Smuggling penalty below statutory minimum without mitigating circumstances

Decizia nr. 380/RC/2015

Deliberând asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. x/273/2012, în baza art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi ar. 25 C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., inculpatul A., urmând să execute pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului A., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii, aplicate inculpatului A., pentru un termen de încercare de 4 ani, calculat, în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatului A. asupra dispoziţiilor art. 83 - 84 C. pen. din 1969, a căror nerespectare, atrage revocarea măsurii suspendării condiţionate a executării pedepsei dispuse.

În baza art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, a fost condamnat inculpatul B. la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul B., la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., inculpatul B., va executa pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului B. drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei închisorii, aplicate inculpatului B., pentru un termen de încercare de 4 ani, calculat, în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatului B. asupra dispoziţiilor art. 83 - 84 C. pen. din 1969, a căror nerespectare, atrage revocarea măsurii suspendării condiţionate a executării pedepsei dispuse.

În baza art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006, privind Codul Vamal al României, a fost condamnat inculpatul C. la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, a fost condamnat inculpatul C., la o pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., inculpatul C., va executa pedeapsa cea mai grea şi anume 2 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului C., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului C., pentru un termen de încercare de 4 ani, calculat, în condiţiile art. 82 C. pen. din 1969.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei principale.

S-a atras atenţia inculpatului C., asupra dispoziţiilor art. 83 - 84 C. pen. din 1969, a căror nerespectare, atrage revocarea măsurii suspendării condiţionate a executării pedepsei dispuse.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 C. proc. pen. cu aplicarea art. 998 - 999 vechiul C. civ., au fost obligaţi în solidar A., B., C., la plata sumei de 75.499 lei, reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, respectiv la plata majorărilor de întârziere aferente calculate pana la data plăţii integrale a sumei datorate.

În baza art. 1181 alin. (1), lit. f), C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus confiscarea specială a cantităţii de 2000 pachete ţigarete marca, depistate la data de 22 iunie 2011.

În baza art. 1181 alin. (1), lit. a), C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 36.000 lei obţinută de inculpaţii A., B., C., în perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011, urmare a comercializării cantităţii de 120.000 ţigarete, introduse ilegal în ţară, inculpaţii răspunzând în solidar cu privire la această sumă.

În baza art. 1181 alin. (1), lit. d), C. pen., cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen., s-a dispus confiscarea specială, de la inculpatul C., a sumei de 840 lei obţinută de către inculpat, pentru participarea la săvârşirea faptelor din perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011.

În baza art. 249 C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., până la concurenţa sumei de 112.339 lei.

În baza art. 275 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii în solidar şi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Oraviţa a reţinut în urma probatoriului administrat în cauză că în cursul lunii iunie 2011 inculpatul A. (care la acea dată avea calitatea de poliţist şi lucra ca agent de poliţie în cadrul I.P.J. Caraş-Severin) a contactat pe inculpatul B. stabilind să introducă ilegal şi în mod repetat cantităţi mari de ţigarete achiziţionate de la contrabandiştii din Republica Serbia. Ţigările urmau să fie achiziţionate cu sume de bani aparţinând celor doi inculpaţi iar după introducerea în ţară să fie deţinute şi transportate de cei doi dar şi de coautori şi complici în municipiul Reşiţa şi de aici să fie plasate pe piaţa neagră din municipiile Reşiţa, Caransebeş şi Bocşa.

În realizarea activităţii infracţionale cei doi au mai contactat şi determinat să participe şi pe inculpatul C. şi făptuitorii D. şi E.

S-a mai reţinut că activitatea infracţională se desfăşura astfel: ţigările erau achitate anterior livrării fie prin predarea banilor numerar fie prin depuneri în contul cetăţeanului sârb, fondurile provenind de la inculpaţii A. şi B. în proporţii egale, după care inculpaţii se deplasau în zona de frontieră de pe raza com. Naidăş, jud. Caraş-Severin cu două autoturisme, primul condus de inculpatul A. în care erau pasageri inculpaţii B. şi C., iar secundul condusă de făptuitorul D.

Inculpaţii B. şi C. erau lăsaţi pe DN 57 în zona de frontieră din extravilanul com. Naidăş de unde se deplasau prin vegetaţia înaltă până la frontiera de stat cu Republica Serbia unde cu ajutorul unui cetăţean sârb introduceau 40.000 de ţigarete marcate cu timbru sârbesc încărcate în mai multe genţi şi rucsacuri pe care le transportau pe acelaşi traseu la DN 57.

În timp ce inculpaţii B. şi C. se deplasau către şi de la frontieră, inculpatul A. şi D. se asigurau că în zonă nu se aflau poliţişti de frontieră patrulând cu autoturismele pe DN 57. Ţigările erau apoi încărcate în autoturismul condus de inculpatul A. unde urcau şi inculpaţii B. şi C. ca pasageri, cei trei deplasându-se în Reşiţa pe ruta Naidăş - Oraviţa - Grădinari - Reşiţa. Ţigările erau astfel deţinute şi transportate de cei trei inculpaţi în mun. Reşiţa de unde erau comercializate pe piaţa neagră.

Pe traseu D. se deplasa în faţa primului autoturism cu al doilea autoturism pe care-l deţine şi se asigura că nu sunt controale ale organelor de poliţie.

În acest mod, în perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011 au fost introduse în trei rânduri 120.000 ţigarete (ambalate în 6.000 pachete = 600 cartuşe) cu timbru sârbesc care au fost comercializate la preţul de 60 - 65 lei cartuşul obţinându-se astfel un produs infracţional de cel puţin 36.000 lei (6.000 * 60 lei = 36.000 lei) care a fost împărţit de inculpaţii A. şi B., proporţional cu contribuţia acestora.

Pentru fiecare transport inculpatul C. era remunerat fie cu 4 cartuşe de ţigări fie cu contravaloarea acestora pe piaţa neagră 280 lei/transport acesta obţinând un produs infracţional de 840 lei (280 lei * 3 = 840 lei).

În data de 22 iunie 2011, orele 20,00 pe direcţia bornei Bl 19, la aproximativ 20 - 30 de metri de DN 57, comunicaţia Oraviţa - Moldova Nouă şi la circa 150 de metri de linia de frontieră au fost reţinuţi inculpaţii B. şi C., în timp ce se deplasau dinspre Republica Serbia spre DN 57, asupra acestora fiind descoperite patru genţi de culoare kaki mozaicat şi două genţi de rafie de culoare alb-albastru, care conţineau cantitatea de 2.000 de pachete de ţigări (40.000 ţigarete) cu timbru sârbesc.

Chestionaţi asupra ceea ce urmau să facă cu ţigările numiţii B. şi C. au declarat că pe DN 57, pe direcţia lor de mers sunt aşteptaţi de numitul A., care urma să-i transporte împreună cu întreaga cantitate de ţigări în municipiul Reşiţa.

În câteva secunde după aceasta numitul B. a fost apelat pe telefonul mobil de către numitul A., care i-a comunicat că îi aşteaptă pe DN 57, dar o să mai întârzie puţin deoarece a observat o persoană (n.n. poliţist de frontieră care efectua supravegherea zonei) care se plimbă pe şosea şi o să revină cu un apel telefonic.

Un echipaj al poliţiei de frontieră s-a deplasat pe direcţia indicată de numiţii B. şi C., ca fiind locul unde sunt aşteptaţi de către A., ocazie cu care au observat pe DN 57, la circa 3300 de metri de intersecţia DN 57 cu DJ 571 C, autoturismul parcat pe marginea drumului, iar pe scaunul şoferului se afla o persoană de sex masculin care vorbea la telefonul mobil, prin dispozitiv hands-free. La solicitarea poliţiştilor de a se legitima persoana a afirmat că este un coleg şi s-a legitimat cu o legitimaţie tip M.A.I. pe numele agent de poliţie A.

În momentul în care a fost întrebat dacă are legătură cu inculpaţii B. şi C., inculpatul A. a smuls dispozitivul hands-free din telefonul mobil şi a aruncat telefonul în vegetaţia de la marginea drumului, fără a răspunde la întrebările echipajului de poliţiei de frontieră.

Cu privire la inculpatul A., prima instanţă a constatat că inculpatul se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de contrabanda calificată şi instigare la trecerea ilegală a frontierei de stat.

Astfel, s-a constatat că fapta inculpatului A., care, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi, B. şi C., a deţinut şi a transportat, respectiv a vândut ţigări cu timbru sârbesc, ce fac parte din categoria bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu privire la fapta inculpatului A. de a determina pe inculpaţii B. şi C. să intre în ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat, s-a reţinut că aceasta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 şi pedepsite cu închisoare de la 3 luni la 2 ani.

Totodată s-a reţinut că inculpatul nu a recunoscut săvârşirea faptei.

În ceea ce-l priveşte pe inculpatul B., prima instanţă a constatat că aceste se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de contrabandă calificată şi trecerea ilegală a frontierei de stat. La fel şi în cazul inculpatului C., prima instanţă constatând că şi acesta se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor de contrabandă calificată şi trecerea ilegală a frontierei de stat.

Prin prisma probelor administrate, prima instanţă a reţinut că inculpatul A. a prevăzut rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui reţinându-se ca formă de vinovăţie, intenţia.

De asemenea, instanţa a mai reţinut şi că inculpatul nu are antecedente penale şi nu a recunoscut săvârşirea faptelor. În acest context, simpla lipsă a antecedentelor penale ale inculpatului faţă de fapta comisă şi atitudinea inculpatului, nu a putut fi reţinută de prima instanţă drept o circumstanţă atenuantă.

Totodată, s-a reţinut nivelul de pregătire al inculpatului, precum şi faptul că deşi avea calitatea de poliţist, nu s-a folosit de aceasta la momentul comiterii faptelor.

Constatând îndeplinite condiţiile pentru tragerea la răspundere penală, prima instanţă a aplicat, alături de pedeapsa închisorii şi pedeapsa accesorie având ca obiect interzicerea dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice, interzicerea dreptului de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, conform dispoziţiilor art. 71 alin. (2) C. pen. cu referire la dispoziţiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, art. 64 lit. b) C. pen. din 1969.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, prima instanţă a apreciat ca scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia, motiv pentru care a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celei accesorii, pentru un termen de încercare de 4 ani, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 81, 82 C. pen.

Instanţa de fond a admis acţiunea civilă şi a obligat în solidar inculpaţii A., B., C., la plata sumei de 75.499 lei reprezentând prejudiciu cauzat bugetului de stat, respectiv la plata majorărilor de întârziere aferente calculate pana la data plăţii integrale a sumei datorate.

Totodată, prima instanţă a dispus confiscarea specială a cantităţii de 2000 pachete ţigarete, depistate la data de 22 iunie 2011, confiscarea specială a sumei de 36.000 lei obţinută de inculpaţii A., B., C., în perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011, urmare a comercializării cantităţii de 120.000 ţigarete, introduse ilegal în ţară, inculpaţii răspunzând în solidar cu privire la această sumă şi confiscarea specială, de la inculpatul C., a sumei de 840 lei obţinută de către inculpat, pentru participarea la săvârşirea faptelor din perioada 10 iunie 2011 - 21 iunie 2011.

În baza art. 249 C. proc. pen. s-a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor A., B., C., până la concurenţa sumei de 112.339 lei.

Împotriva Sentinţei penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. x/273/2012 au declarat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa şi inculpatul A., criticând-o ca netemeinică şi nelegală.

Prin Decizia penală nr. 627/A din 11 iunie 2015 Curtea de Apel Timişoara, secţia penală în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa şi inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. x/273/2012, a desfiinţat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a reţinut:

- aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 pentru fiecare dintre infracţiunile săvârşite de inculpaţii A., B. şi C.,

- aplicarea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969 în privinţa inculpaţilor B. şi C.

A redus de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului B. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen.

A menţinut cuantumul de 2 ani închisoare al pedepsei rezultante aplicate inculpatului B. şi modalitatea de executare.

A redus de la 6 luni închisoare la 2 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului C. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969, art. 5 C. pen.

A menţine cuantumul de 2 ani închisoare al pedepsei rezultante aplicate inculpatului C.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A. durata reţinerii şi arestului preventiv de la data de 23 iunie 2011 până la data de 8 iulie 2011.

În temeiul art. 72 C. pen. a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor B. şi C. durata reţinerii din 23 iunie 2011.

A menţinut în rest dispoziţiile hotărârii penale atacate.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea a avut în vedere că starea de fapt reţinută de Judecătoria Oraviţa corespunde evaluării corecte şi complete a probelor administrate în cauză.

Cu referire la inculpatul A., instanţa de apel a reţinut că vinovăţia acestuia a fost dovedită, probatoriul administrat relevând că acesta s-a aflat în zona unde au fost surprinşi coinculpaţii B. şi C. cu ţigările trecute ilegal frontiera de stat; l-a sunat pe inculpatul B. pentru a-l avertiza că va reveni la locul stabilit pentru întâlnire şi să stea ascunşi în vegetaţie - convorbire realizată după prinderea celor doi; a fost depistat în locul indicat de coinculpaţi. Mai mult, apărările formulate de acesta sunt fie contrazise de probe, fie fără relevanţă în stabilirea vinovăţiei.

Astfel s-a reţinut că în procesul-verbal de constatare întocmit în data de 22 iunie 2011 (se menţionează luna mai, eroarea materială fiind evidentă în raport cu faptele şi declaraţiile consemnate care se referă la 22 iunie 2011), ora 2005 este menţionat: "Azi data de mai sus, în timp ce ne aflam în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe direcţia bornei B 119, în jurul orelor 20,00, am observat la circa 150 de metri de linia de frontieră. Cum se furişau prin vegetaţie, dinspre Republica Serbia spre România coborând de pe deal două persoane de sex masculin, îmbrăcate în haine de culoare închisă care transportau în spate fiecare câte două rucsacuri de culoare kaki mozaicat şi în mâini fiecare câte o sacoşă de rafie de culoare alb-albastru, imediat am procedat la interceptarea acestora şi somarea prin voce a celor două persoane. (...) Chestionaţi asupra a ceea ce urmau să facă cu ţigările cei doi au declarat că la baza dealului şi anume pe DN 57, sunt aşteptaţi de către numitul A., care urma să-i transporte în localitatea Reşiţa cu autoturismul de culoare albastru. La câteva secunde după această discuţie, numitul B., a fost apelat pe telefonul mobil de către A., să vină lângă şosea, să se ascundă într-o tufa, el urmând să vină acolo cu maşina. În continuarea discuţiei telefonice A. a spus ca a observat o persoană care se plimba pe şosea şi să mai aşteptăm puţin, că o să sune el. Echipajul format din (...) s-a deplasat pe direcţia indicată de către C. şi B., pe DN 57, pe direcţia Moldova Nouă unde la circa 300 de metri de intersecţia DN 57 cu DJ 571 C, au observat autoturismul de culoare albastru, parcat pe marginea drumului, iar pe scaunul şoferului se afla o persoană de sex masculin care vorbea la telefonul mobil prin dispozitiv hands-free. Acesta a fost legitimat şi întrebat dacă are legături cu cei doi, acesta s-a legitimat cu o legitimaţie de poliţist, şi imediat după aceasta A. a smuls dispozitivul hands-free din telefonul mobil şi a azvârlit telefonul într-o râpă de la marginea drumului şi a declarat că nu are nicio legătură cu cei doi pomeniţi mai sus."

Curtea a reţinut că potrivit art. 90 C. proc. pen. anterior (normă legală în vigoare la data întocmirii actului), procesul-verbal de constatare constituie mijloc de probă.

De asemenea, curtea a observat că în declaraţia dată în faţa primei instanţe, inculpatul A. a prezentat o stare de fapt parţial diferită, încercând să dea un alt sens faptului că a fost depistat de organele judiciare în locul indicat de coinculpaţi.

S-a mai reţinut că distanţa la care se afla inculpatul A. în momentul depistării de către organele de poliţie a fost rectificată prin procesul-verbal de îndreptare a erorii materiale din 11 februarie 2013, fiind de 3.300 metri şi nu de 300 metri (dosar judecătorie).

Referitor la convorbirile telefonice dintre inculpaţi, instanţa de apel a remarcat durata lor foarte scurtă, mai ales a primului apel, ceea ce presupune comunicarea unor informaţii conform unui plan anterior stabilit, la momentul respectiv C. şi B. încercând să nu fie prinşi de organele de frontieră.

În ceea ce priveşte martorii audiaţi în cauză, instanţa de apel a constatat că martorul D. a arătat că îl cunoaşte pe inculpatul A., iar martorul F. a recunoscut că a împrumutat inculpatului A. maşina proprietate personală, "în anul 2011, luna iunie, prin data de 20". S-a mai reţinut că autoturismul a fost folosit de inculpat şi în datele de 23 sau 24 iunie, ceea ce conduce la concluzia că autoturismul a fost la inculpatul A. o perioadă de mai multe zile anterior datei de 22 iunie 2011.

În urma analizei probatoriului instanţa de apel a constatat că starea de fapt reţinută în rechizitoriu şi în sentinţa penală atacată este susţinută de probele administrate, vinovăţia inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 şi prev. de art. 25 C. pen. din 1969 raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 fiind stabilită cu caracter de certitudine.

Referitor la încadrarea juridică, instanţa de apel a constatat că nu se impune schimbarea încadrării juridice dintr-o infracţiune prev. de art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 în două infracţiuni, respectiv prev. de art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 şi prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006. În schimb, instanţa de apel a apreciat că se impune a se reţine forma continuată a tuturor infracţiunilor, respectiv art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În ceea ce priveşte criticile vizând aplicarea unor pedepse sub minimul legal în cazul infracţiunii de contrabandă calificată deşi nu s-au reţinut circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, instanţa de apel a constatat că sunt întemeiate, motiv pentru care în cazul inculpaţilor B. şi C., a reţinut circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen. din 1969, menţinând cuantumul pedepsei de 2 ani închisoare la care au fost condamnaţi pentru infracţiunea de contrabandă calificată.

În cazul inculpatului A., care pe tot parcursul procesului a încercat denaturarea realităţii şi acreditarea ideii că ar fi victima unei înscenări; a îngreunat urmărirea penală; iar la data faptelor avea calitatea de poliţist care îi impunea cu atât mai mult respectarea legii, s-a considerat că nu pot fi reţinute circumstanţe atenuante.

Criticile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Oraviţa privind omisiunea primei instanţe de a deduce perioada de reţinere şi arest preventiv, au fost apreciate întemeiate şi, în consecinţă, au fost deduse din pedepsele aplicate, în cazul inculpatului A. perioada 23 iunie 2011 - 8 iulie 2011, iar în cazul inculpaţilor B. şi C., perioada reţinerii pentru inculpaţii, aceştia fiind reţinuţi pentru 24 de ore, de la 23 iunie 2011 la 24 iunie 2011.

Cu privire la criticile legate de competenţa organului de urmărire penală s-a constatat că este vorba de o competenţă teritorială care nu mai poate fi contestată în această etapă procesuală.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casaţie Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, admis în principiu prin Încheierea nr. 311/RC din 30 septembrie 2015 pronunţată de Înalta Curte, secţia penală, în Dosar nr. x/273/2012.

Examinând recursul în casaţie prin prisma dispoziţiilor legale, Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

Recursul în casaţie este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege, al cărei scop este, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 433 C. proc. pen., judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Conform art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Ministerul Public, în esenţă, a criticat ambele hotărâri, întrucât pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea 86/2006 este nelegală.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de Ministerul Public, este corespondentul fostului art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. anterior, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013. Drept urmare, jurisprudenţa referitoare la acest caz de casare poate fi valorificată pentru a stabili incidenţa cazului de recurs în casaţie prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. Din această perspectivă, se constată că pot fi încadrate în dispoziţiile legale menţionate, erorile care se produc în legătură cu aplicarea pedepsei de către instanţa de fond prin stabilirea unei pedepse neprevăzută de lege sau prin depăşirea limitelor legale.

În cauză, inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 şi de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Prin Sentinţa penală nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. x/273/2012, inculpatul a fost condamnat la în baza art. 274 rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, la o pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 25 C. pen. anterior, acelaşi inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare, iar în urma contopirii pedepselor aplicate s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare, care a fost suspendată condiţionat.

Prin decizia instanţei de control judiciar, au fost menţinute pedepsele aplicate inculpatului, atât în ceea ce priveşte cuantumul, cât şi modalitatea de executare.

Înalta Curte, constată că dispoziţiile art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României sancţionează cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârşite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună.

Conform art. 270 din acelaşi act normativ, "introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

(3) Sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia".

Se observă că pentru infracţiunea prevăzută de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, inculpatului A. i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare.

Prin urmare, Înalta Curte constată că, instanţa de fond a stabilit o pedeapsă nelegală, în condiţiile în care aceasta putea fi coborâtă sub minimul special, conform art. 76 C. pen. anterior, doar în ipoteza reţinerii circumstanţelor atenuante. Instanţa de apel a perpetuat nelegalitatea, menţinând pedeapsa de 2 ani închisoare pentru infracţiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006, deşi în considerentele deciziei a argumentat de ce nu se pot reţine circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului A.

Potrivit dispoziţiilor art. 79 C. pen. anterior, în situaţia în care se identifică împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante, instanţa este obligată să le indice, să motiveze reţinerea lor prin referire la probe şi încadrarea fiecăreia în prevederile art. 74 alin. (1) lit. a), b) sau c) ori ale art. 74 alin. (2) C. pen.

Întrucât instanţa de recurs nu poate proceda la o reindividualizare a pedepsei, faţă de scopul căii de atac a recursului în casaţie, respectiv judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dar şi faţă de împrejurarea că instanţa de fond, în urma stabilirii situaţiei de fapt şi a vinovăţiei inculpatului s-a orientat către o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege, va stabili pentru infracţiunea prev. de art. 274 rap. la art. 270 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 86/2006 o pedeapsă egală cu minimul special de 5 ani.

În urma contopirii pedepselor, conform art. 33, 34 C. pen. anterior, inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. din 1969.

În ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, se reţine că dispoziţiile C. pen. anterior, lege penală mai favorabilă, nu permit suspendarea condiţionată a executării pedepsei în situaţia în care pedeapsa aplicată în caz de concurs de infracţiuni este de 5 ani închisoare (art. 81 alin. (2) C. pen. din 1969).

Ca atare, instanţa va modifica modalitatea de executare a pedepsei şi va dispune executarea pedepsei de 5 ani închisoare în regim de detenţie.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casaţie formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. x/273/2012 şi a Deciziei penale nr. 627/A din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul A.

Va casa în parte sentinţa şi decizia atacate numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi, în înlăturarea greşitei aplicări a legii, va descontopi pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de:

• 2 ani închisoare pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006,

• 1 an închisoare pentru art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001, cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi art. 25 C. pen. din 1969 şi va înlătura greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată inculpatului A. pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 şi stabileşte pedeapsă legală 5 ani închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., va contopi pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea şi anume 5 ani închisoare cu executare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului A., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Va înlătura dispoziţiile art. 81, 82, 83 C. pen.

Va menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casaţie declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva Sentinţei penale nr. 102 din 18 septembrie 2014 pronunţată de Judecătoria Oraviţa în Dosarul nr. x/273/2012 şi a Deciziei penale nr. 627/A din 11 iunie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, privind pe inculpatul A.

Casează în parte sentinţa şi decizia atacate numai în ceea ce-l priveşte pe inculpatul A. şi în înlăturarea greşitei aplicări a legii dispune:

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente de:

• 2 ani închisoare pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006,

• 1 an închisoare pentru art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001 cu aplicarea art. 5 din Noul C. pen. şi art. 25 C. pen. din 1969

Înlătură greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicată inculpatului A. pentru art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al României, rap. la art. 270 alin. (1), (3) din Legea nr. 86/2006 şi stabileşte pedeapsă legală 5 ani închisoare.

În baza art. 33, 34 C. pen. din 1969, urmare a aplicării dispoziţiilor art. 5 din Noul C. pen., contopeşte pedepsele aplicate inculpatului A. în pedeapsa cea mai grea şi anume 5 ani închisoare cu executare.

În baza art. 71 C. pen. din 1969, interzice inculpatului A., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. din 1969 pe durata executării pedepsei principale.

Înlătură dispoziţiile art. 81, 82, 83 C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului în casaţie formulat de parchet rămân în sarcina statului.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 65 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 noiembrie 2015.

Procesat de GGC - CL