătămată, inculpata B. lasă să se înţeleagă că are dubii cu privire la ce reprezintă această sumă de bani, inculpatul A. fiind cel care îi atrage atenţia că suma reprezintă onorarii plătite de el.

Deşi inculpatul A. solicită să se scrie în cuprinsul chitanţei termenul în care să fie plătită diferenţa de 12.500 euro, B. nu face acest lucru şi nici nu o întreabă pe partea vătămată când va putea plăti această diferenţă, probabil din cauza faptului că ea însăşi nu mai este convinsă de justeţea sumelor de bani pretinse de inculpat. În contextul primirii sumei de 10.000 euro, inculpata o asigură pe partea vătămată că postările vor fi şterse.

De cei doi inculpaţi s-au apropiat ofiţerii de poliţie judiciară şi procurorul de caz, care s-au prezentat şi au înfăţişat legitimaţiile de serviciu. Li s-a cerut inculpaţilor să se prezinte şi să declare dacă au asupra lor vreo sumă de bani. Aceştia au susţinut că se numesc A. şi B. - avocat în cadrul Baroului Bucureşti şi că au primit suma de 10.000 euro de la C., cu titlu de restituire de onorariu pentru numitul A., întocmindu-se chitanţă olografă în acest sens, semnată de avocat C. şi A. Procurorul le-a solicitat învinuiţilor A. şi B. să arate suma de 10.000 euro pe care au primit-o de la C.

Dintr-o geantă neagră pe care o avea asupra sa, B. a scos un plic ce conţinea mai multe bancnote în cupiura de 100 euro. Procurorul i-a solicitat să aşeze bancnotele pe biroul în faţa căruia se afla.

În continuare, organele de urmărire penală au trecut la inventarierea sumelor de bani descoperite asupra învinuitei, constatându-se că aceasta deţine 100 de bancnote având cupiura de 100 euro.

Învinuiţilor li s-a pus în vedere şi li s-a permis să verifice împreună cu martorul asistent seriile bancnotelor pe care le primiseră de la C.

Procedându-se la confruntarea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 10.000 euro, cu cele consemnate în procesul-verbal din data de 16 februarie 2012, ora 12:30, proces-verbal în care s-au menţionat seriile bancnotelor ce urmau a face obiectul flagrantului, s-a constatat că toate seriile corespund, fiind vorba despre aceleaşi bancnote.

De la B. a fost ridicată suma de 10.000 de euro, precum şi următoarele înscrisuri:

- factura storno din 23 decembrie 2011, emisă de Cabinetul individual de avocatură C. pentru SC J. SRL, în valoare de 41.756 RON, original;

- înscris denumit „tranzacţie", cu menţiuni olografe, original (3 file), semnat de B., A. şi D.;

- două declaraţii ale inculpatului A., din data de 07 februarie 2012, conţinând menţiuni olografe, original;

- proces-verbal de restituire a sumelor de bani potrivit acordului de încetare a contractului încheiat la 17 octombrie 2011, pentru restituirea sumei de 1.000 euro (20 octombrie 2011), copie;

- proces-verbal de restituire a sumelor de bani potrivit acordului de încetare a contractului încheiat la 17 octombrie 2011, pentru restituirea sumei de 1.500 euro (31 octombrie 2011), copie;

- proces-verbal de restituire a sumelor de bani potrivit acordului de încetare a contractului încheiat la 17 octombrie 2011, pentru restituirea sumei de 500 euro (24 octombrie 2011), copie;

- proces-verbal de restituire a sumelor de bani potrivit acordului de încetare a contractului încheiat la 17 octombrie 2011, pentru restituirea sumelor de 1.000 euro (04 noiembrie 2011} + 1.000 euro (10 noiembrie 2011} + 1.000 euro (14 noiembrie 2011), copie;

- proces-verbal de restituire a sumelor de bani potrivit acordului de încetare a contractului încheiat la 17 octombrie 2011, pentru restituirea sumei de 1.000 euro (17 octombrie 2011), copie;

- chitanţă olograf din 07 februarie 2012, prin care se atestă că A. a primit suma de 1.000 euro „conform tranzacţiei încheiate" (copie, pe care s-au trecut seriile bancnotelor în original) - pe verso cuprinde diverse însemnări olograf;

- extras de cont (RON) Banca Z. pentru clientul J. SRL din 20 decembrie 2011 (în copie), prin care se atestă plata sumei de 16.295 RON (echivalentul a 4.000 euro) către Asociaţia S. (la care C. are calitatea de preşedinte), precum şi plata sumei de 41.756 RON (echivalentul a 10.000 euro) către Cabidetul de avocat C.;

- extras de cont (euro) Banca Z. pentru clientul J. SRL din 20 decembrie 2011, prin care se atestă primirea sumei de 4.000 euro; pe verso există diverse însemnări olograf, efectuate cu pastă de culoare roşie şi de culoare albastră (copie);

- extras de cont (RON) Banca Z. pentru clientul J. SRL, prin care se atestă primirea sumei de 8.351,20 RON de la Cabinetul de avocat C., cu menţiunea „rest plata", la data de 23 decembrie 2011; pe verso - diverse însemnări olograf (copie);

- copie ordin de plată din data de 31 ianuarie 2012, prin care Asociaţia S., reprezentată de C., plăteşte suma de 16.426 RON în favoarea SC J. SRL.

Din aceste înscrisuri, în opinia Parchetului, reiese că inculpaţii A. şi B. aveau cunoştinţă despre toate sumele de bani restituite de partea vătămată C. până la acel moment. Astfel, ei se aflau în posesia dovezilor de restituire a sumei de 10.000 euro aferentă contractului din 15 iunie 2011 şi a sumei de 4.000 euro aferentă contractului de consultanţă din 03 mai 2011, pe lângă alte sume plătite de partea vătămată cu ocazia întâlnirilor anterioare.

Pe verso extrasului de cont în euro ridicat de la inculpata B., între menţiunile efectuate de aceasta, sunt şi următoarele: „Contr. consultanţă 15 iunie. Chitanţe emise de societate 7000 euro". Menţiunile se referă la sumele stipulate în cele 5 procese-verbale semnate de D., pe care este aplicată ştampila SC J. SRL, găsite asupra inculpatei B. şi care atestă primirea de către societatea comercială a sumei de 7.000 euro de la partea vătămată în urma acordului de reziliere a contractului din 15 iunie 2011, aspect pe care inculpatul A. şi martora D. nu-l recunosc.

În înscrisurile denumite „tranzacţie", semnate de către ambii inculpaţi, se menţionează în mod expres faptul că A. şi D. se obligă să retragă cele 6 postări de pe website-ul E., (user L.) ce se referă la activitatea profesională şi la viaţa personală a părţii vătămate (menţionându-se chiar şi titlurile celor şase filme), să nu mai trimită mesaje SMS sau MMS cu caracter denigrator părţii vătămate, să nu mai divulge în viitor aspecte legate de persoana părţii vătămate, să retragă toate plângerile cu caracter civil, penal sau disciplinar etc.

Conform aceluiaşi înscris, partea vătămată C. „se obligă să restituie suma de 21.000 euro (douăzeci şi un mii) euro, reprezentând plată efectuată (n,n. menţiunea este adăugată cu pixul de către inculpata B., fiind tăiată sintagma „c/val onorariilor plătite") în baza contractelor de asistenţă juridică".

Partea vătămată nu a semnat înscrisul denumite „tranzacţie".

Din înscrisurile denumite „declaraţie", semnate de inculpatul A., a rezultat aceleaşi angajamente asumate de acesta, în paralel cu primirea sumelor de bani de la C.: „Personal înţeleg să primesc sumele de bani ce vor fi plătite (n.n. este tăiat cuvântul „restituite" şi este scris cu pixul „plătite", alături fiind semnătura inculpatei B.) de cabinet cu titlu de onorarii achitate către acesta prin av. C. îmi iau angajamentul ferm şi neechivoc ca atât în prezent cât şi în viitor să nu fac niciun fel de referire la persoana dnei av. C. nici la activitatea sa profesională în mijloace mass media. De asemenea, ma oblig sa şterg din E. toate materialele ce fac referire expresa la persoana av. C., cât şi cele în care apare conjunctural."

În consecinţă, având în vedere obligaţiile corelative stipulate, reiese în mod evident scopul ilicit al actului juridic civil denumit „tranzacţie", acesta fiind practic un act lovit de nulitate pentru cauză imorală, chiar în condiţiile în care ar fi fost semnat şi de către partea vătămată C.

Parchetul arată că se observă că între această tranzacţie şi cea depusă iniţial la dosar, de către partea vătămată, există o diferenţă în ceea ce priveşte suma de bani pe care C. trebuie să o plătească. Dacă în primul act era menţionată suma de 25.000 euro, în actul întocmit ulterior se constată că suma scade cu 4.000 euro, ca urmare a restituirii acestei sume de către partea vătămată, prin ordinul de plată din data de 31 ianuarie 2012, în valoare de 16.426 RON.

Conform chitanţei întocmite de inculpata B. în data de 16 februarie 2012, cu ocazia primirii sumei de 10.000 euro de la partea vătămată, în cuprinsul acestui act se menţionează că suma de bani reprezintă „returnarea onorariilor contractelor de asistenţă juridică din 18 februarie 2011; din 08 iunie 2011; din 08 iunie /2011".

Analizând aceste contracte, Parchetul constată că onorariile stipulate în cuprinsul lor sunt în cuantum de 6.000 euro, 3.000 euro şi respectiv 3.000 euro, deci în total 12.000 euro şi arată faptul că pe niciunul dintre aceste trei contracte şi nici pe celelalte contracte ridicate de la inculpata B., nu s-a menţionat plata vreunei sume de bani cu titlu de onorariu, de către inculpatul A. Doar în cuprinsul contractului din 18 februarie 2011, la articolul 2.2. („Onorariul"} se menţionează „sumele se plătesc în RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii", iar în cuprinsul contractului din 04 ianuarie 2011 se menţionează „onorariu de succes 10% din valoare, 55.000 euro (...)".

În cuprinsul rechizitorului mai sunt redate şi analizate declaraţiile părţii vătămate, ale martorilor şi ale inculpaţilor, astfel:

La data de 10 aprilie 2012 a fost audiată partea vătămată C., care a declarat că a încheiat mai multe contracte de asistenţă juridică cu inculpatul A. Cu ocazia încheierii primului contract, din 26 noiembrie 2010, A. a achitat suma de 3.000 euro, iar partea vătămată a întocmit două chitanţe. Restul onorariului, în sumă de 1.500 euro, ar fi trebuit achitat în luna decembrie 2011, însă acest lucru nu s-a mai întâmplat, întrucât A. a pierdut procesul pe data de 14 decembrie 2011. Inculpatul i-a reproşat atunci părţii vătămate că nu a făcut o apărare corespunzătoare în proces şi a început să profereze ameninţări şi să-i solicite acesteia sume de bani cuprinse între 21.000 şi 35.000 de euro. Inculpatul nu a venit personal la cabinetul de avocat al părţii vătămate să justifice şi solicite aceste sume de bani, ci doar i-a trimis acesteia nenumărate mesaje pe telefonul mobil şi a postat materiale pe website-ul E.

Partea vătămată a precizat că inculpatul A. i-a achitat doar parţial sumele de bani stipulate cu titlu de onorarii în contractele de asistenţă juridică, conform chitanţelor întocmite şi depuse la dosar, în copie, arătând că i-a predat lui A. chitanţele, în original. De asemenea, a enumerat în cuprinsul declaraţiei activităţile efectuate şi onorariile achitate pentru fiecare contract încheiat.

Referitor la rezilierea contractului din 15 iunie 2011, C. declară că urma să restituie suma de 9.000 euro din totalul de 10.000 euro, conform acordului de reziliere încheiat cu D. începând cu data de 17 octombrie 2011 până la data de 14 noiembrie 2011 a restituit o sumă de 7.000 euro, întocmind în acest sens procese-verbale, în data de 23 decembrie 2011 a mai restituit prin transfer bancar suma de 8.351,20 RON, reprezentând 2.000 euro, iar ulterior, la data de 23 ianuarie 2012 a mai restituit şi restul de 1.000 euro. Astfel, toată suma de 10.000 euro a fost restituită, în baza hotărârii cabinetului de avocat din data de 23 decembrie 2011.

La data de 20 decembrie 2011 a venit la cabinetul părţii vătămate inculpata B., care a prezentat procura dată de A. în vederea rezilierii contractelor de asistenţă juridică şi a restituirii totale sau parţiale a onorariilor. Partea vătămată i-a înmânat cu această ocazie copii ale contractelor de asistenţă juridică, iar inculpata a solicitat suma de 18.000 euro cu titlu de restituire a onorariilor. Partea vătămată i-a spus cu această ocazie că nu datorează aceşti bani, întrucât A. nu achitase astfel de sume. După această întâlnire, inculpatul A. a continuat să-i trimită părţii vătămate mesaje conţinând numeroase insulte şi solicitări de bani, precum şi ameninţări că va da în vileag aspecte compromiţătoare legate de persoana ei. Partea vătămată a înţeles din aceste mesaje că scopul lor era acela de a o constrânge să-i dea inculpatului sume mari de bani.

Partea vătămată a arătat că onorariile stipulate în cuprinsul contractelor de asistenţă juridică nu depăşesc suma de 25.000 euro, fiind prevăzute şi pentru căile de atac, faze în care nu se ajunsese decât într-unul dintre dosare, cel privind ordonanţa preşedinţială, proces pierdut de A., în data de 14 decembrie 2011. În consecinţă, partea vătămată a apreciat că A. nici nu avea cum să achite onorarii pentru activităţi care nu se efectuaseră.

Întrucât într-unul din mesajele de tip SMS inculpatul a scris că va posta şi pe pagina de internet E. aspecte privind persoana ei, C. a căutat pe acest site în data de 27 sau 28 decembrie 2011 şi a constatat că erau postate mai multe filmuleţe cu conţinut defăimător la adresa ei, fiind acuzată că îşi vinde clienţii, manipulează presa, a fost amanta procurorului R., consumă droguri etc.

Partea vătămată a susţinut că aceste materiale i-au creat o stare de disconfort psihic şi i-au perturbat activitatea profesională şi viaţa personală. Din cauza afirmaţiilor că ar fi fost iubita procurorului R., soţul ei s-a gândit să introducă acţiune de divorţ.

În ceea ce priveşte ordinul de plată din data de 23 ianuarie 2012 pentru suma de 1.000 euro, partea vătămată arată că a luat hotărârea de a restitui şi această sumă pentru a acoperi toată suma de 10.000 euro aferentă contractului din 15 iunie 2011, dorind să aplaneze conflictul declanşat de A.

În cursul lunii ianuarie 2012 partea vătămată a fost contactată telefonic de către o persoană care s-a recomandat Ţ., de la ziarul AA. şi care i-a comunicat că deţine un material compromiţător la adresa ei de la A. şi de la B., solicitând o întâlnire. Nemaifăcând faţă presiunilor, partea vătămată a întrebat-o pe B. câţi bani doreşte A. pentru a termina „circul acesta". Ulterior, B. a sunat-o şi i-a spus că A. doreşte suma de 25.000 euro. Toate aceste lucruri au determinat-o pe partea vătămată să formuleze plângere penală.

La data de 01 februarie 2012 inculpata B. s-a prezentat la cabinetul părţii vătămate cu un înscris denumit „tranzacţie", semnat de inculpatul A., prin care se angaja să retragă postările efectuate pe pagina de internet E. şi să nu mai posteze astfel de materiale în viitor. Era menţionată totodată şi obligaţia părţii vătămate de a restitui suma de 25.000 euro, reprezentând contravaloarea onorariilor primite în baza contractelor de asistenţă juridică. Partea vătămată apreciază că acest înscris, redactat de inculpata B., este rezultatul insistenţelor ei de a obţine o garanţie pentru retragerea postărilor compromiţătoare de pe internet şi pentru ca inculpatul A. să nu mai posteze materiale asemănătoare în viitor. C. nu a semnat această tranzacţie, nefiind de acord cu precizarea potrivit căreia suma de 25.000 euro ar reprezenta contravaloarea onorariilor încasate de la inculpat. La această întâlnire i-a remis inculpatei B. suma de 500 euro, spunându-i acesteia că plăteşte „pentru liniştea ei".

După această plată, partea vătămată a fost apelată de B., care i-a spus că A. a şters postările respective „pentru a demonstra că este om de cuvânt". Partea vătămată a constatat că postările erau blocate, fiind restricţionat accesul. Partea vătămată a înţeles că dacă plăteşte sumele de bani solicitate de inculpat, obţine retragerea materialelor de pe pagina de internet E. C. a discutat cu inculpata B. despre conţinutul acestor materiale, cu ocazia unei întâlniri de la cabinetul ei, când i le-a arătat pe calculator.

Ulterior, la data de 07 februarie 2012, cu ocazia unei alte întâlniri la cabinetul părţii vătămate, aceasta din urmă a mai plătit suma de 1.000 euro, moment în care A. a iniţiat un apel telefonic de pe terminalul mobil, solicitându-i fiicei sale, I., să retragă din nou postările de pe internet.

Apoi postările au fost reactivate din cauza faptului că partea vătămată întârzia să efectueze transferul bancar promis inculpatului A., ce urma să conţină o sumă mai mare de bani, aproximativ 10.000 euro.

La data de 27 iulie 2012 a fost audiat martorul BB., fost colaborator al părţii vătămate. Acesta a declarat că, de obicei, A. îi aducea flori şi cutii cu bomboane părţii vătămate, iar aceasta îi spunea martorului că ar prefera ca inculpatul să-i aducă mai degrabă banii prevăzuţi cu titlul de onorariu. Nu a auzit niciodată de la C. că ar fi primit mulţi bani de la clientul A., ci dimpotrivă.

Martorul a mai relatat că la sfârşitul lunii ianuarie 2012 s-a întâlnit întâmplător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu A., care i-a expus tot felul de acuze la adresa părţii vătămate, inclusiv că „l-ar fi vândut" părţii adverse, P. şi că este „o escroacă". Martorul a negat aceste lucruri, nefiind de acord cu ce susţinea inculpatul A. şi reamintindu-i acestuia că procesul fusese câştigat în primă instanţă. Mai târziu, pe parcursul aceleiaşi zile, martorul s-a întâlnit, la aceeaşi instanţă, cu C., care i s-a plâns de faptul că inculpatul a postat pe internet toate jignirile pe care le auzise martorul. BB. a navigat ulterior pe internet şi a constatat că pe website-ul E. există mai multe postări ce cuprind afirmaţii compromiţătoare referitoare la partea vătămată, inclusiv că aceasta ar fi fost amanta procurorului R. şi că l-ar fi vândut pe inculpat părţii adverse din dosarul având ca obiect o acţiune de evacuare. Martorul a dedus din cuprinsul filmuleţelor că au fost realizate chiar de către A. şi chiar a tastat apoi propriul nume pentru a vedea dacă apare şi el în aceste materiale, întrucât lucrase alături de partea vătămată la apărările inculpatului A. în dosarele aflate pe rolul instanţelor. Martorul s-a mai întâlnit şi în luna mai 2012 cu partea vătămată, aceasta spunându-i că este afectată de filmele postate pe internet de A., fiind primele care ies în evidenţă atunci când este tastat numele ei.

La data de 04 septembrie 2012 a fost audiată, în calitate de martor, numita D., soţia inculpatului A., care a fost de acord să dea declaraţie. Martora a susţinut că în luna octombrie 2010 soţul ei a încheiat un contract de asistenţă juridică cu C. şi i-a plătit cu acea ocazie suma de 3.000 euro cu titlu de onorariu, fără a i se preda o chitanţă. În luna noiembrie 2010, A. i-ar mai fi plătit părţii vătămate încă 5.000 euro, pentru un termen de judecată din acea lună, fără a i se înmâna o chitanţă în acest sens. Pe parcursul relaţiei contractuale, A. i-a mai achitat cu titlu de onorariu părţii vătămate diferite sume de bani, cuprinse între 1.000 şi 5.000 euro, pentru mai multe termene de judecată.

După ce au pierdut un proces în data de 14 decembrie 2011, soţii F. şi-au dat seama că au fost „vânduţi" de C. părţii adverse şi au calculat totalul sumelor plătite cu titlu de onorarii, ajungând la suma totală de 38.000 euro. S-au hotărât să-i solicite toţi aceşti bani înapoi. Martora a relatat că pe data de 15 decembrie 2011 s-a deplasat la cabinetul părţii vătămate solicitând rezilierea contractelor de asistenţă juridică şi restituirea onorariilor, însă C. i-a spus că nu a primit decât aproximativ 10.000 euro cu titlu de onorarii.

Referitor la procesele-verbale prin care se atestă primirea sumei de 7.000 euro de la partea vătămată, martora nu recunoaşte acest lucru, precizând că C. nu a întocmit facturi storno şi chitanţe de plată a acestor sume.

Acest lucru este contrazis însă chiar de factura storno în original, în sumă de 41.756 RON, ridicată cu ocazia depistării în flagrant, de la inculpata B. Înscrisul este ataşat la dosar.

Pe data de 20 decembrie 2012 martora a primit de la partea vătămată copii ale contractelor de asistenţă juridică, semnând totodată un acord de reziliere a acestora.

D. a menţionat că după data de 15 decembrie 2011, soţul ei, fiind foarte supărat din cauza pierderii procesului, i-a transmis părţii vătămate câteva mesaje pe telefonul mobil, prin care îi solicita restituirea sumelor de bani achitate ca onorarii. După trimiterea acestor mesaje de tip SMS, A. i-a spus că a postat pe pagina de internet E. nişte filmuleţe prin care dorea să atragă atenţia publicului să se ferească de avocata C. Martora nu cunoaşte conţinutul acestora în detaliu, declarând că nu le-a vizualizat.

Înscrisul denumit „tranzacţie" şi declaraţiile semnate de soţii F. le-au fost aduse acestora de către inculpata B., care a precizat că le-a conceput împreună cu partea vătămată, aceasta din urmă solicitând retragerea filmuleţelor postate pe E. şi a plângerilor depuse împotriva ei. În finalul declaraţiei, martora face referire la suma de 25.000 euro, despre care C. a spus că nu o poate plăti dintr-o dată, A. acceptând plata acestei sume în rate. Acest aspect intră în contradicţie cu cele relatate anterior de martoră, în cuprinsul aceleiaşi declaraţii, referitor la o sumă totală de 38.000 euro pe care inculpatul ar fi plătit-o.

În declaraţia dată în camera de consiliu la data de 17 februarie 2012, inculpatul A. s-a declarat nevinovat. Acesta a susţinut că nu a primit chitanţe de la C. pentru sumele de bani achitate cu titlu de onorariu. În luna noiembrie 2010 i-a plătit suma de 3.000 euro pentru primul contract de asistenţă juridică, iar la data de 15 decembrie 2010 i-a mai plătit încă 5.000 euro. În perioada ianuarie - mai 2011 i-a mai plătit avocatei C. diferite sume de bani, respectiv câte 2.000 sau 3.000 euro. La un moment dat a întrebat-o pe partea vătămată despre chitanţe, aceasta spunând că i le va da. Suma de 4.000 euro aferentă contractului întocmit cu fundaţia non-profit a părţii vătămate şi suma de 10.000 euro aferentă contractului de asistenţă juridică încheiat cu SC J. SRL au fost achitate prin transfer bancar. În total, inculpatul i-ar fi achitat părţii vătămate 35.000 euro, dintre care pentru suma de 21.000 euro nu i-au fost eliberate chitanţe. Inculpatul a relatat că, după ce a pierdut procesul în luna decembrie 2011, fiind nemulţumit de modul în care C. i-a reprezentat interesele în proces, într-un moment de nervozitate, a realizat un filmuleţ în referitor la partea vătămată, în care arăta tot ceea ce i s-a întâmplat, dar neintenţionând să o şantajeze pe fosta sa avocată. La sfârşitul lunii ianuarie 2012, partea vătămată a contactat-o telefonic pe B., spunându-i că s-a mai gândit şi că doreşte să-i returneze banii. După aceste discuţii, C. a returnat suma de 4.000 euro, inculpatul aflând cu această ocazie că partea vătămată mai făcuse un virament de 1.000 euro, fără să-l anunţe. Apoi a mai restituit suma de 500 euro, pe care i-a dat-o inculpatei B.

Întrucât partea vătămată îi spunea inculpatei că îşi achitase toate datoriile faţă de el, inculpatul a decis să meargă personal la cabinetul ei să-i solicite restituirea banilor. Cu această ocazie, C. a mai restituit 1.000 euro şi au convenit să mai vireze în cont încă 10.000 euro sau 5.000 euro. La întâlnirea din data de 16 februarie 2012 de la cabinetul părţii vătămate, inculpatul a considerat că aceasta „îndreaptă lucrurile spre un şantaj" şi i-a spus că returnarea banilor nu are nicio legătură cu filmele postate pe internet.

Inculpatul a recunoscut că a semnat tranzacţiile şi declaraţiile întocmite de inculpata B. şi că a postat pe internet 4 sau 5 filme în legătură cu C. De asemenea, a mai arătat că a retras doar imaginile, pentru puţin timp, după care le-a postat din nou, întrucât a văzut că partea vătămată nu-i dădea banii. I-a spus inculpatei B. că nu va retrage aceste filme decât atunci când va primi toţi banii înapoi.

La data de 21 februarie 2012, cu ocazia declaraţiei pe care a dat-o la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul A. a susţinut nevinovăţia sa pentru infracţiunea de şantaj.

La data de 10 septembrie 2012, inculpatul A. a fost audiat de către procuror, ocazie cu care a relatat, în esenţă, aceleaşi aspecte ca în declaraţiile precedente. Inculpatul a declarat că partea vătămată îi cerea la intervale de 2 sau 3 săptămâni, înainte de termenele de judecată, sume de 2.000, 3.000 sau 5.000 euro, pe care inculpatul le-a plătit când a semnat contractele de asistenţă juridică. El nu i-a solicitat chitanţe părţii vătămate, pentru sumele de bani plătite, întrucât era într-o situaţie disperată şi singura lui preocupare era să-şi achite obligaţiile în calitate de client.

În luna septembrie 2011, cu ocazia unei discuţii pe care a avut-o cu C., aceasta i-ar fi spus că a consumat droguri în trecut. Tot de la partea vătămată a auzit, în toamna anului 2011, faptul că prim-procurorul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, R., ar fi trebuit să-i fie soţ, fiind foşti iubiţi.

În legătură cu procesele verbale prin care se atestă restituirea sumei de 7.000 euro către firma J. SRL, inculpatul afirmă că acestea au fost întocmite în luna noiembrie 2011, la insistenţele părţii vătămate, care le-ar fi spus, lui şi soţiei sale, că doreşte să dea în judecată firma CC., sub pretextul că ar fi pierdut clienţi din cauza opririi serviciilor de telefonie. Inculpatul precizează că în realitate nu a primit sumele de bani menţionate în cuprinsul acestor procese verbale.

Înainte de termenul de judecată din data de 14 decembrie 2011, un fost colaborator al părţii vătămate i-a spus inculpatului că aceasta ar fi „şantajabilă, că în ultimul an s-a schimbat şi că banii i-ar fi luat minţile". După ce a aflat că a pierdut procesul, inculpatul a fost convins că partea vătămată „îl vânduse" părţii adverse. Atunci i-a dat telefon părţii vătămate şi i-a solicitat înapoi sumele de bani plătite cu titlu de onorariu.

Inculpatul A. a apreciat că totalul onorariilor plătite părţii vătămate se ridică la 35.000 euro.

În ceea ce priveşte mesajele de tip SMS trimise părţii vătămate, inculpatul arată că au fost scrise de către el, în contextul în care era foarte supărat pentru că fiica sa era pe cale să nu mai fie primită la cursurile liceale. După formularea unor plângeri împotriva părţii vătămate, aceasta a contactat-o pe B., spunându-i că a sensibilizat-o mesajul cu şcoala fiicei inculpatului şi că îi va restitui suma de 25.000 euro, prima dată doar 10.000 euro şi ulterior încă 15.000 euro, în rate. Inculpatul a mai precizat că îşi limitase pretenţiile la suma de 30.000 euro, din care primise până atunci 5.000 euro de la partea vătămată, dintre care 1.000 euro prin ordin de plată şi 4.000 euro prin transfer bancar.

În perioada în care îi trimitea mesaje părţii vătămate, inculpatul a realizat mai multe materiale „într-un stil jurnalistic", pe care le-a postat pe pagina de internet E. A. precizează că nu a ameninţat-o niciodată pe C. că îi va face aceste filme dacă nu-i dă banii înapoi şi nu a condiţionat niciodată retragerea filmelor postate de restituirea banilor. Inculpatul a mai precizat că B. nu i-a solicitat niciodată să posteze acele filme.

Parchetul arată că declaraţiile inculpatului A., referitoare la lipsa constrângerii părţii vătămate să-i dea sume de bani, nu sunt sincere, fiind contrazise de întregul material probator aflat la dosar, în special conţinutul mesajelor de tip SMS puse la dispoziţie de partea vătămată, al materialelor postate pe pagina de internet E. al convorbirilor telefonice şi ambientale înregistrate, precum şi de declaraţia inculpatului din data de 17 februarie 2012, de la Curtea de Apel Bucureşti.

Deşi inculpatul a susţinut în mod constant că pentru primul contract de asistenţă juridică i-a plătit părţii vătămate, în luna noiembrie 2010, suma de 3.000 euro, chiar cu ocazia semnării actului, în cuprinsul contractului din 26 noiembrie 2010 este menţionat la art. 5, „alte clauze", că „s-a plătit suma de 2000 euro la încheierea contractului urmând ca 1000 euro să se achite la data de 15 decembrie 2010". în data de 26 noiembrie 2010 partea vătămată a întocmit o chitanţă în valoare de 8.620 RON (echivalentul sumei de 2000 euro), iar în data de 15 decembrie 2010 a emis o altă chitanţă în valoare de 4.280 RON (echivalentul sumei de 1000 euro), deşi inculpatul susţine că i-a mai dat părţii vătămate 5.000 euro la această dată.

Cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală la data de 12 decembrie 2012, inculpatul A. a declarat că nu recunoaşte fapta care i se reţine în sarcină, arătând că el a fost cel şantajat.

Fiind audiată la data de 16 februarie 2012 de către procuror, inculpata B. a declarat că, după ce a aflat de la A. că pierduse procesul în care a fost reprezentat de C., a asistat la o discuţie telefonică a inculpatului cu partea vătămată, în care el i-a spus că-şi doreşte toţi banii înapoi, iar partea vătămată ar fi replicat că nu a primit bani de la inculpat. După ce a intrat în posesia copiilor contractelor de asistenţă juridică ce i-au fost predate de către C., inculpata a fost convinsă că onorariile stipulate în aceste contracte au fost plătite integral de către A., acesta spunându-i că a plătit integral onorariile părţii vătămate. Tot de la inculpatul A. a aflat şi faptul că acesta nu ar fi primit de la partea vătămată sumele de bani menţionate în procesele verbale de restituire semnate de D.

Între datele de 20 şi 25 decembrie 2012 inculpatul A. i-a spus că va posta materiale despre partea vătămată pe internet. B. a declarat că a aflat despre conţinutul acestor materiale în data de 07 februarie .2012, la cabinetul părţii vătămate, notându-şi cu această ocazie titlurile filmuleţelor postate, deoarece acestea urmau a face obiectul unei tranzacţii între părţi. Anterior datei de 07 februarie 2012, la cererea părţii vătămate, inculpata a întocmit un prim proiect de tranzacţie în care se menţionează obligaţia soţilor F. de a retrage postările cu caracter compromiţător la adresa avocatei C. şi că aceasta din urmă se obliga restituie suma de 25.000 euro, reprezentând onorarii. La suma de 25.000 euro s-a ajuns în urma solicitării inculpatului A., B. constatând că onorariile cuprinse în contractele de asistenţă juridică însumau 35.000 euro.

În realitate, Parchetul reţine că, aşa cum s-a arătat mai sus, inculpata a cunoscut conţinutul materialelor compromiţătoare postate de A. încă din data de 01 februarie 2012, când a primit de la partea vătămată suma de 500 euro pentru inculpat.

Inculpata a relatat că l-a sfătuit de mai multe ori pe A. să retragă filmuleţele de pe internet, iar el i-a spus că îşi vrea banii înapoi şi apoi va retrage aceste materiale. B. a mai declarat că ştie de la A. că partea vătămată i-ar fi spus că ar fi avut relaţii de amiciţie cu procurorul R. şi inculpata a întrebat-o despre acest lucru pe C. cu ocazia unei întâlniri de la începutul lunii februarie, probabil în data de 03 februarie 2012.

Întrucât partea vătămată nu efectuase viramentul de bani promis, în valoare de 10.000 euro, după întâlnirea din data de 07 februarie 2012, inculpata a mai contactat-o telefonic pentru a o întreba ce se întâmplă. B. a declarat că nu ar fi urmat să primească sume de bani de la A. din cele pe care partea vătămată le-ar fi plătit.

Inculpata B. nu a recunoscut infracţiunea care i se reţine în sarcină, arătând că întotdeauna a avut convingerea că banii solicitaţi de A. au fost efectiv plătiţi părţii vătămate, iar postarea acelor filmuleţe pe internet a fost „expresia furibundă a unui om care s-a simţit înşelat şi furat".

În declaraţia din data de 17 februarie 2012, dată în camera de consiliu la Curtea de Apel Bucureşti, inculpata B. a menţionat că i-a întrebat pe soţii F. despre existenţa unor chitanţe care să ateste plata onorariilor, aceştia spunându-i că nu deţin astfel de documente. Inculpata a mai declarat că, în momentul în care a constatat că C. nu a solicitat cheltuieli de judecată în procesul civil în care l-a apărat pe A. şi-a pus întrebarea „dacă cele consemnate în contractele de asistenţă juridică încheiate cu soţii F. cu privire la onorarii sunt reale sau nu".

Această declaraţie a inculpatei B., coroborată cu celelalte mijloace de probă administrate şi cu circumstanţele faptice obiective din prezenta cauză, în opinia Parchetului, confirmă îndoiala inculpatei în ceea ce priveşte susţinerile lui A. că i-ar fi plătit integral părţii vătămate onorariile înscrise în contractele de asistenţă juridică .

În declaraţia dată în data de 21 februarie 2012 la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpata a relatat că la data de 30 ianuarie 2012 i-a făcut cunoscut păţii vătămate, la cabinetul de avocatură al acesteia, că suma pe care inculpatul A. o dorea restituită era de 25.000 euro. B. a mai declarat că şi-a creat convingerea că această sumă se întemeia pe clauzele contractelor de asistenţă juridică, care totalizau aproximativ 25.000 euro. Inculpata a mai declarat că nu a văzut şi copii ale chitanţelor care să ateste plata onorariilor avocaţiale.

În această declaraţie, inculpata a mai relatat că a văzut contractul de consultanţă încheiat pentru suma de 4.000 euro, plată ce a fost efectuată printr-un virament bancar.

Parchetul, în actul de sesizare, arată faptul că inculpata a omis să declare instanţei că în data de 16 februarie 2012, cu ocazia prinderii în flagrant, a fost găsit asupra ei, fiindu-i deci cunoscut, ordinul de plată din data de 31 ianuarie 2012 pentru suma de 16.426 RON [echivalentul sumei de 4.000 euro], prin care Asociaţia S. a restituit aceşti bani către SC J. SRL.

Este astfel evident că inculpata B., dorind să-l ajute pe A. în demersurile sale, a acceptat să-i solicite părţii vătămate sume mari de bani, în plus faţă de cele pentru care deţinea dovezi că au fost plătite.

Mai mult, convingerea inculpatei că dovada achitării onorariilor ar fi făcută chiar prin contractele de asistenţă juridică, poate fi valabilă doar în ceea ce priveşte contractul din 26 noiembrie 2010, în cuprinsul căruia este menţionat la art. 5, „alte clauze", că „s-a plătit suma de 2000 euro la încheierea contractului, urmând ca 1000 euro să se achite la data de 15 decembrie 2010".

Parchetul a apreciat ca nesincere declaraţiile inculpatei B., participaţia sa, în calitate de complice, la săvârşirea infracţiunii de şantaj, fiind pe deplin dovedită cu înregistrările convorbirilor telefonice şi ambientale arătate mai sus şi cu declaraţiile coinculpatului A., care constituie mijloace directe de probă. Acestea se coroborează cu mijloacele indirecte de probă şi cu circumstanţele faptice obiective din prezenta cauză.

Inculpatei B. i-a fost prezentat materialul de urmărire penală la data de 12 decembrie 2012, ocazie cu care a declarat că nu recunoaşte infracţiunea de care este acuzată.

Precizări cu privire la conţinutul constitutiv al infracţiunii de şantaj făcute în cuprinsul rechizitoriului

Potrivit art. 194 alin. (2) C. pen., există infracţiunea de şantaj şi atunci când constrângerea constă în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată, pentru soţul acesteia sau pentru o rudă apropiată.

A da în vileag o faptă compromiţătoare înseamnă a o aduce la cunoştinţa altora, prin orice mijloace. Ameninţarea presupune efectuarea de către făptuitor a unui act de natură să inspire victimei temerea că, în viitor, ea, soţul ei sau o rudă apropiată urmează să suporte un rău, o suferinţă psihică decurgând din aducerea la cunoştinţa altor persoane a unei fapte compromiţătoare, reale sau imaginare.

Ameninţarea cu darea în vileag a unor fapte compromiţătoare referitoare la partea vătămată a fost realizată de inculpatul A. prin trimiterea către aceasta a unor mesaje de tip SMS, în paralel cu solicitarea unor sume mari de bani: în data de 20 decembrie 2011 - „opriţi o sumă rezonabilă din kei 21 de mii de euro şi mi doresk banii mei şi toate aktele; în data de 30 decembrie 2011 - „Vomfakepublikhoato kine eşti (...) Presa exista E. exista (...) ai restituit 9000 de euro? (...) Sa stau la mana ta kadeatear sa ti kada sa mi restitui doar 2000 de euro?"; în data de 07 ianuarie 2012 - „poi unde suntzekile de mii care m ai jupuit? (...) Stai ka marţi sunt la O. Sa vezi skandal ke tifak.

Aştept până luni. (...) Toată ţara o să afle kine eşti şi ke eskroaka eşti."]. Solicitări ale unor sume de bani figurează şi în cuprinsul unor materiale postate de inculpat pe pagina de internet E.: în data de 04 ianuarie 2012 - „apropo, vezi că suntem în ianuarie şi conform rezilierii contractului şi returnării sumelor de către tine (...) şi încă eşti datoare cu 2-3000 de euro".

De asemenea, materialele postate pe pagina de internet E., pe lângă aspectele compromiţătoare relatate mai sus, conţin ameninţări cu darea în vileag, în continuare, a unor fapte similare referitoare la partea vătămată: „(...) jecmăneşte lumea de zeci de mii de euro, după care îi vinde părţii adverse şi nu mai recunoaşte sumele de bani primite. Escroaca ordinara!!! (...) Vom reveni cu probe indubitabile pentru afirmaţiile noastre!" (material postat în perioada 28-29 decembrie 2011].

Metoda de constrângere utilizată de inculpatul A. a fost premeditată şi nicidecum într-un moment de nervozitate, aşa cum a declarat acesta. Într-un mod ingenios, sumele de bani erau solicitate iniţial de inculpat prin mesaje de tip SMS şi MMS care conţineau în principal insulte şi reproşuri, iar faptele compromiţătoare erau postate pe internet. Mesajele au încetat numai după ce partea vătămată a contactat-o pe inculpata B. şi i-a spus că este de acord să plătească o sumă de bani inculpatului. Deşi în cuprinsul mesajelor se face referire, în repetate rânduri, la instituţiile statului, inculpatul a apelat şi la mijloace injuste pentru satisfacerea pretenţiilor sale, găsind mai facilă şi mai eficientă obligarea părţii vătămate să plătească sume de bani în urma realizării şi divulgării pe internet a unor fapte compromiţătoare la adresa ei.

După darea în vileag a faptelor compromiţătoare în modalitatea prezentată, partea vătămată a fost nevoită să plătească sume de bani pentru a obţine retragerea acestor filme, aflându-se permanent într-o stare de ameninţare, de disconfort psihic, ceea ce i-a înfrânt libertatea de acţiune, ea nefiind de acord să plătească suma de 25.000 euro solicitată de inculpaţi. După plata unor sume de bani, materialele au fost la un moment dat blocate de inculpatul A., însă ulterior, văzând că partea vătămată întârzie plata unei sume mai mari (10.000 euro), filmele au fost din nou postate. Numai prinderea în flagrant a inculpaţilor, la data de 16 februarie 2012, a făcut posibilă stoparea acţiunilor de constrângere a părţii vătămate, de atunci nemaiînregistrându-se vreo activitate a inculpatului pe pagina de internet E. Cu toate acestea, materialele compromiţătoare se află pe pagina de internet E. şi în prezent, putând fi accesate de orice persoană care doreşte să afle informaţii despre partea vătămată - avocat C.

Sub aspectul laturii subiective, infracţiunea de şantaj presupune intenţia directă, făptuitorul săvârşind fapta cu scopul de a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul. Din analiza textului art. 194 alin. (1) C. pen., se observă că legiuitorul a înţeles să incrimineze modul injust prin care se urmăreşte obţinerea folosului, astfel încât infracţiunea de şantaj există chiar dacă folosul este unul just.

Prin urmare, chiar dacă ar fi adevărat că inculpatul A. i-ar fi achitat părţii vătămate onorarii în sumă de 25.000 euro şi ar fi îndreptăţit la restituirea lor, legea sancţionează modul în care inculpatul a înţeles să procedeze pentru satisfacerea pretenţiilor sale pecuniare, neavând relevanţă caracterul, eventual just, al folosului urmărit.

Pe pagina de internet E. au fost postate, în perioada 27 decembrie 2011 - 12 februarie 2012, mai multe filme ce conţin aspecte compromiţătoare despre partea vătămată (avocat în cadrul Baroului Bucureşti), precum că ar fi consumat droguri, ar solicita de la clienţi onorarii în sume foarte mari, după care i-ar trăda, fiind plătită şi de partea adversă din dosare, nu ar plăti taxe şi impozite, nu ar elibera facturi şi chitanţe etc.

Una dintre cele mai grave afirmaţii, repetată în cuprinsul mai multor filme postate de inculpat, este aceea că partea vătămată C. ar fi avut relaţii intime cu fostul prim-procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, R., în condiţiile în care partea vătămată este căsătorită. Fostul prim-procuror R. a dobândit notorietate generală în anul 2011, în sens negativ, după ce a fost trimis în judecată de Direcţia Naţională Anticorupţie pentru fapte de corupţie, cazul fiind intens mediatizat întrucât inculpatul a fost arestat preventiv în cursul urmăririi penale.

Parchetul reţine că, în urma analizei de ansamblu a tuturor convorbirilor telefonice şi ambientale înregistrate, reiese faptul că între inculpaţi şi partea vătămată nu s-a purtat niciodată o veritabilă negociere a sumelor de bani pe care aceasta trebuia să o restituie inculpatului A. ca urmare a rezilierii contractelor de asistenţă juridică, în pofida faptului că, prin procura autentificată din 19 decembrie 2011, B. este împuternicită de A. „să negocieze restituirea totală sau parţială a onorariului plătit (...) d-nei avocat C.".

În discuţia din data de 16 februarie 2012 partea vătămată atrage atenţia asupra faptului că, dacă ar avea ceva de restituit, suma s-ar ridica la cel mult 5.500 euro, cuantum care este în concordanţă cu totalul sumelor menţionate în chitanţele emise în urma încheierii contractelor de asistenţă juridică. Într-adevăr, din adunarea sumelor înscrise în aceste chitanţe, care fac dovada plăţii onorariilor, rezultă o sumă totală de aproximativ 5.100 euro, pe care, dacă partea vătămată ar fi restituit-o, s-ar fi ajuns practic la o muncă neplătită, de aproape un an de zile, în mai multe dosare ale clientului A.

Mai mult, pe lângă suma de 10.000 euro pe care inculpaţii au primit-o de la partea vătămată în data de 16 februarie 2012, aceştia mai solicitau încă 12.500 euro, fără vreun fundament.

Aşa cum s-a arătat mai sus, inculpaţii au preferat să utilizeze mijloacele de constrângere constând în postarea şi menţinerea filmuleţelor pe website-ul E. până în momentul în care partea vătămată ar fi achitat toate sumele de bani reprezentând pretenţiile inculpatului A., în loc să aştepte pronunţări ale unor organe judiciare asupra acestor pretenţii.

În condiţiile în care partea vătămată le-a spus permanent inculpaţilor că nu are de restituit suma de 25.000 euro solicitată de aceştia, numai o instanţă de judecată ar fi avut competenţa de a stabili dacă aceste pretenţii sunt justificate sau nu. În urma acţiunilor inculpaţilor desfăşurate înainte de stabilirea acestor aspecte pe cale judiciară, părţii vătămate i-a fost înfrântă libertatea psihică, astfel încât aceasta a plătit sume de bani pentru ca inculpatul A. să retragă postările efectuate pe internet.

În concluzie, Parchetul a arătat că, având în vedere lipsa unor înscrisuri care să ateste şi alte plăţi decât cele asumate de partea vătămată, lipsa unei hotărâri judecătoreşti de constatare a unor debite pe care partea vătămată le-ar avea faţă de inculpatul A., precum şi lipsa unor precizări punctuale ale inculpaţilor în cuprinsul convorbirilor purtate, referitoare la sume de bani plătite părţii vătămate, este evident caracterul injust al folosului material solicitat de inculpaţi de la partea vătămată.

II. Faza cercetării judecătoreşti în primă instanţă - Curtea de Apel Bucureşti

Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală sub nr. x/2/2012 şi a avut prim termen de judecată la 31 ianuarie 2013, când s-a solicitat de către inculpaţi şi partea civilă amânarea cauzei în vederea angajării de apărători aleşi.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii A. (28 martie 2013) şi B. (28 martie 2013), partea vătămată C. (23 mai 2013), martorii BB. (27 iunie 2013), DD. (27 iunie 2013), D. (27 iunie 2013), EE. (19 septembrie 2013), FF. (12 decembrie 2013), au fost încuviinţate inculpaţilor copierea suporţilor optici de pe CD-urile şi DVD-urile existente la dosar.

În urma administrării probelor şi analizei acestora, prin sentinţa penală nr. 380 din 11 decembrie 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a hotărât următoarele:

„În temeiul art. 475 C. proc. pen., respinge ca neîntemeiată cererea de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie formulată de inculpatul A.

Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul A. din infracţiunea prev. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) şi (2) V. C. pen. în infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) şi (2) V. C. pen. şi din infracţiunea prev. de art 194 alin. (1) şi (2) V. C. pen. în infracţiunea prev. de art. 194 alin. (1) V. C. pen.

În baza art. 131 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 rap. la art. 207 alin. (1), (2), (3) N. C. pen. cu aplicarea art. 5 N. C. pen., condamnă pe inculpatul A. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) N. C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) N. C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 66 alin. (1) N. C. pen., interzice inculpatului cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b), pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 72 N. C. pen., compută durata reţinerii inculpatului de 24 ore din 16 februarie 2012.

În baza art. 48 N. C. pen. rap. la art. 131 din Legea nr. 78/2000 modificată prin Legea nr. 187/2012 cu referire la art. 207 alin. (1), (2), (3) N. C. pen. cu aplicarea art. 5 N. C. pen. condamnă pe inculpata B. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) N. C. pen., interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) N. C. pen. de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data executării sau considerării ca executată a pedepsei principale.

În baza art 66 alin. (1) N. C. pen., interzice inculpatei cu titlu de pedeapsă complementară exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi g) N. C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art 72 C. pen., compută durata reţinerii inculpatei de 24 ore din 16 februarie 2012.

În baza art 397 cu referire la art. 19 alin. (1) şi (5) N. C. proc. pen. admite în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă C.

Obligă pe inculpaţi în solidar la plata c/val. în RON a sumei de 2500 euro despăgubiri materiale şi la plata c/val. în RON a sumei de 5000 euro despăgubiri morale.

În baza art. 256 N. C. proc. pen. dispune restabilirea situaţiei anterioare prin retragerea postărilor de pe E. deţinut de Compania GG. şi obligă pe inculpatul A. să înlăture aceste postări, cu daune cominatorii de 100 RON/fiecare zi de întârziere, conform prev. art. 1516 N. C. civ.

În baza art. 398 N. C. proc. pen. cu referire la art. 274 alin. (1) şi (2) N. C. proc. pen., obligă pe inculpaţi în solidar la plata sumei de 5000 RON cheltuieli judiciare statului şi pe inculpatul A. la plata sumei de 100 RON reprezentând onorariu parţial avocat oficiu, care se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei."

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că probele administrate în cauză susţin acuzarea, inculpatul A. a solicitat de la partea vătămată C. sume de bani care nu au acoperire în acte, astfel încât această solicitare îmbracă haina unui folos injust.

S-a apreciat că latura obiectivă a infracţiunii a constat în transmiterea de SMS-uri şi lansarea unor atacuri asupra părţii civile în mediul on line de natură să-i afecteze reputaţia şi onoarea, dar şi viaţa privată, respectiv ameninţarea cu darea în vileag a unor aspecte compromiţătoare pretins veridice, de natură să o alarmeze pe partea civilă, inducându-i o stare de temere, toate cu scopul obţinerii unui folos injust.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., instanţa a reţinut că aceasta a sprijinit activitatea inculpatului A., conştientizând consecinţele faptelor sale şi ale inculpatului, a cunoscut toate postările făcute de către acesta şi chiar îl îndemna să nu le scoată, având, la rândul său, un interes material în constrângerea părţii civile. Instanţa a apreciat că inculpata trebuia să verifice realitatea pretenţiilor mandatului său, de altfel prin faptul că nu a solicitat o sumă de bani fixă, în opinia instanţei, acest lucru demonstrează că a fost conştientă de şantaj.

Curtea a considerat ca lege mai favorabilă aplicabilă, legea nouă, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 78/2000, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 87/2012.

La individualizarea pedepselor instanţa a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., respectiv gravitatea faptelor săvârşite, consecinţele acestora, intervalul îndelungat în care s-au derulat postările, persoana inculpaţilor, calitatea acestora precum şi faptul că au avut o atitudine de negare a faptelor.

Referitor la latura civilă a cauzei, s-a constatat îndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale, inculpaţii producându-i părţii civile un prejudiciu material şi moral, motiv pentru care instanţa a obligat inculpaţii la despăgubiri morale şi materiale. De asemenea, conform dispoziţiilor art. 256 C. proc. pen. l-a obligat pe inculpatul A. să înlăture acele postări cu daune cominatorii pe fiecare zi de întârziere în executarea obligaţiei.

S-a apreciat că instanţa nu poate obliga Compania GG. să scoată aceste postări, aşa cum solicitase partea civilă, întrucât nu este parte în proces, iar răspunderea civilă delictuală aparţine inculpatului A. care avea controlul acestor postări. S-a considerat că proprietarul site-ului, având hotărârea instanţei şi constatând săvârşirea unei fapte penale legate de postările în cauză, poate proceda la scoaterea acestora.

III. Soluţionarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apelurilor declarate de inculpaţi şi partea civilă

Împotriva sentinţei penale nr. 380 din 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, în termen legal, au declarat apel inculpaţii, A., B. şi partea civilă, C.

În esenţă, inculpaţii au solicitat: inculpatul A.: desfiinţarea sentinţei penale atacate şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza art. 16 alin. (1) lit. a) sau art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., iar în subsidiar, suspendarea executării pedepsei, în temeiul art. 91 C. pen. şi respingerea solicitărilor părţii civile privind soluţionarea laturii civile; inculpata B.: desfiinţarea sentinţei penale atacate, achitarea sa şi respingerea acţiunii civile, iar, în subsidiar, schimbarea modalităţii de executare a pedepsei şi aplicarea dispoziţiilor art. 91 C. pen.

Partea civilă C. a solicitat: desfiinţarea sentinţei penale cu privire la latura civilă şi pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună admiterea acţiunii civile şi obligarea inculpaţilor la plata sumei de 200.000 euro, reprezentând daune morale, obligarea proprietarului web site-ului E. de a scoate postările făcute de A., precum şi respingerea apelurilor inculpaţilor.

Inculpaţii au depus câte un set de înscrisuri în susţinerea motivelor de apel.

În soluţionarea apelurilor declarate, Înalta Curte a procedat la efectuarea cercetării judecătoreşti, în conformitate cu dispoziţiile art. 420 C. proc. pen., cât şi cu jurisprudenţa C.E.D.O., care, în vederea garantării unui proces echitabil părţilor, obligă instanţa de apel să se pronunţe cu privire la o cauză în fapt şi în drept şi să evalueze în mod complet chestiunea vinovăţiei sau nevinovăţiei reclamantului, printr-o evaluare directă a probelor existente sau administrarea altor probe noi, propuse de părţi (cauza Ieremeiov c. României}. în acest sens au fost audiaţi inculpaţii A., B. şi partea civilă C. De asemenea, au fost încuviinţate pentru inculpaţi proba cu înscrisuri în circumstanţiere, proba cu martori, în acest sens fiind audiaţi martorii HH. (propus de inculpata B.] şi U. (propus de inculpatul A.), la termenul de judecată din 15 septembrie 2015.

Apelanta parte civilă, C., nu a propus probe în susţinerea apelului, iar la data de 16 iunie 2015, a formulat, în scris, cerere de recuzare a membrilor completului de judecată, pe care a susţinut-o personal. Cererea a fost respinsă prin încheierea din 17 iunie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, după care la următorul termen de judecată, aceasta a depus la dosarul cauzei o „solicitare" prin care învedera că nu mai doreşte să se prezinte în faţa instanţei de judecată, formulând totodată, în scris, întrebări pentru martorii care urmau a fi audiaţi, solicitând ca acestea să fie adresate de către instanţă martorilor.

Atât partea civilă, C., cât şi inculpaţii, A. şi B., au depus concluzii scrise în susţinerea motivelor de apel formulate.

Astfel, pe parcursul judecării căii de atac declarate, părţile au beneficiat de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, inculpaţii au fost informaţi de îndată şi înainte de a fi ascultaţi, despre fapta pentru care s-a efectuat urmărirea penală şi încadrarea juridică a acesteia, au fost audiaţi, au beneficiat de asistenţă juridică prin avocat, au propus probe în apărare, au formulat cereri de probatorii, au adresat întrebări martorilor, personal cât şi prin apărători, au formulat concluzii scrise, fiind asigurate pe deplin condiţiile respectării dreptului la un proces echitabil.

Conform art. 8 C. proc. pen., scopul procesului penal îl constituie constatarea la timp şi în mod complet a faptelor care constituie infracţiuni, astfel ca nicio persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit legii, în cadrul unui proces echitabil şi într-un termen rezonabil.

Legea obligă organele judiciare să asigure aflarea adevărului cu privire la faptele şi împrejurările cauzei, cu privire la persoana suspectului sau inculpatului, să strângă şi să administreze probe, atât în favoarea, cât şi în defavoarea inculpatului [art. 5 C. proc. pen.), cu respectarea dreptului la un proces echitabil şi a dreptului la apărare.

Orice persoană, bucurându-se de prezumţia de nevinovăţie, este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale, printr-o hotărâre penală definitivă (art. 4 C. proc. pen.).

Vinovăţia nu se poate stabili decât în cadrul juridic procesual penal, cu probe, sarcina administrării probelor revenind organului de urmărire penală şi instanţei de judecată.

Probele trebuie să fie relevante, iar în raport de obiectul probaţiunii, să fie necesare şi suficiente pentru dovedirea elementelor de fapt, credibile, apte să creeze presupunerea rezonabilă că ceea ce probează corespunde adevărului.

În esenţă, după audierea inculpaţilor A. şi B., a părţii civile C. şi a martorilor HH. şi U., după analizarea întregului probatoriu administrat, atât în faza de urmărire penală, cât şi de cercetare judecătorească, Înalta Curte a reţinut următoarele:

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., acesta a constrâns-o pe partea vătămată C., prin postarea unor materiale compromiţătoare la adresa acesteia, pe pagina de internet E., precum şi prin intermediul unor mesaje de tip SMS şi MMS, trimise pe telefonul mobil, să-i dea suma de 25.000 euro, din care i-a fost remisă efectiv suma de 14.500 euro, în scopul de a dobândi, în mod injust, foloase materiale sub pretextul restituirii onorariilor avocaţiale, sumele de bani solicitate nefiind datorate de către partea vătămată, toate acestea în contextul în care îi era cunoscută inculpatului şi calitatea părţii vătămate de preşedinte al Asociaţiei S., organizaţie neguvernamentală fără scop patrimonial, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj prev. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior.

Referitor la inculpata B., instanţa constată că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, respectiv sub aspectul laturii subiective, inculpata prin activitatea pe care a desfăşurat-o nu a acţionat cu scopul de a-l sprijini/ajuta pe inculpatul A. în şantajarea părţii vătămate, motiv pentru care, pentru considerentele care se vor arăta în cuprinsul hotărârii, se va dispune achitarea acesteia.

Apelul inculpatului A.

Contrar apărărilor formulate, atât prin apărător ales, cât şi personal, prin care s-a susţinut că faptele inculpatului A. nu pot fi încadrate, din punct de vedere juridic, în infracţiunea de şantaj, Înalta Curte, consideră că, în speţă, sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, atât sub aspectul laturii obiective, cât şi subiective.

Conform dispoziţiilor legale din C. pen. anterior (art. 194), cât şi din actualul C. pen., (art. 207), infracţiunea de şantaj constă în constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, cu scopul dobândirii în mod injust a unui folos, pentru sine sau pentru altul.

Obiectul juridic special al infracţiunii de şantaj îl constituie, în principal, relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică a persoanei. Prin incriminarea şantajului; legea penală reacţionează împotriva faptelor susceptibile să îngrădească posibilităţile persoanei şantajate de a voi şi de a dispune de acţiunile sale.

Obiectul juridic special adiacent vizează ocrotirea relaţiilor sociale susceptibile de a fi vătămate sau periclitate prin urmărirea fără drept a unui folos.

Or; în speţă; activitatea inculpatului A., constând în solicitările repetate de a i se restitui sumele de bani, pretins a fi achitate drept onorariu; adresate părţii civile C., cât şi prin modalitatea în care acestea au fost realizate, a condus la vătămarea relaţiilor sociale ce ocrotesc libertatea psihică a persoanei.

În privinţa subiecţilor activ şi pasiv ai infracţiunii de şantaj, textul de lege nu condiţionează existenţa acesteia de o anumită calitate, putând fi săvârşită de orice persoană.

În speţă s-au reţinut a fi incidente dispoziţiile art. 131 din Legea nr. 78/2000, având în vedere calitatea subiectului pasiv, de preşedinte al unei asociaţii fără scop lucrativ, S., părţii civile solicitându-i-se bani, atât în calitate de avocat, cât şi preşedinte al acestei fundaţii.

Referitor la conţinutul constitutiv al infracţiunii, în special, cu privire la elementul material al laturii obiective, acesta constă în acţiunea de constrângere a unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva. Diferenţa între reglementarea anterioară şi cea actuală cu privire la acest aspect este aceea că în C. pen. anterior, constrângerea se realiza numai prin violenţă sau ameninţare, pe când în actualul C. pen. nu mai menţine această cerinţă, dar acest fapt nu înseamnă că ameninţarea sau violenţa sunt excluse ca modalităţi de realizare a constrângerii.

Raportat la datele speţei, rezultă că partea vătămată, C., constituită în cauză parte civilă, a fost constrânsă prin ameninţare de către inculpatul A. să restituie suma de 25000 euro; în scopul de a dobândi în mod injust foloase materiale, sub pretextul restituirii onorariilor avocaţiale.

Ameninţarea a constat în acte (mesaje tip sms şi mms, precum şi postări de filmuleţe pe pagina de internet E., cu conţinut compromiţător la adresa părţii vătămate C.) de natură a inspira victimei temerea unui pericol pentru demnitatea, cât şi pentru integritatea sa fizică, iar prin aceste acte inculpatul A. a determinat-o pe aceasta să dea o sumă de bani.

A da ceva presupune o activitate de remitere, a unui bun sau a unei sume de bani. Or, în speţă; partea vătămată C., ca urmare a acţiunilor inculpatului A. a fost determinată să dea o sumă de bani, care, în viziunea inculpatului A., ar fi reprezentat onorarii avocaţiale achitate de acesta, în schimbul cărora nu a primit chitanţe.

Pe parcursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti realizate de către instanţa de fond, inculpatul, A., a susţinut prin declaraţiile date, faptul că sumele de bani, stabilite ca onorarii au fost achitate avocatei C.:

„l-am dat doamnei avocat respectiv, prima dată, 3000 euro, la prima discuţie şi 5000 euro, la un interval de 5-10 zile, precum şi buchete de flori, în final, ajungând să-i dau 38.000 euro. Mereu am fost receptiv la cererile doamnei avocat de a-i remite diverse sume de bani, odată doar i-am transferat 10.000 euro într-un cont" (declaraţie Curtea de Apel Bucureşti - 28 martie 2013).

Aceleaşi susţineri, inculpatul le-a avut şi în faţa Înaltei Curţi, unde la 19 mai 2015 a învederat următoarele:

„Arăt că d-nei C. i-am predat suma de 3000 euro, punându-i pe birou pentru contractul din 26 noiembrie 2010. Nu mi-a dat nicio chitanţă pentru această sumă. Discuţia, după ce i-am prezentat situaţia mea de fapt în legătură cu casa, d-na C. mi-a spus că mă costă întreg procesul între 10.000 şi 12.000 euro, spunându-mi că are de plătit foarte multe taxe la stat, care sunt destul de mari.

D-na C. mi-a garantat că îmi va lua casa înapoi, căştigăndu-mi încrederea în momentul în care la instanţa de fond mi s-a dat dreptate.

Eu am fost de bună credinţă, am considerat că trebuie să-i achit onorariul, iar dânsa să-şi îndeplinească obligaţiile contractuale. Nu m-a interesat contractul, chitanţele, eu fiind un om de bună credinţă, interesându-mă practic rezultatul.

În decembrie 2010 i-am dat dnei C. suma de 5000 euro, întrucât eu intenţionam să-mi achit tot onorariul aşa cum îmi solicitase aceasta, un onorariu între 10.000 şi 12.000 euro.

I-am mai dat dnei C. suma de 21.000 euro în total până la data când s-a intrat în casă peste mine pentru a fi evacuat. îi dădeam câte 3000, 5000 euro, până când s-a făcut această sumă de 21.000 euro.

Eu nu i-am dat sume, aşa cum aceasta susţine, de câteva sute de euro, dovadă fiind faptul că eu i-am dat suma de 10.000 euro când a încheiat contractul cu firma mea".

Este adevărat că la dosarul cauzei, există dovada încheierii, între A. şi partea civilă C., a unui număr de 8 contracte de asistenţă juridică, respectiv:- contract din 26 noiembrie 2010, prin care s-a convenit plata unor onorarii de 3000 euro pentru fond şi 1500 euro pentru recurs şi pentru care s-au emis chitanţele în data de 26 noiembrie 2010, în valoare de 8620 RON [echivalentul sumei de 2000 euro] şi în data de 15 decembrie 2010, în valoare de 4280 RON [echivalentul sumei de 1000 euro]; în cuprinsul contractului este menţionat la art. 5 [„alte clauze"], că „s-a plătit suma de 2000 euro la încheierea contractului, urmând ca 1000 euro să se achite la data de 15 decembrie 2010" - contract din 04 ianuarie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 5000 euro pentru fond şi pentru care s-a emis chitanţa din data de 05 aprilie 2011, în valoare de 4114 RON (echivalentul sumei de 1000 euro); - contract din 18 februarie 2011, prin care s-a convenit plata unor onorarii de 3000 euro pentru fond, 1500 euro pentru apel şi 1500 euro pentru recurs şi pentru care s-a emis chitanţa din data de 06 aprilie 2011, în valoare de 1000 RON (echivalentul sumei de 250 euro); - contract din 02 martie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 1000 euro şi pentru care s-a emis chitanţa din data de 14 iunie 2011, în valoare de 1500 RON (echivalentul sumei de 360 euro]; - contract din 23 martie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 1500 euro şi pentru care nu a fost emisă nicio chitanţă care să ateste plata; - contract din 08 iunie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 3000 euro şi pentru care s-a emis chitanţa din data de 16 iunie 2011, în valoare de 2100 RON (echivalentul sumei de 500 euro) - contract din 08 iunie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 3000 euro şi pentru care nu a fost emisă nicio chitanţă care să ateste plata;- contract din 25 octombrie 2011, prin care s-a convenit plata unui onorariu de 3000 euro şi pentru care nu a fost emisă nicio chitanţă care să ateste plata - însă, conform chitanţelor depuse la dosar care sunt emise de avocat C., valoarea onorariilor plătite de către A. se ridică la suma de 5.100 euro, inculpatul nefăcând dovada că ar fi achitat sume mai mari conform celor susţinute în declaraţiile date.

Factorul declanşator al nemulţumirilor inculpatului A. l-a constituit soluţia defavorabilă, pronunţată într-o cauză, aflată în faza recursului, acesta având convingerea că avocatul care îl reprezenta, C., ar fi „vândut" procesul părţii adverse. Considerând că această pierdere trebuia suportată de cineva, inculpatul a început să-i solicite bani avocatei sale, nefiind precizat la început cuantumul sumei, acestea variind de la 10.000 euro la 25.000 euro, ca apoi să ajungă la 35.000 euro, fiind considerate onorarii achitate în avans de inculpat, fără însă să facă dovada celor susţinute.

Relevant în acest sens este faptul că inculpatul nu a prezentat nici un titlu de creanţă pentru aceste pretinse debite, mai mult, ulterior, organele abilitate ale profesiei au arătat că activitatea juridică prestată de partea civilă a fost una corespunzătoare şi, totodată, faţă de sumele plătite în realitate, aceasta a prestat mai multă activitate juridică decât cea pentru care fusese plătită (decizia Baroului Bucureşti nr. 93 din 9 iulie 2012). De asemenea, organele de cercetare penală (rezoluţia din 28 martie 2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti) au statuat că nu se poate reţine infracţiunea de evaziune fiscală, pretins săvârşită de către partea civilă, întrucât nu s-au încasat de la inculpat sume mai mari decât cele evidenţiate în actele contabile, iar pentru sumele primite în mod efectiv s-au emis acte contabile justificative. De subliniat este faptul că inculpatul A. nu a contestat sau atacat aceste statuări care nu îl îndreptăţeau să solicite bani de la fosta sa avocată, ci a preferat să acţioneze într-o manieră proprie, să-i trimită părţii vătămate C. mesaje, să posteze diferite filmuleţe pe internet, cu conţinut denigrator.

În acest sens, A. a postat pe site-ul de internet E., în zilele de 27 decembrie 2011, 28 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 04 ianuarie 2012, 08 ianuarie 2012 şi 09 ianuarie 2012, un număr total de 6 filmuleţe defăimătoare la adresa părţii vătămate şi a cabinetului de avocatură pe care îl conduce, intitulate: "Escroaca de avocat C. plătită cu zeci de mii de euro îşi vinde clienţii pe bani", "Avocata C. escroaca perversă mincinoasă ordinară - Iuda!- Feriţi-vă de ea", "Escrocii imobiliari M. din MAI şi soţia acestuia comit golanii penale", "Mincinoasa ordinară avocat C. escroacă de profesie - Iuda", "Securistul N. jurnalist O. sclav al C. avocata coruptă" şi "O. la cheremul unei escroace C. prin securistul N.".

Din conţinutul acestor postări rezultă că acestea cuprind mai multe jigniri şi acuze grave la adresa avocatei C., de genul: "marea escroaca a avocaturii române", "mama escrocilor şi mama mafioţilor", "derbedoaica mincinoasa ordinara", "nu are scrupule când este vorba de a obţine bani fără muncă", lăsând să se înţeleagă că partea vătămată nu îşi îndeplineşte cu profesionalism îndatoririle de avocat: "jupoaie lumea de bani nefăcând niciun fel de apărare", "face golanii în dosare"; "aceasta escroaca a vândut familia F. sprijinind şi fiind vândută mafiotului imobiliar P.", "Escroaca de avocat C. plătită cu zeci de mii de euro îşi vinde clienţii pe bani".

Totodată, C. este acuzată că ia bani de la clienţi fără a emite chitanţe, lăsându-se să se înţeleagă că săvârşeşte infracţiunea de evaziune fiscală, prevăzută de Legea nr. 241/2005: "escroaca notorie primeşte zeci de mii de euro pentru care nu eliberează nici un fel de factura" după care "nu mai recunoaşte sumele de bani primite, ba mai mult, are tupeul şi nesimţirea de a afirma că nu a primit niciun fel de ban" că ar fi avut relaţii intime cu procurorul R., care, în calitate de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, a emis ordonanţa nr. 153/II-2/2011 din 05 iulie 2011, prin care s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare, soluţie defavorabilă învinuitului A.: "fosta iubita a prim-procurorului R."; „Vezi, R. cine te-a dat în gât că ai casa de milioane de euro în buricul oraşului? Fosta ta iubita, avocat C. (cel puţin aşa se lauda ea şi spune că ea ţi-a dat papucii ca nu i-a plăcut de tine că nu eşti capabil să faci copii)".

Este criticată partea vătămată şi pentru activitatea de cadru didactic (aceasta fiind asistent universitar): "ce educaţie poţi să dai tu unor studenţi când tu eşti mama hoţilor, mama golanilor, escroacă de meserie".

C. este acuzată de săvârşirea mai multor infracţiuni, cum ar fi: evaziune fiscală ("uita să le dea facturi clienţilor după ce le ia zeci de mii de euro"], neplata taxelor şi impozitelor către stat ("erudează taxele, impozitele"), consum de droguri ("se lauda ca fuma fel de fel de droguri"] şi ar trebui "Să fie cercetată şi trasă la răspundere pentru faptele penale pe care le săvârşeşte fără să ia în considerare consecinţele aceasta infractoare escroaca de profesie, nu avocat, C. îşi merita un loc la puşcăria Rahova, sau la Târguşor".

Persoana vătămată, C., a fost ameninţată cu darea în vileag, în viitor, a altor infracţiuni pe care le-ar săvârşi, acreditându-se ideea că aceasta se foloseşte de Televiziunea Română în scopuri de înavuţire prin şantaj: "vom face dezvăluiri despre cum se foloseşte această escroacă de televiziunea română pentru a-şi atinge scopurile şi pentru a şantaja partea adversă din dosare".

În cadrul acestor filmuleţe apare postat inclusiv contractul din 15 iunie 2011, în care sunt menţionate numele şi calitatea de avocat ale părţii vătămate, aceasta fiind acuzată că ar fi săvârşit fapte de corupţie.

În filmuleţele postate pe internet, C. este acuzată că săvârşeşte fapte de corupţie, împreună cu Ş. (preşedintele Tribunalului Bucureşti], R. (fost prim-procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 Bucureşti] şi anumiţi lucrători de poliţie. Totodată, de mai multe ori se menţionează în cuprinsul postărilor respective: "Vom reveni cu noi dezvăluiri".

Mesajele transmise de inculpat către partea vătămată C. au următorul conţinut:

- 20 decembrie 2011: „opriţi o sumă rezonabilă din kei 21 de mii de euro şi mi doresk banii mei şi toate aktele. nu doresk să depun plângere la barou la D.N.A. şi alte instituţii";

- 30 decembrie 2011: „Vom fake publik hoato kine eşti la toate instituţiile statului (...) D.N.A. exista, Baroul exista, Parket de pe lângă Kurtea de Apel exista. Presa exista E. exista (...) ai restituit 9000 de euro? (...) Să stau la mână ta kadeatear să ţi kada să mi restitui doar 2000 de euro?";

- 06 ianuarie 2012: „ke krezi ka ai rezolvat ku datu inapoi a 2000 de euro? (...) ati promit eu golanko ka ai să fi obligată prin lege duketeai la puskarie şi la tata la kimitir să mi restitui toate zekile de mii skroafo ordinara. Nu 2000. Şi toate dobânzile şi tot ke mi s-a furat pe 26 iulie şi maşina de o suta de mii vândută din kauza ta. Alegesar prafu şi pulberea de tine"; „toţi banii de pe kontrakte ai să i returnezi şi tot ce s-a depus în konturile tale golanko ordinara";

- 07 ianuarie 2012: „poi unde sunt zekile de mii care m ai jupuit? [...] Stai ka marţi sunt la O. Să vezi skandal ke ti fak. Aştept până luni. (...} Toată ţara o să afle kine eşti şi ke eskroaka eşti";

- 06 ianuarie 2012: „toţi bani de pe kontrakte ai să i returnezi şi tot ke s a depus în konturile tele golanko ordinara";

- 07 ianuarie 2012: „Golanko şi te drogai în Olanda";

- 08 ianuarie 2012: „Kum să minţi ka n-ai primit peste un miliard? Si ka mi ai returnat banii?";

- 16 decembrie 2011: „ati pus monopol pe 21 de mii de euro pe kare vi iam dat? (...] aştept tel pt a rezolva astăzi kivilizat akeasta prob";

- 23 ianuarie 2012: „TOT NU SKAPA IUBITU TAU R.";

- 20 ianuarie 2012: „vinzi klienti faki şantaje nu dai kitante nu mai rekun banii primiţi";

- 27 ianuarie 2012: „S a dus iubitu la puskarie!!";

- 23 ianuarie 2012: „O sa vadă toată ţara ke ai pledat ke akte ai depus şi kum ai interpretat ka stăm bine mersi bem kafele ku antal (...}".

Frecvenţa mesajelor şi filmuleţelor, constanţa acestora şi intervalele de timp scurte când erau trimise sau postate (15 decembrie 2011, 28 decembrie 2011, 29 decembrie 2011, 30 decembrie 2011, 4 ianuarie 2012, 6 ianuarie 2012, 7 ianuarie 2012, 8 ianuarie 2012, 9 ianuarie 2012, 16 decembrie 2011, 23 ianuarie 2012, 20 ianuarie 2012, 27 ianuarie 2012], conţinutul lor, toate au fost de natură să o alarmeze pe partea vătămată, să o facă să îndure o situaţie umilitoare, fapt ce a determinat-o să depună plângere penală, la data de 24 ianuarie 2012, împotriva inculpaţilor A. şi B. pentru infracţiunea de şantaj.

Martorii BB. („Partea vătămată era afectată şi se temea că acele postări i-ar influenţa cariera şi imaginea") şi DD. („Sora mea mă suna frecvent chiar la ore nepotrivite şi avea impresia că este urmărită, văzând în faţa casei o maşină mereu. Pe acest fond şi-a angajat o firmă de pază în perioada 2011 - ianuarie 2012, această firmă asigurându-i paza nu numai de locuinţă, ci şi la locul de muncă, cât şi la instituţiile unde mergea în virtutea atribuţiilor de serviciu (...)", prin declaraţiile date au confirmat impactul pe care l-au avut asupra psihicului părţii vătămate postările realizate de către A.

Deşi s-a susţinut de către inculpat că mesajele şi filmuleţele prin conţinutul lor nu erau de natură să creeze o stare de temere destinatarului, Înalta Curte apreciază că în cazul infracţiunii de şantaj, ceea ce este esenţial este natura faptei, nu ce crede victima că i se întâmplă, pentru că legea protejează, în acest caz psihicul persoanei şi nu persoana acesteia.

În literatura juridică s-a arătat că „nu este necesar ca temerea să se fi produs efectiv celui ameninţat, fiind suficient ca fapta să creeze numai posibilitatea producerii acestui rezultat (O.Longhin, A.Filipaş- Drept penal}.

Interpretarea per a contrario a acestei aserţiuni, respectiv admiterea că suntem în prezenţa ameninţării doar atunci când se produce o stare de panică sau de alarmare evidentă a victimei, ar duce la restrângerea, în mod nejustificat, a sferei protecţiei penale.

Prin urmare, reiese că, dacă în faţa unei ameninţări serioase, cu un real potenţial intimidant, victima reuşeşte să-şi păstreze calmul, să-şi stăpânească temerile (inculpatul A. a afirmat că nu înţelege de ce C. îl chema la barou să se întâlnească cu aceasta, dacă îi era teamă de el: „Nu-mi explic de ce C. mă chema la birou, atât timp cât aceasta confirmă că-i era teamă de mine), nu înseamnă că, datorită acestor calităţi native, ea trebuie lipsită de protecţie penală.

Doctrina a considerat că acest consimţământ al victimei nu are nici un fel de valoare, fiind în prezenţa unor drepturi inalienabile ce nu pot fi judecate. Victima este preluată de stat, organul judiciar este cel care apreciază şi nu victima pentru că ceea ce interesează este periculozitatea infractorului, „legiuitorul a construit fapta pentru infractor, nu pentru victimă" (Avram Filipaş- Drept penal român -Partea specială).

Or, în speţă, partea vătămată C. a procedat întocmai ca o persoană care se consideră ameninţată, reclamând organelor abilitate activitatea inculpatului. Că percepţia părţii vătămate a fost corectă stă mărturie comportamentul inculpatului A. care, ulterior invitaţiei părţii vătămate C. la negocieri, a fost de acord să scoată postările denigratoare, după ce aceasta achita suma de bani solicitată. Mai mult, în condiţiile în care nu făcuse întreaga plată a sumei de bani convenite, după ce blocase postările, acestea au fost din nou activate. Toate aceste aspecte erau menite să menţină şi să accentueze intimidarea părţii vătămate, dându-i-se explicit, de înţeles că nu are altă opţiune decât să cedeze pretenţiilor făcute de către inculpatul A.

Suma de bani impusă părţii vătămate, deşi nu a fost precizată, în mod clar, de la început („îmi doresk banii mei şi toate aktele") de către inculpat, ci a fost lăsată la aprecierea acesteia („opriţi o sumă rezonabilă din kei 21000 de euro"}, ulterior a fost particularizată, întâlnirile ulterioare, având doar scopul de a stabili detaliile remiterii banilor, fiind, practic, forme ale aceleiaşi pretenţii injuste.

Deşi inculpatul a susţinut că sumele de bani solicitate părţii vătămate C. au fost plătite, această apărare, chiar reală, nu înlătură vinovăţia acestuia. Legea cere ca dobândirea folosului să fie urmărită în mod injust. Chiar dacă folosul este just, fapta constituie şantaj, din moment ce s-a urmărit în mod injust realizarea acestuia. Este adevărat că inculpatul A. a făcut plângeri împotriva avocatei C. şi la Baroul avocaţilor şi la Parchet, (urmărind obţinerea sumei de bani pretinse, în mod just, legal, prin concursul autorităţilor statale), dar în lipsa unei dovezi cu privire la achitarea acestor sume de bani, demersurile sale nu au avut rezultatul dorit.

Cu toate că inculpatul a fost sfătuit şi de persoanele din anturajul său să nu pornească un demers personal (U. - decl. 15 septembrie 2015 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - „în repetate rânduri i-am spus să se prezinte în faţa organelor judiciare şi să nu meargă personal la acesta") în vederea recuperării sumelor de bani plătite ca onorariu, acesta a ignorat toate aceste avertizări şi a acţionat într-un mod de natură să atragă consecinţe în plan penal.

Din punct de vedere al laturii subiective, infracţiunea de şantaj se comite numai cu intenţie directă, calificată prin scop. Autorul acţionează având reprezentarea că prin fapta sa exercită o constrângere ilicită asupra victimei pentru a o determina să facă, să nu facă, să dea sau să sufere ceva şi urmăreşte producerea acestui rezultat.

Faptul că inculpatul a urmărit prin postarea acestor filmuleţe intimidarea părţii vătămate, pentru ca aceasta, în cele din urmă, să cedeze şi să-i achite suma de bani pretinsă, rezultă şi din discuţiile telefonice înregistrate, care deşi privesc o altă situaţie şi alte persoane, relevă modul de gândire al inculpatului şi scopul pentru care posta filmuleţele pe internet. Astfel, referindu-se, într-o convorbire, la judecătorii care-i soluţionau o cauză civilă, arată: „Când numele lor ajunge pe E. şi sunt făcuţi fleaşcă da, nu mai dorm noaptea”.

Acţiunea de constrângere trebuie să urmărească realizarea unui scop determinat şi anume obţinerea unui folos pentru sine, în speţă obţinerea sumei de 25.000 euro.

Inculpatul A. a intuit exact că prin acţiunile sale partea vătămată va ceda şi îi va satisface pretenţiile şi asta nu datorită justeţei solicitărilor sale, ci pentru că şi-a dat seama că mesajele o vor timora, iar postările îi vor crea prejudicii pe care aceasta va încerca să le înlăture.

Relevant în acest sens este faptul că într-una din convorbirile purtate cu inculpata B., inculpatul A. îşi dă seama de puterea de constrângere pe care o exercită prin intermediul postărilor pe web site-ul E., spunând: „avem E., avem bomba atomică".

Astfel, şi din punct de vedere al laturii subiective, sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj în ceea ce-l priveşte pe A.

Urmarea imediată a infracţiunii de şantaj constă în crearea unei serioase stări de temere a victimei, constrângerea declanşată asupra sa punând-o în faţa alternativei de a îndeplini pretenţiile făptuitorului lor, de a suporta consecinţele, ceea ce echivalează cu o îngrădire a libertăţii psihice a persoanei vătămate de a acţiona după voinţa sa.

Astfel, frecvenţa şi conţinutul mesajelor, cât şi al postărilor de pe site-ul E., au fost realizate cu scopul de a crea o tensiune continuă asupra părţii vătămate şi a o determina să plătească către inculpat sume de bani care au crescut de la o solicitare la alta şi care nu aveau niciun corespondent în sumele plătite cu titlu de onorariu (ce se returnaseră deja}.

Postările au fost realizate succesiv, menţinerea acestora reprezentând cel mai important factor de presiune al părţii vătămate, aspect conştientizat şi de inculpat, care, aşa cum s-a mai menţionat, afirma într-o convorbire telefonică cu coinculpata B., interceptată şi transcrisă la volumului 2 urmărire penală: „avem E., avem bomba atomică".

Se poate observa că la sfârşitul fiecărui material postat inculpatul folosea sintagma: „vom reveni cu probe indubitabile", fapt de natură să demonstreze intenţiile viitoare ale inculpatului de a da în vileag noi aspecte compromiţătoare şi să menţină starea de temere a părţii vătămate.

Apărările inculpatului A., referitoare la faptul că prin postările realizate şi-a exercitat dreptul la liberă exprimare, aşa cum este garantat de Constituţie, sunt nefondate, în condiţiile în care prin exercitarea acestui drept nu trebuie să fie prejudiciată onoarea, demnitatea, viaţa particulară şi dreptul la propria imagine [art. 30 alin. (6) Constituţia României] a unei persoane.

Faţă de toate aceste considerente, Înalta Curte apreciază, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A., că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj.

Examinând cauza şi în contextul dispoziţiilor art. 5 alin. (1) C. pen., potrivit cărora de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă, Înalta Curte, contrar celor reţinute de instanţa de fond, apreciază că aplicabilă este legea veche, aceasta fiind legea mai favorabilă inculpatului.

Potrivit art. 131 din Legea nr. 78/2000, infracţiunea de şantaj prevăzută la art. 194 C. pen., în care este implicată o persoană din cele prevăzute la art. 1 din Legea nr. 78/2000 se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 12 ani.

Potrivit aceluiaşi text de lege, dar care a fost modificat prin Legea nr. 187 din 24 octombrie 2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009, privind C. pen., în cazul infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 207 C. pen., în care este implicată o persoană dintre cele prevăzute la art. 1, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

Deşi, din punct de vedere a limitelor de pedeapsă legea nouă ar fi mai favorabilă, Înalta Curte apreciază că la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel deosebit de important, şi anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situaţie juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidenţa în cauză a diferitelor instituţii juridice, cum ar fi cele referitoare la individualizarea judiciară a pedepsei şi modalitatea de executare a acesteia, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativa, recidiva, concurs, etc.

Criteriile de determinare a legii mai favorabile au în vedere aşadar, atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă.

Prin urmare, analizând situaţia juridică concretă a inculpatului, având în vedere şi aspectele prezentate anterior, referitoare la împrejurările de fapt în care a fost comisă infracţiunea, care converg către aprecierea instanţei în sensul aplicării pedepsei închisorii, al cărei cuantum va fi redus, ca urmare a reţinerii circumstanţelor atenuante şi suspendată condiţionat, se apreciază că legea penală mai favorabilă inculpatului este legea veche.

Din această perspectivă, comparând dispoziţiile referitoare la efectul reţinerii circumstanţelor atenuante, cele privind instituţia suspendării condiţionate (care în actuala reglementare nu se mai regăseşte) din reglementarea veche cu cele din actualul C. pen., Înalta Curte apreciază că legea veche este mai favorabilă, având în vedere condiţiile de acordare a acestor instituţii.

Pe de altă parte, instanţa are în vedere Decizia nr. 265 din 6 mai 2014, pronunţată de Curtea Constituţională, în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 5 alin. (1) C. pen., decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014, prin care s-a statuat că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu prevăd combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.

Astfel, prin decizia sus-menţionată, în stabilirea legii penale mai favorabile s-a ales criteriul aprecierii globale, motiv pentru care la soluţionarea laturii penale a cauzei dispoziţiile C. pen. anterior se vor aplica în mod global unitar.

În procesul de individualizare judiciară a pedepsei inculpatului, Înalta Curte va avea în vedere, criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. anterior, respectiv gradul de pericol social al faptei, concretizat în valorile sociale care au fost deopotrivă vătămate şi periclitate, relaţiile sociale referitoare la libertatea psihică a persoanei, persoana inculpatului şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea acestuia.

Analizând contextul în care fapta a fost săvârşită, se reţine faptul că inculpatul A. era reprezentat de avocata C. într-o cauză aflată pe rolul instanţei, cu o miză importantă pentru acesta, ceea ce l-a făcut să excludă posibilitatea pronunţării unei alte soluţii în cauză, decât cea favorabilă. La întărirea acestei convingeri a contribuit, aşa cum rezultă din probele dosarului, şi modul în care partea vătămată, C., a abordat relaţia avocat-client, astfel încât, în momentul în care soluţia dată în respectivul dosar nu a fost cea aşteptată, toată încrederea inculpatului în apărătorul său a fost zdruncinată, făcându-l să reacţioneze în acest mod, deoarece, până în acel moment, nu pusese la îndoială onestitatea şi calitatea serviciilor acordate de avocatul său.

Ceea ce rezultă din probele administrate cu privire la relaţia avocat-client, existentă între A. şi C., este că, până la declanşarea conflictului, această relaţie se baza pe deplina încredere, („am avut relaţii profesionale foarte bune până în decembrie 2011" - declaraţie C.), dovadă fiind numărul mare de contracte de asistenţă juridică încheiate între cabinetul de avocatură C. şi A., precum şi faptul că cei doi erau implicaţi şi în alte proiecte legate de fundaţia S. sau în realizarea unor reportaje tv cu ajutorul unor persoane din cadrul O. (N.), recomandate de către partea vătămată, referitoare la mafia imobiliară. De asemenea, inculpatul era consiliat de către partea vătămată ori de câte ori solicita acest lucru, „stătea destul de mult timp în cabinet, chiar şi câteva ore. De obicei aducea doamnei C. câte un buchet de flori şi o cutie de bomboane" (declaraţie BB.), se întâlneau şi în afara cadrului profesional, în prezenţa altor persoane, apropiaţi ai inculpatului A. (U., declaraţie Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie 15 septembrie 2015 „Precizez că la restaurant când am mers, după audierea mea ca martor, era prezentă şi doamna C.), partea vătămată cunoştea familia inculpatului, chiar a fost impresionată de situaţia fiicei inculpatului, care era în postura de a nu mai putea continua cursurile şcolare, datorită imposibilităţii achitării taxelor şcolare, din lipsa resurselor financiare ale tatălui său. Toate aceste aspecte conturează ideea existenţei unei relaţii ce depăşeşte strict natura unui contract de reprezentare avocaţială, dar nu sunt de natură să-l disculpe pe inculpat, însă pot fi avute în vedere în analiza contextului faptic, inculpatul acţionând pe fondul unei încrederi zdruncinate.

Pe de altă parte, relativ la circumstanţele personale ale inculpatului, instanţa reţine că nu este cunoscut cu antecedente penale, provine dintr-o familie organizată, iar faptul că a considerat că fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, nu poate fi apreciat în mod negativ la individualizarea judiciară a pedepsei, întrucât adoptarea acestei atitudini procesuale reprezintă un drept al inculpatului.

De asemenea, solicitările părţii vătămate C. ca la individualizarea pedepsei să se ţină cont şi de comportamentul inculpatului avut pe parcursul procesului penal (coleric, că ar fi ameninţat-o pe holurile instanţei), Înalta Curte le consideră nejustificate în condiţiile în care, în faţa completului de judecată, inculpatul nu a făcut nici un fel de ameninţări la adresa părţii vătămate, iar faptul că acesta, în timpul declaraţiei pe care a dat-o în calitate de inculpat în faţa Înaltei Curţi, a avut pe alocuri un ton mai ridicat, temperat de instanţă, se poate datora încărcăturii emoţionale pe care o presupune participarea la un proces penal şi structurii individului, însă instanţa a considerat atitudinea acestuia conformă normelor procesuale, neîmbrăcând forma unei ofense la adresa completului sau abuzului procesual.

În contextul evidenţierii comportamentului procesual avut de părţi în faţa instanţei de judecată, Înalta Curte nu poate omite a nu face menţiuni şi despre comportamentul procesual al părţii vătămate C.

Astfel, s-a constatat, că atât la instanţa de fond, cât şi în faţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, partea vătămată, după încuviinţarea probei cu martori pentru inculpaţi- la Curtea de Apel Bucureşti- audierea martorului FF. (19 septembrie 2013 încheiere), iar la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - martorii U. şi HH. -încheiere 19 mai 2015], pentru aceleaşi considerente, în ambele situaţii, a formulat cerere de recuzare a completului de judecată (16 iunie 2015 - Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, 12 decembrie 2013 - Curtea de Apel Bucureşti], considerând că prin admiterea administrării acestei probe, instanţele manifestă „lipsă de imparţialitate şi obiectivitate, antepronunţându-se în sensul achitării inculpaţilor şi favorizării inculpatului A.", aducând totodată critici la adresa modului în care instanţele realizează cercetarea judecătorească -„se pune accent pe aspecte care nu au legătură cu obiectul dosarului, nu se administrează probe în acuzare, se încuviinţează probe care nu au legătură cu cauza-", după care reluând aceste aspecte, într-o nouă cerere adresată instanţelor, după respingerea cererilor de recuzare, a învederat că nu se va mai prezenta în faţa instanţelor de judecată şi a transmis o listă de întrebări pentru a fi adresate martorilor.

Este adevărat că în cadrul unui proces penal părţile sunt libere să-şi exercite drepturile procesuale prevăzute de lege, să formuleze cereri ce ţin de soluţionarea cauzei, însă această exercitare trebuie făcută cu bună credinţă, în sensul că trebuie armonizată cu interesele bunei desfăşurări a procesului, să nu împiedice efectuarea la timp a oricărei activităţi procesuale considerate necesară de către organul judiciar şi nici să nu prejudicieze aflarea adevărului.

În ceea ce priveşte comportamentul procesual al inculpatului A. pe parcursul cercetării judecătoreşti, Înalta Curte constată că acesta s-a prezentat la toate termenele de judecată, nu a încercat tergiversarea cauzei, a avut o atitudine conformă normelor procesuale, urmărind aflarea adevărului, motiv pentru care se justifică reţinerea, în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (2) C. pen. anterior.

Cu relevanţă în reţinerea circumstanţelor atenuante este şi contextul în care fapta a fost săvârşită, inculpatul acţionând pe fondul existenţei unei situaţii financiare dificile la momentul săvârşirii faptei (ajunsese să nu poată plăti nici şcoala fiicei sale), situaţie cunoscută şi confirmată de partea vătămată, prin faptul că a fost de acord să-i plătească inculpatului suma de bani necesară achitării taxei de şcolarizare a fiicei sale. Relevant în acest sens este următorul dialog dintre inculpata B. şi C.:

C.: Atunci ştiţi ce vă propun eu?

B.: Vă rog

C.: Haideţi să scurtăm

B.: Haideţi, ziceţi, da

C.: Cât are nevoie pentru taxa fetei? Eu pot aşa:să-i fac, să-i dau cât de repede banu, în sensul că pot face inclusiv un transfer bancar.

Faţă de cele reţinute, în prezenta cauză, a fost respectat standardul utilizat de instanţă în aplicarea principiului libertăţii de apreciere a probelor, prevăzut de art. 103 alin. (1) C. proc. pen., constând în dovedirea vinovăţiei inculpatului dincolo de orice dubiu rezonabil, în urma, deopotrivă, a evaluării coroborate a tuturor mijloacelor de probă apreciate ca fiind veridice şi a înlăturării motivate a mijloacelor de probă contrare celorlalte.

Aşadar, constatând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpatul A., potrivit art. 396 alin. (2) C. proc. pen., va reduce la 2 ani închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 131 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 194 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., apreciind că pedeapsa aplicată în acest cuantum este de natură să asigure atingerea scopului preventiv-educativ şi sancţionator al pedepsei şi să fundamenteze proporţionalitatea între scopul reeducării inculpatului şi aşteptările sociale faţă de actul de justiţie realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 81 C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. proc. pen., respectiv suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pedeapsa aplicată este de 2 ani închisoare, inculpatul nu e cunoscut cu antecedente penale, iar în urma analizării circumstanţelor reale de comitere a faptei şi a celor personale ale acestuia, Înalta Curte apreciază că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea pedepsei în regim de detenţie.

Astfel, se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Înalta Curte constată că aplicarea pedepselor accesorii trebuie realizată atât în baza art. 71 şi 64 C. pen. anterior, cât şi prin prisma Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, a Protocoalelor adiţionale la Convenţie şi a jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Raportat la hotărârile pronunţate în cauzele Calmanovici v. România (hotărârea din 01 iulie .2008) şi Hirst v. Marea Britanie (hotărârea din 30 martie 2004), în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că o aplicare automată, în temeiul legii, a pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a vota, care nu lasă nicio marjă de apreciere judecătorului naţional în vederea analizării temeiurilor care ar determina luarea acestei măsuri, încalcă art. 3 din Primul Protocol adiţional, Înalta Curte nu va aplica în mod automat, ope legis, pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza 1 C. pen. anterior, ci va analiza în ce măsură, în prezenta cauză, aceasta se impune faţă de natura şi gravitatea infracţiunii săvârşite sau comportamentul inculpatului.

Totodată, se are în vedere şi Decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin care s-a admis recursul în interesul legii promovat şi s-a stabilit că art. 71 C. pen., referitor la pedepsele accesorii, se interpretează în sensul că interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza I - C. pen. nu se va face în mod automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanţei, în funcţie de criteriile stabilite în art. 71 alin. (3) C. pen., decizie care şi-a păstrat aplicabilitatea şi după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen. şi astfel, potrivit art. 474 alin. (4) C. proc. pen., este obligatorie.

Astfel, în raport de natura faptei săvârşite, instanţa apreciază că aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a alege, care este o valoare fundamentală într-o societate democratică, nu ar fi proporţională şi justificată faţă de scopul limitării exerciţiului acestui drept, motiv pentru care, în baza art. 71 C. pen. anterior rap. la art. 3 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia europeană, va interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. anterior, respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

Instanţa va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. anterior referitoare la revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni pe durata termenului de încercare.

Având în vedere durata pedepsei principale a închisorii pe care o va aplica inculpatului, precum şi natura, gravitatea infracţiunii comise şi circumstanţele personale ale inculpatului, aspecte anterior prezentate, se apreciază ca fiind necesară şi proporţionalizarea cu scopul urmărit, aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării drepturilor sus­menţionate.

Aşadar, constatând ca fiind îndeplinite în mod cumulativ, condiţiile prevăzute de art. 65 alin. (1) C. pen. anterior, va face aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b), pe o durată de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În ceea ce priveşte modul de soluţionare a laturii civile de către instanţa de fond, referitor la obligaţiile impuse inculpatului A., Înalta Curte, raportat la împrejurările săvârşirii faptei, la factorii care l-au determinat pe inculpat să acţioneze în acest mod, la gradul de atingere a valorilor morale lezate, la consecinţele şi implicaţiile pe care postările pe site-ul E. le-au avut în activitatea profesională a părţii vătămate (nu s-a demonstrat că numărul de clienţi ai părţii vătămate s-ar fi diminuat sau i-ar fi fost limitat accesul la vreo funcţie), apreciază că nu se justifică obligarea inculpatului la plata daunelor morale, motiv pentru care va înlătura dispoziţia din hotărârea instanţei de fond privind obligarea inculpatului A. la plata sumei de 5000 de euro daune morale, urmând ca acesta să achite contravaloarea în RON a sumei de 2500 euro cu titlu de despăgubiri materiale, pentru considerentele reţinute de instanţa de fond cu privire la acest aspect şi să retragă postările cu daune cominatorii de 100 RON/fiecare zi de întârziere.

Apelul inculpatei B.

Cu privire la inculpata B., trimisă în judecată şi condamnată în primă instanţă, la pedeapsa închisorii de 3 ani cu executare, pentru infracţiunea de complicitate la şantaj, Înalta Curte, contrar celor reţinute de instanţa de fond, apreciază că, în cauză, se impune achitarea inculpatei pentru următoarele considerente:

În esenţă, inculpatei B. i se reţine prin actul de inculpare, cât şi prin hotărârea instanţei de fond, faptul că l-a ajutat pe inculpatul A. în activitatea infracţională, prin solicitarea sumei de 25.000 euro de la partea vătămată pentru coinculpat, prin intermedierea unei tranzacţii între A. şi partea vătămată C., având ca obiect angajamentul inculpatului A. de a retrage postările efectuate pe pagina de internet şi de a nu mai posta în viitor materiale compromiţătoare referitoare la partea vătămată C., în schimbul sumei de 25.000 euro, despre care cunoştea că este solicitată, în mod injust şi că nu este datorată de partea vătămată.

Conform art. 48 alin. (1) C. pen., cât şi art. 26 C. pen. anterior, complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută, în orice mod, la săvârşirea unei fapte prevăzută de legea penală.

Contribuţia inculpatei B. în sprijinirea activităţii infracţionale a inculpatului A. pentru a fi circumscrisă elementelor constitutive ale complicităţii la săvârşirea infracţiunii de şantaj, trebuie analizată prin raportare la anumite elemente, cum ar fi: intervalul de timp cu relevanţă penală în care inculpata a acţionat pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, modalitatea prin care l-a sprijinit/ajutat pe inculpatul A. să o şantajeze pe partea vătămată, activitatea desfăşurată şi scopul urmărit.

Conform jurisprudenţei şi doctrinei penale, infracţiunea de şantaj se consumă în momentul în care s-a produs urmarea cerută de lege, adică starea de temere în persoana celui constrâns, indiferent dacă victima a rezistat sau nu acţiunii de constrângere şi deci dacă s-a supus cerinţelor făptuitorului de a da, a face, a nu face ori a suferi ceva.

Or, în speţă se poate observa că A., la data de 15 decembrie 2011, ca urmare a nemulţumirii generate de pronunţarea unei soluţii la data de 14 decembrie 2011, într-un dosar civil în care era reprezentat, în calitate de avocat, de partea vătămată C., transmite primele mesaje acesteia, continuând şi postând filmuleţe pe E., până la sfârşitul lunii ianuarie 2012, iar la data de 24 ianuarie 2012, partea vătămată formulează plângere penală pentru şantaj împotriva celor doi inculpaţi. Practic, la această dată are loc consumarea infracţiunii.

Astfel, prezintă relevanţă, din punct de vedere penal, analiza activităţii desfăşurate de către inculpata B., în intervalul 15 decembrie 2011 - 24 ianuarie 2012, când în urma postărilor pe E. a filmuleţelor sau a transmiterii mesajelor de către A. părţii vătămate, s-a produs starea de temere, fapt ce a determinat-o pe C. să se adreseze organului de urmărire penală cu o plângere penală împotriva celor doi inculpaţi.

Conform dispoziţiilor legale, complicele nu contribuie la săvârşirea în mod nemijlocit a unei fapte prevăzută de legea penală de către o persoană şi nici nu o determină să o săvârşească, ci doar creează condiţii favorabile ca autorul să comită fapta mai uşor, mai repede şi mai sigur. Astfel, contribuţia inculpatei trebuie analizată din această perspectivă, respectiv identificarea demersurilor acesteia prin care i s-a înlesnit sau i s-a acordat ajutor inculpatului A. în comiterea faptei.

Or, din actele dosarului, rezultă că în perioada 15 decembrie 2011 (când A. transmite primele sms-uri]- 24 ianuarie 2012 (când partea vătămată depune plângere la Parchet pentru săvârşirea de către inculpaţi a infracţiunii de şantaj), contribuţia inculpatei B. nu s-a circumscris activităţii înlesnire/ajutor a inculpatului A. în vederea şantajării părţii vătămate şi nici nu a urmărit acest lucru, aşa cum reiese din modul în care a acţionat şi din activitatea prestată.

Astfel, după ce inculpatul A. a pierdut procesul în care era apărat de partea civilă C., la data de 14 decembrie 2011 (factorul declanşator al nemulţumirilor inculpatului), acesta a contactat-o pe inculpata B., pe care o cunoştea din august 2011, având în comun aceeaşi problemă locativă generată de faptele numitului P. şi în baza unei procuri speciale, autentificate sub nr. 2314 din 19 decembrie 2011, a mandatat-o "în vederea rezilierii contractelor de asistenţă juridică, pentru a prelua toate dosarele civile, pentru negocierea restituirii totale sau parţiale a onorariilor plătite de A. avocatei C. După cum se constată, în relaţia cu partea vătămată C., cât şi cu inculpatul A., inculpata a acţionat în baza unui mandat legal de reprezentare şi strict în limitele prevăzute de acesta, sens în care s-a prezentat la biroul avocatei C., în data de 21 decembrie 2011, încercând să îndeplinească obiectivul mandatului său. În urma discuţiilor purtate nu s-a ajuns la nicio concluzie privind restituirea onorariilor plătite, deoarece partea vătămată C. a susţinut că nu datorează nicio sumă de bani inculpatului A., înmânându-i inculpatei B. un set de copii xerox ale contractelor de asistenţă juridică, susţinând că duplicatele lor au fost remise soţilor F., motiv pentru care inculpata a refuzat rezilierea prin acord a contractului de asistenţă juridică. Deşi partea vătămată a susţinut că inculpata şi-a depăşit mandatul când a solicitat returnarea onorariilor, se constată că unul din obiectivele mandatului special, acordat de inculpatul A. acesteia, viza negocierea restituirii totale sau parţiale a onorariilor plătite avocatei C.

Partea vătămată a mai arătat, atât prin plângerea iniţială, cât şi ulterior prin declaraţiile date, că la această întâlnire a fost ameninţată de inculpata B. că i se vor face plângeri penale şi disciplinare (fapt ce de altfel s-a şi realizat prin formularea unor plângeri de acest gen la datele de 4 ianuarie 2012 şi respectiv 6 ianuarie 2012), iar prin această atitudine, în opinia părţii vătămate, inculpata i-ar fi acordat ajutor şi l-ar fi sprijinit pe A. în săvârşirea infracţiunii de şantaj.

Ameninţarea cu formularea unor plângeri penale/disciplinare şi chiar formularea lor nu reprezintă altceva decât realizarea unui drept legal al inculpatului A. împotriva părţii vătămate C., prin folosirea unor căi prevăzute de lege, făcută în contextul existenţei unui mandat special cu privire la negocierea restituirii onorariilor avocaţiale, chiar dacă acestea l-ar expune pe cel ameninţat la anumite consecinţe păgubitoare -condamnare/sancţiune disciplinară. Practic, conform regulilor de la mandat, acţiunea inculpatei B. a vizat manifestarea de voinţă a inculpatului A., cuprinsă în conţinutul procurii acordate inculpatei B.

Astfel, se poate observa, încă de la prima întâlnire cu partea vătămată, faptul că inculpata a acţionat cu bună credinţă, în limitele unui mandat acordat, având o atitudine deschisă şi sinceră, expunându-i avocatei C., în mod onest, chiar intenţiile sale ulterioare, cu privire la formularea unor plângeri, ca urmare a faptului că nu se ajunsese, pe cale amiabilă, la nicio înţelegere.

În susţinerea tezei achitării inculpatei B. şi a dovedirii bunei sale credinţe în acţiunea pe care a întreprins-o şi care s-a circumscris strict limitelor mandatului acordat, pledează şi faptul că, în perioada 21 decembrie 2011 (a avut loc prima întâlnire dintre inculpată şi partea vătămată) – 27 ianuarie 2012 (inculpata este contactată de către partea vătămată), între aceasta şi avocat C. nu a mai existat nici un contact direct sau telefonic sau de o altă natură (schimburi de mesaje pe mail sau sms), nicio solicitare de a mai negocia aspecte din conţinutul mandatului. Mai mult, din nicio probă nu rezultă vreo contribuţie a inculpatei B. în postarea filmuleţelor şi transmiterea mesajelor către C. de către inculpatul A. Activitatea inculpatei în această perioadă se limitează strict, aşa cum rezultă din probele dosarului, la exercitarea unui drept legal al inculpatului prin formularea unor plângeri adresate organelor de urmărire penală şi Baroului prin care s-a reclamat activitatea avocatei C., plângeri despre care o şi încunoştinţase pe partea vătămată că urmează a fi formulate. Faptul că aceste plângeri au fost postate pe E., în lipsa unor probe certe care să demonstreze că acest lucru s-a realizat cu acordul sau sprijinul inculpatei B., nu poate fi reţinut ca act de complicitate la săvârşirea infracţiunii de şantaj. Din probele dosarului rezultă că inculpata, după întâlnirea avută în decembrie 2011 cu partea vătămată, nu mai întreprinde nicio acţiune personală în vederea contactării acesteia, ci C., este cea care are această iniţiativă, sens în care, telefonic, la 27 ianuarie 2012, îi pune în vedere că doreşte finalizarea diferendului cu A., pe cale amiabilă, motiv pentru care îi solicită inculpatei B. să-i reprezinte pe soţii F. şi firma acestora în încheierea unei tranzacţii, prin procură.

Deşi partea vătămată, în declaraţia dată în faza de urmărire penală, a afirmat că inculpata B. ar fi contactat-o telefonic, în data de 26 ianuarie 2012 şi că i-ar fi solicitat suma de 25.000 euro, acest fapt nu a fost probat cu niciun mijloc de probă. Mai mult, faptul că partea vătămată a fost cea care a avut iniţiativa de a o contacta pe inculpata B. este confirmat de către martorul HH., în declaraţia dată în faţa Înaltei Curţi la 15 septembrie 2015: „Arăt că în ziua de 27 ianuarie 2012 eram în maşină cu mama mea, inculpata B. şi mă îndreptam spre un depozit (...) Mama mea a constatat că pe telefonul mobil apărea un apel pierdut, care era de la partea vătămată C. Mama a contactat-o pe d-na avocat şi din conţinutul convorbirii am dedus faptul că aceasta i-a propus mamei mele să se întâlnească, atât cu ea cât şi cu dl. A.", declaraţie care se coroborează cu cea a inculpatei B.

Astfel, din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că în perioada 15 decembrie 2015 (când sunt transmise primele sms-uri) - 24 ianuarie 2012 (când se depune plângere penală) inculpata B. ar fi întreprins vreo acţiune prin care să-l sprijine pe inculpat în săvârşirea infracţiunii de şantaj, ci activitatea acesteia s-a limitat la obiectivul mandatului acordat de A.

Ceea ce se remarcă din probele dosarului este faptul că iniţiativa întâlnirii cu inculpata B. a aparţinut părţii vătămate, după ce starea de temere dispăruse (era sub protecţia organelor de urmărire penală, începând cu data de 24 ianuarie 2012) şi tot aceasta este cea care stabileşte obiectul, termenii şi condiţiile întâlnirii: retragerea postărilor în schimbul unei sume de bani, persoanele care urmau să participe, modalitatea de reprezentare, cuantumul sumei de bani pe care o poate oferi. Ori în faţa acestei propuneri care este iniţiată de partea vătămată, care are deja toate condiţiile stabilite de către aceasta, inculpata acţionează strict în limitele mandatului său, încearcă să se achite de obligaţiile încredinţate cât mai bine, onest şi transparent (încheie chitanţe doveditoare, solicită ca restituirea sumelor de bani să se facă prin transfer bancar, îl consultă pe inculpat cu privire la cele propuse de către partea vătămată), iar în momentul în care îşi dă seama că nu poate ajunge la o înţelegere şi e pe cale să-şi depăşească mandatul încredinţat, este dispusă să renunţe.

În convorbirea din 07 februarie 2012 cu partea vătămată, inculpata arată: B.: (...) Mai departe nu ştiu, rămâne să vedeţi, fiecare cum vă veţi apăra şi cum vă veţi descurca (...) Acest lucru! Eu în acest moment mi-am încheiat mandatul Pentru că nici eu nu pot Nici pentru mine nu este nici comod, nici plăcut, nici foarte bine, nici foarte rău. Deci, ă... eu am avut toată disponibilitatea... Este o disponibilitate pe care mi-am pus-o la dispoziţie având în vedere situaţia... Acum n-are rost să mai comentăm lucruri care sunt de necomentat. Când nişte părţi nu se înţeleg... lucrurile... Nu ştiu!

B.: Eu n-am fost prezentă când dumneavoastră v-aţi negociat contracte, când v-aţi asumat obligaţii reciproce, eu am venit mult târziu, fiecare are varianta lui, eu nu sunt judecător şi nici Dumnezeu. Fiecare ştie ce a făcut şi îşi asumă propriile fapte şi propriile demersuri. Acuma ce să fac? Să stau acum să ne... să, să ne... Auzi, am scris, am pus, mi-aţi dictat, le-am inserat acolo, nu se poate, nu se poate!

Instanţa de fond a reţinut că inculpata nu ar fi verificat realitatea plăţilor făcute de către A., însă, în contextul în care partea vătămată este cea care îi întăreşte inculpatei B. convingerea că este dispusă să returneze sumele de bani, practic nu se mai justifica o asemenea verificare, confirmându-i-se, astfel ceea ce A. susţinuse în legătură cu plata în realitate a onorariilor. Chiar într-una din discuţiile pe care le are cu inculpata, partea vătămată îşi justifică demersul de a restitui banii solicitaţi prin faptul că a impresionat-o situaţia lui I., fiica inculpatului A. „M-a impresionat, nu ştiu! (...) Eu as încerca să-i plătesc aceşti bani (...) ca să nu dea copilul afara de la şcoală.

Dar şi în acest context nu i se poate reproşa inculpatei B. o atitudine pasivă cu privire la neverificarea situaţiei plăţii onorariilor, dovadă fiind faptul că la un moment dat chiar o întreabă pe partea vătămată de ce a acceptat/continuat să-l reprezinte pe inculpat dacă nu i-au fost plătite onorariile, însă aceasta are o atitudine evazivă, evitând un răspuns ferm, fapt de natură să-i creeze inculpatei dubii în legătură cu realitatea celor susţinute de partea vătămată..

B.: Dacă aceste plăţii s-au făcut atât de prost şi atât de deficitar, cum dumneavoastră reclamaţi, eu vă spun cinstit, instrumentul meu era: „Domnule, nu mai intru. De a două zi, i-aţi procedurile şi du te dracului, pe româneşte, cu ele cu tot!" „Eu nu stau să muncesc să-mi crap creierii în cap, pentru că tu vii să mi spui poveşti în loc să-mi dai bani." Pe bune! Şi nici nu scriam astea! Că nu ne...nu îmi permiteam să le scriu. Nu că veni pe....cu... cu poveşti. Că eu ştiu cum e cu avocatura, dar în ceea cel priveşte nu pot deci...a...ă...înţelegeţi-mă, deci cum să nu ...[neinteligibil]...

C.: Haideţi să nu ne ducem pe nişte chestii total greşite.

Mai mult, deşi partea vătămată recunoaşte că le-a restituit soţilor F. sume de bani pentru care a emis chitanţe, la interpelările inculpatei evită să pună la dispoziţia acesteia dovezile de restituire, răspunzând evaziv şi canalizând discuţia spre alt subiect.

B.: Şi onorariile unde s-au restituit? în ce mod? C.: Onorariile s-au restituit, prin transfer bancar, s-au restituit.

B.: Adică cei trei mii de euro sau două mii, câteva mii...

C.: Doamna, doamna avocat le... le-am dat şi lor bani în mână când au venit aici. De ce credeţi că vreau garanţii suplimentare... B.: Bani în mâna lor?

C.: Că familia... că familia F. nu recunoaşte nişte chestiuni care s-au făcut. Haideţi, că tre' să plec.

B.: Doamna mea, am restituit onorarii la, la... şi eu şi am făcut cu clientul chitanţă, deci, nu l-am lăsat în...

C.: Doamnă, noi n-am făcut chitanţă cu clienta? Dumneavoastră le-aţi văzut pe toate? Eu cred că sunteţi într-o mare eroare, doamna avocat.

B.: Deci, dumneavoastră aţi dat bani din mână, când? Când?

C.: Redactate şi semnate doamna avocat. B.: Unde sunt? Eu nu le-am văzut. C.: Dacă nu le-aţi văzut spuneţi-le să vi le arate! Da' nu cred că diferendu' ăsta îl discutăm acuma. Noi ne-am întâlnit pentru altceva şi văd că discutăm altceva.

Ori în condiţiile în care partea vătămată evită să-i dea un răspuns clar şi să-i ofere vreo dovadă cu privire la cele susţinute de A., nu i se poate reţine inculpatei B. o culpă legată de neverificarea situaţiei onorariilor achitate de A. către C.

De asemenea faptul că inculpata nu a solicitat părţii vătămate o sumă de bani într-un cuantum precizat, nu reprezintă un act de sprijinire al inculpatului A. în săvârşirea infracţiunii, atât timp cât în cuprinsul mandatului acordat de către inculpat era prevăzută, în mod expres, posibilitatea negocierii restituirii totale sau parţiale a onorariilor, fapt ce lăsa loc discuţiilor şi nu necesita precizarea de la început a unei sume într-un cuantum fix.

Sintetizând cele menţionate, se constată că inculpata B. a formulat, în numele inculpatului A. sau alături de acesta plângeri legale, adresate organelor în drept, că nu există nicio probă din care să rezulte că l-a sprijinit sau i-a înlesnit inculpatului A. postarea filmuleţelor pe internet sau transmiterea sms-urilor cu conţinut denigrator sau i-ar fi întărit în vreun fel rezoluţia delictuoasă a acestuia în vreun fel, până în momentul formulării plângerii penale de către partea vătămată.

Din modul în care inculpatul A. a acţionat, din manifestările ulterioare postării filmuleţelor şi transmiterii sms-urilor rezultă că ar fi postat aceste plângeri, contracte, filmuleţe pe internet şi transmis sms-uri către partea vătămată, chiar dacă nu ar fi mandatat-o pe inculpata B. să-l reprezinte.

Aşa cum rezultă din conţinutul convorbirilor telefonice dintre inculpata B. şi partea vătămată, inculpata nu a urmărit nici un moment sprijinirea inculpatului în şantajarea părţii vătămate, practic la un moment dat şi-a dat seama că activitatea iniţiată de aceasta nu poate fi decât un şantaj.

B.: (...) în continuare eu mi-am manifestat disponibilitatea, acum mi-am încheiat mandata, comunic că nu se poate, da' nu se cumpără şantaju'. Se încheia un diferend el scotea, dumneavoastră achitaţi (...)

S-a mai arătat, în motivarea instanţei de fond, că inculpata B. ştia că inculpatul A. a postat filmuleţe şi avea control asupra lor, iar prin aceasta ar fi dovedită complicitatea acesteia.

Din probele dosarului nu se confirmă faptul că inculpata ar fi avut cunoştinţă, înainte de consumarea infracţiunii, de existenţa acestor filmuleţe, acest lucru a avut loc pe parcursul întâlnirilor, iniţiate de partea vătămată, ulterioare datei de 27 ianuarie 2012. Este adevărat că la întâlnirile cu C. chiar menţionează că le-a vizualizat, dar ca urmare a solicitărilor acesteia, întrucât făceau obiectul negocierilor, relevantă în acest sens este convorbirea telefonică din 8 februarie 2012. C.: Acuma dumneavoastră le ştiţi foarte bine şi pe conţinut şi pe tot, că ştiţi.

B.: Da, le-am vizualizat şi eu pe internetul meu. Deci, am intrat şi eu pe internet... C.: Da!

B.: Da, am comunicat să şteargă şi titluri şi tot. Da, da, da, da!

De altfel, inculpatul A. într-o discuţie avută cu inculpata A. în februarie 2012, când îi cere părerea cu privire la conţinutul unei sesizări pe care dorea să o formuleze, îşi exprimă nemulţumirea de limbajul folosit de inculpată, „civilizat", faţă de cel pe care doreşte să-l utilizeze şi care îl reprezintă, „mai golănesc": A.: Ar fi bine să-l ascultaţi să, să, vedeţi că eu, eu am limbajul meu mai, mai golănesc. Aşa mai din topor. Dumneavoastră l-a, l-aţi făcut... ă, la modul civilizat. „Stimabile doamne judecătoare W.". Or dacă inculpata ar fi cunoscut conţinutul postărilor inculpatului din perioada 15 decembrie 2011 - 27 ianuarie .2012, acest fapt s-ar fi reflectat în stilul folosit.

Discuţiile ulterioare datei 24 ianuarie 2012 dintre inculpaţii B. şi A., referitoare la lăsarea în continuare a postărilor, până când partea vătămată restituie sumele de bani, cât şi alte afirmaţii ale inculpatei reţinute de către instanţa de fond a avea conotaţie penală, nu prezintă relevanţă, întrucât infracţiunea de şantaj era deja consumată la acel moment. Mai mult cu privire la conţinutul convorbirilor dintre partea vătămată şi inculpata B., ulterioare datei de 24 ianuarie 2012, instanţa are dubii asupra sincerităţii atitudinii părţii vătămate (manifestată în acele momente), câtă vreme cunoştea că sunt urmărite şi înregistrate de către anchetatori, fiind evident faptul că aceasta canaliza discuţiile pentru a obţine probe pentru dovedirea şantajului.

Deşi s-a arătat că inculpata B. avea un interes material în recuperarea acestor sume de bani de la partea vătămată de către A., deoarece urma să fie remunerată şi aceasta din sumele de bani primite, acest aspect nu poate duce automat la ideea de complicitate a inculpatei B. în săvârşirea infracţiunii de şantaj, deoarece atât timp cât acţiona în baza unui mandat special, acordat de către inculpatul A. nu îi era interzis să fie remunerată pentru activitatea prestată.

Faţă de aceste considerente, nu se poate susţine că activitatea desfăşurată de către inculpata B. se subsumează infracţiunii de complicitate la şantaj, motiv pentru care, în baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II C. proc. pen., o va achita pe inculpata B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

De asemenea, ca urmare a soluţiei de achitare a inculpatei B., cu privire la latura civilă se va dispune înlăturarea dispoziţiei privind obligarea acesteia, în solidar cu inculpatul A., la plata despăgubirilor materiale şi morale, către partea civilă C.

Apelul părţii civile C.

Partea civilă C. a criticat hotărârea instanţei de fond sub aspectul laturii civile, solicitând obligarea inculpaţilor, în solidar, la plata sumei de 200.000 euro daune morale, precum şi restabilirea situaţiei anterioare prin înlăturarea postărilor de pe web site-ul E. şi transmiterea acestei hotărâri proprietarului site-ului.

Cu privire la solicitarea de majorare a daunelor morale, Înalta Curte o consideră nefondată.

Referitor la prejudiciul moral cauzat părţii vătămate care în speţă a vizat lezarea valorilor sociale care ţin de situaţia familială, profesională şi socială a acesteia, întrucât, conform jurisprudenţei naţionale şi practicii C.E.D.O. daunele morale nu pot fi cuantificate, ci sunt subordonate aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs reclamantului, Înalta Curte apreciază că, raportat la contextul săvârşirii faptei, gradul de atingere adus valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora (cz. Tolstoy Miloslavsky contra Regatului Unit), urmările concrete produse, condamnarea inculpatului A., la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de şantaj, cât şi obligarea acestuia la înlăturarea postărilor cu daune cominatorii de 100 RON/fiecare zi de întârziere, reprezintă o satisfacţie echitabilă acordată părţii vătămate şi proporţională cu disconfortul, neliniştea cauzată de postarea filmuleţelor pe youtube, de natură să împiedice repetarea acestei fapte.

În ceea ce priveşte solicitarea ca instanţa să oblige Compania GG. să scoată aceste postări, în acord cu instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că răspunderea civilă delictuală aparţine inculpatului A. care avea controlul acestor postări. Nimic nu împiedică ca proprietarul site-ului având hotărârea instanţei prin care s-a constatat săvârşirea unei fapte penale legată de postările în cauză, poate proceda la scoaterea acestor postări, motiv pentru care va respinge solicitarea părţii civile.

Faţă de cele reţinute, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat apelul părţii civile C.

Cheltuielile judiciare

În temeiul art. 398 cu aplicarea art. 275 alin. (2) C. proc. pen., instanţa o va obliga pe partea civilă C. la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 800 RON.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor inculpaţilor A. şi B. rămân în sarcina statului, conform art. 275 alin. (3) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Admite apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva sentinţei penale nr. 380 din 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Desfiinţează, în parte, sentinţa penală atacată şi rejudecând:

I. a. Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 4 ani închisoare la 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior, cu aplicarea art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. anterior şi art. 5 C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. anterior cu aplic. art. 5 C. pen., interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. anterior, pe o perioadă de 2 ani, după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 71 C. pen. anterior, interzice inculpatului drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. anterior, cu titlu de pedeapsă accesorie.

În baza art. 81 C. pen. anterior, dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicată inculpatului A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit în conformitate cu disp. art. 82 C. pen. anterior, care se socoteşte de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen. anterior, privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare, se suspendă executarea pedepselor accesorii.

Constată că inculpatul a fost reţinut 24 ore la data de 16 februarie 2012.

Obligă inculpatul A. la plata contravalorii în RON la cursul Băncii Naţionale a României din ziua plăţii a sumei de 2.500 euro despăgubiri materiale către partea civilă C.

Înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatului la plata contravalorii în RON a sumei de 5.000 euro despăgubiri morale către partea civilă C.

I. b. În baza art. 396 alin. (5) rap. la art. 17 alin. (2) C. proc. pen. cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II C. proc. pen., achită pe inculpata B. pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. anterior rap. la art. 131 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 alin. (1) şi (2) C. pen. anterior cu aplicarea art. 5 C. pen.

Înlătură dispoziţia privind obligarea inculpatei B., în solidar cu inculpatul A., la plata sumei de 2.500 euro despăgubiri materiale şi la plata contravalorii în RON a sumei de 5.000 euro despăgubiri morale.

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de partea civilă C. împotriva sentinţei penale nr. 380 din 11 decembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei hotărârii.

IV. Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelurilor inculpaţilor A. şi B. rămân în sarcina statului.

Obligă apelanta parte civilă C. la plata sumei de 800 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 29 octombrie 2015.