Revision appeal rejected as inadmissible; final conviction stands.

Asupra cauzei penale de faţă,

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 1144 din 6 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2014, în baza art. 459 alin. (3) pct. 5 C. proc. pen. a fost respinsă cererea formulată în baza dispoziţiilor art. 453 lit. a) C. proc. pen. de către condamnatul A. ca inadmisibilă.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat revizuentul condamnat la 150 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constatat că prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 10 iulie 2014, sub nr. x/63/2014, condamnatul A., deţinut în Penitenciarul Craiova a solicitat, prin apărător ales, revizuirea Sentinţei penale nr. 486 din data de 19 noiembrie 2009 a Tribunalului Dolj, definitivă prin Decizia penală nr. 2707 din 13 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În motivarea cererii, condamnatul a invocat dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., respectiv s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate.

Revizuentul a mai indicat că în hotărâre s-a dispus confiscarea unui număr de 9 procuri, iar decizia instanţei de apel a fost nu numai netemeinică, dar şi nelegală, iar în recurs s-a înlăturat o dublă nelegalitate, respectiv pedeapsa aplicată cu depăşirea limitelor legale şi deducerea perioadei de detenţie omisă de instanţa de apel.

S-a mai susţinut că, hotărârea a cărei revizuire o cere este greşită şi din alte puncte de vedere, respectiv reţinerea unei stări de fapt, a unor fapte şi împrejurări nereale, cum ar fi împrejurarea că, deşi s-a reţinut existenţa unui grup infracţional, nu s-au arătat care sunt faptele şi legăturile sale cu ceilalţi infractori.

Totodată, nu s-a menţionat în ce a constat complicitatea sa la infracţiunea de acces la un sistem informatic, în condiţiile în care procura bulgară pe care el i-a dat-o celuilalt inculpat era legală şi nu i-a înmânat-o în scopul plastifierii.

La cerere au fost ataşate, în copie, Decizia penală nr. 2707 din 13 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Decizia penală nr. 186 din 23 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Sentinţa penală nr. 486 din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj.

În vederea unei juste soluţionări a cauzei şi în conformitate cu dispoziţiile art. 459 alin. (1) C. proc. pen., a fost ataşat Dosarul de fond nr. x/63/2009 al Tribunalului Dolj, iar la solicitarea apărătorului ales al condamnatului, instanţa a acordat un nou termen de judecată, pentru a se depune şi alte înscrisuri în susţinerea cererii.

Analizând cererea de revizuire, în raport de actele şi lucrările cauzei, s-au constatat următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 486 din data de 19 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosarul nr. x/63/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 2707 din data de 13 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, revizuentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru art. 323 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 26 rap. la art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) a fost condamnat la 1 an închisoare.

În baza art. 26 rap. la art. 288 alin. (1) comb. cu alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 33, art. 34 C. pen. s-a dispus contopirea celor trei pedepse în pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.

S-a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 565 din 21 decembrie 2006 a Tribunalului Gorj şi executarea în întregime a acesteia alături de pedeapsă rezultantă aplicată anterior, în total inculpatul executând pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei.

S-a dedus perioada executată de la 4 august 2006 la 15 septembrie 2006 şi durata reţinerii de 24 ore din data de 10 decembrie 2008.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire formulată de către condamnatul A., în raport de motivele invocate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 455 - 459 C. proc. pen., prima instanţă a constatat următoarele:

Deşi cererea formulată îndeplineşte condiţiile formale prevăzute de art. 456 C. proc. pen., faptele şi mijloacele de probă nominalizate în deschiderea procedurii nu conduc automat la deschiderea procedurii care să permită o reanalizare a fondului cauzei.

În primul rând, petentul-revizuent a făcut o referire generică la mijloacele de probă fără a fi nominalizate care au determinat pronunţarea unei soluţii de condamnare, fără a preciza fapte, împrejurări ale stării de fapt menite să califice proba ca mincinoasă.

În calea extraordinară de atac formulată, petentul-revizuent a solicitat şi reaudierea unor persoane care au fost audiate cu ocazia judecării fondului, invocând aspecte de netemeinicie legate de modul de apreciere a probelor de către instanţele care au soluţionat cauza. De asemenea, se constată că aceste aspecte nu pot fi calificate fapte, împrejurări ale stării de fapt ce nu au fost cunoscute la soluţionarea cauzei.

Criticile aduse hotărârii şi care vizează aspecte de nelegalitate în soluţionarea cauzei de către instanţe au fost de fapt înlăturate prin exercitarea ultimei căi de atac, aspect care menţionat chiar de către revizuent şi nici nu pot fi supuse unor analize în condiţiile prevederilor art. 453 lit. a) C. proc. pen. atâta vreme cât nu privesc o interpretare eronată a situaţiei de fapt.

De asemenea, negarea faptei în susţinerea unei căi extraordinare de atac nu conduce în mod evident la o admisibilitate în principiu a cererii, în condiţiile în care aceasta nu este susţinută de fapte, împrejurări menite s-o confirme.

Faţă de cele precizate, s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor prev. de alin. (3) al art. 459 C. proc. pen. care favorizează, în situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile, admisibilitatea în principiu a cererii, motiv pentru care a fost respinsă cererea, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul A.

În motivarea apelului, condamnatul a solicitat desfiinţarea hotărârii şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond deoarece există unul din cazurile de nulitate prevăzute de lege, iar în subsidiar pronunţarea unei hotărâri noi în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

A mai solicitat să se stabilească şi cadrul procesual al cauzei respectiv apel după legea nouă, când hotărârea este definitivă sau apel după legea veche când hotărârea nu era definitivă şi era supusă recursului.

Prin Decizia penală nr. 147 din 5 februarie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelul formulat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 1144 din 6 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în Dosarul nr. x/63/2014, ca nefondat însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond, respectiv faptul că acest caz de revizuire presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei şi nu mijloace de probă noi ce privesc fapte sau împrejurări cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei astfel că revizuirea nu poate constitui o posibilitate de prelungire a probatoriului sau o reinterpretare a probatoriului administrat.

În privinţa căilor de atac ce pot fi formulate în prezenta cauză, prevederile referitoare la calea de atac în materie de revizuire se raportează la dispoziţiile în vigoare privind căile de atac, astfel că sentinţele pronunţate în revizuire după data de 1 februarie 2014 pot fi atacate doar cu apel.

Împotriva sus-menţionatei decizii a formulat apel revizuentul A. reiterând, în motivele scrise depuse la dosarul cauzei, aspectele iniţial invocate în faţa instanţei de fond şi ulterior în calea de atac a apelului, respectiv fapte şi împrejurări noi necunoscute de instanţele de judecată la soluţionarea cauzei şi care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunţate, invocând în acest sens prezentarea unui înscris, a unui indiciu în sensul că actul respectiv procura bulgară nu este fals şi a fost emis de un Birou notarial din Vidin şi că deşi acel act nu infirmă falsul este un indiciu pentru a se dispune expertiză. Chiar dacă procura a fost emisă legal şi este înregistrată nu ar fi imposibil să fi fost falsificată material şi aceasta este o împrejurare nouă ce nu a fost cunoscută, verificată şi discutată în dosarul de fond şi pe care instanţa de revizuire avea obligaţia să o examineze.

A mai susţinut că există fapte şi împrejurări noi referitoare la existenţa în baza de date informatice a altui inculpat, a unor date personale ale salariaţilor firmei revizuentului, dar şi a datelor din procura bulgărească precum şi a discuţiilor telefonice dintre revizuent şi un alt inculpat, ce constituie fapte noi şi împrejurări care nu au fost verificate.

A mai arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că puteau fi ascultate mai multe persoane în calitate de martori care au cunoscut că procura nu este falsă iar din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că s-a susţinut în speţă că la cererea sau cu ajutorul revizuentului s-ar fi falsificat înscrisul sau că ar fi existat un astfel de act fals.

Apelul declarat de revizuentul A. este inadmisibil pentru motivele ce se vor arăta în continuare.

Analizând actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că revizuirea este un mijloc procesual prin folosirea căruia pot fi înlăturate erorile judiciare cu privire la faptele reţinute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, erori determinate de necunoaşterea de către instanţele care au soluţionat cauza a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu adevărul, împrejurări care să conducă la o hotărâre contrară primei hotărâri, de achitare sau încetare a procesului penal.

Revizuirea este mijlocul procedural prin care sunt atacate hotărâri judecătoreşti definitive ce conţin erori de fapt, hotărâri care rezolvă fondul cauzei, adică cele prin care instanţa se pronunţă asupra raportului juridic de drept substanţial şi asupra raportului juridic procesual penal principal.

Având în vedere că prin revizuire se poate aduce atingere autorităţii de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti definitive, legiuitorul a prevăzut în mod expres cazurile în care această cale de atac este admisibilă, reglementându-le prin art. 453 C. proc. pen.

Potrivit dispoziţiilor art. 459 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., anterior analizării pe fond a cererii de revizuire, instanţa examinează admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire.

Însă, prealabil analizării admisibilităţii în principiu a cererii, Înalta Curte, după cum anterior s-a consemnat în partea introductivă a prezentei hotărâri, a pus în discuţie şi a dispus respingerea cererii de recalificare a căii de atac drept recurs formulată de revizuent, având în vedere faptul că, căile de atac sunt strict prevăzute de C. proc. pen., iar situaţia la care s-a făcut referire este specială fiind un caz de revizuire care are aplicabilitate doar în ipoteza în care hotărârea instanţei de recurs este desfiinţată ca urmare a unei hotărâri CEDO.

Or, din analiza actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că decizia atacată a fost pronunţată la data de 5 februarie 2015, dată la care, din 1 februarie 2014, era în vigoare Noul C. pen.

În această situaţie, prin introducerea prezentei căi de atac la data de 28 mai 2015, aceasta se va soluţiona potrivit dispoziţiilor reglementărilor procesual penale în vigoare, astfel cum acestea sunt prevăzute şi reglementate de C. proc. pen., precizări în raport de care, Înalta Curte califică şi încadrează calea de atac de atac promovată ca fiind apel.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că problema vizând calificarea căii de atac a fost tranşată şi în faţa instanţei de apel, care a stabilit că în privinţa căilor de atac ce pot fi formulate în prezenta cauză, prevederile referitoare la calea de atac în materie de revizuire se raportează la dispoziţiile în vigoare privind căile de atac, astfel că sentinţele pronunţate în revizuire după data de 1 februarie 2014 pot fi atacate doar cu apel.

În această ordine de idei, conform art. 16 (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, "Hotărârile judecătoreşti pot fi desfiinţate sau modificate numai în căile de atac prevăzute de lege şi exercitate conform dispoziţiilor legale."

Înalta Curte reţine că inadmisibilitatea reprezintă o sancţiune procedurală care intervine atunci când părţile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi în situaţia când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală, ori chiar printr-un act neprocesual.

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac ordinare care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speţă, revizuentul A. a formulat apel împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, ca instanţă de apel, prin care s-a soluţionat apelul declarat de condamnat împotriva unei sentinţe penale a Tribunalului Dolj, secţia penală, hotărâre care însă este definitivă, după cum era menţionat şi în dispozitivul acesteia.

Dacă s-ar recunoaşte promovarea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de lege, s-ar ajunge la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac consfinţit prin art. 129 din Constituţie, ceea ce este inadmisibil.

Pe cale de consecinţă, cum căile de atac sunt cele prevăzute de lege, astfel că în prezent nu există decât calea de atac a apelului, iar hotărârea atacată fiind pronunţată în apel şi fiind definitivă, apelantul revizuent a formulat apel împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac ce nu este prevăzută de lege.

Pentru aceste considerente, cum nu pot fi atacate cu apel hotărârile definitive, în temeiul art. 421 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil apelul formulat de revizuentul A.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., apelantul revizuent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil apelul formulat de revizuentul A. împotriva Deciziei penale nr. 147 din 5 februarie 2015 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul revizuent la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2015.

Procesat de GGC - CL