Notary's appeal wins retrial: fraud charges dropped on reconciliation, group-acquittal upheld, forgeries and contracts annulled with compensation.

Asupra apelurilor de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 22 decembrie 2011 emis în Dosarul nr. x/P/2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A. (actualmente B.) pentru comiterea în concurs real a trei infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, patru infracţiuni de înşelăciune în forma complicităţii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi patru infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- C. (fostă D.) pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, înşelăciune în forma complicităţii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- E. pentru comiterea în real a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- F. pentru comiterea în real a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- G. pentru comiterea în concurs real a două infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, 3 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi trei infracţiuni de complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- H. pentru comiterea în concurs real a două infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi două infracţiuni de complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- I. pentru comiterea în real a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- J. pentru comiterea în real a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Prin actul de sesizare al instanţei s-a reţinut în fapt în sarcina inculpaţilor următoarele:

1. Inculpatul G. le-a indus în eroare pe părţile vătămate, K. şi L. la data de 12 martie 2009 lăsându-le să creadă că se vor prezenta la notar pentru semnarea unui contract de împrumut pentru suma de 10.000 RON garantat cu imobilul lor situat în Mun. Sf. Gheorghe, jud. Covasna, iar odată ajunse la notar, urmare a înţelegerii intervenite între G. şi inculpata A. (notar public în Mun. Sf. Gheorghe) a fost redactat un contract de vânzare cumpărare pentru imobilul menţionat pe care părţile vătămate l-au semnat fără a realiza natura actului semnat, pierzându-şi astfel apartamentul pentru suma de 1.500 de euro şi 2000 RON.

2. La data de 25 mai 2009 notarul public A. a autentificat fără ca persoana vătămată M. să fie de faţă o procură prin care acesta mandata o altă persoană N. să ridice în numele său de la Primăria Mun. Sf. Gheorghe un certificat fiscal. Apoi la data de 2 iunie 2009 inculpata A. (în înţelegere cu G., H., F. şi E. a dispus redactarea unui contract de vânzare cumpărare pe care l-a autentificat sub nr. C2 din 2 iunie 2009 - fără ca persoana vătămată M. să fie prezent în faţa notarului - şi prin care partea vătămată M. îi vindea inculpatului E. imobilul situat în Mun. Sf. Gheorghe str. KK. contra sumei de 15.000 RON. În această modalitate persoana vătămată a fost deposedată, fără ca măcar să ştie de unica locuinţă a cărui proprietar deplin era.

3. La data de 9 iunie 2009 inculpatul G. a indus-o în eroare pe partea vătămată O. lăsând-o să creadă că se va prezenta la notar pentru semnarea unui contract de împrumut pentru suma de 7.000 RON garantat cu imobilul ei, garsonieră situat în Mun. Sf. Gheorghe str. P., iar odată ajunsă la notar, urmare a înţelegerii intervenite între G. şi inculpata A. (notar public în Mun. Sf. Gheorghe) a fost redactat un contract de vânzare cumpărare pentru imobilul menţionat pe care partea vătămată l-a semnat fără a realiza natura actului semnat, pierzându-şi astfel locuinţa pentru suma de 7.000 RON.

4. La data de 12 august 2009 inculpaţii H., J. şi I. au indus-o în eroare pe partea vătămată P. lăsând-o să creadă că se va prezenta la notar pentru semnarea unui contract de împrumut garantat cu imobilul asupra căruia deţinea o cotă de proprietate de 6/8 situat în Mun. Sf. Gheorghe str. B. jud. Covasna iar odată ajunsă la Biroul Notarului Public A., urmare a înţelegerii intervenite între H. şi inculpata C. (fostă D.) secretar la acel birou notarial, a fost redactat un contract de vânzare cumpărare pentru imobilul menţionat prin care persoana vătămată P. îi vindea inculpatei J. (mătuşa inculpatului H.) cota parte din imobilul menţionat - singura locuinţă pe care o avea - act pe care persoana vătămată l-a semnat în faţa inculpatei C. fără a realiza natura actului semnat; actul de vânzare cumpărare a fost ulterior autentificat de notarul public A. la data de 17 august 2009, în lipsa părţilor, antedatând încheierea de autentificare nr. aa/2009; în această modalitate partea vătămată a pierdut singura locuinţă pe care o deţinea fără a primi nici măcar suma stipulată în contract, aceea de 50.000 RON.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. 1137/64/2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2012 a fost disjunsă judecarea laturii penale a cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F. care s-a prevalat la acel moment de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. vechi solicitând judecarea sa în procedură simplificată; prin sentinţa penală nr. 68/F din 18 mai 2012 pronunţată în dosarul penal nr. x/64/2011 al Curţii de Apel Braşov, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4103 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie inculpatul F. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare în regim privativ de libertate, fiind găsit vinovat pentru toate cele 3 capete de acuzare.

Urmare a disjungerii s-a format Dosarul nr. x/64/2012 al Curţii de Apel Braşov având ca obiect judecarea celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru infracţiunile menţionate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 iunie 2012 pronunţată în acest dosar a fost disjunsă din nou judecarea laturii penale a cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E. care, la fel ca şi inculpatul F., s-a prevalat la acel moment (13 iunie 2012) de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. vechi solicitând judecarea sa în procedură simplificată; prin sentinţa penală nr. 86 din 20 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/64/2012, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4142 din 13 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie inculpatul E. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim privativ de libertate, fiind găsit vinovat la toate capetele de acuzare.

În urma celei de-a doua disjungeri a cauzei a fost format dosarul penal nr. z/64/2012 al Curţii de Apel Braşov al cărui obiect îl formează judecarea laturii penale în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B. (fostă A.), C. (fostă D.), G., H., J. şi I., care nu s-au prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. vechi, pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul din 22 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a întregii laturi civile a procesului penal.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele probe:

Au fost audiate persoanele vătămate K. şi L., M., P., O.;

Au fost audiaţi inculpaţii A., C., G., H., J., E., F.

Au fost audiaţi martorii R., S., Ş., T., Ţ., U., V., N., W., X.. Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN. şi OO., PP., RR., SS., V.;

Au fost ataşate la dosar înscrisuri atât originale cât şi copii xerox, respectiv: volum 2 dosar urmărire penală înscrisuri privind contractul încheiat de persoana vătămată la BNP A., notificarea persoanei vătămate către Biroul Executorului Judecătoresc ŞŞ., înscrisuri comunicate de O.C.P.I. privind situaţia imobilului părţii vătămate, înscrisuri comunicate de către Primăria Sfântu Gheorghe privind certificatele fiscale, încheiere de autentificare din 25 mai 2009, încheiere de legalizare de semnături din 09 iunie 2009 şi înscrisurile aferente, încheiere de autentificare din 26 martie 2009, încheiere de autentificare din 06 iulie 2009, încheierea din 03 iunie 2009 şi înscrisurile aferente; volumul 3 dosar urmărire penală înscrisuri privind extrasul pentru uz oficial, înscrisuri comunicate de Primăria Sfântu Gheorghe privind imobilul părţii vătămate, înscrisuri comunicate de O.C.P.I.

Sfântu Gheorghe privind imobilul părţii vătămate, înscrisurile aparţinând lui Ş. depuse de inculpatul G. la BNP A.; încheierea din 02 iunie 2009, identificată la locuinţa inculpatului E.; înscrisuri privind partea vătămată M. identificate pe hardul calculatorului BNP A., înscrisuri privind angajatele BNP A., contract de muncă, fişa postului; nota de control întocmită de către Corpul de Control al Consiliului Uniunii Notarilor Publici, adresa Camerei Notarilor Publici privind avertizarea notarilor, înscrisuri privind expertizele criminalistice, procese verbale de confruntare, proces verbal de dispunere expertiză grafică, fişa de intervenţie întocmită de organele de poliţie, înscrisuri privind datoriile inculpatului G. la Asociaţia de Locatari; procură specială, bilet de internare a părţii vătămate M., condică de prezenţă a BNP A., tabel privind înscrisurile întocmite de către inculpaţii E., G., şi H. la BNP A.; proces verbal de constatare acte premergătoare; volumul V dosar urmărire penală proces verbal de prezentare pentru recunoaştere, înscrisuri ridicate din dosarul notarial A 1 nr. 10, respectiv cererea din 12 august 2009, extras CF, certificat atestare fiscală, contract autentificat nr. aa, cerere înscriere, chitanţele de plată aferente, înscrisuri comunicate la data de 12 august 2009 de inculpata D. la O.C.P.I., înscrisuri comunicate de Primăria Sfântu Gheorghe pe numele P., situaţia contului inculpata A., înscrisul depus de P. de achitare a datoriei de 1000 RON., cupoane pensie depuse de parte vătămată P. şi înscrisuri privind creanţa datorată Băncii TT., înscrisuri privind datoriile inculpatului J. la Asociaţia de Proprietari, notificare de evacuare expediată de J. prin executor părţii vătămate, înscrisuri depuse de inculpatul J. privind veniturile socrilor săi, lista înscrisurilor întocmite de către inculpata A.

în perioada în care se afla în concediu, înscrisuri privind concediile angajaţilor BNP A., înscrisuri privindu-i pe inculpaţii D., E. şi G. încheiat la BNP A.; înscrisuri privind călătoriile cu avionul efectuate de inculpata A. în data de 06 august 2010 şi respectiv 12 august 2010, declaraţia fiscală depusă de inculpata J., înscrisuri comunicate de Uniunea Naţională a Notarilor Publici şi BNP A., înscrisuri depuse de P. privind dovada proprietăţii asupra imobilului său, înscrisuri identificate pe calculatorul BNP A., redactate de către D., înscrisuri medicale privind efectele consumului băuturi alcoolice în cazul ingerării concomitente cu medicamente, scrisoare de ameninţare trimisă de un an inculpatei A, adresa Băncii ŢŢ. din 16 martie 2010; proces verbal de acte premergătoare; volumul VIII dosar urmărire penală înscrisuri comunicate de Primăria Mun.

Sfântu Gheorghe, înscrisuri ridicate în original din interiorul BNP A., înscrisuri identificate la percheziţia informatică, proces verbal întocmit urmare a desigilării plicurilor ridicate la percheziţia efectuată la locuinţa inculpatului G., ocazie cu care au fost identificate două exemplare de pe antecontractul autentificat prin încheierea nr. 441 din 09 iunie 2009; adeverinţă din 22 iunie 2009, potrivit căreia O. nu are datorii la asociaţia de locatari, chitanţele emise pe numele inculpatului G., reprezentând taxa de urgenţă pentru eliberarea certificatului fiscal, procura de ridicare a înscrisurilor în copie şi original, antecontract de vânzare - cumpărare în original, 2 exemplare, ridicate la percheziţie.

În cauză au fost efectuate expertize criminalistice de către Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Covasna - Serviciul Criminalistic şi de către Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice.

În temeiul încheierii nr. 1 din 11 februarie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Braşov au fost efectuate percheziţii domiciliare la locuinţa inculpaţilor A. (autorizaţia nr. x din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov), E. (autorizaţia nr. y din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov) G. (autorizaţie nr. z din 12 februarie 2010), precum şi la biroul notarial A. (autorizaţia nr. w din 11 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov) conform proceselor verbale existente în vol.IX dosar urmărire penală.

Au fost percheziţionate mediile de stocare identificate în biroul notarului public A. şi la locuinţa inculpatului E. cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate, percheziţie informatică autorizată prin încheierea nr. 2 din 22 februarie 2010 a Curţii de Apel Braşov pronunţată în dosarul penal nr. x/64/2010 şi efectuate conform proceselor verbale existente la dosar urmărire penală.

Au fost interceptate în baza încheierilor nr. 1 din 10 iunie 2009, 2 din 9 iulie 2009, 3 din 9 iulie 2009, 4 din 4 august 2009 ale Judecătoriei Sf. Gheorghe precum şi a încheierilor din 1 septembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. x/64/2009, nr. 14 din 2 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. y/64/2009, nr. 16 din 29 octombrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. z/64/2009, încheierea din 24 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. w/64/2009, nr. 1 din 11 februarie 2010, 2 din 10 martie 2010, 3 din 9 aprilie 2010 emise de Curtea de Apel Braşov convorbirile telefonice ale inculpaţilor, în perioada 10 iunie 2009 - 12 mai 2010). Au fost efectuate confruntări între inculpaţi şi între aceştia şi persoanele vătămate conform proceselor verbale existente la vol.III d.u.p.; vol.II d.u.p.; vol.V d.u.p.

În instanţa de fond au fost audiaţi inculpaţii A., C., G., H., F., E., iar inculpata J. s-a prevalat în faţa instanţei de dispoziţiile art. 70 alin. (2) C. proc. pen. vechi refuzând să dea declaraţii.

Au fost audiate de către instanţă părţile vătămate K., L., M., O., P. precum şi martorii V., X., W., S., U, Y., DD., AA., BB., CC., EE., FF., UU., II., HH., VV., GG., WW., NN., OO., RR., KK., XX.

S-a făcut aplicarea art. 381 alin. (7) din noul C. proc. pen. în ceea ce îi priveşte pe martorii Ş., Ţ., N., JJ., LL., PP., R. şi a dispoziţiilor art. 383 alin. (3) din noul C. proc. pen. privind pe martorii YY., ZZ., ca urmare a imposibilităţii audierii acestora, datorită faptului că şi-au schimbat locuinţele fără a anunţa autorităţile şi nu au putut fi identificate noile adrese la care aceştia locuiesc. S-a făcut aplicarea art. 381 alin. (7) din noul C. proc. pen. în ceea ce îl priveşte pe martorul J. ca urmare a decesului acestuia şi s-a dispus neaudierea conform art. 383 alin. (34) C. proc. pen. a martorului SS. la audierea căruia s-a renunţat (încheierile din 5 februarie 2014 şi respectiv 23 mai 2014).

A fost admisă proba cu înscrisuri solicitată de inculpaţi care au fost ataşate dosarului cauzei, şi de persoanele vătămate, au fost solicitate de instanţă din oficiu, comunicate şi ataşate la dosar extrase de carte funciară, relaţii de la Camera Notarilor Publici Braşov, precum şi memoriu tehnic explicativ cu privire la apartamentele situate în blocuri de locuinţă - localităţi urbane şi rurale din judeţele Braşov şi Covasna.

Analizând actele şi lucrările dosarului, coroborând atât materialul probator administrat în cursul urmăririi penale cât şi cel administrat în etapa cercetării judecătoreşti, Curtea de Apel a reţinut următoarea stare de fapt:

I. La începutul lunii martie 2009, având nevoie de bani pentru dezbaterea unei succesiuni, persoana vătămată K. l-a contactat prin intermediul inculpatului F. pe inculpatul G., care a fost de acord să-i împrumute 10.000 RON cu dobândă de 20% pe lună, în condiţiile încheierii unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară, ofertă acceptată de partea vătămată.

Iniţial, persoana vătămată a solicitat cu titlu de împrumut doar suma de 3.000 RON, dar inculpatul G. s-a opus, spunând că nu oferă sume mici şi i-a impus condiţia primirii sumei de 10.000 RON, cu instituirea garanţiei imobiliare; K., după ce s-a consultat cu soţia sa L., a acceptat.

Conform înţelegerii, inculpatul G. a contactat-o pe persoana vătămată şi i-a dat suma de 2.000 RON în avans, restul urmând să îi primească după încheierea contractului de împrumut, timp în care i-a spus să se ocupe de obţinerea actelor necesare încheierii contractului de împrumut, respectiv certificatul de neurmărire fiscală şi adeverinţă de la asociaţia de locatari.

Fără să cunoască circuitul acestor înscrisuri şi împrejurarea că astfel de acte erau necesare doar în situaţia încheierii unui act de vânzare cumpărare, persoana vătămată a solicitat şi obţinut la data de 10 martie 2014 de la Primăria Municipiului Sf. Gheorghe certificatul fiscal solicitat înregistrat, din 10 martie 2009 pe care i l-a dat inculpatului G. împreună cu actul de proprietate al imobilului adus garanţie; inculpatului G. îi revenea sarcina, conform înţelegerii, îndeplinirii formalităţilor notariale.

După obţinerea certificatului de atestare fiscală şi a actelor de proprietate ale imobilului persoanelor vătămate K. şi L. inculpatul G. s-a deplasat la BNP A. pe care o cunoştea, solicitând întocmirea unui contract de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Mun. Sf. Gheorghe, Aleea L. judeţul Covasna, astfel că la data de 11 martie 2009, BNP A. a cerut în numele persoanei vătămate K., prin mandatar OO., un extras de carte funciară; menţiunile de pe această cerere i-au aparţinut angajatei BNP A. - OO. - care a şi semnat-o, folosind însă o imitaţie a semnăturii persoanei vătămate) întocmind totodată şi chitanţa de plată aferentă, fără a avea reprezentarea că nu a reprezentat voinţa persoanei vătămate.

La data de 12 martie 2009, în jurul orelor 10:00, K. împreună cu inculpatul G. s-au prezentat la BNP A. din mun. Sf. Gheorghe, unde, în limba română, aşa cum a susţinut partea vătămată, i-a solicitat notarului să întocmească un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, lăsând copii după actele de identitate.

În aceeaşi zi, respectiv 12 martie 2009, în jurul orelor 13:00, ştiind că va semna un contract de împrumut, persoana vătămată K. împreună cu inculpatul G. s-au prezentat la notarul A., unde fără a i se da lămuriri asupra conţinutului contractului spre a se convinge că a înţeles sensul şi a acceptat efectele acestuia, aşa cum prevede art. 6 din Legea nr. 36/1995, inculpata A. a indicat persoanei vătămate unde să semneze pe cele 5 exemplare care se găseau suprapuse şi a pus degetul pe data de 12 iunie 2009, atrăgându-i atenţia ca până la acest termen trebuie să restituie împrumutul; în aceste condiţii, fără a citi actul, persoana vătămată a semnat contractul de vânzare-cumpărare al locuinţei sale în favoarea inculpatului G., având reprezentarea că a semnat un contract de împrumut cu garanţie imobiliară.

După semnarea contractului, inculpatul G. i-a dat persoanei vătămate K. suma de 1.500 euro cu titlu de împrumut, spunându-i că „diferenţa până la 10.000 RON, reprezintă o sumă ce trebuia achitată notarului", respectiv taxe aferente contractului şi pentru a nu-i trezi suspiciuni părţii vătămate, aceste sume au fost achitate de către inculpatul G.

În aceeaşi zi, în jurul orelor 15:00, după terminarea programului de lucru, L., soţia lui K., s-a prezentat la BNP A. şi a semnat acelaşi contract, având reprezentarea că este un contract de împrumut cu garanţie imobiliară.

Nici cu această ocazie inculpata A. nu i-a dat lămuriri persoanei vătămate asupra naturii actului semnat însă i-a atras atenţia că trebuie să restituie împrumutul până la data de 12 iunie 2009 şi i-a dat un exemplar al contractului pe care persoana vătămată, fără a-l citi, l-a pus într-o mapă, întrucât era convinsă că a semnat un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, pe care de altfel a văzut şi semnătura soţului său.

Contractul a fost autentificat sub nr. C1 din 12 martie 2009 de către notarul public A. şi conform acestui act persoanele vătămate K. şi L. şi-au înstrăinat, contra sumei de 16000 RON locuinţa situată în Mun. Sf. Gheorghe, Aleea L. judeţul Covasna în favoarea inculpatului G. Potrivit contractului, termenul de 12 iunie 2009, era prevăzut ca termen de "predare a folosinţei apartamentului".

La data de 13 martie 2009 BNP A. a solicitat intabularea în cartea funciară nr. xx dreptului de proprietate dobândit de inculpatul G. prin contractul autentificat sub nr. C1 din 12 martie 2009 la BNP A.

Adeverinţa de la Asociaţia de Proprietari AAA. necesară şi obligatorie conform art. 20 din Legea nr. 230/2007 la încheierea unui contract de vânzare cumpărare a fost emisă abia la data de 17 martie 2009, deci nu exista la data de 12 martie 2009 - momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare - şi nici nu a fost inserată o clauză de preluare a eventualelor datorii către asociaţia de proprietari de către cumpărător.

Anterior expirării termenului de restituire a împrumutului, persoana vătămată l-a contactat pe inculpatul G. pentru restituirea împrumutului şi s-au întâlnit la barul BBB. situat lângă BNP A., ocazie cu care inculpatul a spus părţii vătămate, care insista să-i predea banii în faţa notarului, că este închis biroul notarial (fiind sâmbăta Rusaliilor), iar la insistenţele persoanei vătămate s-a enervat spunându-i că o să-l dea afară din casă.

Speriaţi de discuţia cu inculpatul G., la data de 09 iunie 2009, persoanele vătămate au anunţat organele de poliţie; potrivit fişei de intervenţie a Serviciului 112, din data de 09 iunie 2009, orele 11:28, părţile vătămate au anunţat organele de poliţie cu privire la faptul că au luat împrumut o sumă de bani de la un cetăţean punând gaj locuinţa, iar acesta refuză să primească banii vrând să le ia locuinţa.

În acest context, persoanele vătămate au citit pentru prima dată contractul, îndrumate de organele de poliţie şi speriate de situaţia în care se aflau s-au deplasat la BNP A. şi au întrebat-o de ce le-a întocmit un act de vânzare cumpărare, întrucât au solicitat doar un împrumut, moment în care inculpata A. i-a spus lui K. că nu-l cunoaşte şi nu-şi aduce aminte să fi fost în biroul ei, dar a recunoscut-o pe soţia sa şi le-a cerut să se înţeleagă cu G.

După acest moment, G. a refuzat să se întâlnească cu partea vătămată, până la data de 12 iunie 2009, când i-a solicitat suma de 650.000 RON ca „preţ pentru răscumpărarea locuinţei". întrucât persoanele vătămate nu aveau de unde să dea aceşti bani, inculpatul s-a dedat la atitudini şicanatoare şi ameninţări pentru a determina persoanele vătămate să părăsească locuinţa; la data de 12 iunie 2009, părţile vătămate au apelat la Serviciul de Urgenţă 112, întrucât aşa cum au declarat, rromii s-au prezentat la uşa locuinţei lor pentru a-i evacua; potrivit fişei de intervenţie înaintată de către organele de poliţie la data de 12 iunie 2009, orele 19:23, părţile vătămate au solicitat ajutorul organele de poliţie de teama de a nu fi atacaţi de o persoană care bate la uşa lor în mod repetat. Timp de aproximativ două săptămâni, după aceea, însoţit de mai mulţi rromi, inculpatul G. s-a deplasat la locuinţa părţilor vătămate, unde i-au ameninţat cu evacuarea forţată; au urmărit-o pe persoana vătămată L. pe drumul spre serviciu pentru a-i crea un sentiment de temere; deşi au anunţat organele de poliţie, după plecarea acestora, rromii reveneau cu aceleaşi ameninţări.

La data de 16 iunie 2009, prin executor judecătoresc, persoanele vătămate K. şi L. i-au somat pe G. şi soţia acestuia CCC. să se prezinte la sediul BEJ G. pentru «a prelua suma de 16.000 RON» cu care au fost împrumutaţi cu termen de restituire 12 iunie 2009, motivat de faptul că în data de «8-9 iunie» au refuzat primirea banilor cu pretextul că au cumpărat apartamentul.

În final, temându-se pentru siguranţa lor şi a copilului lor, persoanele vătămate s-au mutat, iar inculpatul a preluat şi în fapt locuinţa pe care a revândut-o în mai puţin de o lună de la data intrării în stăpânirea de fapt prin intermediul aceluiaşi birou notarial; la data de 7 iulie 2009, prin intermediul BNP A. a fost încheiat antecontractul de vânzare cumpărare autentificat, din 7 iulie 2009 prin care soţii G. şi E. se obligau să transmită prin vânzare, întregul drept de proprietate asupra apartamentului nr. 9, situat în Sf. Gheorghe, Aleea L., „preţul convenit pentru înstrăinare fiind de 86.000 RON" cumpărătorului DDD., iar la data de 24 iulie 2009 a fost autentificat sub nr. A1 din 24 iulie 2009 la biroul aceluiaşi notar public contractul de vânzare cumpărare prin care soţii G. şi E. au transmis prin vânzare, întregul drept de proprietate asupra apartamentului nr. 9, situat în Sf. Gheorghe, Aleea L., cumpărătorului DDD., preţul vânzării fiind de 86.000 RON.

Înainte chiar de a intra în stăpânirea de fapt a apartamentului, inculpatul G. a garantat cu acest imobil două împrumuturi luate de la inculpatul E. (contract autentificat, din 26 martie 2009 la BNP A. şi respectiv contract autentificat, din 25 mai 2009. Inculpatul E. a fost cel care o cunoştea mai bine pe inculpata A. şi prin intermediul căruia a ajuns inculpatul G. să o cunoască şi să realizeze apoi un număr mare de acte notariale la BNP A.

De altfel chiar şi banii pe care inculpatul G. i-a acordat persoanelor vătămate K. şi L. la data de 12 martie 2009 cu titlu de împrumut, au fost luaţi de el cu împrumut în cursul dimineţii aceleiaşi zile de la inculpatul E., actul notarial care atestă acest contract de împrumut fiind autentificat la data de 12 martie 2009 sub nr. CC (deci anterior contractului încheiat de G. şi K. şi L. care poartă nr. C1 din 12 martie 2009), astfel cum rezultă din înscrisul de la dosar urmărire penală).

Starea de fapt reţinută de către instanţă şi expusă anterior a fost dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în etapa cercetării judecătoreşti.

În drept: faptele inculpatei B. (fostă A.), care în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul G. şi cu scopul obţinerii unui avantaj pentru sine şi pentru acesta din urmă, a întocmit un contract de vânzare cumpărare în locul unuia de împrumut pe care i-l solicitase persoana vătămată K., nu a dat explicaţii şi lămuriri persoanelor vătămate K. şi L. asupra naturii contractului pe care urmau să-l semneze şi a efectelor acestuia ci dimpotrivă le-a lăsat să creadă ce este vorba despre un contract de împrumut punându-le să semneze un contract de vânzare cumpărare împrejurare care a creat persoanelor vătămate o importantă pagubă, întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (3) C. pen.).

Fapta aceleiaşi inculpate de a dispune întocmirea unui contract de vânzare cumpărare în locul unuia de împrumut pe care i-l solicitase persoana vătămată K. şi de a insera în cuprinsul acestuia menţiuni neconforme cu realitate (împrejurarea că persoanele vătămate în calitate de vânzători vând apartamentul, că acestea au declarat că au achitat la zi cheltuielile de întreţinere conform adeverinţei de la Asociaţia de proprietari Sf. Gheorghe, că s-a convenit predarea folosinţei locuinţei la data de 12 iunie 2009, că preţul vânzării stabilit de comun acord, ferm şi irevocabil este de 16000 RON, preţ care s-a achitat integral în numerar anterior perfectării contractului etc), precum şi consemnarea în încheierea de autentificare a contractului nr. C1 din 12 martie 2009 că în faţa sa, părţile contractante după citirea actului au consimţit la autentificarea lui, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 289 alin. (1) C. pen.).

Faptele inculpatului G., care le-a indus în eroare pe părţile vătămate K. şi L., spunându-le că le acordă un împrumut şi le-a condus în faţa notarului pentru semnarea actului care consfinţeşte împrumutul însă în prealabil a cerut inculpatei A., notar public să întocmească un contract de vânzare cumpărare pentru imobilul care ar fi trebuit să constituie garanţia împrumutului, pe care părţile l-au semnat în faţa notarului fără să li se fi explicat conţinutul actului şi fără să li se dea lămuriri cu privire la natura actului, împrejurare de pe urma căreia persoanele vătămate au suferit o importantă pagubă materială, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor înşelăciune şi complicitate la fals intelectual, prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi respectiv art. 48 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiuni care se regăseau în C. pen. de la 1969 în art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi respectiv art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Latura obiectivă a infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi a fost dovedită în cauză cu întreg materialul probator administrat, iar sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor, instanţa de fond a reţinut că ambele infracţiuni au fost comise de fiecare dintre inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţie directă.

Fiecare dintre cei doi inculpaţi a comis infracţiunile deduse judecăţii înainte de a se pronunţa o hotărâre de condamnare pentru vreuna dintre ele, situaţie în raport de care în speţă au fost incidente dispoziţiile concursului de infracţiuni (reglementat de art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi respectiv art. 38 alin. (1) din noul C. pen.).

În ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969 pentru care au fost trimişi în judecată cei doi inculpaţi, instanţa a constatat că în timpul judecării cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen. cu modificările aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen. Potrivit art. 4 din noul C. pen. legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă.

Verificând existenţa, respectiv prevederea în noul C. pen. a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, Curtea a constatat că în noul C. pen. singura infracţiune care pedepseşte asocierea în vederea comiterii de infracţiuni este cea prevăzută de art. 367 C. pen. reglementată sub denumirea de constituirea a unui grup infracţional organizat. Conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. diferă însă de cel al infracţiunii prev. de art. 323 din vechiul C. pen., iar faptele inculpaţilor, astfel cum au fost reţinute şi expuse anterior nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 C. pen.

Astfel, potrivit art. 367 alin. (1) C. pen. se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui astfel de grup". Alin. (6) al aceleiaşi infracţiuni prevede că prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni.

Curtea de Apel a reţinut că în speţă înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunilor a avut loc ad hoc, doar între două persoane: inculpaţii B. şi G. şi nu trei sau mai multe persoane cum a impus textul de lege; inculpata B. l-a sprijinit pe inculpatul G. în comiterea infracţiunii de înşelăciune, fără a realiza cu acesta anterior un plan anume, fără a exista între ei o înţelegerea să nu dea părţilor explicaţii referitoare la natura contractului în toate situaţiile în care parte contractantă este inculpatul G.; pur şi simplu, în ziua de 12 martie 2009 la sugestia şi rugămintea acestuia a fost de acord să întocmească un contract de vânzare cumpărare în locul celui de împrumut pe care începuse să-l întocmească, iar ulterior nu s-a asigurat că acesta reprezintă acordul de voinţă al persoanelor vătămate, ajutându-l în acest fel pe inculpatul G. să obţină în proprietate un apartament. Participaţia celor doi inculpaţi s-a circumscris unei pluralităţi de infractori ocazională; nu există deci în ceea ce priveşte aceste fapte reţinute în sarcina celor doi inculpaţi nici numărul minim de persoane prevăzut de art. 367 C. pen. care să iniţieze un astfel de grup, nici o structurare a grupului, nici o constituire a acestuia pentru o anumită perioadă de timp pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor. Faptul că inculpata B. a mai procedat şi într-o altă situaţie (cea a persoanei vătămate O. care va fi expusă în cele ce urmează) în mod identic, nu a justificat concluzia că anterior comiterii tuturor acestor fapte cei doi au pus bazele „unui grup infracţional organizat" format din ei doi; de altfel, în ceea ce priveşte faptele comise împotriva persoanei vătămate O., în sarcina inculpaţilor nici nu s-a reţinut preexistenţa vreunei înţelegeri între cei doi inculpaţi, motiv pentru care în acea situaţie cei doi inculpaţi nici nu au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

În concluzie, instanţa a reţinut că în speţă, faptele determinate ale inculpaţilor, astfel cum au fost prezentate mai sus, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Cu toate că prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate, Curtea a reţinut că această decizie nu este aplicabilă în speţă; prin prisma neîntrunirii în cazul de faţă de către faptele inculpaţilor a elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora, dispoziţiile art. 4 C. pen. privind Legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţia în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv formei de vinovăţie, cerută de legea penală nouă pentru existenţa infracţiunii, instanţa constată că fapta concretă şi determinată a inculpaţilor este dezincriminată. În cauză a existat o modificare a elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. faţă de infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 323 din vechiul C. pen. (aceasta din urmă neprevăzand condiţia ca asocierea să se facă pentru un grup organizat, grup care potrivit noii legi trebuie să aibă anumite caracteristici), iar fapta determinată a celor doi inculpaţi, astfel cum a fost reţinută de către instanţă nu s-a mai circumscris conţinutului constitutiv al noi infracţiuni, astfel că nu a mai constituit infracţiune.

În raport de aceste considerente, Curtea a constatat că se impune achitarea inculpaţilor B. (fostă A.) şi G. conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. IV din rechizitoriu)."

II. În cursul lunii mai 2009, inculpatul G. a aflat că M., proprietarul unei case situate în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J. Jud Covasna, pensionar, fost profesor de muzică, este o persoană singuratică, care consumă frecvent băuturi alcoolice şi pentru a scăpa de datoriile avute la inculpaţii B şi E., i-a oferit-o „spre vânzare" acestuia din urmă.

Acţionând în baza unei înţelegeri prealabile pentru deposedarea părţii vătămate de propria locuinţă, între inculpaţii E., H., G., F. şi notarul A. a intervenit o înţelegere, fiecare dându-şi concursul pentru ducerea la îndeplinire a planului infracţional.

Inculpatul E. a văzut în această ofertă de cumpărare a casei persoanei vătămate pe care i-au făcut-o G. şi H. (partenerii săi de afaceri şi cămătărie) o oportunitate de afaceri, o investiţie; deşi ştia că imobilul era locuit de un bătrân care nu avea unde să se ducă dacă rămâne fără această fost de acord cu propunerea inculpaţilor H. şi G. de a achiziţiona casa cu suma de 15.000 euro pentru ca mai apoi să o revândă la un preţ mult mai mare; cei doi l-au asigurat pe inculpatul E. că îl vor scoate din casă pe bătrân, după metodele lor, iar inculpatul E. a spus că nu îl interesează ce vor face cu bătrânul, atâta timp cât devine proprietar.

Inculpaţii G. şi H. au acţionat pentru obţinerea actelor de proprietate şi a celor de identitate ale bătrânului M.; aceştia au intrat în posesia actelor imobilului persoanei vătămate M., prin intermediul martorului Ş. care a locuit o vreme cu persoana vătămată după care inculpatul G. a depus aceste înscrisuri la biroul inculpatei B., care a înţeles perfect situaţia şi a realizat că încheierea unui astfel de act de vânzare cumpărare îi profita şi ei, întrucât, pe lângă comisionul pe care urma să-l primească pentru autentificarea actului la biroul său, din banii pe care G. urma să-i primească de la E. pentru casă, urma să i se achite o serie de datorii pe care G. le avea la ea urmare a comisioanelor notariale neplătite la actele notariale încheiate prin biroul său. Ca atare a acceptat să înceapă demersurile pentru realizarea acestei „tranzacţii"

Martora N. era fosta prietenă a inculpatului H., iar la data de 27 mai 2009, conform propriei declaraţii date în cursul urmăririi penale, la solicitarea inculpatului H. de a-l ajuta să scoată de la Primărie un certificat de atestare fiscală, i-a dat acestuia o copie după actul său de identitate.

La data de 28 mai 2009 notarul A. a întocmit în fals o procură autentificată din 28 mai 2009 prin care M. ar fi împuternicit-o pe martora N. să ridice certificatul de atestare fiscală pentru imobilul situat în Sf. Gheorghe str. V.J., proprietatea lui M. A înmânat această procură lui H. care l-a rândul său a dus-o a doua zi martorei N. pentru a scoate certificatul de atestare fiscală.

În baza procurii întocmite, N. a formulat la data de 29 mai 2009 o cerere pentru eliberarea unui certificat de atestare, înregistrată din 29 mai 2009 la Primăria Mun. Sf. Gheorghe în care a menţionat că are nevoie de certificat pentru „înstrăinare bunuri - casa".

În aceeaşi zi martora a ridicat de la primăria Mun. Sf. Gheorghe certificatul de atestare fiscală înregistrat din 29 mai 2009 pentru imobilul situat în Sf. Gheorghe str. V.J., proprietatea lui M. pe care se afla menţiunea înscrisă de funcţionarul primăriei „NOTAR PUBLIC - ÎNSTRĂINARE".

La data de 28 mai 2009 a fost formulată o cerere din partea BNP A. adresată O.C.P.I. Covasna şi înregistrată la această din urmă instituţie sub nr. 10281 din 28 mai 2009 prin care M. prin mandatar OO. solicita eliberarea unui extras de carte funciară de autentic pentru imobilul situat în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe nr. top T1 în vederea „cvc".

În aceeaşi zi a fost eliberat de către O.C.P.I. Covasna, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sf. Gheorghe extrasul de carte funciară pentru autentificare din conţinutul căruia a rezultat că la foaia de sarcini (partea a III) a fost înscris un drept de uzufruct viager în favoarea lui EEE. şi a soţiei sale.

Întrucât din actele pe care le avea la dispoziţie nu rezulta decesul tatălui persoanei vătămate M., iar în copia după actul de identitate care îi fusese pusă la dispoziţie în dreptul numelui tatălui lui M. apărea menţiunea „FFF." pentru a putea radia uzufructul viager din cartea funciară, inculpata B. a solicitat prin adresa cu nr. 67/2009 nedatată, Primăriei Sf. Gheorghe „un extras pentru uz oficial din certificatul de deces al numitului „FFF." în vederea radierii uzufructului viager înscris în CF. nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe. Deşi pe adresă nu există data emiterii ei, din menţiunea de la poziţia din registrul notarial, dosar urmărire penală) a rezultat că aceasta a fost emisă la data de 30 mai 2009.

Adresa a fost înmânată inculpatului G. care împreună cu F. (cooptat şi el de G. în planul infracţional în virtutea faptului că F. îl cunoştea pe M. iar G. a crezut că acesta l-ar putea convinge pe bătrân să-şi vândă casa de bună voie) s-au deplasat la Primăria Sf. Gheorghe, unde, angajata primăriei, martora U. a întocmit extrasul din 30 mai 2009 pe care l-a predat inculpatului F. care a semnat în registrul Primăriei Mun. Sf. Gheorghe de primire dar cu numele de „G." întrucât nu a fost legitimat.

După obţinerea acestei adrese, în data de 02 iunie 2009, la cererea inculpatei B., inculpata C. a redactat un contract de vânzare cumpărare, prin care M. în calitate de vânzător vindea inculpatului E. cumpărător la data de 02 iunie 2009, imobilul situat în Sf. Gheorghe str. V.J., preţul „convenit de comun acord ferm şi irevocabil fiind de 15.000 RON". Totodată s-a inserat în cuprinsul contractului clauza conform căreia vânzarea se face liberă de sarcini sau procese, iar uzufructul viager înscris în favoarea numiţilor EEE. şi soţia GGG. se va radia în baza extrasului din registrul de decese eliberat de Primăria Sf. Gheorghe şi respectiv în baza certificatului de deces din 28 ianuarie 2003 eliberat de Primăria Mun. Sf. Gheorghe. Contractul a fost mai apoi autentificat de inculpata B. sub nr. C2 din 02 iunie 2009, şi ulterior semnat de inculpatul E. în calitate de „cumpărător" şi de o persoană în locul „vânzătorului" M.

La aceeaşi dată (2 iunie 2009) a fost completată de o angajată a biroului notarial o cerere prin care persoana M. în calitate de „vânzător" şi E. în calitate de cumpărător solicitau tehnoredactarea unui contract de vânzare cumpărare; cererea înregistrată la BNP A. sub nr. 841/2009 a fost semnată de inculpatul E. şi de încă o persoană „HHH.". Pe verso această cerere poartă o menţiune, scris olograf „Am primit suma de 15000 euro" precum şi modalitatea în care s-a realizat taxarea.

La data de 3 iunie 2009 prin cererea nr. 685/2009, înregistrată la O.C.P.I. Covasna, Biroul de Carte Funciară Sf. Gheorghe sub nr. 10614 din 3 iunie 2009 inculpata B., notar public a solicitat înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al inculpatului E. asupra imobilului înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi radierea uzufructului viager.

După această dată inculpaţii G. împreună cu F. şi H. au căutat variante de eliberare a casei persoanei vătămate M. pentru a putea fi revândută. E. a exercitat numeroase presiuni asupra celor trei pentru „a-i elibera casa" aşa cum se înţeleseseră. De asemenea inculpaţii G., F. şi H. au căutat cumpărători pentru ca E. să poată revinde casa persoanei vătămate, urmând ca la data revânzării să mai dea celor trei inculpaţi încă o tranşă de bani.

La data de 3 octombrie 2009 partea vătămată M. intenţionând să-i vândă vecinului său, martorul S., o porţiune din grădina sa, s-a deplasat la BNP III. din Mun Sf. Gheorghe ocazie cu care, solicitându-se de către notar un extras CF a constatat că nu poate vinde partea din grădină, întrucât nu mai este proprietarul imobilului, acesta fiind vândut la data de 2 iunie 2009 prin contractul de vânzare cumpărare nr. C2 din 2 iunie 2009 încheiat la BNP A.

Pe fondul temerii create de aflarea pierderii proprietăţii, în data de 7 octombrie 2009, persoana vătămată M., însoţit de martorul S., s-a deplasat la Biroul Notarului Public A., unde inculpata a spus că îşi aminteşte că a fost în biroul ei şi a încheiat un act de vânzare cumpărare însă a refuzat să le pună la dispoziţie contractul de vânzare cumpărare nr. C2 din 2 iunie 2009 sub pretextul că acesta a fost solicitat de vecinul său şi nu de persoana vătămată care „a tăcut" şi nu „a cerut expres" o copie a contractului.

Urmare insistentelor martorului S., în sensul că va sesiza autorităţile, inculpata le-a pus la dispoziţie a doua zi contractul de vânzare-cumpărare autentificat la Biroul Notarului Public A. cu nr. C2 din 02 iunie 2009.

Starea de fapt reţinută de către instanţă şi expusă anterior a fost dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în etapa cercetării judecătoreşti.

În drept. Faptele inculpatei B. (fostă A.) de a dispune, în înţelegere cu inculpatul G. întocmirea la data de 28 mai 2009 a unei procuri speciale autentificate din 28 mai 2009 în care au fost inserate date neconforme realităţii conform cărora persoana vătămată M. ar fi mandatat persoana N. să ridice în numele său un certificat de atestare fiscală pentru imobilul situat în Mun. Sfântu Gheorghe str. V.J., fără ca mandantul să fie prezent în faţa sa şi fără a-l identifica pe baza actului de identitate, iar la data de 2 iunie 2009 în înţelegere cu inculpatul G. şi E. a dispus redactarea unui contract de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Mun. Sfântu Gheorghe Str. V.J. pe care mai apoi l-a autentificat nr. C2 din 2 iunie 2009 fără a verifica identitatea dintre persoana care s-a prezentat în faţa sa în calitate de vânzător şi semnat în această calitate contractul şi actul de identitate în original al vânzătorului, fapt ce a avut drept consecinţă vânzarea imobilului fără acordul proprietarului M. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzute de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 289 alin. (1) C. pen.).

Faptele aceleiaşi inculpate de a dispune, în înţelegere cu inculpatul G., întocmirea la data de 28 mai 2009 a unei procuri speciale autentificate din 28 mai 2009 prin care persoana vătămată M. mandata persoana N. să ridice în numele său un certificat de atestare fiscală pentru imobilul situat în Mun. Sfântu Gheorghe Str. V.J. fără ca mandantul să fie prezent în faţa sa şi fără a-l identifica pe baza actului de identitate, de a dispune emiterea din partea biroului notarial BNP A. a unei adrese către Primăria Mun. Sf. Gheorghe pentru eliberarea unui extras de pe uzul organelor de stat după un certificat de deces, necesar pentru radierea unui uzufruct viager, cu toate că nu a fost investită în acest sens de adevăratul proprietar al imobilului şi de a folosi apoi actele obţinute pentru întocmirea unui contract de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Mun. Sfântu Gheorghe Str. V.J. pe care mai apoi l-a autentificat nr. C2 din 2 iunie 2009, omiţând în mod intenţionat să verifice identitatea dintre persoana care s-a prezentat în faţa sa în calitate de vânzător şi a semnat în această calitate contractul şi actul de identitate în original al vânzătorului - împrejurare ce a avut drept consecinţă producerea unei pagube persoanei vătămate M., proprietarul imobilului, egală cu valoarea imobilului - se circumscriu noţiunii de „ajutor" dat inculpaţilor G., H., E. şi F. la înşelarea persoanei vătămate M. astfel că au fost întrunite în speţă elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 26 raportat art. 215 alin. (1), (3) C. pen.).

Fapta inculpatului G., care i-a propus inculpatului E. cumpărarea imobilului situat în Mun. Sfântu Gheorghe Str. V.J. cunoscând că proprietarul acestui imobil nu doreşte înstrăinarea imobilului, iar mai apoi cu concursul şi în înţelegere cu notarul public A. s-a ocupat împreună cu H. şi F. de procurarea actelor necesare întocmirii contractului de vânzare cumpărare pentru imobil, prezentând în faţa notarului o altă persoană decât proprietarul pentru semnarea contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP A. nr. C2 din 2 iunie 2009 producând în această modalitate persoanei vătămate o pagubă egală cu valoarea casei înstrăinate fără consimţământul său întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.).

Fapta aceluiaşi inculpat care a solicitat inculpatei B. întocmirea la data de 28 mai 2009 a unei procuri speciale autentificate din 28 mai 2009 de care avea nevoie pentru obţinerea unui certificat de atestare fiscală pentru imobilul situat în Mun. Sfântu Gheorghe Str. V.J. ştiind că mandantul nu este prezent în faţa notarului şi nu şi-a exprimat acordul pentru o astfel de procură, iar la data de 2 iunie 2009 a prezentat în faţa notarului public A. o altă persoană decât proprietarul imobilului situat în Mun. Sfântu Gheorghe Str. V.J. - persoană care a semnat contractul de vânzare cumpărare autentificat nr. C2 din 2 iunie 2009 - fapt ce a avut drept consecinţă întocmirea unui contract de vânzare cumpărare şi a unei încheieri de autentificare care conţin date necorespunzătoare realităţii şi înstrăinarea imobilului fără acordul proprietarului M. se circumscriu noţiunii de „ajutor" dat la comiterea infracţiunii şi întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de fals intelectual prevăzute de art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 26 C. pen. raportat la 289 alin. (1) C. pen.).

Faptele inculpatului H., care împreună cu inculpatul G. şi F. în vederea înşelării părţii vătămate M. prin vânzarea locuinţei sale situată în Mun. Sfântu Gheorghe Str. V.J. fără acordul său a ajutat la procurarea înscrisurilor necesare pentru redactarea şi autentificarea de către inculpata B. a contractului de vânzare cumpărare nr. C2 din 02 iunie 2009 prin care persoana vătămată şi-a pierdut casa, înscrisuri pe care le-a pus la dispoziţia inculpatei B. ştiind că vor fi folosite la întocmirea în fals a contractului de vânzare cumpărare se circumscriu noţiunii de „ajutor" la comiterea infracţiunii şi întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii complicitate la fals intelectual prevăzută de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 26 C. pen. rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.).

Faptele aceluiaşi inculpat, care din motive financiare, împreună cu inculpatul G. şi F., cu concursul inculpatei B. şi a inculpatului E., ştiind că persoana vătămată M. nu este de acord cu vânzarea casei sale situată în Mun. Sfântu Gheorghe Str. V.J., a ajutat la procurarea înscrisurilor necesare pentru redactarea şi autentificarea de către inculpata B. a contractului de vânzare cumpărarea nr. C2 din 02 iunie 2009 prin care persoana vătămată şi-a pierdut casa, înscrisuri pe care le-a pus la dispoziţia inculpatei B. şi care au fost folosite la întocmirea în fals a contractului de vânzare cumpărare, iar mai apoi a realizat demersuri pentru eliberarea locuinţei în vederea revânzării şi revânzarea ei întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.).

Latura obiectivă a infracţiunilor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi a fost dovedită în cauză, cu întreg materialul probator administrat, iar sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor, instanţa de fond a reţinut că toate infracţiunile au fost comise de fiecare dintre inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţie directă.

Inculpaţii H. şi G. au urmărit în mod direct înşelarea persoanei vătămate motivaţia lor fiind una pur financiară şi cu intenţie au ajutat-o pe inculpata B. să întocmească contractul de vânzare cumpărare ştiind că acesta conţine date necorespunzătoare adevărului iar proprietarul locuinţei nu şi-a exprimat niciodată acordul pentru vânzare a spaţiului.

Inculpata B. în mod intenţionat nu a efectuat verificările necesare stabilirii identităţii vânzătorului, întrucât cunoştea că persoana care va fi adusă să semneze nu este adevăratul proprietar, însă i-a permis cu toate acestea să semneze contractul de vânzare cumpărare şi a atestat neconform cu realitatea că în faţa ei la data de 2 iunie 2009 s-ar fi prezentat proprietarul imobilului care, după ce a citit actul a consimţit la autentificarea acestuia, pentru a fi „acoperită" în acte. Intenţia acesteia de a întocmi un act în care au fost inserate menţiuni necorespunzătoare realităţii, rezultă, în ceea ce priveşte această faptă şi din modalitatea în care aceasta a acţionat anterior întocmirii contractului, respectiv a întocmit o procură în lipsa mandantului, a emis acte în numele biroului pentru a intra în posesia unui extras după certificatul de deces al tatălui persoanei vătămate, fără a fi investită de proprietar, respectiv vânzător, precum şi din atitudinea ulterioară adoptată; inculpata a mizat pe faptul că nimeni nu va putea să conteste semnarea actului în faţa sa, câtă vreme are susţinerea angajatelor biroului şi a celeilalte părţi contractante iar în ceea ce priveşte semnătura aplicată pe act, rezultă din convorbirile telefonice interceptate în cauză, că pornea de la premiza că ea nu are de unde să ştie cum semnează omul care vine în faţa sa şi în consecinţă n-ar putea fi făcută răspunzătoare de faptul că s-ar fi descoperit ulterior că semnătura de pe contract nu aparţine părţii contractante.

Fiecare dintre cei trei inculpaţi au comis infracţiunile deduse judecăţii înainte de a se pronunţa o hotărâre de condamnare pentru vreuna dintre ele, situaţie în raport de care în speţă sunt incidente dispoziţiile privind concursul de infracţiuni (reglementat de art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi respectiv art. 38 alin. (1) din noul C. pen.).

În ceea ce priveşte infracţiunile de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969 reţinute în actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpaţilor B., G. şi H. şi pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, instanţa a constatat, verificând incriminarea acestei fapte în prezent că în noul C. pen. singura infracţiune care pedepseşte asocierea în vederea comiterii de infracţiuni este, aşa cum s-a mai arătat şi la punctul 1 din starea de fapt, cea prevăzută de art. 367 C. pen. reglementată sub denumirea de constituirea a unui grup infracţional organizat. Conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. diferă însă de cel al infracţiunii prev. de art. 323 din vechiul C. pen.

Curtea de Apel a constatat însă, că deşi la comiterea faptelor săvârşite împotriva persoanei vătămate M. au participat mai mulţi inculpaţi (5), nu rezultă din ansamblul materialului probator administrat în cauză că aceştia s-ar fi asociat şi ar fi format un grup organizat, structurat, pentru o anumită perioadă de timp în vederea comiterii acestei infracţiuni sau a altora, ci mai degrabă participaţia acestora se circumscrie pluralităţii ocazionale. Inculpatul G. şi inculpatul H. au întrezărit posibilitate înşelării persoanei vătămate şi implicit a obţinerii unor câştiguri dacă reuşeau să vândă casa inculpatului E. (pe care nu l-a interesat nici cine este vânzătorul şi nici dacă acesta vrea sau nu să vândă, nici condiţiile în care s-a prezentat sau nu la notar şi nici măcar cum arăta casa pe care a cumpărat-o, privind toată activitatea ca pe o investiţie despre care G.

îl asigurase că este una bună şi sigură) iar apoi, inculpatul G. i-a adus la cunoştinţă inculpatei B. (fostă A.) această oportunitate ca E. să cumpere acest imobil prezentându-i şi actele imobilului. Pentru că era prietenă cu inculpatul E. şi pentru că era într-o continuă goană după clienţi inculpata a acceptat să se ocupe de tranzacţie întocmind toate acele acte pe care le putea face în calitate de notar şi de care avea nevoie pentru finalizarea convenţiei şi încheierea actului notarial întocmind „un dosar beton".

Nu a rezultat din materialul probator că inculpata B. cunoştea că în afară de G. pe care îl cunoştea mai bine şi avea încredere în el mai este implicat în „afacere" şi inculpatul H. sau F.; aceştia din urmă au lucrat „din umbră" pentru a ajuta la încheierea contractului de vânzare cumpărare. A fost adevărat că cei cinci inculpaţi se cunoşteau, însă nu a rezultat din materialul probator că ar fi constituit un grup pentru a comite această faptă. Cei cinci inculpaţi şi-au adus fiecare, la un moment dat, contribuţia lor la comiterea faptei, fără a exista însă un plan, fără a constitui un grup structurat, organizat, cu un lider etc. Acţiunile participanţilor la comiterea acestei fapte răspundeau cerinţelor de moment ivite pe parcursul derulării activităţii infracţionale; contribuţia fiecăruia la înşelarea persoanei vătămate este diferită, iar inculpaţii au realizat acţiunile prin care au contribuit la comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi respectiv fals intelectual fără a avea reprezentarea că fac parte dintr-un grup organizat şi că fiecare are un anumit rol în activitatea infracţională desfăşurată.

În aceste condiţii faptele determinate a celor trei inculpaţi deduse în prezent judecăţii astfel cum au fost reţinute de către instanţă nu se mai circumscrie conţinutului constitutiv al noi infracţiuni prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., astfel că acestea nu mai constituie infracţiune; nu există deci în ceea ce priveşte aceste fapte reţinute în sarcina celor trei inculpaţi nicio dovadă a constituirii unui grup format din trei sau mai multe persoane, nicio dovadă a existenţei unei structuri a grupului, nicio constituire a acestuia pentru o anumită perioadă de timp pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

În concluzie, instanţa a reţinut că în speţă, faptele determinate ale inculpaţilor astfel cum au fost prezentate mai sus nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

Cu toate că prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate, Curtea a reţinut că această decizie nu a fost aplicabilă nici în speţa de faţă; prin prisma neîntrunirii în cazul de faţă de către faptele inculpaţilor a elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora, dispoziţiile art. 4 C. pen. privind Legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţia în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv formei de vinovăţie, cerută de legea penală nouă pentru existenţa infracţiunii, instanţa constată că faptele concrete şi determinate ale inculpaţilor sunt dezincriminate.

De altfel, dezincriminarea acestei fapte determinate s-a realizat şi în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii E. şi F. (condamnaţi definitiv în această cauză conform celor arătate mai sus) prin sentinţele penale nr. 49/F din 11 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/64/2014 şi respectiv nr. 48/F din 11 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. z/64/2014 definitivă prin decizia penală nr. 1599 din 9 mai 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Prin aceste sentinţe au fost admise, în temeiul art. 6 C. pen. sesizările Comisiei din Penitenciarul Codlea constituită în conformitate cu H.G. nr. 836 din 30 octombrie 2013 şi O.U.G. nr. 116 din 23 decembrie 2013 în vederea aplicării legii mai favorabile condamnaţilor definitiv şi s-a constatat, pornind de la situaţia concretă şi de la faptele reţinute în sarcina celor doi inculpaţi dezincriminate faptele de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni pentru care cei doi inculpaţi fuseseră condamnaţi la pedepse de 3 ani închisoare şi respectiv 2 ani închisoare. Or, ar fi total inechitabil şi ar exista o contradicţie între hotărârile menţionate anterior şi prezenta hotărâre, ca aceeaşi stare de fapt (la care au participat în diverse forme şi după posibilităţi fiecare dintre cei 5 inculpaţi) să fie considerată într-o hotărâre dezincriminată, tocmai pentru că faptele inculpaţilor nu mai întrunesc elementele constitutive din art. 367 C. pen. care reglementează în prezent constituirea a unui grup infracţional organizat, iar în alta să se considere ca aceleaşi fapte întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 367 C. pen.

În raport de aceste considerente, Curtea a constatat că se impune achitarea inculpaţilor B. (fostă A.), G. şi H. conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. XIII din rechizitoriu)."

III. În cursul lunii iunie 2009 persoana vătămată O. locuia împreună cu fratele său PP. în Mun. Sf. Gheorghe, str. P., jud. Covasna şi s-a hotărât să contracteze un împrumut în principal pentru a-şi plăti datoriile la întreţinere.

Prin intermediul unchiul său, LL., partea vătămată O. la cunoscut pe G., care a fost de acord să îi împrumute bani, iar conform înţelegerii pentru suma de 7.000 RON, luată cu titlu de împrumut, persoana vătămată s-a obligat să garanteze cu locuinţa sa situată pe str. P., jud. Covasna şi să restituie suma de 9000 RON, 2000 RON, reprezentând dobânda aferentă împrumutului; restituirea împrumutului urma să se facă prin plata lunară a câte 200 RON.

Inculpatul G. a ales biroul notarial „A." pentru întocmirea contractului, iar persoana vătămată nu s-a opus.

La data de 9 iunie 2009 persoana vătămată a plecat la serviciu, iar în jurul orei 9,30 s-a învoit şi s-a întâlnit cu inculpatul G. pentru a merge la notar să încheie actele de împrumut. Persoana vătămată avea asupra sa contractul de vânzare cumpărare al locuinţei sale, titlul de proprietate pentru locuinţă şi cartea de identitate.

Împreună cu G.. cu martorii JJJ. şi KKK. şi cu şoferul inculpatului G., SS., persoana vătămată O. s-a deplasat la BNP A. În faţa blocului unde este situat biroul notarial menţionat persoana vătămată O. i-a dat inculpatului G. cartea sa de identitate şi contractul de vânzare a locuinţei, după care inculpatul G. a intrat în biroul notarial singur, pentru a preda actele în vederea întocmirii contractului, ceilalţi aşteptându-l afară.

Inculpatul G. i-a înmânat inculpatei B. actele pe care le avea de la persoana vătămată O. şi i-a spus acesteia că doreşte să-i redacteze şi să autentifice un contract de vânzare cumpărare pentru imobilul acesteia, garsonieră situată în Mun. Sf. Gheorghe str. P., jud. Covasna. Motivând urgenţa încheierii acestui contract, pentru a nu pierde această „afacere", întrucât acesta dorea să garanteze cu acest imobil un împrumut pe care urma să îl ia de la inculpatul E., inculpatul G. i-a cerut inculpatei B. să încheie în acea zi formalităţile, chiar dacă nu fusese scos certificatul de atestare fiscală şi nici adeverinţă de la Asociaţia de Proprietari, obligându-se inculpatul să procure ulterior aceste acte.

Prin BNP A. a fost solicitat în regim de urgenţă de la O.C.P.I. Covasna, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sf. Gheorghe un extras CF pentru încheierea de acte autentice, cerere care fost înregistrată la O.C.P.I. Covasna, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sf. Gheorghe sub nr. 10842 din 9 iunie 2009, iar extrasul CF a fost transmis pe fax Biroului notarial în jurul orei 12,48 conform înscrisului existent la dosar urmărire penală.

În aceste împrejurări, în cursul aceleiaşi zile, după ce au aşteptat aproximativ două ore şi jumătate în faţa biroului notarial, în timp ce martorul LL. şi soţia acesteia au rămas afară, inculpatul G. împreună cu persoana vătămată O. au intrat în BNP A., unde actele erau deja întocmite.

Întrucât persoana vătămată O. fusese avertizată de unchiul său şi de G. să nu pună întrebări, ci doar să semneze cât mai repede actele unde i se va spune şi să iasă din biroul notarial pentru că altfel nu va mai primi banii şi întrucât era convinsă că venise la notar pentru a semna un contract de împrumut cu garanţie imobiliară aşa cum convenise cu G., aceasta a răspuns întrebării puse de notarul public dacă ştie ce semnează că „Da" şi a semnat toate actele pe care i s-a cerut să le semneze, acte care se aflau dispuse cu pagina pe care trebuia să semneze în sus iar pe cererea de redactare a actului şi-a înscris numele şi datele de stare civilă completând la îndrumarea notarului calitatea de „vânzător"; a scris de asemenea pe spatele a cererii „Am primit suma de 9000 RON astăzi data de 9 iunie 2009" .

Contractul încheiat de părţi la BNP A., semnat de acestea în faţa notarului şi autentificat sub nr. C3 din 09 iunie 2009 era un contract de vânzare cumpărare prin care G. cumpăra de la O. locuinţa situată în mun. Sfântu Gheorghe, str. P., cu suma de 9.000 RON. În contract se menţionează că preţul vânzării „s-a achitat integral în numerar anterior perfectării prezentului înscris"; de asemenea se prevede în contract că inculpatul G. în calitate de cumpărător, de comun acord cu vânzătoarea au convenit ca eventualele datorii către furnizorii de servicii să fie preluate şi achitate de el", respectiv de către cumpărător; conform contractului părţile au convenit ca „intrarea în posesia de fapt şi de drept a imobilului" să se realizeze la data semnării şi autentificării înscrisului.

La aceeaşi dată persoana vătămată a semnat fără să realizeze, întrucât actele se aflau suprapuse cu o procură prin care îl împuternicea pe inculpatul G. să ridice certificatul fiscal pentru apartamentul situat în Mun. Sf. Gheorghe str. P., jud. Covasna, procură autentificată din 9 iunie 2009 de notarul public A.

La ieşirea din biroul notarial persoana vătămată nu a primit un exemplar al contractului încheiat şi nici după procura pe care nici nu ştia că a semnat-o, însă a primit de la inculpatul G. suma de 7.000 RON, conform înţelegerii, după care inculpatul G. s-a deplasat la Primărie pentru a obţine certificatul de atestare fiscală.

Cererea către D.G.F.P. Covasna a apărut completată de către inculpatul G.; acesta a fost şi cel care a primit în aceeaşi zi certificatul de atestare fiscală înregistrat din 9 iunie 2009 existent la dosar urmărire penală care a fost eliberat conform menţiunilor cuprinse pe acesta pentru „Notar Public -înstrăinare". A scris pe copia certificatului „Am primit un exemplar" şi a semnat, după care a dus certificatul la notar pentru a fi completat dosarul.

După ce a lăsat o parte din bani acasă, persoana vătămată însoţită de fratele său PP., a plecat la cumpărături; pe stradă, în dreptul Primăriei persoana vătămată a fost strigată de inculpatul G. care se afla la D.G.F.P. Sf. Gheorghe spunându-i că trebuie achitat impozitul pentru garsoniera cu care garantase împrumutul, motiv pentru care i-a solicitat ca din banii împrumutaţi să-i dea 300 RON pentru a achita el şi a duce apoi dovada la notar; persoana vătămată i-a dat aceşti bani inculpatului şi susţine că a mai răspuns solicitărilor acestuia de a-l ajuta să completeze cererea pentru eliberarea certificatului fiscal pe care G. i-a spus că trebuia să îl ducă notarului.

După aproximativ o săptămână, inculpatul G. i-a spus persoanei vătămate să solicite de la Asociaţia de proprietari de care aparţine o dovadă că nu are datorii la întreţinere.

Pentru că persoana vătămată achitase între timp datoria la întreţinere, la 22 iunie 2009 i s-a eliberat o adeverinţă în sensul că nu are datorii la întreţinere, pe care persoana vătămată a dat-o inculpatului G.

La data de 06 iulie 2009, inculpata B. a autentificat sub nr. C3 din 6 iulie 2009 contractul de împrumut cu garanţie imobiliară prin care E. i-a împrumutat învinuitului G. suma de 14.500 euro, iar acesta a garantat împrumutul cu locuinţa situată în Mun. Sf. Gheorghe str. P., jud. Covasna; la data de 14 septembrie 2009 tot inculpata B. prin încheierea din 14 septembrie 2009, a legalizat semnătura de pe declaraţia prin care inculpatul E. a declarat că nu mai are niciun fel de pretenţii de la G. privind suma împrumutată prin contractul autentificat sub nr. C4 din 6 iulie 2009.

În ziua de 14 septembrie 2009, inculpatul G. s-a hotărât să o evacueze pe persoana vătămată O. din locuinţa situată Mun. Sf. Gheorghe str. P., jud. Covasna întrucât a doua zi urma să fie revândută această garsonieră şi ea trebuia să fie liberă. Pentru acest motiv s-a deplasat la locuinţa menţionată însoţit de mai mulţi rromi şi sub pretextul că nu i-a plătit ratele pentru cele 3 luni i-a cerut persoanei vătămate să-i dea pe loc 1000 RON altfel o va scoate afară din casă. În contextul în care persoana vătămată i-a spus inculpatului G. că nu are aceşti bani, acesta din urmă i-a arătat persoanei vătămate contractul pe care îl încheiase în luna iunie, spunându-i că este un contract de vânzare cumpărare, că şi-a vândut locuinţa şi că trebuie să plece.

Pe fondul tulburării create de pierderea singurei locuinţe pe care o avea şi întrucât nu avea unde să se mute, partea vătămată O. s-a opus vehement „executării", ameninţând că se omoară motiv pentru care inculpatul G. i-a propus să se mute într-o garsonieră de-a sa, promiţându-i că „i-o va trece pe nume". Datorită faptului că inculpatul G. şi rromii care îl însoţeau era agresivi, iar persoana vătămată O. nu vedea nicio cale de a ieşi din situaţia creată, aceasta, împreună cu fratele său martorul PP. şi-au părăsit locuinţa şi „au fost mutaţi" de rromi în locuinţa pusă la dispoziţie de inculpatul G. (care aparţinuse victimei LLL., persoană vătămată în Dosarul nr. x/P/2010 al P.CA Braşov).

La data de 15 septembrie 2009, inculpatul G. şi soţia sa CCC., prin mandatar V., agent imobiliar, au vândut locuinţa situată în mun. Sfântu Gheorghe, str. P. cu suma de 33.000 RON familiei MMM. şi NNN. (încheiere de autentificare din 15 septembrie 2009).

Această stare de fapt a rezultat din interpretarea şi coroborarea întregului material probator administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.

În drept. Faptele inculpatei B. (fostă A.), care la cererea inculpatului G. a dispus întocmirea unui contract de vânzare cumpărare în locul unuia de împrumut (inserând în cuprinsul acestuia menţiuni neconforme cu realitatea: împrejurarea că persoana vătămată în calitate de vânzătoare vinde apartamentul, că s-a convenit predarea folosinţei locuinţei la data de autentificării contractului, că preţul vânzării stabilit de comun acord, ferm şi irevocabil este de 9000 RON preţ care s-a achitat integral în numerar anterior perfectării contractului etc.) fără ca persoana vătămată O. să îşi manifestase acordul pentru întocmirea unui astfel de act, pe care mai apoi l-a autentificat sub nr. C3 din 9 iunie 2009 fără să se asigure că persoana vătămată a înţeles conţinutul actului, natura şi efectele lui (inserând şi în încheierea de autentificare menţiuni neconforme realităţii şi anume faptul că în faţa ei s-au prezentat părţile care după citirea actului au consimţit la autentificarea lui), precum şi întocmirea unei procuri speciale autentificate din 9 iunie 2009 prin care inculpatul G. era împuternicit să ridice certificatul de atestare fiscală, fără ca persoana vătămată să fi solicitat un astfel de act notarial sau să mandateze pe inculpatul G. pentru o asemenea activitate, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prev. şi ped. de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 289 alin. (1) C. pen.)

Faptele aceleiaşi inculpate care în baza unei înţelegeri prealabile cu inculpatul G. şi cu scopul obţinerii unui avantaj pentru sine şi pentru acesta din urmă, a întocmit un contract de vânzare cumpărare în locul unuia de împrumut, nu a dat lămuriri persoanei vătămate O. asupra naturii contractului pe care urma să-l semneze ci dimpotrivă a lăsat-o să creadă ce este vorba despre un contract de împrumut punând-o să semneze un contract de vânzare cumpărare împrejurare care a creat persoanei vătămate o importantă pagubă se circumscriu sferei noţiunii de „ajutor" dat la comiterea infracţiunii şi întrunesc elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de art. 48 raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (3) C. pen.).

Faptele inculpatului G., care a indus-o în eroare pe persoana vătămată O., spunându-i că îi acordă un împrumut şi a condus-o în faţa notarului pentru semnarea actului care consfinţeşte împrumutul însă în prealabil a cerut inculpatei B., notar public să întocmească un contract de vânzare cumpărare pentru imobilul care ar fi trebuit să constituie garanţia împrumutului, pe care părţile l-au semnat în faţa notarului fără să li se fi explicat conţinutul actului şi fără să li se dea lămuriri cu privire la natura actului, împrejurare de pe urma căruia persoana vătămată a suferit o importantă pagubă materială întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor înşelăciune şi complicitate la fals intelectual, prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 48 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. şi respectiv art. 26 rap. art. 289 alin. (1) C. pen.).

Latura obiectivă a infracţiunilor reţinute în sarcina celor doi inculpaţi a fost dovedită în cauză cu întreg materialul probator administrat, iar sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor, instanţa de fond a reţinut că ambele infracţiuni au fost comise de fiecare dintre inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţie directă.

IV. Persoana vătămată P. locuia în mun. Sf. Gheorghe într-o casă situată pe str. B., unde deţine 6/8 din imobilul menţionat. După decesul soţului său, P. a frecventat des barul „OOO.", unde consuma băuturi alcoolice, de multe ori pe datorie de la patroana barului, inculpata I.

La data de 06 august 2009, P. i-a solicitat inculpatei I. să-i acorde un împrumut de 5000 RON (respectiv 50 milioane ROL), necesar rambursării unui credit contractat de la Banca TT. intenţionând să restituie din împrumut şi datoria de 400 RON (respectiv 4 milioane ROL) pe care o avea la această inculpată provenită din consumul de băuturi alcoolice; inculpata I. i-a spus că nu dispune de această sumă dar că ştie pe cineva care îi poate împrumuta persoanei vătămate această sumă.

Văzând în persoana vătămată o potenţială victimă, căci aflase că P. are o casă în proprietate şi cum inculpata I. era în căutarea unor astfel de persoane pe care le putea înşela pentru a le lua casele, inculpata I. l-a contactat pe inculpatul H. (lucru pe care îl făcea de fiecare dată când identifica persoane care veneau în bar şi care corespundeau unui anumit tipar: singur, proprietar al unei locuinţe, consumator de băuturi alcoolice, eventual doritor de un împrumut). Apoi, inculpaţii I. şi H. au conceput un plan, constând în aceea că îi vor da băuturi alcoolice şi o vor duce la notar, unde îi vor spune că va semna un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, iar în realitate va semna un contract de vânzare cumpărare a imobilului său.

Întrucât partea vătămată avea nevoie de suma de 5000 RON (50 milioane ROL), iar inculpaţii I. şi H. nu dispuneau de această sumă au contactat-o pe inculpata J., iar aceasta a acceptat să contribuie cu sumele de bani necesare înşelării părţii vătămate cu condiţia ca ea să fie trecută în acte drept cumpărătoare şi casa să se înscrie în CF pe numele său. Conform înţelegerii, după ce inculpata J. devenea proprietarul casei lui P., se muta în această casă, iar apoi îşi vindea apartamentul de la bloc le dădea celor doi „partea lor". Pentru a demara „afacerea" inculpata J. a făcut rost (prin împrumuturi de la diverse persoane) de suma de 1500 RON (150 milioane ROL), sumă din care 1000 RON (100 milioane ROL) urma să ajungă la I., care le „vându-se pontul" şi care avea nevoie urgentă de bani, iar din 5000 RON (respectiv 50 milioane ROL) trebuiau achitate taxele notariale.

Inculpata J. nu a văzut casa părţii vătămate anterior încheierii contractului şi nici nu a contactat-o, cum ar fi fost normal în cadrul unei asemenea tranzacţii, pe P. ci doar „din stradă" a privit imobilul, tocmai pentru a nu-i fi trezite suspiciuni părţii vătămate.

La data de 09 august 2009, inculpata I. i-a solicitat părţii vătămate cartea de identitate şi extrasul CF al imobilului său, spunându-i că împrumutul îi va fi acordat doar dacă garantează cu imobilul, proprietatea sa.

Inculpatul H., cunoscut al angajatelor BNP A., s-a deplasat în data de 12 august 2009, după orele 09:30 la acest birou şi i-a cerut inculpatei C. să redacteze un contract de vânzare cumpărare între părţile în cauză, sens în care i-a lăsat actele primite de la partea vătămată, respectiv CI şi actele de proprietate ale casei.

În vederea întocmirii contractului de vânzare cumpărare, în cursul dimineţii aceleiaşi zile, 12 august 2009 din partea BNP A. s-a solicitat în numele persoanei „PPP." - prima care figura proprietar pe extrasul CF pus la dispoziţie de H. angajatei BNP A. - prin mandatar OO., în regim de urgenţă un extras CF pentru imobilul înscris în CF nr. yy a localităţii Sf. Gheorghe, necesar, aşa cum s-a menţionat în cererea purtând nr. zz/2009 în vederea „cvc"; chitanţa pentru eliberarea extrasului CF în regim de urgenţă a fost semnată de angajata biroului notarial OO. care a atestat că a primit de la „PPP." suma de 200 RON.

Cererea cu nr. zz/2009 a fost dusă şi transmisă pe fax către O.C.P.I. Covasna, Biroul de Carte Funciară Sf. Gheorghe, a fost înregistrată sub nr. 15713 din 12 august 2009, iar extrasul CF aflat la dosar urmărire penală a fost preluat de inculpatul H. în cursul aceleiaşi dimineţi şi dus la BNP A.

În dimineaţa zilei de 12 august 2009, ştiind că este ziua în care trebuie să primească împrumutul şi să semneze contractul de împrumut cu garanţie imobiliară conform înţelegerii, persoana vătămată P. s-a prezentat la barul „OOO.", unde, servită de inculpata I., a consumat băuturi alcoolice.

Apoi I. i-a solicitat persoanei vătămate să se deplaseze împreună la Primăria Mun. Sf. Gheorghe pentru a i se elibera un certificat de atestare fiscală fără de care, a spus I. nu se putea întocmi contractul de împrumut cu garanţie imobiliară. Tot inculpata I. i-a dat împrumut persoanei vătămate suma de 400 RON pentru a avea bani să achite impozitul pe casă, arătând că era o condiţie impusă de notar pentru încheierea contractului, însă o să-i restituie când va primi împrumutul de la inculpatul H.

În jurul orelor 9:30 inculpata I. a chemat un taxi şi împreună cu partea vătămată s-au deplasat la Primăria Sf. Gheorghe, unde cu suma de 400 RON primită de la I., partea vătămată a plătit impozitul pe imobil. La primărie persoana vătămată a semnat cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscală acesta fiind apoi completat cu datele de stare civilă ale persoanei vătămate şi cu celelalte menţiuni de către I.

După obţinerea certificatului de atestare fiscală, în vederea încheierii contractului de împrumut cu garanţie imobiliară I. împreună cu P. s-au deplasat spre Biroul Notarului Public A. unde îi aşteptau inculpaţii H. şi J. Inculpatul H. i-a comunicat atunci persoanei vătămate că va primi împrumutul de la numita J. şi nu de la el personal, iar pentru că persoana vătămată a acceptat această situaţie întrucât avea nevoie de bani, a semnat, fără să citească, contractul pe care i l-a prezentat inculpata C., semnând acolo unde i s-a indicat. Cu aceeaşi ocazie persoana vătămată a mai semnat, la solicitarea inculpatei C. o cerere pentru redactarea unui contract de vânzare cumpărare pe spatele căreia a scris „Subsemnata P. declar că am primit suma de 50.000 RON şi cunosc limba română" menţiune sub care a semnat, iar apoi a plecat împreună cu inculpata I. şi cu inculpatul H. la barul „OOO." să sărbătorească.

În aceeaşi zi a fost emisă de către BNP A. cererea în care s-a solicitat O.C.P.I. Covasna, Biroul de Carte Funciară Sf. Gheorghe intabularea dreptului de proprietate al numite J. în CF nr. pp al localităţii în baza contractului autentificat sub nr. C5 din 12 august 2009.

Contractul a fost intabulat în CF conform încheierii din 13 august 2008 a Oficiului de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Covasna, Biroul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Sf. Gheorghe.

Întrucât a doua zi când s-a trezit din starea de ebrietate persoana vătămată a constatat că nu are nici banii pe care ar fi trebuit să-i primească cu titlu de împrumut, nici un exemplar al contractului încheiat şi nici nu mai ştia ce act semnase a discutat cu fiica ei, martora X.., iar în data de 14 august 2009 s-au deplasat la BNP A. pentru a primi un exemplar după actul notarial semnat de P. la data de 12 august 2009. C. i-a spus persoanei vătămate că nu îi poate da un exemplar din contract întrucât actele nu au fost gata şi să revină în data de 17 august 2009.

La data de 17 august 2009, revenind din concediu, inculpata A. a semnat încheierea de autentificare din 12 august 2009 întocmită de inculpata C., atestând prin aceasta, neconform adevărului că la data de 12 august 2009 în faţa ei s-au prezentat părţile P. în calitate de vânzătoare şi J. în calitate de cumpărătoare care, după citirea actului au consimţit la autentificarea înscrisului semnând toate exemplarele precum şi anexele actului.

Tot în data de 17 august 2009 persoana vătămată a revenit la BNP A., de data aceasta intrând singură în birou (fiica ei martora X.. aşteptând-o afară) unde inculpata A. i-a înmânat un exemplar al contractului încheiat la 12 august 2009, autentificat sub nr. C5 din 12 august 2009. Cu această ocazie P. a constatat că ceea ce a semnat ea şi J. la data de 12 august 2009 în faţa inculpatei C., era un contract de vânzare cumpărare prin care şi-a vândut cota de 6/8 din imobilul situat în Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) jud. Covasna contra sumei de 50.000 RON, preţ care s-a menţionat în contract că a fost achitat în numerar anterior perfectării actului; s-a trecut ca termen de predare a locuinţei, data semnării contractului, respectiv 12 august 2009.

Întrucât, cu ocazia citirii actului care i s-a înmânat, persoana vătămată P. a arătat că a fost înşelată de către inculpaţii H. şi I. deoarece s-a înţeles cu aceştia să încheie un contract de împrumut şi nu să-şi vândă casa, iar în plus a arătat că nu a primit nici un ban de la aceştia, nici măcar suma înscrisă în contract; P. a fost surprinsă să constate că cea care i-a înmânat actul s-a prezentat ca fiind notar, întrucât şi-a adus aminte că a semnat actul în faţa unei persoane brunete, despre care a realizat atunci că este secretară; inculpata B., pentru a evita discuţii pe marginea modalităţii în care a fost încheiat şi semnat contractul, s-a oferit să o ajute pe persoana vătămată să redacteze o plângere către organele de poliţie şi a dispus redactarea unei sesizări şi din partea BNP A. Totodată l-a chemat la Biroul său notarial pe inculpatul H. sfătuindu-l să o convingă pe J. să rezilieze contractul încheiat cu P. la data de 12 august 2009, pentru a nu se mai ajunge la poliţie.

De asemenea, alarmată de faptul că partea vătămată a sesizat organele de poliţie şi s-ar putea declanşa cercetări, inculpata B. a chemat-o la biroul său pe inculpata J. în data de 18 august 2009, (care obţinuse şi ea la data de 17 august 2009 un exemplar din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C5 din 12 august 2009, fără însă a se întâlni cu notarul sau cu persoana vătămată P.) ocazie cu care a sfătuit-o să rezilieze contractul semnat cu partea vătămată. Inculpata J. nu a dorit rezilierea contractului ci dimpotrivă, ulterior acestei date, a depus toate eforturile de care a fost în stare pentru a intra şi în stăpânirea de fapt a casei persoanei vătămate P.; într-un final, după declanşarea cercetărilor în cauză, pentru că nu dorea să aibă de-a face cu poliţia, a fost dispusă chiar să treacă casa pe numele inculpatei I. şi să-şi recupereze investiţia financiară făcută. Pe fondul imposibilităţii vânzării imobilului sau a procurării sumelor de bani urmărite prin activitatea infracţională desfăşurată, relaţiile dintre J., I. şi H. au devenit tensionate.

Starea de fapt reţinută de către instanţă şi expusă anterior a fost dovedită cu întreg materialul probator administrat în cauză atât în faza de urmărire penală cât şi în etapa cercetării judecătoreşti.

În drept. Fapta inculpatei B. (fostă A.), care a acceptat la data de 17 august 2009 să autentifice contractul de vânzare cumpărare nr. C5 din 12 august 2009, semnat de părţi la data de 12 august 2009 în faţa inculpatei C., atestând nereal că părţile contractante P. şi J. au fost prezente în faţa ei la data de 12 august 2009, iar după citirea actului au consimţit la autentificarea lui şi au semnat toate exemplarele întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 289 alin. (1) C. pen.).

Fapta aceleiaşi inculpate, care i-a ajutat pe inculpaţii J., I. şi H. să o inducă şi să o menţină în eroare pe persona vătămată P., autentificând la data de 17 august 2009 retroactiv (cu data de 12 august 2009) contractul de vânzare cumpărare nr. C5 din 12 august 2009 care atesta că la data de 12 august 2009 persoana vătămată şi inculpata J. au citit contractul de vânzare cumpărare, au consimţit la autentificarea lui şi l-ar fi semnat în faţa sa exprimând voinţa lor, contract prin care persoana vătămată şi-a transmis fără să ştie dreptul de proprietate asupra locuinţei sale situată în Mun. Sf. Gheorghe str. B. producându-i-se deci un prejudiciu egal cu contravaloarea cotei sale de 6/8 din casa, se circumscrie sferei noţiunii de „ajutor" dat la comiterea infracţiunii şi întruneşte elementele constitutive ale complicităţii la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 48 C. pen. rap. la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.)

Faptele inculpatei C. care în calitate de angajată a BNP A. în lipsa notarului, la cererea inculpatului H. a acceptat să redacteze la data de 12 august 2009 un contract de vânzare cumpărare în care a inserat menţiuni neconforme realităţii (în sensul că persoana vătămată P. a vândut cota de 6/8 din imobilul situat în Mun. Sf. Gheorghe str. B., că s-a convenit ca intrarea în posesia de fapt şi de drept a imobilului să se realizeze la data semnării şi autentificării contractului, că preţul vânzării stabilit de comun acord, ferm şi irevocabil este de 50.000 RON, preţ care s-a achitat integral în numerar anterior perfectării contractului etc.) şi fără a explica părţilor conţinutul contractului le-a permis acestora să-l semneze în faţa ei lăsându-le să creadă că are calitatea de notar, a redactat încheiere de autentificare contractului (în care a inserat de asemenea menţiuni neconforme cu realitatea conform cărora în faţa notarului, părţile contractante după citirea actului au consimţit la autentificarea lui) căreia i-a dat nr. C5 din 12 august 2009 şi a trimis la O.C.P.I. actul notarial pentru a fi intabulat dreptul de proprietate al cumpărătoarei J., cu toate că el nu fusese semnat de către notarul public, se circumscriu noţiunii de „ajutor" dat notarului public la comiterea infracţiunii de fals intelectual, infracţiune care s-a consumat la data de 17 august 2009 când notarul public a semnat încheierea de autentificare a actului, astfel că sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la fals intelectual prev. şi ped. de art. 48 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 26 rap. la art. 289 alin. (1) C. pen.).

Fapta aceleiaşi inculpate care, la data de 12 august 2009 i-a ajutat pe inculpaţii H., J. şi I. să inducă în eroare persoana vătămată P. pe care a lăsat-o să creadă că are calitatea de notar public şi căreia i-a indicat unde să semneze contractul de vânzare cumpărare prin care persoana vătămată şi-a transmis fără să ştie dreptul de proprietate asupra locuinţei sale situată în Mun. Sf. Gheorghe str. B., contract pe care aceasta nu l-a citit şi ale cărui efecte nu i-au fost explicate, după care a dat număr de autentificare contractului şi l-a trimis la O.C.P.I. în vederea intabulării dreptului de proprietate al cumpărătoarei J., cu toate că încheierea de autentificare nu fusese semnată de către notarul public, producându-i-se deci persoanei vătămate un prejudiciu egal cu contravaloarea cotei sale de 6/8 din casa, se circumscrie noţiunii de „ajutor" dat la comiterea infracţiunii şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (infracţiune care se regăsea în C. pen. de la 1969 incriminată de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen.).

Faptele inculpaţilor H., J. şi I., care au indus-o în eroare pe persoana vătămată P. cu prilejul încheierii contractului autentificat sub nr. C5 din 12 august 2009 la BNP A. spunându-i că inculpata J. îi acordă un împrumut şi au condus-o în stare de ebrietate la BNP A. pentru semnarea actului care consfinţeşte împrumutul însă în prealabil H. a cerut inculpatei C., angajată a BNP A., să întocmească un contract de vânzare cumpărare pentru imobilul care ar fi trebuit să constituie garanţia împrumutului, contract pe care părţile l-au semnat în faţa inculpatei C. - care a lăsat să se creadă că e notar - fără să li se fi explicat conţinutul actului şi fără să li se dea lămuriri cu privire la natura acestuia, împrejurare de pe urma căruia persoana vătămată a suferit o importantă pagubă materială egală cu contravaloarea cotei sale de 6/8 din casa înstrăinată întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de înşelăciune şi complicitate la fals intelectual, prevăzute de art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. şi art. 48 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen., (infracţiuni care se regăseau în C. pen. de la 1969 incriminate de art. 215 alin. (1), (3) C. pen. şi respectiv art. 26 rap. art. 289 alin. (1) C. pen.).

Latura obiectivă a infracţiunilor reţinute în sarcina celor trei inculpaţi a fost dovedită în cauză cu întreg materialul probator administrat, iar sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor, instanţa de fond a reţinut că toate infracţiunile au fost comise de fiecare dintre inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţie directă.

Inculpaţii H., J. şi I. au urmărit în mod direct înşelarea persoanei vătămate motivaţia lor fiind una pur financiară şi cu intenţie şi-au oferit ajutorul la întocmirea contractul de vânzare cumpărare ştiind că acesta conţine date necorespunzătoare adevărului, iar proprietara locuinţei nu şi-a exprimat niciodată acordul pentru vânzare cotei sale din acel spaţiu. Inculpata I. a oferit persoanei vătămate P. băuturi alcoolice înainte de a merge la biroul notarial pentru semnarea contractului urmărind tocmai ca aceasta să nu fie în deplinătatea facultăţilor mintale pentru a putea sesiza natura actului încheiat, iar mai apoi, profitând de starea de ebrietate în care se găsea persoana vătămată şi-a însuşit banii proveniţi de la J. Inculpatul H. a pus la dispoziţia inculpatei C. toate actele necesare întocmirii unui act de vânzare cumpărare, cunoscând însă că nu există acordul proprietarului pentru vânzarea spaţiului şi în consecinţă contractul de vânzare cumpărare conţine menţiuni neconforme realităţii. Inculpata J. a cunoscut de asemenea că semnarea contractului se va face fără ca persoana vătămată să fi consimţit la vânzarea spaţiului, şi cu toate acestea şi-a dat concursul la redactarea şi autentificarea contractului care cuprinde menţiuni neconforme cu realitatea.

Fie că şi-a dat acordul din Franţa pentru întocmirea actului, fie că s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare la data de 12 august 2009 fără consimţământul său, în mod intenţionat, la data de 17 august 2009 inculpata B. a autentificat sub nr. C5 cu data de 12 august 2009 contractul de vânzare cumpărare semnat la data de 12 august 2009 de către părţi în faţa secretarei sale, dând astfel deplină eficienţă juridică actului şi asanând menţiunea neconformă realităţii că la data de 12 august 2009 după citirea actului părţile, prezente în faţa sa, au consimţit la autentificarea actului. Intenţia inculpatei B. este una directă şi în acest caz, autentificând cu ştiinţă un act care nu a fost semnat în faţa sa şi despre care ştia deja la data de 17 augsut 2009 că nu reprezintă voinţa persoanei vătămate.

Fiecare dintre cei cinci inculpaţi a comis infracţiunile deduse judecăţii înainte de a se pronunţa o hotărâre de condamnare pentru vreuna dintre ele, situaţie în raport de care în speţă sunt incidente dispoziţiile privind concursul de infracţiuni (reglementat de art. 33 lit. a) C. pen. de la 1969 şi respectiv art. 38 alin. (1) din noul C. pen.).

În ceea ce priveşte infracţiunile de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969 reţinute în actul de sesizare al instanţei în sarcina inculpaţilor B., C. (fostă D.), H., J. şi I. şi pentru care aceştia au fost trimişi în judecată, instanţa a constatat, verificând incriminarea acestei fapte în prezent că în noul C. pen. singura infracţiune care pedepseşte asocierea în vederea comiterii de infracţiuni este, aşa cum s-a mai arătat şi la punctul 1 şi 2 din starea de fapt, cea prevăzută de art. 367 C. pen. reglementată sub denumirea de constituirea a unui grup infracţional organizat. Conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. diferă însă de cel al infracţiunii prev. de art. 323 din vechiul C. pen.

A existat o modificare a elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. faţă de infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 323 din vechiul C. pen. (aceasta din urmă neprevăzând condiţia ca asocierea să se facă pentru un grup organizat, grup care potrivit noii legi trebuie să aibă anumite caracteristici) şi doar în situaţia în care faptele celor trei inculpaţi, comise sub imperiul legii vechi, se încadrează în conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. poate fi atrasă răspunderea penală a acestora, fapta constituind infracţiune.

Curtea a constatat însă, că deşi la comiterea faptelor săvârşite împotriva persoanei vătămate P. au participat cinci inculpaţi, nu a rezultat din ansamblul materialului probator administrat în cauză că aceştia s-ar fi asociat şi ar fi format un grup organizat, structurat, pentru o anumită perioadă de timp în vederea comiterii acestei infracţiuni sau a altora, ci participaţia acestora se circumscrie pluralităţii ocazionale. Inculpata I. şi inculpatul H. au întrezărit posibilitate înşelării persoanei vătămate şi implicit a obţinerii unor câştiguri dacă reuşeau să o determine pe persoana vătămată să semneze un contract de vânzare cumpărare şi nu unul de împrumut. Pentru că inculpata I., care „îi vânduse pontul" avea nevoie de bani şi îi comunicase inculpatului H. că doreşte şi ea să câştige de pe urma „afacerii", iar inculpatul H. nu avea bani, cei doi au fost nevoiţi să apeleze la J., mătuşa lui H., care putea face rost de bani într-un interval scurt. Pentru J. contractul a reprezentat o investiţie, oportunitate pe care i-a oferit-o H. În acest context, nu s-a putut spune că cei trei inculpaţi au constituit un grup organizat, cu o structură de sine stătătoare care să funcţioneze un anumit interval de timp; de altfel intervalul de timp în care cei trei s-au întâlnit pentru a face rost de bani şi a se hotărî cum să rezolve cu actele, de unde să facă rost de bani şi cum să o determine pe persoana vătămată să semneze actul la notar a fost extrem de scurt 6 zile (în 7 august 2009 cei trei întrevăd posibilitatea înşelării persoanei vătămate, iar în 12 august 2009 se încheie contractul de vânzare cumpărare).

Cu toate că inculpata C. (fostă D.) a consimţit la redactarea contractului de vânzare cumpărare pe care i-l solicitase H., nu s-a susţinut că prin acţiunea sa de redactare a contractului şi a încheierii de autentificare, sau prin comunicarea actelor la O.C.P.I.. a aderat la grupul celor trei, chiar dacă actul s-a redactat în modalitatea descrisă. Inculpata C. nu a avut cum să bănuiască existenţa unei conlucrări între mai multe persoane (respectiv existenţa unui grup infracţional) care să stea în spatele încheierii contractului şi nici nu avea cum să realizeze că acţiunea sa se alătură celor desfăşurate de alte persoane constituite într-un grup cu şi concură la comiterea unei infracţiuni care intră în scopul grupului.

Inculpata B. (fostă A.) nici nu ştia din Franţa de împrejurarea că inculpaţii I., J. şi H. doreau să o înşele pe persoana vătămată P. Nu îl cunoştea decât pe H. cu care a mai încheiat acte la biroul său. Prin acţiunea sa de a semna la data de 17 august 2009 încheierea de autentificare a contractului de vânzare cumpărare, inculpata nu a dorit decât să rezolve o situaţie inedită în care se afla biroul, întrucât părţile doreau actul pe care îl semnaseră şi nu li se putea înmâna fără semnătură pe încheierea de autentificare; nu s-a susţinut că prin această acţiune aceasta a aderat la un „grup infracţional organizat", „grap„ despre care nici nu ştia că există şi care de altfel îşi încetase existenţa la data de 12 august 2009 odată cu semnarea contractului de vânzare cumpărare.

A fost adevărat că cei cinci inculpaţi se cunoşteau între ei parţial: I. îl cunoştea pe H. şi pe J., J. îl cunoşte pe H. şi pe I., B. (fostă A.) îl cunoaşte pe H. şi pe C., C. o cunoştea pe B. (fostă A.) şi pe H., iar H. îi cunoştea pe toţi, însă nu rezultă din materialul probator că ar fi constituit un grup pentru a comite această faptă. Cei cinci inculpaţi şi-au adus fiecare, la un moment dat, contribuţia lor la comiterea faptei, fără a exista însă un plan, fără a constitui un grup structurat, organizat, cu un lider etc. Acţiunile participanţilor la comiterea acestei fapte răspundeau cerinţelor de moment ivite pe parcursul derulării activităţii infracţionale; contribuţia fiecăruia la înşelarea persoanei vătămate este diferită, iar inculpaţii au realizat acţiunile prin care au contribuit la comiterea infracţiunilor de înşelăciune şi respectiv fals intelectual fără a avea reprezentarea că fac parte dintr-un grup organizat şi că fiecare are un anumit rol în activitatea infracţională desfăşurată. În aceste condiţii faptele determinate a celor cinci inculpaţi deduse în prezent judecăţii astfel cum au fost reţinute de către instanţă nu se mai circumscriu conţinutului constitutiv al noi infracţiuni prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., astfel că acestea nu mai constituie infracţiune; nu există deci în ceea ce priveşte aceste fapte reţinute în sarcina celor trei inculpaţi nicio dovadă a constituirii unui grup format din trei sau mai multe persoane în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni, nici dovada existenţei unei structuri a grupului, nici un interval de timp mai îndelungat în care grupul să funcţioneze în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracţiuni.

Cu toate că prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate, Curtea a reţinut că această decizie nu este aplicabilă nici în speţa de faţă; prin prisma neîntrunirii în cazul de faţă de către faptele inculpaţilor a elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora, dispoziţiile art. 4 C. pen. privind Legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţia în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv formei de vinovăţie, cerută de legea penală nouă pentru existenţa infracţiunii, instanţa constată că faptele concrete şi determinate ale inculpaţilor sunt dezincriminate.

În raport de aceste considerente, Curtea a constatat că se impune achitarea inculpaţilor B. (fostă A.), C. (fostă D.)., H., I. şi J. conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. pentru săvârşirea infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. XIV din rechizitoriu)."

În raport de limitele de pedeapsă prevăzute de noua lege penală pentru infracţiunile reţinute în sarcina fiecăruia dintre inculpaţi, Curtea a reţinut că noua lege penală este mai favorabilă inculpaţilor în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, întrucât limitele de pedeapsă prevăzute de art. 244 C. pen. sunt mult mai mici (6 luni - 3 ani) decât cele prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 (6 luni -12 ani), respectiv 3 ani - 15 ani în varianta calificată prev. de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1969. Pe altă parte în ceea ce priveşte infracţiunea de fals intelectual instanţa reţine că limita minimă prevăzută de art. 321 C. pen. este superioară (1 an) celei prevăzute de vechea lege la art. 289 alin. (1) C. pen. (6 luni). De asemenea, tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni (prevăzut de art. 34 C. pen.) este mai uşor în C. pen. de la 1969 prin prisma sporului de pedeapsă facultativ faţă de cel actual reglementat de art. 39 C. pen. în vigoare care prevede adăugarea la pedeapsa cea mai grea dintre cele aplicate a unui spor obligatoriu constituit din o treime din totalul celorlalte pedepse.

Cu toate acestea, văzând dispoziţiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20 mai 2014 prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, precum şi prevederile art. 4771 C. proc. pen. în conformitate cu care efectele deciziilor Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care sunt dezlegate unele chestiuni de drept încetează în cazul constatării neconstituţionalităţii dispoziţiei legale care a generat problema de drept dezlegată (dispoziţii care determină astfel încetarea efectelor Deciziei nr. 2 din 14 aprilie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care stabilea odată cu interpretarea dată problemei prescripţiei răspunderii penale aplicarea legii penale mai favorabile pe instituţii autonome) Curtea a constatat că se impune o evaluare globală a dispoziţiilor din legea veche comparativ cu legea nouă pentru a stabili în acest fel legea aplicabilă pentru fiecare inculpat în parte.

Faţă de aceste considerente, instanţa a stabilit legea mai favorabilă aplicată inculpaţilor luând în considerare, în mod global, în care dintre variante (lege nouă sau lege veche) situaţia concretă a fiecărui inculpat în parte este mai favorabilă.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., se apreciază că gravitatea fiecăreia dintre faptele comise în parte este una medie spre ridicată, având în vedere pe de o parte calitatea în care a comis faptele, neîncrederea pe care a generat-o în rândul opiniei publice în securitatea şi veridicitatea actelor juridice încheiate în faţa unui notar care are rolul de a respecta tocmai aplicarea dispoziţiilor legale în actele pe care le autentifică şi garantează prin autentificarea acestora îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă a actelor juridice, conferindu-le deplină eficienţă juridică, iar pe altă parte consecinţele produse asupra persoanelor vătămate, pagubele produse acestora şi disconfortul care li s-a creat văzându-se rămase fără imobilele a căror proprietari erau, fără a-şi exprima consimţământul precum şi neputinţa de care s-au lovit în a remedia situaţia.

În ceea ce priveşte periculozitatea inculpatei, analizată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a reţinut că, deşi se află la prima confruntare cu legea penală, este tânără, căsătorită, are un copil în întreţinere şi a avut în societate până la comiterea faptei o atitudine corespunzătoare, are studii superioare şi un standard de viaţă ridicat, modalitatea şi împrejurările în care a comis faptele deduse judecăţii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivaţia pur financiară a săvârşirii infracţiunilor comise şi scopul urmărit, perseverenţa pe calea infracţională de care a dat dovadă prelungind în timp activitatea sa infracţională şi conduita sfidătoare adoptată faţă de victimele infracţiunilor - mizând pe împrejurarea că nimeni nu poate contesta că persoanele vătămate şi-au exprimat în faţa sa acordul de a-şi vinde proprietăţile, atâta timp cât este notar şi are susţinerea angajatelor biroului său notarial precum şi a părţilor cocontractante care au tot interesul să o sprijine - de încercare de manipulare a celorlalţi inculpaţi pentru stabilirea unei variante comune care să o avantajeze şi să conducă la exonerarea sa de răspundere penală, justifică concluzia unei periculozităţi medii spre ridicată a inculpatei.

Faţă de această situaţie, fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatei atât potrivit legii vechi cât şi potrivit legii noi, pedeapsa care s-a impus a fi aplicată pentru fiecare infracţiune în parte trebuie situată între jumătatea limitelor minime şi maxime, spre maxim. Dacă sub imperiul legii vechi pedepsele ar fi fost în cuantum de 6 ani închisoare pentru infracţiunile de înşelăciune, în legea nouă ele se situează la 2 ani închisoare pentru aceleaşi infracţiuni; dacă ar fi aplicată legea penală veche pedepsele pentru infracţiunile de fals intelectual s-ar impune a fi stabilite la un cuantum de 3 ani închisoare, în temeiul legii noi ele se situează la un cuantum de 2 ani închisoare.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea ce se vor aplica inculpatei B. pentru infracţiunile de fals intelectual şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, gravitatea faptelor împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În plus, instanţa a constatat că prin cele 4 infracţiuni de fals intelectual comise în calitate de notar inculpata B. care şi-a exercitat cu rea credinţă atribuţiile, a devenit nedemnă să mai exercite această profesie, inducând, prin faptele sale opiniei publice un sentiment de insecuritate şi neîncredere în actele juridice încheiate în faţa notarilor, astfel că se impune aplicarea faţă de această inculpată a pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g) C. pen. respectiv dreptul de a exercita profesia de notar public pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

Urmare a aplicării pedepselor complementare menţionate, în baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatei pentru cele 4 infracţiuni de fals intelectual 4 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen.

Deşi la modul teoretic tratamentul sancţionator al pluralităţii de infracţiuni este mai favorabil din legea veche (care nu prevede obligativitatea aplicării unui spor de pedeapsă ci lasă posibilitatea aplicării lui în caz de necesitate prin sporirea pedepsei celei mai grele până la maximul ei special la care se poate adăuga un spor de până la 5 ani) faţă de modalitatea de stabilire a pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni din noua lege (unde conform art. 39 C. pen. la pedeapsa cea mai grea stabilită pentru cea mai gravă dintre infracţiuni se aplică un spor constând din 1/3 din totalul celorlalte pedepse care au intrat în concurs), legea penală nouă apare mai favorabilă inculpatei, pentru că şi dacă hotărârea de condamnare s-ar fi pronunţat pe legea veche, datorită numărului infracţiunilor comise de inculpată se impunea sporire pedepsei celei mai grele aplicate (acea de 6 ani închisoare) cu cel puţin 2 ani închisoare, astfel că ar fi rezultat o pedeapsă de cel puţin 8 ani închisoare faţă de pedeapsa de 6 ani şi 8 luni închisoare cât rezultă prin aplicarea, în temeiul legii noi la pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare a unei treimi din totalul celorlalte pedepse stabilite pentru infracţiunile concurente comise de inculpată, adică 4 ani şi 8 luni.

Având în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (3) C. pen., instanţa a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. i s-a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

Şi în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi, Curtea, aplicând aceleaşi principii şi dispoziţii legale în stabilirea legii penale mai favorabile, a constatat că legea nouă este mai favorabilă.

Astfel, referitor la inculpatul G., instanţa a apreciat că gravitatea fiecăreia dintre faptele comise în parte a fost una medie spre ridicată, având în vedere pe de o parte, neîncrederea pe care a generat-o, prin faptele sale în rândul opiniei publice referitor la securitatea şi veridicitatea actelor juridice încheiate în faţa unui notar, la posibilitatea coruperii notarului, la integritatea persoanelor care exercită această profesie şi care sunt chemate să vegheze tocmai la respectarea dispoziţiilor legale în actele pe care le autentifică şi garantarea prin autentificarea acestora a îndepliniri condiţiilor de fond şi formă a actelor juridice, conferindu-le deplină eficienţă juridică, iar pe altă parte consecinţele produse asupra persoanelor vătămate, prin faptele sale, numărul persoanelor vătămate la înşelarea cărora a contribuit acest inculpat şi pagubele produse acestora precum şi disconfortul care li s-a creat prin înşelarea lor şi obligarea unora dintre acestea de a găsi soluţii pentru a avea asigurat un acoperiş deasupra capului, trauma suferită, văzându-se dintr-o dată rămase fără imobilele a căror proprietari erau, fără a-şi fi exprimat consimţământul în vederea vânzării locuinţelor lor.

În ceea ce priveşte periculozitatea inculpatului, analizată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a reţinut că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală; potrivit fişei de cazier judiciar inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei prin sentinţa penală nr. 454 din 4 octombrie 2005 a Judecătoriei Sf. Gheorghe pentru comiterea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice pentru care a intervenit însă reabilitarea de drept, iar prin ordonanţele nr. 1722/P din 16 iulie 2008 şi 2042/P din 2 devembrie 2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe a fost sancţionat administrativ cu amendă pentru infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991. Antecedentele sale, au conturat deci o înclinaţie spre violenţă. Inculpatul a fost căsătorit, are 2 copii în întreţinere iar din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză a rezultat că se ocupă cu cămătăria şi „afaceri" dubioase imobiliare, existând indicii, care se desprind din actele dosarului că a înşelat mult mai multe persoane pentru a le lua casele; modalitatea şi împrejurările în care a comis faptele deduse judecăţii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivaţia pur financiară a săvârşirii infracţiunilor comise şi scopul urmărit, contribuţia efectivă la înşelarea victimelor, împrejurarea că la toate faptele la care a participat a avut iniţiativa comiterii lor, perseverenţa pe calea infracţională de care a dat dovadă prelungind în timp activitatea sa infracţională şi comiţând fapte similare ori de câte ori i se ivea ocazia, respectiv identifica victime pe care le putea înşela, atitudinea ulterioară faţă de victimele infracţiunilor şi faţă de faptele comise, justifică concluzia unei periculozităţi medii spre ridicată a inculpatului.

Faţă de această situaţie, fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului G. atât potrivit legii vechi cât şi potrivit legii noi, pedepsele care se impun a fi aplicate pentru fiecare infracţiune în parte trebuie situate între jumătatea limitelor minime şi maxime, spre maxim.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea ce se vor aplica inculpatului G. pentru infracţiunile de înşelăciune şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen., instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, gravitatea acestora, împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

Având în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (3) C. pen., instanţa a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

Gravitatea fiecăreia dintre faptele comise de inculpatul H. este de asemenea una medie spre ridicată, având în vedere pe de o parte, contribuţia sa efectivă la comiterea acestora, neîncrederea pe care a generat-o, prin faptele sale în rândul opiniei publice referitor la securitatea şi veridicitatea actelor juridice încheiate în faţa unui notar, la posibilitatea coruperii notarului, la integritatea persoanelor care au această calitate şi care sunt chemate aşa cum am arătat să vegheze tocmai la respectarea dispoziţiilor legale în actele pe care le autentifică şi garantarea prin autentificarea acestora a îndepliniri condiţiilor de fond şi formă a actelor juridice iar pe altă parte consecinţele produse asupra persoanelor vătămate, prin faptele sale, numărul persoanelor vătămate şi pagubele produse acestora precum şi disconfortul care li s-a creat prin înşelarea lor, văzându-se dintr-o dată rămase fără imobilele a căror proprietari erau, fără a-şi fi exprimat consimţământul în vederea vânzării locuinţelor lor.

În ceea ce priveşte periculozitatea inculpatului, analizată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a reţinut că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală; potrivit fişei de cazier judiciar inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 2 ani cu executarea pedepsei într-o unitate militară disciplinară pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 332 C. pen. prin sentinţa penală nr. 41 din 11 martie 1991 a Tribunalului Militar Cluj; de asemenea, inculpatul a mai fost condamnat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni muncă corecţională pentru comiterea infracţiunii de furt calificat prin sentinţa penală nr. 137 din 26 iunie 1991 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc; prin sentinţa penală nr. 908 din 28 octombrie 1991 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost revocată obligarea la muncă aplicată prin sentinţa penală nr. 137/1991 a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, iar pedeapsa a fost contopită cu cea aplicată prin sentinţa penală nr. 41/1991 a Tribunalului Militar Cluj dispunându-se executarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare într-o închisoare militară.

Referitor la această condamnare s-a împlinit termenul de reabilitare. Inculpatul nu era căsătorit, însă are 1 copil în întreţinere, iar din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză a rezultat că se ocupă, la fel ca şi G. cu cămătăria şi „afaceri" dubioase imobiliare, existând indicii, care s-au desprins din actele dosarului că a înşelat mult mai multe persoane pentru a le lua casele şi că a fost dispus să apeleze la „recuperatori" care să folosească violenţa pentru a-şi proteja interesele şi pentru a intra în posesia banilor care pretindea că i se cuvin.

Modalitatea şi împrejurările în care a comis faptele deduse judecăţii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivaţia pur financiară a săvârşirii infracţiunilor comise şi scopul urmărit, contribuţia efectivă la înşelarea victimelor, perseverenţa pe calea infracţională de care a dat dovadă prelungind în timp activitatea sa infracţională şi comiţând fapte similare ori de câte ori i se ivea ocazia, respectiv identifica victime pe care le putea înşela, atitudinea ulterioară faţă de victimele infracţiunilor şi faţă de faptele comise, justifică concluzia unei periculozităţi medii spre ridicată a inculpatului.

Faţă de această situaţie, fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul H. atât potrivit legii vechi cât şi potrivit legii noi, pedeapsa care s-a impus a fi aplicată pentru fiecare infracţiune în parte trebuia situată între jumătatea limitelor minime şi maxime, spre maxim.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea aplicate inculpatului H. pentru infracţiunile de înşelăciune şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, gravitatea acestora, împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat inculpatului pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune, 2 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei, iar conform art. 65 alin. (1) C. pen. i s-au aplicat aceluiaşi inculpat pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune 2 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În ceea ce le priveşte pe inculpatele J. şi I. instanţa a apreciat că gravitatea fiecăreia dintre faptele comise în parte a fost una medie, având în vedere pe de o parte, consecinţele produse asupra persoanei vătămate, prin faptele lor, împrejurarea că au contribuit la înşelarea unei singure persoane vătămate iar pe altă parte contribuţia lor efectivă la comiterea faptelor, paguba produsă persoanei vătămate, precum şi disconfortul care i s-a creat acesteia prin înşelarea ei.

În ceea ce priveşte periculozitatea celor două inculpate, analizată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a reţinut că inculpata J. se află la prima confruntare cu legea penală în timp ce inculpata I. a mai fost sancţionată administrativ cu amendă prin ordonanţa nr. 2317/P din 18 mai 2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sf. Gheorghe pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune; ambele inculpate sunt căsătorite, au copii, iar inculpata J. are un copil minor în întreţinere; modalitatea şi împrejurările în care au comis faptele deduse judecăţii precum şi mijloacele folosite de aceste inculpate, contribuţia concretă pe care şi-au adus-o la inducerea în eroare a persoanei vătămate P. şi la întocmirea în fals a contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub, nr. C5 din 12 august 2009, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivaţia pur financiară a săvârşirii infracţiunilor comise şi scopul urmărit şi atitudinea ulterioară faţă de victima infracţiunilor şi faţă de faptele comise, justifică concluzia unei periculozităţi medii a celor două inculpate; în plus instanţa reţine că inculpata I. s-a sustras judecăţii, existând indicii că după audierea ei de către procuror a părăsit ţara.

În cauză au fost întrunite aşadar condiţiile tragerii la răspundere penală şi a inculpatelor J. şi I.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea aplicate celor două inculpate pentru infracţiunile de înşelăciune şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, gravitatea acestora, împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale ale celor două inculpate duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. li s-au aplicat inculpatelor pentru infracţiunile de înşelăciune, câte o pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei, iar conform art. 65 alin. (1) C. pen. li s-au aplicat aceloraşi inculpate pentru infracţiunile de înşelăciune reţinute în sarcina lor câte o pedeapsă accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Având în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (3) C. pen., instanţa a aplicat inculpatelor, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii ce s-a stabilit conform celor de mai sus pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C. (fostă D.), Curtea a apreciat că gravitatea fiecăreia dintre faptele comise în parte, a fost una medie, având în vedere pe de o parte calitatea sa de angajat al unui birou notarial de care s-a folosit în comiterea faptelor, neîncrederea pe care a generat-o în rândul opiniei publice în securitatea şi veridicitatea actelor juridice încheiate în faţa unui notar, iar pe altă parte modalitatea şi împrejurările în care a comis faptele deduse judecăţii, precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, natura şi gravitatea rezultatului produs, consecinţele produse asupra persoanei vătămate P., pagubele produse acesteia şi disconfortul care i s-a creat acesteia văzându-se rămasă fără imobilul a cărei proprietară era, fără a-şi exprima consimţământul, neputinţa de care s-au lovit în a remedia situaţia.

În ceea ce priveşte periculozitatea inculpatei, analizată prin prisma criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen. Curtea a reţinut că aceasta se află la prima confruntare cu legea penală, este tânără, căsătorită, fără copii şi a avut în societate până la comiterea faptei o atitudine corespunzătoare; are studii superioare şi un standard de viaţă normal; aceasta a comis faptele fără a avea la bază motivaţii financiare sau de altă natură ci pur şi simplu pentru că era angajata biroului notarial şi se crease o practică la birou, tolerată, dacă nu chiar impusă de notarul public inculpata B., care pentru a nu pierde veniturile pe care le putea obţine din întocmirea de contracte sau alte acte notariale a încurajat-o pe inculpata C. (fostă D.) să accepte semnarea de către părţi a anumitor acte notariale în faţa sa (acolo unde erau clienţii biroului cei care solicitau întocmirea actului sau „părţile se cunoşteau"); de altfel, deşi a acceptat ca părţile contractante să semneze actul în faţa sa şi a dat număr încheierii de autentificare trimiţând contractul la O.C.P.I., inculpata nu şi-a declinat calitatea de notar efectiv ci doar a lăsat părţile să creadă că are această calitate prin îndeplinirea activităţilor pe care în mod normal ar trebui să le realizeze un notar. Calitatea de angajată pe care inculpata C. o avea în biroul notarial nu-i lăsa prea mare libertate în decizii şi în selectarea activităţilor pe care i le solicita inculpata B., astfel că faptele sale, comise sub aceste auspicii au condus instanţa la concluzia că periculozitatea inculpatei este una minimă.

Faţă de această situaţie, fiind întrunite şi în ceea ce o priveşte pe această inculpată condiţiile tragerii la răspundere penală atât potrivit legii vechi cât şi potrivit legii noi, pedeapsa care s-a impus a fi aplicată pentru fiecare infracţiune în parte a fost orientată spre limita minimă prevăzută pentru fiecare infracţiune în parte.

Având în vedere pedeapsa principală cu închisoarea aplicată inculpatei C. pentru infracţiunea de complicitate la fals intelectual şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa a reţinut că natura faptelor săvârşite, gravitatea faptelor, împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei au dus la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care a implicat exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei.

Urmare a aplicării pedepsei complementare menţionate, în baza art. 65 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei pentru infracţiunea de complicitate la fals intelectual pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Având în vedere pe de o parte cuantumul pedepsei rezultante principale aplicate acestei inculpate, împrejurarea că aceasta nu a mai suferit anterior condamnări la pedeapsa închisorii, precum şi circumstanţele sale personale, vârsta sa, conduita avută anterior comiterii infracţiunilor precum şi posibilităţile efective de reeducare, Curtea a apreciat că pedeapsa aplicată acestei inculpate îşi poate atinge scopul şi fără privarea de libertate a acesteia însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de 3 ani.

Pentru aceste considerente, în ceea ce o priveşte, în baza art. 91, 92 C. pen. s-a suspendat sub supraveghere, pe o durată de 3 ani, executarea pedepsei rezultante principale aplicate de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. i s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei şi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea a constatat că în procesul penal s-au constituit părţi civile toate persoanele vătămate.

Persoanele civile K. şi L. au solicitat prin memoriul depus la dosar la data de 21 martie 2012 anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C1 din 12 martie 2009 la BNP A., precum şi anularea actelor subsecvente şi restabilirea situaţiei anterioare de CF în sensul revenirii în proprietatea părţilor civile a apartamentului înscris în CF nr. gg Sf. Gheorghe situat în Mun. Sf. Gheorghe str. L. Jud. Covasna, iar în subsidiar obligarea inculpaţilor B. şi G. în solidar la plata sumei de 130.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea apartamentului.

Aceste părţi civile au mai solicitat obligarea aceloraşi inculpaţi la plata în solidar a sumei de 16.000 RON (500 RON/lună), reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a privării lor de imobilul înstrăinat în mod fraudulos, începând cu luna iulie 2009 până la data constituirii de parte civilă, conform principiului reparării integrale a prejudiciului.

S-a mai solicitat obligarea în solidar a celor doi inculpaţi la plata cu titlu de daune morale a sumei de 50.000 RON, susţinându-se că pierderea apartamentului a cauzat părţilor civile suferinţe psihice imense, având în vedere că acest apartament a constituit domiciliul familiei mai mulţi ani de zile şi dintr-o dată s-au trezit că au pierdut căminul lor de-o viaţă şi au rămas pe drumuri; stresul pierderii dreptului de proprietate asupra apartamentului se resimte şi în continuare, părţile civile fiind nevoiţi să locuiască în altă parte; aceste operaţiuni frauduloase au generat pierderea încrederii în oameni, dar şi în autorităţi având în vedere calitatea inculpatei B.

Persoana vătămată M. s-a constituit, de asemenea, parte civilă solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C2 din 2 iunie 2009 la BNP A., restabilirea situaţiei anterioare în CF. nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi obligarea inculpaţilor B., G., E., F. şi H. în solidar la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererilor formulate persoana vătămată a arătat că locuieşte în continuare în imobilul care a ieşit din proprietatea sa fără consimţământul său însă daunele morale solicitate s-au justificat prin aceea că faptele inculpaţilor i-au provocat grave suferinţe psihice; după aflarea faptului că nu mai este proprietarul imobilului a trăit cu o permanentă teamă că în orice moment poate fi dat afară din casa sa, cu atât mai mult cu cât a şi fost somat în acest sens de către inculpatul E., somaţie trimisă printr-un avocat. Tot inculpatul E. a atacat în instanţă încheierea prin care s-a dispus notarea procesului în cartea funciară.

Persoana vătămată O. a arătat la termenul de judecată din 6 februarie 2013 că doreşte restituirea locuinţei, iar în situaţia în care acest lucru nu este posibil, contravaloarea garsonierei pe care a apreciat-o ca fiind la acest moment de 80.000 RON (respectiv 800 milioane ROL).

Persoana vătămată P. a precizat la termenul de judecată din 6 martie 2013 că locuieşte încă în imobilul care s-a vândut fără consimţământul ei, nu a dorit să-l părăsească şi a solicitat restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Curtea a reţinut, analizând cererile persoanelor vătămate, că prin prisma tuturor aspectelor dezvoltate în starea de fapt, contractele de vânzare cumpărare autentificate sub numerele C1 din 12 martie 2009, C2 din 2 iunie 2009, C3 din 9 iunie 2009, şi C5 din 12 august 2009 la BNP A. au fost nule absolut, în cazul tuturor celor 4 contracte lipsind consimţământul, valabil exprimat al proprietarului imobilelor care au format obiectul convenţiei, la vânzarea imobilelor; un alt motiv de nulitate a contractelor autentificate sub nr. C1 din 12 martie 2009 şi C3 din 9 iunie 2009 la BNP A. l-a reprezentat lipsa adeverinţelor de la Asociaţiile de Proprietari de care aparţineau cele două locuinţe din care să rezulte situaţia datoriilor la cele două asociaţii, conform art. 20 din Legea nr. 230/2007.

De asemenea, instanţa a constatat că sunt nule şi procurile speciale autentificate din 28 mai 2009 şi din 9 iunie 2009 la BNP A., întrucât a lipsit o condiţie de fond pentru întocmirea unor asemenea acte notariale respectiv acordul mandantului, or, din actele dosarului a rezultat aşa cum s-a dezvoltat pentru fiecare faptă în parte că nici persoana vătămată M. şi nici O. nu au solicitat şi nu şi-au dat consimţământul pentru redactarea unor asemenea acte notariale, autentificate de notarul public A.

Nici cererea de redactare a unui contract de vânzare cumpărare înregistrată, din 2 iunie 2009, la BNP A. care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C2 din 2 iunie 2009 la BNP A. nu a avut corespondent în realitate nici sub aspectul menţiunilor cuprinse pe această cerere şi nici a semnăturii, expertizele efectuate în cauză, stabilind, aşa cum s-a dezvoltat la starea de fapt de la pct. II că nici scrierea şi nici semnăturile de pe această cerere nu i-au aparţinut persoanei vătămate M.

Faţă de aceste considerente în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. s-a dispus desfiinţarea totală a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C1 din 12 martie 2009, C2 din 2 iunie 2009, C3 din 9 iunie 2009, şi C5 din 12 august 2009 la BNP A., a procurilor speciale autentificate, din 28 mai 2009 şi din 9 iunie 2009, la BNP A., precum şi a cererii de redactare a unui contract de vânzare cumpărare înregistrată, din 2 iunie 2009, la BNP A.

Urmare a desfiinţării contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C2 din 2 iunie 2009 şi nr. C5 din 12 august 2009 la BNP A. privind imobilele părţilor civile M. şi P. situate în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi respectiv Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe, acţiunile civile exercitate de acestea prin care au solicitat restabilire a situaţiei anterioare încheierii acestor acte, şi reluarea în stăpânirea de drept a acestor imobile (prin efectuarea cuvenitelor menţiuni în cărţile funciare) sunt întemeiate. Cele două părţi civile locuiesc în cele două imobile, astfel că în ceea ce le priveşte restabilirea situaţiei anterioară a fost posibilă. Această modalitate de rezolvare a acţiunii civile exercitate de cele două părţi civile întemeiate pe dispoziţiile art. 998, 999 C. civ. vechi s-a pliat pe dispoziţiile art. 25 alin. (2) C. proc. pen., astfel că s-au admis acţiunile civile exercitate de părţile civile M. şi P. şi, în consecinţă, în baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 256 şi 25 alin. (2) C. proc. pen. s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C2 din 2 iunie 2009 şi C5 din 12 august 2009 la BNP A. în ceea ce priveşte imobilele acestor părţi civile situate în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi respectiv Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară.

În ceea ce priveşte însă părţile civile K., L. şi O., Curtea a constatat că restituirea imobilelor în natură nu mai este posibilă datorită împrejurării că inculpatul G., odată devenit proprietarul în acte al celor două locuinţe, a revândut aceste locuinţe astfel cum a rezultat din extrasele de carte funciară existente la dosar.

Astfel apartamentul părţilor civile K. şi L. a fost revândut de inculpatul G. cumpărătorilor persoane fizice RRR. şi DDD. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP A. sub nr. C6 din 24 iulie 2009, cumpărătorii achiziţionând acest apartament prin contractarea unui credit ipotecar de la Banca SSS., care a instituit asupra lui o ipotecă convenţională care până în prezent nu a fost radiată (conform extrasului CF desfăşurat comunicat instanţei, existent la dosar instanţă) ceea ce a presupus că până în prezent creditul nu a fost restituit.

Apartamentul părţii civile O. a fost revândut de inculpatul G. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C7 din 15 septembrie 2009 la BNP A. cumpărătorilor MMM. şi NNN. conform înscrisurilor existente şi a extraselor C.F. desfăşurate comunicate instanţei, prin intermediul agenţiei imobiliare deţinute de martora V.

Cu toate că contractele de vânzare cumpărare prin care inculpatul G. a devenit proprietarul celor două imobile a fost nul, întrucât nu a existat consimţământul proprietarilor la înstrăinare, Curtea a reţinut că în speţă nu au putut fi desfiinţate şi actele subsecvente, întrucât nicio probă de la dosar nu a condus la ideea că noii proprietari numiţii RRR. şi DDD. şi respectiv MMM. şi NNN. ar fi cumpărători de rea credinţă. Aceştia nu aveau de unde să cunoască că inculpatul a intrat în proprietatea celor două imobile prin înşelarea persoanelor vătămate; acestora li s-a prezentat de către inculpat un act autentic în a cărui veridicitate şi securitate au crezut, astfel că au fost convinşi că inculpatul G., proprietarul imobilelor a fost îndreptăţit să vândă aceste imobile şi că în faţa notarului public şi-a exprimat un consimţământ valabil.

În aceste condiţii, Curtea a apreciat că nu se poate dispune desfiinţarea contractelor autentificate sub nr. C6 din 24 iulie 2009 şi respectiv nr. C7 din 15 septembrie 2009 la BNP A. prin care cumpărătorii de bună credinţă RRR. şi DDD. şi respectiv MMM. şi NNN. au cumpărat de la inculpatul G. imobile situate în Mun. Sf. Gheorghe, chiar dacă ele au fost obţinute de inculpatul G. prin înşelarea păţilor civile K., L. şi O.

Acţiunea civilă exercitată însă de cele trei părţi civile a fost admisibilă, întrucât prin înşelarea lor de către inculpatul G. cu concursul inculpatei B., părţile civile au suferit un prejudiciu egal cu contravaloarea locuinţelor de care au fost deposedate, iar potrivit art. 998 C. civ. vechi, în vigoare la data comiterii faptelor, acela care cauzează altuia un prejudiciu este dator a-l repara.

Instanţa a constatat că cele trei părţi civile nu au depus însă, în procesul penal, nicio diligentă pentru a dovedi care era la data la care au fost înşelate valoarea reală imobilelor lor sau valoarea de piaţă ci doar s-au mulţumit să emită nişte pretenţii, evaluând după propria preţuire locuinţele de care au fost deposedate.

Faţă de această situaţie, Curtea a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat părţilor civile prin luarea în considerare a preţului pieţei de la momentul comiterii infracţiunii, dar nu mai puţin de valorilor orientative ale apartamentelor situate în blocuri de locuinţe pentru anul 2009 comunicate instanţei de către Camera Notarilor Publici Braşov, ţinând seama de zona din Municipiul Sf. Gheorghe în care acestea sunt dispuse, da anul construirii lor de etajul la care sunt situate şi de numărul de camere); ambele locuinţe sunt situate în zona „C" şi întrucât preţurile sunt exprimate în euro, instanţa are în vedere această monedă pentru stabilirea despăgubirilor.

Apartamentul părţilor civile K. şi L. valora conform preţurilor orientative furnizate de Camera Notarilor Publici la data de 12 martie 2009, 13.050 euro, în condiţiile în care la acea dată paritatea RON/euro era de 4,28 RON pentru un euro. Cu toate aceste, Curtea a constatat că preţul pieţei a fost diferit în cazul acestui apartament întrucât la data de 24 iulie 2009 inculpatul G. a revândut acest apartament cu suma de 86.000 RON ceea ce înseamnă 20.427 euro. Având în vedere principiul reparării integrale a pagubei, Curtea a ales ca valoare a apartamentului cea obţinută de inculpatul G. cu titlu de preţ la data 24 iulie 2009 respectiv 20.427 euro.

Cuantumul prejudiciului cauzat părţilor civile K. şi L. nu a fost însă egal cu contravaloarea apartamentului de la data la care părţile civile au fost înşelate, întrucât, în toate declaraţiile date de acestea în faţa procurorului şi ale instanţei părţile au recunoscut că au primit de la inculpatul G. (chiar dacă erau convinse că primiseră banii cu titlu de împrumut) suma de 1967 euro (compusă din suma de 200 RON (2000 ROL) pe care inculpatul K. a recunoscut-o că a primit-o „avans" ceea ce a reprezentat, ţinând cont de paritatea RON-euro de la acel moment, 467 euro la care s-a adăugat suma de 1500 de euro pe care a recunoscut că a primit-o în ziua încheierii contractului, respectiv 12 martie 2009).

Scăzând din contravaloarea apartamentului (20.427 euro) suma deja primită de la inculpatul G. (1967 euro) instanţa a apreciat că persoanelor civile li se cuvine o despăgubire materiale în cuantum de 18.460 euro, sau echivalentul în RON la data plăţii, sumă de bani pe care inculpaţii care se fac vinovaţi de producerea prejudiciului (B. şi G.) urmează a fi obligaţi în solidar să o plătească.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor civile formulate de aceste părţi civile, Curtea le-a respins întrucât nu au fost depuse niciun fel de documente justificative şi nu au fost produse niciun fel de probe care să dovedească cuantumul despăgubirilor solicitate; chiar dacă existenţa unui prejudiciu de genul celui reclamat ar putea fi acceptată prin prisma faptului că într-adevăr părţilor civile li s-a creat un disconfort rămânând fără proprietatea lor şi fiind nevoiţi să-şi găsească o altă locuinţă, părţile civile nu au pus la îndemâna instanţei niciun instrument ajutător şi nicio probă, pentru a putea fi evaluate aceste categorii de prejudicii (beneficiul nerealizat şi daunele morale).

În ceea ce o priveşte pe partea civilă O. Curtea a reţinut, pe baza preţurilor orientative furnizate de Camera Notarilor Publici că la data de 9 iunie 2009 garsoniera ei valora 8.700 euro în condiţiile în care pentru luna iunie paritatea RON/euro era de 4,21 RON pentru un euro. În luna septembrie 2009 garsoniera părţii civile a fost revândută de inculpatul G. cu suma de 33.000 RON ceea ce însemna 7.801,41 euro, paritatea RON/euro fiind pentru luna septembrie 2009 de 4,23 RON pentru un euro.

S-a constatat că inculpatul G. a revândut garsoniera părţii civile sub valoarea orientativă oferită de Camera Notarilor Publici, or, în această situaţie, partea civilă fiind îndreptăţită la cel puţin valoarea orientativă a garsonierei ei, instanţa a luat în considerare o valoare de 8.700 euro reprezentând contravaloarea locuinţei de care partea civilă a fost deposedată.

Întrucât şi această parte civilă a recunoscut că a primit deja de la inculpatul G. (chiar dacă cu titlu de împrumut) suma de 7000 RON (echivalentul la data de 9 iunie 2009 fiind de 1.663 euro) Curtea a stabilit despăgubirea care se cuvine acestei părţi civile prin scăderea din valoarea de 8.700 euro a sumei deja primite de 1.663 euro rezultând suma de 7.037 euro; a urmat ca în baza art. 397 combinat cu art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi rap. la art. 998, 999 şi 1000 alin. (3) C. civ. vechi să fie obligaţi inculpata B. în solidar cu inculpatul G. la despăgubirea părţii civile cu suma de 7.037 euro sau contravaloarea în RON la data efectuării plăţii cu titlu de despăgubiri.

S-au respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă M. privind obligarea inculpaţilor B., G.., E., F. şi H. în solidar la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON, întrucât din materialul probator existent la dosar instanţa nu a fost în măsură să cuantifice acest prejudiciu reclamat. A apărut fără îndoială că şi această parte civilă a suferit un disconfort atunci când a aflat că nu mai este proprietarul casei sale, unicul imobil pe care îl deţinea, precum şi atunci când a fost somat de inculpatul E. să părăsească imobilul însă audiată în faţa instanţei persoana vătămată a arătat că nu i-a cerut nimeni să plece din casă, iar mai apoi a declarat că nu s-a simţit nici speriat şi nici ameninţat când a venit la el o femeie care i-a spus să plece din casă ci doar mirat.

În aceste condiţii, Curtea nu a avut la îndemână suficiente elemente pentru a aprecia dacă părţii civile i s-a creat sau nu vreun prejudiciu moral prin faptele inculpaţilor şi chiar dacă ar accepta posibilitatea existenţei unui astfel de prejudiciu prin prisma disconfortului menţionat anterior nu ar avea cum să îl cuantifice, întrucât nu au fost produse niciun fel de probe în acest sens.

În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii dispuse în dosar de către procuror Curtea, având în vedere obligarea inculpatului G. la despăgubiri către părţile civile K., L. şi O. a menţinut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă în cursul urmăririi penale asupra imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, str. G.B., înscris în CF individuală nr. kk a localităţii Sf. Gheorghe aparţinând inculpatului G. până la concurenţa sumei la care a fost obligat prin prezenta inculpatul cu titlu de despăgubiri, respectiv 25.497 euro.

S-a constatat că prin decizia nr. 1392 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. x/64/2012/a1 a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului penal instituit prin ordonanţa din 31 martie 2010 de procuror asupra imobilului situat în Com. Bod, Jud. Braşov aparţinând inculpatei B.

Întrucât nici E. şi nici J. nu au fost obligaţi la despăgubiri în acest proces, repararea prejudiciului cauzat de aceştia prin infracţiunile comise realizându-se în natură prin restituirea imobilelor persoanelor vătămate M. şi P. Curtea a apreciat că menţinerea sechestrului asigurător dispus de procuror asupra imobilelor inculpaţilor J. (situat în Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe) şi E. (situat în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe), nu se mai impune, cu atât mai mult cu cât titlurile celor doi inculpaţi asupra imobilelor au fost desfiinţate, dispunându-se restabilirea situaţiei de CF.

În aceste condiţii, pe calea sentinţei penale nr. 78/F din 11 iulie 2014 Curtea de Apel Braşov a dispus:

I.1. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata B. (fostă A.) la 4 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de complicitate la înşelăciune (părţi vătămate K., UU., M., P. şi O.).

2. În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la 4 pedepse a câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de fals intelectual.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pentru cele 4 infracţiuni de fals intelectual 4 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pentru cele 4 infracţiuni de fals intelectual 4 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatei B. (fostă A.) pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale stabilite (adică 4 ani şi 8 luni închisoare), astfel încât în final inculpata a executat o pedeapsă principală rezultantă de 6 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. a achitat pe inculpata B. (fostă A.) pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. IV, XIII şi XIV din rechizitoriu).

II.1. În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul G. la 3 pedepse a câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune (părţi vătămate K., UU., M. şi O.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pentru cele 3 infracţiuni de înşelăciune 3 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pentru cele 3 infracţiuni de înşelăciune 3 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

2. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la 3 pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului G. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale stabilite (adică 3 ani şi 2 luni închisoare), astfel încât în final inculpata a executat o pedeapsă principală rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. a achitat pe inculpatul G. pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. IV şi XIII din rechizitoriu).

III. 1. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata C. - la pedeapsa a de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune (parte vătămată P.).

2. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pentru infracţiunea de complicitate la fals intelectual pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pentru infracţiunea de complicitate la fals intelectual pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatei C. (fostă D.) pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă principală stabilită (adică 4 luni închisoare), astfel încât în final inculpata a executat o pedeapsă principală rezultantă de 1 an şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 91, 92 C. pen. a fost suspendată sub supraveghere, pe o durată de 3 ani, executarea pedepsei rezultante principale aplicate inculpatei C. (fostă D.).

În baza art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta.

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.

d) să comunice schimbarea locului de muncă.

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Pe parcursul termenului de supraveghere inculpata a prestat o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile.

A atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. a fost achitată pe inculpata C. (fostă D.) pentru săvârşirea a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. XIV din rechizitoriu).

IV.1. În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpatul H. la 2 pedepse a câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune (părţi vătămate M. şi P.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune 2 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatului pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune 2 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

2. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la 2 pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului H. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care a adăugat 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale stabilite (adică 1 şi 10 luni închisoare), astfel încât în final inculpatul a executat o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. a achitat pe inculpatul H. pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. XIII şi XIV din rechizitoriu).

V.1. În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte vătămată P.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

2. În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatei I. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă principală stabilită (adică 6 luni închisoare), astfel încât în final inculpata a executat o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie prev. de art. 65 rap la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. a achitat pe inculpata I. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. XIV din rechizitoriu).

VI.1. În baza art. 244 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe inculpata J. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte vătămată P.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

2. În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatei J. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care a adăugat 1/3 din cealaltă pedeapsă principală stabilită (adică 6 luni închisoare), astfel încât în final inculpata a executat o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. a aplicat inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie prev. de art. 65 rap la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

3. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 4 C. pen. a achitat pe inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. de la 1969 (pct. XIV din rechizitoriu).

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. a dispus desfiinţarea totală a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C1 din 12 martie 2009, C2 din 2 iunie 2009, C3 din 9 iunie 2009 şi C5 din 12 august 2009 la BNP A., a procurilor speciale autentificate din 28 mai 2009 şi din 9 iunie 2009 la BNP A. precum şi a cererii de redactare a unui contract de vânzare cumpărare înregistrată din 2 iunie 2009 la BNP A.

A admis acţiunile civile exercitate de părţile civile M. şi P. şi în consecinţă în baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 256 şi 25 alin. (2) C. proc. pen. a dispus restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C2 din 2 iunie 2009 şi C5 din 12 august 2009 la BNP A. în ceea ce priveşte imobilele acestor părţi civile situate în Mun. Sf Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi respectiv Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară.

A admis acţiunea civilă exercitată de părţile civile K. şi UU. şi în consecinţă în baza art. 397 combinat cu art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi rap. la art. 998, 999 şi 1000 alin. (3) C. civ. vechi a obligat inculpata B. (fostă A.) în solidar cu inculpatul G. să plătească părţilor civile suma de 18.460 euro sau contravaloarea în RON la data efectuării plăţii cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 397 combinat cu art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi raportat la art. 998, 999 şi 1000 alin. (3) C. civ. vechi a admis acţiunea civilă exercitată de partea civilă O. şi în consecinţă a obligat inculpata B. (fostă A.) în solidar cu inculpatul G. să plătească acestei părţi civile suma de 7.037 euro sau contravaloarea în RON la data efectuării plăţii cu titlu de despăgubiri.

A respins restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile.

A menţinut măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale asupra imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, str. G.B., înscris în CF individuală nr. kk a localităţii Sf. Gheorghe aparţinând inculpatului G. până la concurenţa sumei la care a fost obligat prin prezenta inculpatul cu titlu de despăgubiri, respectiv 25.497 euro.

A constatat că prin decizia nr. 1392 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. x/64/2012/a1 a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului penal instituit prin ordonanţa din 31 martie 2010 de procuror asupra imobilului situat în Com. Bod, Jud. Braşov aparţinând inculpatei A.

A ridicat, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, sechestrul asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin ordonanţele procurorului din 14 aprilie 2010 şi respectiv 20 aprilie 2010 asupra imobilelor inculpaţilor J. (situat în Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe) şi E. (situat în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe).

În baza art. 272 C. proc. pen. s-a suportat din fondurile Ministerului de Justiţie şi s-a plătit Baroului Braşov suma de 2.800 RON reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii I., F., G., H., J., B. (fostă A.) şi C. (fostă D.).

În baza art. 272 C. proc. pen. s-a suportat din fondurile Ministerului de Justiţie şi s-a plătit traducătorului autorizat de limba maghiară ŞŞŞ. suma de 300 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere din limba maghiară în limba română şi invers prestate la şedinţa din data de 10 mai 2013.

În baza art. 274 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B. (fostă A.), C. (fostă D.), I., F., G., H., E. şi J. să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare câte 1500 RON fiecare.

În baza art. 276 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B. (fostă A.), E., G., H. şi F. să plătească câte 1.330 RON fiecare părţii civile M. reprezentând cheltuieli efectuate de această parte în cursul procesului penal.

În baza art. 276 C. proc. pen. au fost obligaţi inculpaţii B. (fostă A.) şi G. să plătească părţii civile L. câte 3.000 RON fiecare reprezentând cheltuieli efectuate de această parte în cursul procesului penal.

Împotriva acestei sentinţe penale nr. 78/F din 11 iulie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au exercitat apeluri declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, de inculpaţii B. (A.), C. (D.), G., H., J. şi de părţile civile K. şi L. Ministerul Public a solicitat admiterea apelului declarat, motivul de apel vizează nelegalitatea cu privire la încheierea din data de 14 iulie 2014 a Curţii de Apel Braşov, întrucât, constatându-se că nu sunt incidente dispoziţiile art. 278 C. proc. pen., instanţa a schimbat temeiul juridic din art. 396 alin. (6) C. proc. pen. în art. 396 alin. (5) C. proc. pen. în sensul achitării inculpaţilor sub aspectul comiterii infracţiunilor prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen., în loc de încetarea procesului penal. A susţinut că acest aspect nu este o eroare materială, ci o eroare de judecată iar în virtutea efectului devolutiv integral al apelului, această nelegalitate poate fi remediată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin desfiinţarea şi a încheierii din data de 14 iulie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Braşov.

Totodată, a susţinut netemeinicia hotărârii atacate sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor A., C., G., H., I. şi J. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. în baza dispoziţiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen. Astfel, s-a susţinut în motivarea hotărârii faptul că la săvârşirea infracţiunii nu ar fi participat decât doi inculpaţi, context în care a arătat că, într-adevăr, la două dintre infracţiunile săvârşite au participat numai inculpaţii G. şi A., însă la săvârşirea celorlalte infracţiuni au participat şi ceilalţi inculpaţi, iar aceştia au acţionat coordonat, acest grup existând pe o perioadă de timp mai mare de 2 ani în vederea săvârşirii infracţiunilor deduse judecăţii. A menţionat faptul că nu este necesar ca toţi inculpaţii care au constituit un grup infracţional organizat să participe la toate infracţiunile, astfel încât nu are nicio relevanţă faptul că la două dintre infracţiunile săvârşite au participat numai doi dintre inculpaţi, atâta timp cât grupul infracţional a existat şi a acţionat coordonat în vederea înşelării părţilor vătămate.

În legătură cu menţiunea din cuprinsul hotărârii în sensul că infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. ar fi fost dezincriminată, a învederat că elementele constitutive ale acestei infracţiuni se regăsesc în infracţiunea prevăzută de art. 367 din noul C. pen., astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 12 din data de 02 iunie 2014. De asemenea, a considerat că săvârşirea acestei infracţiuni rezultă cu prisosinţă din probele administrate în cauză.

A apreciat că legea penală mai favorabilă este legea nouă şi a solicitat condamnarea inculpaţilor pentru infracţiunile prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen.

A susţinut, de asemenea, netemeinicia hotărârii atacate cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor A., C., G., H., I. şi J. Sub acest aspect, a precizat că pentru inculpaţii A., C. şi J. susţine netemeinicia hotărârii doar pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., întrucât cu privire la infracţiunea de înşelăciune a intervenit împăcarea părţilor.

În raport de gravitatea faptelor, de modul în care inculpaţii au acţionat, a considerat că pedepsele aplicate nu sunt în măsură să contribuie la reeducarea acestora.

S-a învederat faptul că se extind motivele de apel scrise, sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor, sens în care s-a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen. în infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru toţi inculpaţii, mai puţin în cazul inculpatei C. cu privire la care s-a reţinut infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. În susţinerea acestei solicitări s-a arătat că înşelarea părţilor vătămate s-a făcut prin întocmirea unor contracte de vânzare cumpărare, părţile vătămate necunoscând natura actului pe care îl semnează, iar contractul de vânzare cumpărare constituie mijlocul fraudulos prin care s-a săvârşit infracţiunea de înşelăciune. S-a arătat că infracţiunea de înşelăciune în contracte nu este prevăzută în mod expres în noul C. pen., însă aceasta este cuprinsă în alin. (2) al art. 244 C. pen., în modalitatea înşelăciunii prin mijloace frauduloase.

S-a solicitat admiterea apelului declarat, desfiinţarea hotărârii atacate şi a încheierii din data de 14 iulie 2014 pronunţată în acelaşi dosar şi, pe cale de consecinţă, condamnarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., precum şi majorarea pedepselor aplicate.

De asemenea, s-a solicitat să se constate încetarea procesului penal pentru inculpaţii B., C. şi J. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.

A menţionat că motivele de apel ale Parchetului cu privire la individualizarea pedepselor se referă la toţi inculpaţii, însă având în vedere că încetează procesul penal pornit împotriva inculpatelor A., C. şi J., pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen., ca urmare a împăcării părţilor, s-a solicitat majorarea pedepsei pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. şi condamnarea acestora pentru comiterea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat.

Apărătorul ales al apelantei intimate inculpate J. a solicitat admiterea apelului formulat de inculpată, desfiinţarea sentinţei penale atacate, arătând că până la sesizarea instanţei de apel inculpata J. s-a împăcat cu partea vătămată P., motiv pentru care, în opinia apărării operează împăcarea părţilor cu privire la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. pentru care inculpata a fost condamnată.

Totodată, a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatei pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual, având în vedere circumstanţele atenuante, respectiv faptul că provine dintr-o comunitate extrem de mică, nu are cunoştinţe elaborate cu privire la actele judiciare, a avut încredere în notarul în faţa căruia s-a prezentat precum şi în inculpatul H. care s-a prezentat ca fiind agent imobiliar şi, de asemenea, că a avut tot timpul reprezentarea că actul pe care îl semnează este un contract de vânzare-cumpărare prin care cumpără acea casă de la partea vătămată P., în schimbul acestei vânzări achitând preţul de 50.000 RON, respectiv 500.000.000 ROL.

Remiterea sumei de bani rezultă din declaraţiile date în cauză atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul cercetării judecătoreşti la instanţa de fond, astfel că în opinia apărării nu există niciun dubiu că suma de bani menţionată a fost dată părţii vătămate P. de către martorul Y., bani care se aflau într-o pungă de culoare galbenă, înainte de semnarea actelor în cadrul biroului notarial al inculpatei A.

A opinat în sensul că ar trebui dată relevanţă juridică şi profesiei pe care a avut-o partea vătămată P. înainte de a se pensiona, respectiv o persoană având cunoştinţe juridice, care a ocupat funcţia de grefier şef în cadrul Tribunalului Covasna şi care cunoştea foarte bine limba română, prin urmare nu se poate prevala de faptul că nu a înţeles ce se petrece în cadrul biroului notarial sau că nu a putut citi contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a semnat ori că nu a înţeles explicaţiile date de notar întrucât acesta vorbea doar în limba română.

A apreciat că în cauză se impune achitarea inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la fals intelectual, întrucât nu i se poate reţine inculpatei J. forma de vinovăţie necesară existenţei acestei infracţiuni.

Apărătorul ales al apelantei intimate inculpate B. (A.) a arătat că în ceea ce priveşte incidenţa dispoziţiilor art. 159 C. pen., împăcarea inculpatei cu părţile vătămate a survenit înainte de pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale, fiind făcute în termen legal.

A precizat că solicită continuarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, în măsura în care se va aprecia admisibilă cererea formulată şi pronunţarea unei soluţii de achitare cu privire la această acuzaţie.

A arătat că împăcarea inculpatei cu părţile vătămate nu poate echivala în niciun mod cu recunoaşterea faptelor reţinute în sarcina acesteia. Împăcarea survenită între inculpata B. (A.) şi părţile vătămate nu echivalează cu recunoaşterea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, sens în care a făcut trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 529/2006 în materia evaziunii fiscale în care s-a arătat în mod expres faptul că posibilitatea acordată inculpatului de a achita prejudiciul în vederea reducerii limitelor de pedeapsă reprezintă un beneficiu prevăzut de lege, iar dacă inculpatul apelează la acest beneficiu prevăzut de lege, nu echivalează şi cu o recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa.

Dat fiind că infracţiunea de fals este reţinută ca infracţiune mijloc în ceea ce priveşte infracţiunea scop, respectiv infracţiunea de înşelăciune, a învederat că apărările inculpatei sunt aproape comune cu privire la ambele infracţiuni.

În primul rând, cu privire la pretinsa relaţie de apropiere a inculpatei B. (A.) cu inculpatul G. şi susţinerile în sensul că acesta ar fi fost un client fidel al biroului notarial, a arătat că înscrisurile depuse la dosarul cauzei în apel demonstrează faptul că până la data de 12 martie 2009, data încheierii contractului de vânzare - cumpărare cu partea vătămată K., inculpatul G. mai încheiase doar două acte la biroul notarului A., respectiv un contract de împrumut în data de 04 aprilie 2008 şi un antecontract de schimb imobiliar la data de 19 mai 2008. De altfel, se observă chiar din cuprinsul rechizitoriului şi din actele depuse la dosarul cauzei faptul că inculpatul G. a încheiat contracte notariale la toate birourile notariale din oraşul Sf. Gheorghe şi nu doar la biroul notarului A.

De asemenea, în ceea ce priveşte relaţia de apropiere pe care inculpata ar fi avut-o cu coinculpaţii din prezenta cauză, este relevant faptul că Biroul Notarului Public A. a încasat un onorariu de 4.967 RON pentru încheierea celor patru contracte pentru care a fost trimisă judecată, astfel încât nu se poate susţine că inculpata, în cunoştinţă de cauză, i-ar fi ajutat pe inculpaţi să săvârşească infracţiunile de înşelăciune şi ar fi săvârşit infracţiunea de fals intelectual. Practic, acest onorariu notarial a reprezentat 1,03 % din încasările totale realizate la nivelul anului 2009, iar pe de altă parte, nici în rechizitoriu nu se reţine că inculpata ar fi primit pe lângă onorariile notariale şi alte sume necuvenite.

În legătură cu mult discutata clauză de preluare a datoriilor fără existenţa adeverinţei de la asociaţia de proprietari, a arătat că la dosarul cauzei în apel se află o adresă de reclamă a unui birou notarial de la nivelul Municipiului Bucureşti, de unde rezultă faptul că nu se solicită adeverinţa de la asociaţia de proprietari în vederea încheierii unui contract de vânzare cumpărare.

În aceeaşi ordine de idei, a arătat că la momentul la care inculpata a deschis biroul notarial, a preluat baza de date a notarului public TTT., inclusiv modelele de contracte şi fraza identică de preluare a datoriilor, din care rezultă faptul că nici la acest notar nu se prevedea în mod expres că în vederea încheierii unui contract de vânzare cumpărare este necesară adeverinţa de la asociaţia de proprietari.

De asemenea, în ceea ce priveşte necesitatea adeverinţei menţionate, sunt relevante şi adresele eliberate de Direcţia juridică, legislaţie, studii notariale din cadrul Uniunii Notarilor Publici, în care se arată faptul că se pot insera clauze de preluare a datoriilor către Asociaţia de proprietari fără a exista o adeverinţă ataşată la act de unde să rezulte cuantumul datoriilor. Pe de altă parte, s-a depus la dosarul cauzei o serie de contracte de vânzare - cumpărare cu clauză relativ identică încheiate de alte birouri notariale, rezultând faptul că practica notarială este în sensul de a nu solicita respectiva adeverinţă, astfel încât aceste contracte de vânzare - cumpărare nu sunt lovite de nulitate absolută.

Cât priveşte susţinerea din cuprinsul sentinţei atacate în sensul că această clauză de preluare datorii ar fi fost inserată doar în cele patru contracte de vânzare-cumpărare care fac obiectul cauzei, a învederat că la dosarul cauzei sunt depuse contracte de vânzare cumpărare între alte persoane încheiate de notarul public A., în cuprinsul cărora este inserată clauza de preluare datorii identic formulată, astfel încât nu se poate susţine că notarul A., de conivenţă cu ceilalţi coinculpaţi, ar fi prevăzut încheierea acestor contracte de vânzare-cumpărare fără adeverinţa de la Asociaţia de proprietari, doar în ceea ce priveşte părţile vătămate.

În legătură cu certificatele fiscale eliberate de Primăria Sf. Gheorghe în cuprinsul cărora se menţiona faptul că urmează a fi utilizate la notar, fără a se specifica în mod expres că sunt eliberate pentru încheierea unor contracte de vânzare-cumpărare, a arătat că s-au depus la dosarul cauzei contracte de înstrăinare şi certificate fiscale, din care rezultă că practica Primăriei Sfântu Gheorghe era de a elibera astfel de certificate fiscale cu simpla menţiune „necesar la notar".

Totodată, a susţinut că menţiunile aflate pe verso-ul contractelor de vânzare - cumpărare, respectiv „am primit suma de bani", fără a se specifica în mod expres „reprezentând contravaloarea vânzare imobil", reprezintă o frază standard pe care inculpata A. o folosea la toate contractele, astfel cum rezultă din contractele depuse la dosarul cauzei.

În ceea ce priveşte părţile vătămate K. şi L., a învederat că din cuprinsul modelului de contract de împrumut cu garanţie imobiliară identificat în calculatorul biroului notarial cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, se poate observa faptul că datele de identificare ale soţilor K. Şi L. nu sunt cele reale şi, de asemenea, cursul euro diferă în raport cu data la care s-ar fi încheiat contractul, astfel încât se susţine apărarea inculpatei în sensul că acesta reprezenta doar un model pe care îl utilizau angajatele biroului notarial.

De asemenea, a considerat relevant faptul că soţii K şi L. au dobândit imobilul pe care l-au înstrăinat prin încheierea unui contract de vânzare - cumpărare la data de 06 iulie 1992, prin urmare nu se poate susţine că aceştia nu ar fi cunoscut noţiunile de vânzător, cumpărător sau că nu cunoşteau limba română, întrucât nu au solicitat interpret la momentul semnării contractului.

Referitor la susţinerile părţilor vătămate în sensul că ar fi avut nevoie de respectiva sumă de bani pentru a achita taxele unei succesiuni, a arătat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă faptul că în cursul anului 2009 nu a fost înregistrată nicio cerere din partea părţilor vătămate K şi L.. pentru dezbaterea succesorală, iar din certificatul de moştenitor din data de 08 decembrie 2008, depus la dosarul cauzei, rezultă că succesiunea pentru care părţile vătămate ar fi solicitat un împrumut în anul 2009, s-a încheiat de fapt în anul 2008.

Pe de altă parte, în toate contractele, noţiunile de cumpărător, respectiv vânzător erau scrise bolduit şi cu litere mari, astfel încât nu se poate susţine că părţile nu au putut să vadă titlul sub care au semnat.

De asemenea, părţile vătămate au arătat că au primit o copie a contractului de vânzare - cumpărare, că l-au ţinut în casă timp de 3 luni de zile şi că s-au uitat peste conţinutul acestuia doar la momentul la care organele de poliţie au sosit la solicitarea acestora, or, este puţin credibil faptul că timp de 3 luni de zile părţile vătămate nu au citit contractul şi nu au văzut ce au semnat.

În ceea ce priveşte partea vătămată M., în legătură cu susţinerea din cuprinsul sentinţei şi trimiterile făcute la registrul de datorii din care rezultă că inculpatul G. ar fi avut datorii la Biroul Notarului Public A. şi astfel aceasta ar fi fost interesată în a încheia contracte de vânzare-cumpărare, a arătat că datoriile inculpatului G. la biroul notarial s-au acumulat după semnarea contractului cu partea vătămată M., astfel încât nu poate fi susţinută teza potrivit căreia ar fi existat o conivenţă intre inculpata A. şi inculpatul G.

Referitor la posibila substituire de persoane în faţa notarului public, a solicitat să se observe faptul că buletinul de identitate al martorului J., decedat la acest moment, era eliberat înainte de anul 1989, precum şi faptul că vârstele acestora erau foarte apropiate, respectiv anul naşterii martorului J. fiind 1946, iar cel al părţii vătămate M. anul 1947, compararea celor două fotografii de pe o carte de identitate nouă cu cea de pe un buletin de identitate vechi fiind de natură posibil să inducă în eroare notarul public.

Cât priveşte lipsa ştampilei de legătură de pe contractele de vânzare-cumpărare reţinută în cuprinsul sentinţei, care în opinia judecătorului fondului lăsa să se înţeleagă faptul că era posibil să fie înlocuite paginile din contractele de vânzare-cumpărare, a învederat că exemplarele eliberate părţilor cât şi cele depuse la Oficiul de Cadastru conţineau ştampila de legătură şi doar pe exemplarul aflat în arhiva biroului notarial nu a existat ştampila de legătură, aspect relevat şi de controlul efectuat de Uniunea Notarilor Publici la biroul notarial al inculpatei.

A mai arătat că imobilul înstrăinat de partea vătămată O. a fost dobândit prin cumpărare şi nu prin moştenire, cum în mod eronat se reţine în cuprinsul sentinţei atacate. Astfel, împrejurarea că imobilul respectiv a fost dobândit prin vânzare - cumpărare denotă faptul că şi la înstrăinarea acestuia partea vătămată a cunoscut noţiunile de cumpărător, vânzător, circuitul actelor, precum şi noţiunea de certificat fiscal. Relevant sub acest aspect este şi faptul că contractul de vânzare - cumpărare prin care partea vătămată O. a dobândit acest imobil cuprinde o clauză de preluare a imobilului cu datorii, fără a exista certificatul fiscal.

De asemenea, relevantă este şi declaraţia părţii vătămate, care a arătat că pe holul biroului notarial i s-a atras atenţia de către ceilalţi inculpaţi că odată intrată în biroul notarului public să nu spună nimic şi să tacă în faţa notarului.

În legătură cu partea vătămată P., certificatul fiscal prevede în mod expres că urmează a fi folosit la notarul public pentru vânzare, astfel încât nu există niciun dubiu cu privire la titlul cu care s-a încheiat contractul respectiv.

În conformitate cu dispoziţiile art. 421 alin. (2) lit. a) C. proc. pen., a solicitat admiterea apelului inculpatei, iar în situaţia în care se va aprecia că este posibilă continuarea procesului penal, a solicitat achitarea inculpatei raportat la dispoziţiile art. 396 alin. (5) lit. a) C. proc. pen. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de înşelăciune şi fals intelectual reţinute în sarcina acesteia.

În subsidiar, a solicitat să se dispună încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune, potrivit dispoziţiilor art. 396 lit. g) C. proc. pen.

Apărătorul ales la apelantei intimate inculpate C. (D.) a învederat că inculpata este victima plângerii penale formulată de partea vătămată P., aceasta confundând-o cu notarul A.

Sub acest aspect, a solicitat să se aibă în vedere declaraţia dată de martora X.. în cursul cercetării judecătoreşti la Curtea de Apel Braşov, care arată că „în data de 14 august am fost împreună cu mama mea la biroul notarial şi aici s-a întâlnit cu o doamnă blondă care i-a dat un exemplar al actului. Mama mi-a spus că în faţa acelei doamne a semnat contractul". Mai mult decât atât, martora arată că „în 14 august angajata biroului notarial ne-a spus că doamna notar nu este la serviciu, să revenim în data de 17 pentru a primi un act. Angajata biroului şi-a adus aminte de mama mea".

Faţă de aspectele învederate, a considerat că este vorba despre o confuzie, motiv pentru care a arătat că inculpata nu se face vinovată de săvârşirea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată, de altfel, din înscrisurile aflate la dosarul cauzei rezultă semnăturile de pe actele originale şi că nu există semnătura inculpatei C., aceasta fiind secretară cu experienţă de 8 ani care întocmea cu ajutorul calculatorului o serie de înscrisuri, acte pe care le prezenta notarului.

A conchis, solicitând admiterea apelului şi achitarea inculpatei în temeiul art. 16 lit. a) C. proc. pen.

Apărătorul ales al apelantului intimat inculpat G. a susţinut că, esenţial, este momentul realizării acordului de voinţă între părţile contractante şi nicidecum situaţii anterioare care ţin de negocieri ori situaţii ulterioare acestuia. În exercitarea drepturilor lor civile, părţile vătămate au cunoscut obiectul contractului, şi-au exprimat voinţa în mod liber, nu există niciun viciu al voinţei şi nu s-a făcut dovada în legătură cu faptul că nu au cunoscut natura actului respectiv de aşa manieră încât să răstoarne forţa actului autentic. Aşadar, orice declaraţie dată ulterior momentului acordului de voinţă al părţilor, dacă nu este dovedit un viciu al voinţei sau un alt aspect care să răstoarne acest lucru, ceea ce nu există în prezenta cauză, nu poate conduce la ideea că actul întocmit de funcţionarul abilitat de notar ar fi un act lovit de nulitate sau ar avea un alt conţinut ori un alt obiect.

Prin urmare, a solicitat achitarea inculpatului în baza dispoziţiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. şi respingerea apelului formulat de Parchet.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul intimat inculpat H. a arătat că solicită admiterea apelului şi, pe cale de consecinţă, achitarea inculpatului sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina sa, iar în subsidiar, reducerea pedepsei şi aplicarea art. 91 C. pen., respectiv suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei. Totodată, a solicitat aplicarea art. 5 C. pen., apreciind legea nouă ca fiind legea penală mai favorabilă.

Sub aspectul elementelor în circumstanţierea inculpatului, a învederat buna credinţă a acestuia derivând din faptul că şi la acest termen de judecată doreşte să se împace cu părţile vătămate, precum şi faptul că are doi copii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă de apel, reţine următoarele:

La nivelul instanţei de apel a fost audiată inculpata A.

C., G., H. şi inculpata J. s-au prevalat în faţa instanţei de dispoziţiile legale vizând refuzul de a da declaraţii - 374 C. proc. pen.

La termenul de judecată din 27 februarie 2015 a fost audiat inculpatul F.

Au fost audiaţi de către instanţa de apel, nemijlocit, martorii Y., V., RR., OO., LL., iar la termenul de judecată din 18 septembrie 2015 s-a procedat la audierea martorelor X.. şi AA., declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei după citire şi semnare.

Înalta Curte a dispus a se da citire declaraţiilor martorilor HH. şi VV., conform dispoziţiilor instanţei de la termenul de judecată din 27 martie 2015, dat fiind faptul că audierea acestora în faţa instanţei de judecată nu a fost posibilă.

De precizat că audierea tuturor acestor persoane s-a realizat la solicitarea Ministerului Public, sens în care este de făcut trimitere la întreg contextul probatoriu (propus de către toate părţile) dezbătut în cauză la termenul de judecată din 16 ianuarie 2015, cu luarea în considerare a dispoziţiilor completatoare de la termenul de judecată din 27 martie 2015, privind aplicarea disp. art. 381 dar şi disp. art. 383 C. proc. pen. raportat la unii martori încuviinţaţi înspre audiere.

A fost admisă proba cu înscrisuri solicitată de inculpaţi-care au fost ataşate dosarului cauzei.

Prealabil sunt de făcut unele note şi cu privire la stabilirea cadrului procesual în cauză:

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov din data de 22 decembrie 2011 emis în Dosarul nr. x/P/2009 a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:

- A. (actualmente B.) pentru comiterea în concurs real a trei infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, patru infracţiuni de înşelăciune în forma complicităţii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi patru infracţiuni de fals intelectual prev. de art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- C. (fostă D.) pentru comiterea în concurs real a infracţiunilor de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, înşelăciune în forma complicităţii prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- E. pentru comiterea în real a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, complicitate la infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- F. pentru comiterea în real a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- G.. pentru comiterea în concurs real a două infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, 3 infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi trei infracţiuni de complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- H. pentru comiterea în concurs real a două infracţiuni de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, două infracţiuni de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi două infracţiuni de complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

- I. pentru comiterea în real a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic, art. 33 lit. a) C. pen.

- J. pentru comiterea în real a infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969, înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. de la 1969 şi complicitate la fals intelectual prev. de art. 26 raportat la art. 289 alin. (1) C. pen. de la 1969, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. 1137/64/2011.

Prin încheierea de şedinţă din data de 16 mai 2012 a fost disjunsă judecarea laturii penale a cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul F. care s-a prevalat la acel moment de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. vechi solicitând judecarea sa în procedură simplificată; prin sentinţa penală nr. 68/F din 18 mai 2012 pronunţată în dosarul penal nr. x/64/2011 al Curţii de Apel Braşov, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4103 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul F. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare în regim privativ de libertate, fiind găsit vinovat pentru toate cele 3 capete de acuzare.

Urmare a disjungerii s-a format Dosarul nr. x/64/2012 al Curţii de Apel Braşov având ca obiect judecarea celorlalţi inculpaţi trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov pentru infracţiunile menţionate.

Prin încheierea de şedinţă din data de 13 iunie 2012 pronunţată în acest dosar a fost disjunsă din nou judecarea laturii penale a cauzei în ceea ce-l priveşte pe inculpatul E. care, la fel ca şi inculpatul F., s-a prevalat la acel moment (13 iunie 2012) de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. vechi solicitând judecarea sa în procedură simplificată; prin sentinţa penală nr. 86 din 20 iunie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Braşov în dosarul penal nr. x/64/2012, astfel cum a rămas definitivă prin decizia penală nr. 4142 din 13 decembrie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie inculpatul E. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare, în regim privativ de libertate, fiind găsit vinovat la toate capetele de acuzare.

În urma celei de-a doua disjungeri a cauzei a fost format dosarul penal nr. z/64/2012 al Curţii de Apel Braşov al cărui obiect l-a format judecarea laturii penale în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii B. (fostă A.), C. (fostă D.), G., H., J. şi I., care nu s-au prevalat de dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. vechi, pentru infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul din 22 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi a întregii laturi civile a procesului penal.

Apelantul Minister Public a vizat netemeinicia hotărârii pronunţate în dosarul penal nr. z/64/2012 al Curţii de Apel Braşov sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor A., C., G., H., I. şi J. pentru comiterea infracţiunii prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. în baza dispoziţiilor art. 16 lit. b) C. proc. pen. A susţinut, de asemenea, netemeinicia hotărârii atacate cu privire la pedepsele aplicate inculpaţilor A., C., G., H., I. şi J.

Pe de altă pate, împotriva acestei sentinţe penale nr. 78/F din 11 iulie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-au exercitat apeluri declarate doar de inculpaţii B. (A.), C. (D.), G., H., J.

În funcţie de cele subliniate, raportat la calea de atac exercitată de procuror, inculpata I. se impunea a fi citată în apel, însă numai în calitate de intimată, iar faţă de apelul părţilor civile s-a apreciat, la termenul de judecată din 16 ianuarie 2015, că se impune şi citarea inculpatului F., în latură civilă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un cadru procesual integral devolutiv fiind, reţine că, deşi aflaţi fiind în faţa unei speţe corespunzătoare unei stări de fapt stufoase, complexe, altfel specifică unor astfel de învinuiri - respectiv cea de utilizare de către mai multe persoane de manopere în vederea inducerii în eroare a mai multor victime în vederea derulării şi perfectării unor afaceri imobiliare - cadrul juridic incident în apel impune o abordare preponderent de natură tehnică a cauzei.

Astfel, ca şi chestiune juridică prioritară de învederat, legea penală mai favorabilă în cauză este legea nouă.

Sub aspectul încadrări juridice a faptelor principale, pentru acurateţe juridică, nefiind în situaţia unei reale şi efective „schimbări a încadrării juridice", se impune într-adevăr reţinerea infracţiunii prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. şi nu infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) C. pen., pentru toţi inculpaţii, mai puţin în cazul inculpatei C. cu privire la care s-a reţinut deja infracţiunea prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. (în cazul celorlalţi inculpaţi fiind vorba de simple omisiuni juridice).

Înşelarea părţilor vătămate s-a făcut prin întocmirea unor contracte de vânzare cumpărare, părţile vătămate necunoscând natura actului pe care îl semnează, iar contractul de vânzare cumpărare constituie mijlocul fraudulos prin care s-a săvârşit infracţiunea de înşelăciune. Infracţiunea de înşelăciune în contracte nu mai este prevăzută în mod expres în noul C. pen., ca şi cadru de incriminare distinct, însă aceasta este cuprinsă în alin. (2) al art. 244 C. pen., în modalitatea înşelăciunii prin mijloace frauduloase.

De altfel, inclusiv apărătorii inculpaţilor nu au formulat vreo obiecţiune sub aceste aspecte legate de încadrarea juridică.

Ca şi argument forte în susţinerea ideii că legea penală mai favorabilă în cauză este legea nouă este de făcut trimitere la noul cadru penal vizând infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 244 C. pen., care prevede atât limite sancţionatorii mult diminuate cât şi posibilitatea împăcării părţilor, instituţie juridică care înlătură răspunderea penală şi de care chiar au uzat persoanele implicate în speţă.

În acest sens sunt de făcut trimiteri la documentele notariale, înscrisuri autentice, depuse la dosar.

În ceea ce priveşte inculpata B. (A.), sunt incidente dispoziţiile art. 159 C. pen., iar împăcarea inculpatei cu toate părţile vătămate a survenit înainte de pronunţarea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 508 din data de 07 octombrie 2014, fiind făcute astfel menţiunile corespunzătoare în termen legal.

În aceste condiţii, se va dispune încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei B., în baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., întrucât a intervenit împăcarea părţilor.

Este real că inculpata B. a precizat că solicită continuarea procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, în măsura în care se va aprecia admisibilă cererea formulată şi pronunţarea unei soluţii de achitare cu privire la această acuzaţie. Ca dezvoltare în acest sens, s-a arătat că împăcarea inculpatei cu părţile vătămate nu poate echivala în niciun mod cu recunoaşterea faptelor reţinute în sarcina acesteia. Împăcarea survenită între inculpata B. (A.) şi părţile vătămate nu echivalează cu recunoaşterea faptelor reţinute în sarcina inculpatei, sens în care a făcut trimitere şi la Decizia Curţii Constituţionale nr. 529/2006 în materia evaziunii fiscale, în care s-a arătat în mod expres faptul că posibilitatea acordată inculpatului de a achita prejudiciul în vederea reducerii limitelor de pedeapsă reprezintă un beneficiu prevăzut de lege, iar dacă inculpatul apelează la acest beneficiu prevăzut de lege, nu echivalează şi cu o recunoaştere a faptelor reţinute în sarcina sa.

S-a mai invocat, tot în aceeaşi direcţie, şi Decizia Tribunalului Suprem din 1972, potrivit căreia achitarea prevalează asupra împăcării părţilor. De menţionat însă că decizia menţionată priveşte doar infracţiuni urmărite la plângerea prealabilă, or infracţiunea de înşelăciune, din cauză, se urmăreşte din oficiu.

Fără a insista în mod deosebit asupra acestor aspecte, la nivel doctrinar lucrurile fiind cristalizate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că este cert că inculpatul nu mai are posibilitatea de a cere în aceste situaţii continuarea procesului penal pentru a dovedi că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii imputate, împăcarea având astfel semnificaţia recunoaşterii infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului.

De altfel, raportat la solicitarea inculpatei B. de continuare a procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune, este de consemnat că inculpata J., aflată într-o poziţie identică juridic cu a sa, a arătat expres că solicită achitarea numai pentru infracţiunea de fals intelectual şi constatarea încetării procesului penal în ceea ce priveşte infracţiunea de înşelăciune.

Alături de inculpata B., instanţa de apel va dispune încetarea procesului penal pornit şi împotriva inculpatelor C. şi J., în baza dispoziţiilor art. 17 alin. (2) rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen., întrucât a intervenit împăcarea părţilor în termenul prevăzut de Decizia Curţii Constituţionale nr. 508 din data de 07 octombrie 2014. Au fost depuse documentele juridice necesare în acest sens la dosar.

În paralel, privind prin prisma unor aspecte de ordin procedural în materia "împăcării", de încadrare în timp, în privinţa inculpaţilor G.. şi H. nu operează împăcarea părţilor, având în vedere că manifestarea concretă s-a realizat tardiv, respectiv la data de 09 martie 2015.

Se impune în acest sens raportarea la Decizia Curţii Constituţionale nr. 508 din data de 07 octombrie 2014 prin care s-a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 159 alin. (3) C. pen., s-a constatat că aceste dispoziţii sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică tuturor inculpaţilor trimişi în judecată înaintea datei intrării în vigoare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen. şi pentru care, la acea dată, momentul citirii actului de sesizare fusese depăşit, prin urmare împăcarea părţilor realizată raportat la aceşti din urmă inculpaţi nu poate opera.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 508 din data de 07 octombrie 2014 a fost publicată în M. Of. la data de 19 noiembrie 2014, obligatorie de la acea dată, astfel încât părţile puteau să se împace până la primul termen de judecată după data de 19 noiembrie 2014, respectiv termenul de judecată din 16 ianuarie 2015, iar după această dată nu mai poate interveni împăcarea părţilor, întrucât este depăşit momentul prevăzut de art. 159 C. pen.

Aşadar, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va reţine doar contextul imposibilităţii consemnării împăcării acestor din urmă părţi, cu consecinţele procedurale adiacente, deşi în sine actul concret al împăcării a fost materializat (doar parţial în ceea ce priveşte situaţia inculpatului G.), având astfel în continuare semnificaţia recunoaşterii infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului.

Intrând, în condiţiile mai sus descrise, într-o dezbatere a fiecărei fapte derulate în cauză (cu încadrările juridice corespunzătoare), comisă în dauna unor părţi vătămate bine definite, se impun a fi trecute în revistă următoarele aspecte:

În dauna persoanelor vătămate K.:

Dat fiind că infracţiunea de fals intelectual (sau complicitate, după caz) este reţinută ca infracţiune mijloc în ceea ce priveşte infracţiunea scop, respectiv infracţiunea de înşelăciune, este de învederat că apărările inculpaţilor implicaţi sunt aproape comune cu privire la ambele infracţiuni aduse în discuţie.

În aceste condiţii, fie şi tangent (chiar fără o aprofundare a stării de fapt specifică infracţiunii de înşelăciune), se impune o dezbatere de substanţă în cauză.

Inculpatul G. a susţinut că niciodată nu a fost vorba de acordarea unui împrumut persoanei vătămate K., ci încă de la început s-au purtat discuţii despre vânzarea cumpărarea locuinţei persoanelor vătămate.

Inculpata A. a arătat în apărarea sa că personal a citit contractul părţilor care l-au semnat în faţa ei în acelaşi timp, fiind de acord cu conţinutul lui.

Persoanele vătămate, în declaraţiile lor au avut o atitudine constantă, reiterând susţinerile formulate în plângerea iniţială adresată organelor de poliţie şi susţinând cu consecvenţă că au dorit obţinerea unui împrumut de la inculpatul G., că s-au înţeles cu acesta să le acorde un împrumut pentru un interval de timp de 3 luni, bani de care aveau nevoie pentru dezbaterea unei succesiuni şi că au fost convinse atunci când s-au deplasat la notar că semnează un contract de împrumut chiar dacă nu l-au citit.

Declaraţiile persoanelor vătămate, în sensul că intenţia lor era de a lua un împrumut de la inculpatul G. şi că în acest sens s-au purtat discuţii anterior semnării contractului cu acesta, rezultă şi din declaraţiile date în cursul urmăririi penale de către coinculpatul F.

Inculpatul F. arată în declaraţia pe care o dă la data prezentării materialului de urmărire penală (12 octombrie 2011) următoarele: „Cu privire la partea vătămată K. declar că eu nu am primit niciun comision şi nu am fost la semnarea contractului. După ce K. a depus plângere G. mi-a spus să spun procurorului că discuţia între ei a constat în aceea că K. vrea să vândă, aspect neadevărat, căci prietenul meu a vrut doar să împrumute bani. G. mi-a spus să declar şi faptul că i-ar fi dator cu suma de 7000 RON pierdută la jocul de noroc dar eu nu am fost de acord. Nu ştiu dacă A. i-a citit contractul pe care K. l-a semnat întrucât acesta a spus că neavând ochelarii nu a citit contractul. Eu cred că K. nu a înţeles diferenţa între contract de împrumut şi un contract de vânzare cumpărare, că doar aşa se explică faptul că a semnat acest contract prin care şi-a vândut locuinţa".

Declaraţia, F. nu a contestat-o în cursul cercetării judecătoreşti, ba dimpotrivă şi-a însuşit-o odată cu opţiunea sa de a fi judecat în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. vechi.

În esenţă, aceeaşi declaraţie a fost prezentată inclusiv în faţa instanţei de apel.

Declaraţiile persoanelor vătămate prin care arată că au vrut doar să ia un împrumut şi nu să-şi vândă casa mai sunt susţinute şi de alte probe de la dosar:

Astfel, potrivit raportului EnCase întocmit în urma percheziţionării informatice a calculatoarelor BNP A. a fost identificat un fişier denumit S.+K. creat la data de 12 martie 2009 ora 11.25; în acest fişier a fost găsite două documente: pe lângă contractul de vânzare cumpărare întocmit la acea dată şi autentificat ulterior sub nr. C1 din 13 martie 2009 şi un contract de împrumut, nefinalizat, necompletat integral şi nesemnat de părţi, existent în xerocopie. Acest contract, reprezintă dovada că persoana vătămată K., în momentul în care s-a deplasat în ziua de 12 martie 2009 la BNP A., însoţit de G. pentru a lăsa copiile actelor de identitate ale părţilor a solicitat întocmirea unui contract de împrumut, nu a unui contract de vânzare cumpărare.

Inculpata A. a încercat să susţină că acel contract de împrumut identificat reprezintă un model de contract de împrumut pe care angajatele sale lucrau. În ceea ce priveşte părţile vătămate K. şi L., a învederat că din cuprinsul modelului de contract de împrumut cu garanţie imobiliară identificat în calculatorul biroului notarial cu ocazia efectuării percheziţiei informatice, se poate observa faptul că datele de identificare ale soţilor S. nu sunt cele reale şi, de asemenea, cursul euro diferă în raport cu data la care s-ar fi încheiat contractul, astfel încât se susţine apărarea în sensul că acesta reprezenta doar un model pe care îl utilizau angajatele biroului notarial.

Or, în primul rând, contractul de împrumut menţionat nu a fost identificat într-un fişier cu „modele" ci într-un fişier în care erau salvate şi arhivate pe ani şi contracte, după numele părţilor, acte redactate la acel birou notarial. Fişierul denumit S. + K. creat la data de 12 martie 2009 ora 11.25, conţinea aşadar cele două documente.

În al doilea rând, conţinutul contractului de împrumut identificat formează convingerea că acesta nu este un model pe care s-a mai lucrat ulterior întocmirii lui, folosit de angajatele biroului notarial pentru a învăţa să redacteze tipuri de contracte, aşa cum susţine inculpata B. ci este un formular de contract de împrumut cu garanţie imobiliară utilizat de BNP A. care a fost completat de o angajată de la birou căreia persoana vătămată i s-a adresat la intrarea în biroul notarial iar ulterior abandonat, când notarul public a transmis că trebuie redactat alt tip de contract, respectiv vânzare cumpărare.

Aşadar, contractul de împrumut cu garanţie imobiliară existent la dosar reprezintă un formular de contract utilizat de Biroul Notarului Public A., însă un formular care a fost completat până la un anumit punct în dimineaţa zilei de 12 martie 2009 cu datele de identitate ale părţilor contractante şi cu cursul valutar al Băncii Naţionale a României din aceea zi, precum şi cu datele de identificare ale apartamentului adus garanţie pentru împrumutul solicitat. Ulterior, formularul a fost abandonat şi s-a întocmit un alt tip de contract de vânzare cumpărare din dispoziţia notarului public A., singura care, conform declaraţiilor angajatelor acestui birou le spunea, după ce vorbea cu părţile, ce tip de contract să redacteze.

Din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că părţile contractante ar fi solicitat iniţial un tip de contract iar mai apoi s-ar fi răzgândit, aspect care ar fi putut oferi o explicaţie pentru existenţa acestui contract de împrumut nefinalizat.

Este adevărat că certificatul de atestare fiscală este necesar, conform legislaţiei notariale, doar pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare, nu şi pentru încheierea unui contract de împrumut, însă persoanele vătămate nu aveau de unde să cunoască acest aspect, neavând pregătire juridică. Pe altă parte, pe cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscală persoana vătămată nu a scris pentru ce îi trebuie efectuând doar menţiunea „nu am restanţe"; persoana vătămată a arătat că inculpatul G. a fost cel care i-a cerut să scoată un astfel de act spunându-i că îi este necesar la notar pentru încheierea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară. Pe certificatul de atestare fiscală eliberat la data de 10 martie 2009 este menţionat doar „pentru notar public". Certificatul a fost înmânat de persoana vătămată K. inculpatului G. care l-a dus la notar.

Cererea către O.C.P.I. Covasna la data de 11 martie 2009 pentru eliberarea în regim de urgenţă a unui extras CF de autentic este redactată în numele biroului notarial, a fost completată cel mai probabil de angajata OO., în calitate de „mandatară" a lui K., foloseşte prescurtarea cvc -prescurtare pe căreia doar un jurist i-ar putea intui semnificaţia - şi nu este semnată de nici una dintre persoanele vătămate; nu există vreo dovadă că persoanele vătămate au cunoscut de existenţa unei astfel de cereri către O.C.P.I. Covasna, deci nu se poate susţine că formularea acestei cereri pentru eliberarea unui extras CF pentru încheierea de acte autentice persoanele vătămate au cunoscut că a doua zi la notar urmează să încheie un contract de vânzare cumpărare.

Nici cererea de redactare a unui contract de vânzare cumpărare care pare a fi semnată de persoanele vătămate şi de inculpatul G. existentă la dosar urmărire penală, nu reprezintă o dovadă că persoana vătămată K. a solicitat redactarea unui contract de vânzare cumpărare şi nu unul de împrumut aşa cum susţine, sau că persoanele vătămate ştiau că semnează un contract de vânzare cumpărare şi nu unul de împrumut. Persoanele vătămate au arătat în declaraţiile lor că în afara celor 5 exemplare ale contractului întocmit la acea dată nu au semnat alte acte la notar.

Împrejurarea că acel contract de vânzare cumpărare s-a încheiat în grabă, prin deturnarea de la un moment la altul a naturii sale, rezultă şi din împrejurarea că notarul a acceptat să întocmească şi să autentifice un contract de vânzare cumpărare, cu toate că „vânzătorii" nu aduseseră, la data încheierii contractului o adeverinţă de la asociaţia de proprietari care să releve existenţa sau nu de datorii la asociaţie.

Potrivit art. 20 din Legea nr. 230/2007 privind Asociaţiile de proprietari prevede că: (1) Proprietarii care îşi înstrăinează apartamentele sau spaţiile cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă sunt obligaţi ca la întocmirea formelor de înstrăinare să facă dovada achitării la zi a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari. (2) Notarii publici nu vor autentifica actele de înstrăinare fără o adeverinţă din partea asociaţiei de proprietari, care să reprezinte dovada achitării la zi a cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, eliberată în original sub semnătura preşedintelui şi a administratorului asociaţiei de proprietari, cu precizarea numelui şi prenumelui acestora, şi cu ştampila asociaţiei de proprietari. Actele de înstrăinare încheiate cu nerespectarea acestei obligaţii sunt nule de drept. (3) în cazul existenţei unor datorii către asociaţia de proprietari, înstrăinarea proprietăţii se poate face numai dacă se introduce în contract o clauză privitoare la preluarea datoriilor de către cumpărător.

La data de 12 martie 2009 notarul public A. a întocmit contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C1 din 12 martie 2009 fără a avea o adeverinţă de la Asociaţia de proprietari AAA., deşi această condiţie era prevăzută de lege sub sancţiunea nulităţii actului încheiat. În contractul de vânzare cumpărare a fost inserată menţiunea „Subsemnaţii vânzători, declarăm că au fost achitate la zi cheltuielile privind întreţinerea conform adeverinţei eliberată de Asociaţia de proprietari ŢŢŢ.".

Această menţiune inserată în contractul de vânzare cumpărare este falsă; ea nu are corespondent în realitate pentru că la momentul la care s-a încheiat contractul Asociaţia de proprietari de care aparţinea blocul în care se afla apartamentul ce făcea obiectul vânzării nu emiseseră o adeverinţă care să reflecte existenţa sau nu a datoriilor „vânzătorilor" către asociaţie. Adeverinţa de la Asociaţia de proprietari AAA. de care aparţineau persoanele vătămate a fost emisă, aşa cum rezultă din conţinutul înscrisului existent la dosar urmărire penală abia la data de 17 martie 2009 sub nr. 157.

În legătură cu mult discutata clauză de preluare a datoriilor fără existenţa adeverinţei de la asociaţia de proprietari, inculpata a arătat că la dosarul cauzei, în apel, se află o adresă de reclamă a unui birou notarial de la nivelul Municipiului Bucureşti, de unde rezultă faptul că nu se solicită adeverinţa de la asociaţia de proprietari în vederea încheierii unui contract de vânzare cumpărare.

În aceeaşi ordine de idei, a arătat că la momentul la care inculpata a deschis biroul notarial, a preluat baza de date a notarului public TTT., inclusiv modelele de contracte şi fraza identică de preluare a datoriilor, din care rezultă faptul că nici la acest notar nu se prevedea în mod expres că în vederea încheierii unui contract de vânzare cumpărare este necesară adeverinţa de la asociaţia de proprietari.

De asemenea, în ceea ce priveşte necesitatea adeverinţei menţionate, sunt relevante şi adresele eliberate de Direcţia juridică, legislaţie, studii notariale din cadrul Uniunii Notarilor Publici, în care se arată faptul că se pot insera clauze de preluare a datoriilor către Asociaţia de proprietari fără a exista o adeverinţă ataşată la act de unde să rezulte cuantumul datoriilor. Pe de altă parte, s-a depus la dosarul cauzei o serie de contracte de vânzare - cumpărare cu clauză relativ identică încheiate de alte birouri notariale, rezultând faptul că practica notarială este în sensul de a nu solicita respectiva adeverinţă, astfel încât aceste contracte de vânzare - cumpărare nu sunt lovite de nulitate absolută.

Deşi s-a inserat în contract menţiunea „Subsemnatul cumpărător de comun acord cu vânzătorii am convenit ca eventualele datorii către furnizorii de servicii să fie preluate şi achitate de către subsemnatul, respectând prevederile art. 20 din Legea nr. 230/2007", Curtea de Apel a reţinut corect că această clauză a fost inserată pentru o eventuală exonerarea de răspundere a notarului, care a întocmit şi autentificat actul fără respectarea condiţiilor impuse de lege, însă ea nu poate produce în niciun caz efectele scontate.

Inclusiv în apel este de subliniat constatarea că menţiunile din contract au fost incluse în mod deliberat, inculpata luând măsurile pe care le-a apreciat necesare pentru a se pune la adăpost de o eventuală răspundere şi totodată ajutându-l pe inculpatul G.. să obţină în această manieră o proprietate.

Corpul de control al Consiliului Uniunii Notarilor Publici cu ocazia controlului profesional efectuat în perioada 26-27 aprilie 2010, a sesizat asemenea „procedee" ale notarului şi în alte acte notariale similare, insistând în conţinut actului de control asupra dispoziţiilor imperative ale art. 20 din Legea nr. 230/2007.

Pe altă parte, concluzia că între persoanele vătămate şi inculpatul G. nu a existat o convenţie verbală de vânzare cumpărare, ci una de împrumut se desprinde din împrejurarea că inculpatul G. nu a făcut dovada că ar fi avut suma de bani cu care pretinde că a cumpărat apartamentul.

În cursul urmăririi penale inculpatul G. a încercat să susţină că banii pe care i-a dat cu titlu de „preţ" persoanei vătămate K., respectiv suma de 65.000 RON proveneau, parte din ei, dintr-un împrumut pe care l-a luat de la martorul R., iar cealaltă parte provenea din economiile sale; cu toate acestea audiat de către procuror martorul R. a arătat că nu l-a împrumutat pe G. niciodată cu suma de 130.000 ROL şi nici nu avea de unde să-i dea o asemenea sumă de bani, iar inculpatul G. nu a putut face dovada că avea asemenea economi, în condiţiile în care nu avea nici o sursă licită de venit.

De altfel, în declaraţia dată, inculpatul G. declară cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală că în realitate, banii pe care i-a dat lui K. în ziua de 12 martie 2009 proveneau din împrumutul pe care îl luase de la E. În aceeaşi zi, în cursul dimineţii; acesta afirmă: „Este adevărat că am luat împrumut de la E. şi din aceşti bani am achitat imobilul lui K., iar E. mi-a luat dobândă la împrumut"; această din urmă declaraţie se coroborează şi cu contractul de împrumut autentificat din 12 martie 2009 la BNP A. existent la dosar urmărire penală. Actul poartă numărul de autentificare nr. C din 12 martie 2009 iar contractul de vânzare cumpărare prin care persoanele vătămate S. au fost înşelate nr. C1 din 12 martie 2009, situaţie care conferă credibilitate declaraţiei inculpatului G. din data de 4 octombrie 2011 referitor la provenienţa sumei de bani pe care a dat-o lui K. Ceea ce nu se coroborează însă şi este neadevărat în declaraţia lui G. de la acea dată reprezintă suma de bani pe care susţine că i-a dat-o lui K. Inculpatul G. nu avea cum să dea lui K. cu titlu de preţ suma de 400 milioane ROL, cum afirmă în acea declaraţie, respectiv 40.000 RON, în condiţiile în care a luat împrumut de la inculpatul E., conform contractului doar 24.000 RON. Suma împrumutată îi ajungea însă să plătească lui K., astfel cum declară acesta din urmă suma de 1500 euro.

Atât data de 12 iunie 2009, asupra căreia li s-a atras atenţia părţilor de către notar că este prevăzută pentru restituirea împrumutului, cât şi suma stipulată, de 16.000 RON, au fost de natură a crea pentru persoanele vătămate certitudinea că cele prevăzute în contract reprezintă o materializare a convenţiei verbale încheiate cu G. Preţul „vânzării" stipulat în contract, acela de 16.000 RON, este mai mare chiar decât suma împrumutată şi primită de K.; ea a fost menţionată însă în această modalitate întrucât înţelegerea iniţială între K. şi G. a fost ca acesta din urmă să-i dea împrumut suma de 10.000 RON pentru un interval de timp de 3 luni (timp suficient pentru persoanele vătămate să dezbată succesiunea) cu o dobândă de 20% pe lună; preţul inserat în contract ascunde deci şi dobânda de 6.000 RON pe care K. trebuia să o plătească lui G. pentru suma împrumutată, astfel că el coincide cu reprezentarea pe care o avea persoana vătămată referitoare la cuantumul sumei pe care trebuie să o restituie peste trei luni.

Atitudinea superficială a persoanelor vătămate de a nu citi contractul pe care l-au semnat este una fără îndoială greşită, dar aceasta nu exonerează de răspundere notarul care în înţelegere cu inculpatul G. şi pentru a-i crea acestuia o situaţie favorabilă, profitând de lipsa de pregătire a persoanelor vătămate a omis să dea lămuriri părţilor despre conţinutul contractului, natura şi efectele acestuia, ba mai mult şi-a unit eforturile cu ale inculpatului G. inducând în eroare persoanele vătămate spunându-le să restituie împrumutul până la data de 12 iunie 2009, deşi acest termen era prevăzut în contractul de vânzare cumpărare pe care îl întocmise drept termen de eliberare a apartamentului.

Faptul că persoanele au revenit la notar abia la data de 12 iunie 2009 - după ce au constatat că inculpatul G. nu vrea să le primească banii luaţi cu titlu de împrumut, le-a ameninţat că le dă afară din casa şi le-a solicitat 650 milioane ROL pentru a le revinde casa şi după ce au citit la sugestia lucrătorilor de poliţie din echipa de intervenţie de la 112 contractul - şi au cerut explicaţii referitoare la natura actului încheiat dovedeşte cu certitudine că aceştia au fost în eroare cu privire la actul încheiat şi această eroare nu era posibilă decât dacă notarul a procedat aşa cum susţin persoanele vătămate, adică nu a lămurit părţile asupra conţinutului actului.

Din convorbirile telefonice interceptate în cauză şi redate în cele 3 volume cu note de transcrieri rezultă fără îndoială relaţia apropiată dintre inculpata B. şi inculpatul G., ca de altfel şi între aceştia şi inculpatul E., împrejurarea că aceasta a depăşit relaţia normală notar - client şi că prin intermediul notarului public A. care „închidea ochii" şi accepta întocmirea şi autentificarea de acte notariale în care părţi erau G. sau E. fără ca inculpatul G. să plătească pe loc taxele - cei doi inculpaţi derulau „afaceri" profitabile de cămătărie de pe urma căreia câştiga şi inculpata A. onorariile aferente contractelor încheiate prin intermediul biroului său notarial.

În ceea ce priveşte faptele comise în dauna părţii vătămate M.:

Susţinerile persoanei vătămate că a aflat de faptul că nu mai este proprietarul casei abia în toamna anului 2009 sunt confirmate de martorul S. care a însoţit-o pe partea vătămată atât la BNP LLL. din Mun. Sf. Gheorghe cât şi ulterior la BNP A. unde iniţial inculpata A. a refuzat să-i dea o copie după actul de vânzare cumpărare care pretindea că a fost semnat de M.

Declaraţia persoanei vătămate că nu a semnat niciun act prin care să-şi vândă casa la BNP A. şi că semnătura de pe actele de vânzare cumpărare nu îi aparţine se coroborează cu concluziile expertizelor efectuate în cursul urmăririi penale.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză grafică din 19 martie 2010 întocmit de experţi din cadrul Serviciului criminalistic de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie al Judeţului Covasna care coincid cu concluziile raportului de expertiză criminalistică din 26 mai 2010 întocmit de Laboratorul Interjudeţean de Expertize Criminalistice Braşov semnătura de la poziţia „Vânzător, M. prin mandatar" de pe contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. C2 din 02 iunie 2009 încheiat la Biroul Notarului Public A., cu sediul în mun. Sf. Gheorghe, jud. Covasna, nu a fost executată de către numitul M.; semnătura de pe aversul anexei cu nr. 841 din 02 iunie 2009 aferentă contractului de vânzare-cumpărare menţionat la poziţia „Semnăturile", nu a fost executată de către numitul M.; scrisul şi semnătura din partea superioară a reversului anexei cu nr. 841 din 02 iunie 2009 aferentă contractului de vânzare-cumpărare mai sus menţionat, nu au fost executate de numitul M.; semnătura de pe aversul procurii speciale autentificată cu nr. 417 din 28 mai 2009 la Biroul Notarului Public A. nu a fost executată de numitul M.

De asemenea, declaraţia persoanei vătămate M. că nu s-a prezentat la BNP A. la data de 28 mai 2009 însoţit de martora N. şi nu a dorit să-i dea nicio procură acesteia se coroborează cu declaraţia dată în cursul urmăririi penale de martora N. în care aceasta arată în mod expres că a primit procura de la inculpatul H. (fostul ei concubin) în faţa Primăriei Mun. Sf. Gheorghe şi nu arată că ar fi însoţit-o pe persoana vătămată la BNP A. pentru a primi o procură specială; nici nu confirmă că persoana vătămată M. - pe care de altfel o cunoştea din anul 2008 de când lucra la Pizzeria BBB. pe care persoana vătămată obişnuia să o frecventeze-ar fi dorit să-şi vândă casa şi ar fi însoţit-o la notar pentru a fi mandatată să vândă casa. Ambele declaraţii vin să contrazică declaraţiile inculpatei B., confirmată de angajatele biroului său notarial inculpata C. (fostă D.) şi ale martorele MM. şi OO.; drept urmare nu se poate reţine nici împrejurarea invocată de inculpată în apărarea sa că dacă ar fi dorit înşelarea persoanei vătămate M. nu ar fi refuzat întocmirea procurii speciale solicitate de acesta iniţial pentru a o mandata pe persoana de sex feminin cu care venise să-i vândă casa; acest refuz nu este dovedit, în condiţiile în care nu apare dovedită prezenţa persoanei vătămate la notar la data de 28 mai 2009.

Declaraţiile persoanei vătămate se coroborează şi cu declaraţiile date în cursul urmăririi penale de inculpaţii E. şi F. şi care în cursul cercetării judecătoreşti au recunoscut comiterea faptelor astfel cum au fost descrise în actul de sesizare al instanţei şi au solicitat judecarea lor în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen. vechi, pe baza actelor de la urmărire penală pe care şi le-au însuşit; ea se coroborează într-o oarecare măsură şi cu declaraţiile inculpatului G. date la 4 octombrie 2011 în faţa procurorului.

Nu în ultimul rând, după cum s-a arătat, nu trebuie omisă nici împăcarea fructificată juridic, sau doar materializată în concret, dintre această parte vătămată şi fiecare dintre inculpaţii implicaţi, act ce implică recunoaşterea faptelor infracţionale şi a vinovăţiei.

În cursului urmăririi penale, deşi a dat mai multe declaraţii şi a revenit de fiecare dată cu noi precizări la cele declarate anterior, inculpatul E. a fost constant în afirmaţiile pe care le-a făcut încă de la început, şi care se coroborează cu declaraţiile persoanei vătămate M., respectiv că nu l-a cunoscut pe cel care era trecut în contractul de vânzare cumpărare încheiat ca şi vânzător, nu s-a întâlnit niciodată cu acesta, a văzut casa pe care a cumpărat-o doar din stradă, iar în momentul când a semnat actul de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Sf. Gheorghe str. V.J. jud. Covasna semnătura vânzătorului era deja aplicată pe contract; a mai afirmat inculpatul E. că nu a dat banii menţionaţi cu titlu de preţ în contract vânzătorului ci inculpatei B. care urma să îi predea vânzătorului.

Prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale, care se coroborează cu cele ale persoanei vătămate M., inculpatul E., infirmă declaraţiile inculpatei B., precum şi ale inculpatei C. (fostă D.) şi ale martorelor MM. şi OO. - acestea din urmă menite să susţină apărarea inculpatei A. - cum că la data de 2 iunie 2009, persoana vătămată M. şi E. ar fi fost prezenţi amândoi, în acelaşi timp în BNP A. şi ar fi semnat în faţa acesteia contractul de vânzare cumpărare pentru imobilul situat în Sf. Gheorghe str. V.J. jud. Covasna. Atâta timp cât nici una dintre părţile contractante nu recunoaşte că s-ar fi semnat contractul de către ele în acelaşi timp în faţa notarului public, ba mai mult printr-un raport de expertiză criminalistică se stabileşte că semnătura uneia dintre „părţile contractante" nu aparţine persoanei vătămate M. care figura ca vânzător al imobilului, cele declarate de cele două inculpate şi de martorele menţionate sunt evident nesincere, pro causa şi se impune înlăturarea lor.

Declaraţiile inculpatului E. infirmă şi cele declarate de inculpaţii G. şi H. Astfel, acesta arată că, lui i-a fost oferită casa spre cumpărare de către G. care i-a spus că proprietarul este un bătrân care vrea să o vândă; a văzut casa din stradă dar nu a discutat cu proprietarul locuinţei şi nici nu l-a văzut vreodată întrucât G. s-a oferit să se ocupe de toate formalităţile. Atunci când a semnat actul la biroul notarului public B. contractul de vânzare cumpărare era deja semnat de vânzător iar notarul l-a asigurat că este totul în ordine; a văzut pe holul notarului o persoană în vârstă, însoţită de F. despre care a bănuit că ar putea fi vânzătorul, însă nimeni nu i-a spus acest lucru; banii pe casă i-a dat lui G.

În completarea declaraţiei pe care a dat-o în faţa procurorului la 26 februarie 2010 inculpatul a arătat că este posibil să-i fi dat banii lui A. însă cu siguranţă nu i-a dat vânzătorului pe care nu îl cunoştea; de asemenea a arătat că persoana în vârstă pe care a văzut-o pe holul BNP A. cu siguranţă nu era aceeaşi cu M. a cărui fotografie i-a fost prezentată de procuror. În declaraţia dată de acelaşi inculpat la data de 23 martie 2010 acesta arată că şi-a amintit că nu a semnat contractul de vânzare cumpărare prin care a dobândit casa persoanei vătămate M. la sediul BNP A. din Mun.

Sf. Gheorghe ci l-a semnat la Braşov, în maşina inculpatei A., în propria maşină sau într-o cafenea; i-a dat suma de 15.000 euro, iar notarul i-a spus că „dosarul este beton" şi îi va da banii lui M. În declaraţia pe care inculpatul E. o dă la 21 iulie 2010 acesta arată că a fost cumpărător de bună credinţă şi că i-a dat notarului A. în realitate 18.000 euro şi a stabilit cu aceasta ca la semnarea contractului de către M. să-i dea acestuia 15.000 euro şi 3000 euro lui G.; mai arată inculpatul în aceeaşi declaraţie, că anterior cumpărării casei a avut o înţelegere cu G.

şi nu reţine dacă şi cu H. ca să cumpere casa cu 18.000 euro iar după aceea urma să vândă casa şi să împartă suma primită astfel: el primea înapoi cei 18.000 de euro şi în plus 50% din profit, iar 50 % din profit revenea lui G. şi celorlalţi care l-au ajutat la afacere. În declaraţia dată de acelaşi inculpat la data de 14 octombrie 2011 în faţa procurorului acesta arată că „Cu privire la momentul semnării contractului declar că am semnat în aceeaşi zi cu vânzătorul, dar după el, întrucât după ce am ajuns şi am întrebat pe A. unde este vânzătorul ea mi-a răspuns că a plecat cu G. la o bere; din afirmaţia înv.

A. am tras concluzia că am semnat în aceeaşi zi la BNP A. A. şi-a oprit din suma de 18000 euro datoria respectiv contravaloarea taxelor notariale". "Cred că din suma predată de mine bănuiesc că A. a reţinut mai mult decât taxele notariale, întrucât dacă eu nu am fost prezent la acest contract şi nici adevăratul proprietar de ce A. susţine cu tărie că partea vătămată M. şi subsemnatul am semnat în acelaşi timp în faţa ei?"

Declaraţiile inculpatului E., în sensul că nu a semnat contractul de vânzare cumpărare odată cu vânzătorul în faţa notarului, că a aflat de la G. despre casa bătrânului M. şi că în „afacere" au fost implicaţi atât G., H. şi F. cât şi notarul public A. şi că a dat 19000 de euro pe casă din care 2000 erau „taxele notariale", (bani care au ajuns la G. în final şi care urma să-i împartă cu H. şi cu celelalte persoane care i-au mai ajutat) se coroborează cu convorbirile telefonice interceptate în cauză cu autorizaţia Curţii de Apel Braşov redate în notele de transcriere care se găsesc la dosar urmărire penală.

Şi inculpatul F. confirmă prin declaraţiile date în cursul urmării penale că inculpaţii G. şi H. sunt implicaţi în „afacerea M.".

Implicarea inculpaţilor H. şi G. mai este dovedită în cauză şi de declaraţiile martorilor Ţ. şi V., care au arătat că le-a fost oferită de către cei doi casa situată în Mun. Sf. Gheorghe, str. V.J. spre cumpărare.

În ceea ce priveşte partea vătămată M., în legătură cu susţinerea din cuprinsul sentinţei şi trimiterile făcute la registrul de datorii din care rezultă că inculpatul G. ar fi avut datorii la Biroul Notarului Public A. şi astfel aceasta ar fi fost interesată în a încheia contracte de vânzare-cumpărare, inculpata apelantă A. a arătat că datoriile inculpatului G. la biroul notarial s-au acumulat după semnarea contractului cu partea vătămată M., astfel încât nu poate fi susţinută teza potrivit căreia ar fi existat o conivenţă intre inculpata A. şi inculpatul G.

Referitor la posibila substituire de persoane în faţa notarului public, a solicitat să se observe faptul că buletinul de identitate al martorului J., decedat la acest moment, era eliberat înainte de anul 1989, precum şi faptul că vârstele acestora erau foarte apropiate, respectiv anul naşterii martorului J. fiind 1946, iar cel al părţii vătămate M. anul 1947, compararea celor două fotografii de pe o carte de identitate nouă cu cea de pe un buletin de identitate vechi fiind de natură posibil să inducă în eroare notarul public.

Cât priveşte lipsa ştampilei de legătură de pe contractele de vânzare-cumpărare reţinută în cuprinsul sentinţei, care în opinia judecătorului fondului lăsa să se înţeleagă faptul că era posibil să fie înlocuite paginile din contractele de vânzare-cumpărare, a învederat că exemplarele eliberate părţilor cât şi cele depuse la Oficiul de Cadastru conţineau ştampila de legătură şi doar pe exemplarul aflat în arhiva biroului notarial nu a existat ştampila de legătură, aspect relevat şi de controlul efectuat de Uniunea Notarilor Publici la biroul notarial al inculpatei.

Or, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată, pornind de la declaraţia dată de inculpatul F. la data de 8 iunie 2010, mai precis de la afirmaţia acestuia că a înţeles de la G. că „în locul lui M. a dus un alt om care seamănă cu M. la notariat" şi de la declaraţiile acestuia că în timp ce se afla cu G. într-un autoturism acesta i-ar fi arătat o persoană care seamănă cu M. pe care ulterior la data de 2 iulie 2010 inculpatul F. a recunoscut-o în proporţie de 95% ca fiind martorul J., că inculpata B. a încercat să susţină, mai ales după ce expertizele criminalistice efectuate în cauză au dovedit că semnăturile de pe contractul de vânzare cumpărare şi celelalte înscrisuri menţionate deja nu sunt ale persoanei vătămate M., că a fost probabil într-o eroare, indusă de inculpatul G. care i-ar fi adus o altă persoană să semneze actele notariale în locul persoanei vătămate M.

Studiind copia cărţii de identitate a persoanei vătămate M., cu copia cărţii de identitate a martorului J. se desprinde concluzia că cele două persoane nu seamănă, deci inculpata A. nu avea cum să le confunde, cu atât mai mult cu cât calitatea de notar îi impunea la momentul semnării şi autentificării unui contract să verifice identitatea părţilor contractante, adică să verifice dacă persoana care îi prezintă actul de identitate (în original) este aceeaşi cu cea din actul de identitate prezentat; Or, nici o probă de la dosar nu vine să confirme că martorul J. s-ar fi prezentat la BNP A. singur sau însoţit de altcineva având actul de identitate în original al persoanei vătămate M. şi că s-ar fi dat drept M.; martorul a fost audiat de către procuror şi întrebat fiind dacă a fost vreodată la BNP A. sau la vreun alt notar în cursul anului 2009 martorul a arătat „Eu nu ies din căminul de bătrâni şi în anul 2009 nimeni nu m-a dus la vreun birou notarial" martorul a mai arătat: "Nu ştiu unde se află biroul notarial A."..."Nu ştiu dacă S. este bărbat sau femeie"..."Nu îl cunosc pe M.".

Este cert că o altă persoană decât persoana vătămată M. a semnat actul, pentru că semnătura este aplicată atât pe contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C2 din 02 iunie 2009 cât şi pe celelalte acte: procura specială autentificată sub nr. 417 din 28 mai 2009, cererea de redactarea contractului de vânzare cumpărare înregistrată la BNP A. sub nr. 841 din 2 iunie 2009, scrisul şi semnătura de pe verso-ul cererii de redactarea contractului de vânzare cumpărare; tot atât de cert este că semnăturile şi scrisul au fost expertizate stabilindu-se că nu-i aparţin persoanei vătămate M.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte reţine că a fost dovedită în cauză şi pentru această faptă vinovăţia inculpaţilor A., G. şi H.

Faptele comise în dauna părţii vătămate O.:

Inculpatul G. susţine în declaraţiile date că nu a avut cu persoana vătămată deloc discuţii în legătură cu acordarea vreunui împrumut, ci a cunoscut-o pe aceasta prin intermediul unchiului său LL. care i-a spus că persoana vătămată are de vânzare o garsonieră. A arătat de asemenea că a oferit persoanei vătămată cu titlu de preţ suma de 180-190 de milioane ROL pe garsonieră iar aceasta a fost de acord să o vândă cu acest preţ.

Inculpatul mai arată că s-a deplasat cu persoana vătămată şi unchiul acesteia la notarul A. - notar pe care el îl alesese întrucât o cunoştea - care le-a spus de ce acte au nevoie; la acel moment persoana vătămată O. a fost cea care a spus notarului să întocmească un contract de vânzare cumpărare şi a lăsat la biroul notarial copii după contractul de vânzare cumpărare a locuinţei pe care dorea să o înstrăineze. Întrucât era necesar un extras CF, notarul le-a spus să revină a doua zi, lucru care s-a şi întâmplat. A doua zi s-a prezentat la notar împreună cu persoana vătămată, unchiul acesteia LL. şi soţia acestuia, au intrat cu toţii în biroul notarial, au fost redactate actele. Inculpatul mai susţine că notarul a citit părţilor cu voce tare în limba română contractul, iar O. a citit şi ea, împreună cu unchiul său LL. contractul pe care l-a semnat de bună voie; mai arată inculpatul că în acea dimineaţă s-a întocmit pentru el şi o procură în vederea obţinerii certificatului de atestare fiscală, iar persoana vătămată O. avea la momentul încheierii contractului o adeverinţă de la asociaţia de proprietari. Inculpatul susţine că termenul prevăzut pentru eliberarea garsonierei era de o lună, iar persoana vătămată a eliberat din proprie iniţiativă locuinţa la expirarea termenului, mutându-se într-o altă garsonieră pe care şi-a cumpărat-o; tot el susţine însă că după ce s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare O. l-a rugat să o lase să stea 2-3 luni într-o garsonieră pe care inculpatul G. o avea pentru că nu avea unde să se ducă întrucât LL. i-ar fi luat toţi banii obţinuţi pentru garsoniera de pe strada P.; după acest interval de timp aceasta urmând să se ducă la părinţi sau la rude la Timişoara.

Or, persoana vătămată O. a arătat în mod constant în declaraţiile date că a apelat la inculpatul G. prin intermediul unchiului ei pentru a lua un împrumut, întrucât avusese probleme şi rămăsese în urmă cu taxele de întreţinere. Aceasta a mai arătat că s-a deplasat la notarul public A.- notar ales de inculpatul G. - convinsă fiind că urmează să semneze un contract de împrumut cu garanţie imobiliară, actele cu privire la imobil fuseseră văzute de inculpatul G. încă de la momentul la care s-au purtat discuţii cu privire la acordarea împrumutului. în BNP A. a fost o singură dată, la 9 iunie 2009 însoţită de unchiul său şi soţia acestuia; pentru a merge la notar s-a învoit de la serviciu în dimineaţa acelei zile după ora 9,30; în birou a intrat doar inculpatul G. care avea asupra sa actele garsonierei sale şi actul său de identitate, iar după ce au aşteptat în soare în faţa biroului mai mult timp împreună cu unchiul său şi cu mătuşa sa, a fost chemată şi ea pentru a semna actele; actele erau pregătite, d-na notar a întrebat-o doar la ce dată s-a născut şi dacă ştie ce semnează, iar în condiţiile în care ea a răspuns că „da" i-a indicat unde să semneze; persoana vătămată arată că nu i s-a citit actul, ea personal nu l-a citit şi nici nu a văzut prima filă a contractului ci doar ce-a de-a doua filă pe care a văzut că este scris numele său, însă nu a văzut menţiunea „vânzător" deasupra numelui său. Actele se aflau în faţa d-nei notar care s-a ridicat efectiv în picioare arătându-i unde să semneze, după care i-a spus să completeze pe un formular datele ei de stare civilă şi să scrie menţiunea „vânzător", iar pe verso să scrie „Am primit suma de 9000 RON", menţiune pe care ea a scris-o deşi nu primise această sumă la acel moment. Persoana vătămată a arătat că prin menţiunea „vânzător" pe care a scris-o la solicitarea doamnei notar a înţeles că i se va vinde casa dacă nu restituie împrumutul.

Martorul LL. a arătat că el a făcut cunoştinţă persoanei vătămate cu inculpatul G. întrucât nepoata sa dorea să ia nişte bani împrumut, iar el îl cunoştea pe G. şi ştia că acesta este cămătar astfel că oferă împrumuturi cu dobândă; martorul mai arată că înţelegerea dintre părţi a fost ca O. să ia împrumut suma de 70 milioane ROL (7000 RON) şi să dea înapoi cu 20 de milioane ROL (2000 RON) mai mult, acesta din urmă reprezentând dobânda. Martorul recunoaşte că, împreună cu soţia sa a însoţit inculpatul G. şi persoana vătămată O. la notar însă arată, că a aşteptat părţile în afara biroului notarial, nu a intrat înăuntru. Mai arată martorul că după ce au ieşit de la notar inculpatul G. a înmânat persoanei vătămate suma de 7000 RON. În declaraţia sa, martorul mai arată că în urmă cu jumătate de an s-a întâlnit cu nepoata sa care i-a spus că şi-a schimbat locuinţa şi garsoniera în care stă urmează să fie trecută pe numele său.

Declaraţiile acestui martor se coroborează cu declaraţiile persoanei vătămate, confirmând că înţelegerea dintre părţi a fost aceea de a încheia un contract de împrumut şi nu unul de vânzare cumpărare; de altfel martorul arată în mod expres că „O. dorea să împrumute bani cu dobândă, nu să vândă casa". Acestea confirmă şi susţinerile persoanei vătămate din declaraţiile date în sensul că s-au deplasat într-o singură zi la notar, însoţită de unchiul său şi de soţia acestuia. Sub acest din urmă aspect, al prezenţei într-o singură zi la notar ocazie cu care s-au întocmit şi actele notariale, declaraţiile acestui martor se coroborează şi cu cele ale inculpatei B., care spre deosebire de inculpatul G. nu susţine că părţile s-ar fi prezentat în faţa ei cu o zi înainte de data semnării contractului şi că le-ar fi comunicat acestora actele de care au nevoie pentru încheierea unui contract de vânzare cumpărare; de altfel, dacă părţile s-ar fi prezentat cu o zi înainte de semnarea actului la notar şi ar fi cerut întocmirea unui contract de vânzare cumpărare, probabil că atunci s-ar fi întocmit la acea dată procura pentru eliberarea certificatului fiscal, or, procura a fost întocmită doar la data de 9 iunie 2009.

De asemenea, declaraţiile acestui martor se coroborează cu cele ale martorului PP., fratele persoanei vătămate, care locuia la acea vreme cu persoana vătămată şi care a arătat că a auzit înţelegerea dintre inculpatul G. şi sora sa O. în sensul ca primul să acorde celei din urmă un împrumut în cuantum de 70 milioane ROL pe termen de un an, urmând ca împrumutul să fie rambursat în rate lunare de câte 200 RON, dobânda stabilită la întreg împrumutul fiind de 20 milioane ROL.

O anumită confuzie este creată de martorul LL., în apel, persoană care deşi are acelaşi domiciliu şi cod numeric personal cu persoana LL. audiată în cursul urmăririi penale, aduce la cunoştinţa organelor judiciare că în fapt nu mai este unchiul părţii vătămate ci fratele acesteia, că nu a fost vorba de vânzarea unei garsoniere ci a unui apartament, că nu a fost împreună cu sora sa la notar, dar nici că ar fi fost îndrumat în cursul urmării penale să dea o anume declaraţie, depoziţia sa, în esenţă, fiind una prin care doar ar fi dorit să ajute pe inculpatul G., persoană cu care s-a întâlnit chiar cu o seară înainte de darea declaraţiei şi în garsoniera căruia locuieşte, fără a-i plăti vreo chirie.

Susţinerile persoanei vătămate O. în sensul că l-a însoţit pe inculpatul G. în data de 9 iunie 2009 la notar convinsă că trebuie să semneze contractul de împrumut cu garanţie imobiliară sunt însă reale.

Dată fiind înţelegerea dintre inculpatul G.. şi persoana vătămată O. privind încheierea a unui contract de împrumut cu garanţie imobiliară astfel cum e dovedit cu declaraţiile martorilor menţionaţi, persoana vătămată nu avea niciun interes să solicite notarului public A. întocmirea unui contract de vânzare cumpărare; martora OO. şi inculpata C. au declarat în ceea ce o priveşte pe această persoană vătămată că nu au auzit-o când a solicitat notarului încheierea unui contract de vânzare cumpărare.

OO., audiată inclusiv în apel, arată că nu a fost de faţă nici când părţile au semnat acel contrat şi nici nu a văzut contractul înainte să fie semnat de părţi. Inculpata C. a declarat că de l-a doamna notar a aflat ce tip de contract trebuie să redacteze; martora a mai arătat că nu îşi aminteşte dacă a auzit-o pe doamna notar citind părţilor conţinutul contractului, însă ulterior aceasta i-a spus că totul este în regulă şi nu sunt modificări astfel că poate multiplica actul; martora nu îşi aminteşte dacă a fost atunci când părţile au semnat contractul.

Dacă şi-ar fi vândut casa în care locuia cu fratele său, moştenire de la părinţi, persoana vătămată nu avea unde să se ducă să locuiască; nu există astfel niciun argument pentru care persoana vătămată să fi dorit să semneze un contract de vânzare cumpărare; există însă suficiente argumente pentru a considera că inculpatul G.. este cel care a cerut notarului public întocmirea unui contract de vânzare cumpărare, mizând pe naivitatea persoanei vătămate, pe lipsa ei de instrucţie în domeniu, pe intimidarea acesteia prin solicitarea expresă de a nu pune întrebări în incinta biroului şi nu în ultimul rând pe susţinerea pe care o avea din partea notarului public, dispus să închidă ochii uneori la anumite tranzacţii, tocmai pentru că în acest fel îşi păstra clienţii, întocmea mai multe acte notariale şi îl ajuta în afaceri şi pe inculpatul E. De altfel, această modalitate de a proceda a inculpatului G. nu era una nouă, fapta sa, dar şi a notarului, încadrându-se într-un tipar, de acum cunoscut.

Faptul că părţile nu fuseseră cu o zi înainte la notar iar persoana vătămată nu ceruse nici înainte cu o zi şi nici în data de 9 iunie 2009 încheierea unui contract de vânzare cumpărare, astfel cum susţin inculpaţii este dovedit şi de „urgenţă" cu care s-a redactat contractul în lipsa actelor necesare întocmirii unui contract de vânzare cumpărare.

Astfel, şi acest contract de vânzare cumpărare s-a încheiat în grabă, astfel cum s-a întâmplat şi în cazul persoanelor vătămate K., notarul a acceptat să întocmească şi să autentifice un contract de vânzare cumpărare cu toate că „vânzătoarea" nu adusese, la data încheierii contractului, o adeverinţă de la asociaţia de proprietari care să releve existenţa sau nu de datorii la asociaţie.

Contrar celor susţinute de inculpatul G.. că persoana vătămată avea o astfel de adeverinţă, părţile nu au prezentat inculpatei B. o adeverinţă de la asociaţia de proprietari; potrivit art. 20 din Legea nr. 230/2007 privind Asociaţiile de proprietari contractul întocmit fără o astfel de adeverinţă este nul.

G. ştia că nu are cum să procure o astfel de adeverinţă la acel moment, pentru că persoana vătămată îi ceruse bani împrumut tocmai pentru a-şi achita cu o parte din aceştia datoriile către întreţinere (1300 RON). De aceea i-a spus notarului că îi va aduce adeverinţa ulterior semnării actului de vânzare cumpărare, pentru a nu pierde afacerea.

Faptul că această adeverinţă nu a existat la momentul încheierii contractului şi că inculpatul G. a fost cel care promisese că va aduce ulterior adeverinţa dar nu a mai făcut-o, rezultă cu certitudine din convorbirea telefonică purtată de inculpata B. cu martora V. (mandatată de G. să vândă garsoniera) la data de 14 septembrie 2009 ora 13:56 dată la care se purtau discuţii pentru revânzarea locuinţei, contractul urmând a fi întocmit a doua zi tot la BNP A.: A.:"Nu e, nu e adeverinţă, deci cum v-am zis eu", V.:"Aşa", A.:"El a preluat cu datorii pentru că a cumpărat de la o doamnă pe care o ştia.", V.:"Aşa", A.:"Dar e adevărat, a, şi aşa a zis că o aduce şi după aia nu mi-o mai adus", V.:"îhî, îhî" A.:"Da nu vă mai stresaţi, că eu nu mă supăr şi dacă sunt datorii eu le preiau" V.:"îhî, îhî", A.:"Deci nu mi-e, eu nu am adeverinţă da acum 3 luni de când a făcut el", V.:"Deci înseamnă că..." A.:"Deci poate să fie acolo o datorie foarte mare, deci eu de aia vă zic dumneavoastră că hai când, v-am spus când...", V.:"Da, da.", A.:"Nici eu nu vreau să se supere nimeni." V.:"Da, deci eu nu mă pronunţ, mă duc până acolo, din proprie iniţiativă." A.:"Şi eu vă rog la fel, măcar să vedeţi"(...) V.:"Fără, fără că includ sau aşa, deci din proprie iniţiativă mă duc şi văd care e treaba." A.:"Da, deci ştiţi cum e, măcar ştim la ce să ne aşteptăm, repet încă o dată, hai, când e între noi, sau când e aşa, nu spui că...înţelegeţi?" V.:"între...aşa, da, da,da,da categoric, vă înţeleg eu perfect!", A.:"Da." V.:"Mai, mai ales că mi-ati zis că...adeverinţa de acum două sau trei luni." A.:"Nu, nu." V.:"Ori a uitat, ori..nu ştiu, mă rog." A.:"Deci mie nu mi-a mai adus-o, eu v-am spus, eu mi-am adus aminte acum când m-am uitat pe actul de dobândire, eu ştiu de la cine a cumpărat şi ştiu care a fost combinaţia acolo", V.: "îhi, îhî", A.:"înţelegeţi?" V.:"Da,da,da.", A.:"Na, treaba lui, dar zic" V.:"îhi, îhî", A.:"El de aia nici n-a mai adus".

La data de 15 septembrie 2009 ora 10:35 înainte de încheierea contractului prin care urma să se revândă garsoniera inculpata A. are o altă convorbire telefonică cu inculpatul G. în care reafirmă lipsa adeverinţei de la asociaţia de proprietari şi din care rezultă şi faptul că vânzarea cumpărarea acelei locuinţe, realizată în urmă cu trei luni nu a fost tocmai în regulă. A.: "Domnul G.?" G.:"Da" A.: "La... în legătură cu garsoniera asta care se vinde, ştiţi că dumneavoastră aţi cumpărat de la doamna aia..." G.:"Eu ştiu..." A.:"Care...ştiţi cum s-a cumpărat! Dar nu mi-ati adus adeverinţe mie sau chitanţe, numai certificatul fiscal, nu ştiţi că v-am tot zis eu, o săptămână, două, după aia aduceţi-l şi după aia aţi zis: domnişoara notar, e riscul meu..." G.:"Nu cred că trebuie şi ăla", A.:"Păi eu nu am spus că trebuie, da... eu nu cer de la curent, dar cine cumpără probabil vrea să vadă".

În lipsa adeverinţei care să ateste eventualele datorii către Asociaţia de proprietari inculpata B. a omis să facă vreo referire în contract la datoriile către Asociaţia de proprietari UUU. Sf. Gheorghe, inserând în contractul de vânzare cumpărare doar menţiunea „Subsemnatul cumpărător de comun acord cu vânzătoarea am convenit ca eventualele datorii către furnizorii de servicii să fie preluate şi achitate de către subsemnatul, respectând prevederile art. 20 din Legea nr. 230 din 6 iulie 2007".

De altfel această omisiune a inculpatei a fost sesizată şi de către Corpul de control al Consiliului Uniunii Notarilor Publici cu ocazia controlului profesional efectuat în perioada 26-27 aprilie 2010, care a sesizat asemenea „procedee" ale notarului şi în alte acte notariale similare, insistând în conţinut actului de control asupra dispoziţiilor imperative ale art. 20 din Legea nr. 230/2007.

Împrejurarea că la percheziţia efectuată la domiciliul inculpatului G. s-a găsit în original o adeverinţă de la Asociaţia de proprietari UUU. care poartă nr. 39 şi este eliberată la data de 22 iunie 2009 prin care se atestă că la acel moment O. nu are datorii faţă de asociaţia de proprietari, adeverinţă pe care inculpatul nu i-a mai dus-o însă notarului, dovedeşte că susţinerile persoanei vătămate, în sensul că la o săptămână după semnarea contractului la BNP A., inculpatul i-a spus că este nevoie să scoată o adeverinţă de la asociaţie cu care să facă dovada că a achitat datoriile restante, este reală. Tot atât de reală este şi susţinerea persoanei vătămate că nu a înţeles de ce este nevoie de adeverinţă şi nu l-a întrebat pe G. la ce-i foloseşte adeverinţa; această împrejurare este dovedită de faptul că, pe adeverinţă, la scopul pentru care a fost eliberată apare menţiunea - la serviciu, persoana vătămată neştiind ce să spună la Asociaţia de proprietari. Pe altă parte, lipsa datoriilor la asociaţie la data de 22 iunie 2009, atestată de această adeverinţă, dovedeşte că persoana vătămată a folosit o parte din banii pe care îi luase cu titlu de împrumut conform scopului pentru care îi luase, acela de a achita datoriile către asociaţie, aşa cum a şi susţinut de altfel; adeverinţa mai dovedeşte că la data de 22 iunie 2009 persoana vătămată se mai considera proprietara apartamentului şi nu ştia că „a vândut locuinţa"; dacă ar fi ştiut, ar fi fost normal ca la acea dată să se elibereze adeverinţa proprietarului şi nu fostului proprietar.

De altfel, persoana vătămată nu avea de ce să bănuiască la momentul la care a obţinut adeverinţa că a semnat un contract de vânzare cumpărare, întrucât, după ce aceasta a ieşit de la notar a primit exact suma care trebuia să-i fie acordată cu titlu de împrumut, respectiv 7000 RON, înţelegerea cu privire la sumă, precum şi suma primită fiind de asemenea confirmată de martorii LL. şi PP.

O altă dovadă a „urgenţei" de a se încheia contractul de vânzare cumpărare o constituie faptul că acest contract de vânzare cumpărare a fost întocmit de notatul public fără a exista la momentul semnării lui de către părţi a vreunui certificat de atestare fiscală astfel cum se impunea. Certificatul a fost procurat în aceeaşi zi, după semnarea contractului de către părţi de către inculpatul G. şi dus notarului public care a inserat numărul acestuia pe cea de-a doua pagină a primei file a contractului în format electronic iar apoi a printat din nou această pagină; operaţiunea a fost posibilă întrucât nici persoanei vătămate şi nici inculpatului G. nu li s-a înmânat după semnare nici un exemplar al contractului de vânzare cumpărare, inculpatul G. intrând în posesia a două exemplare ale contractului abia după ce a adus certificatul de atestare fiscală; aşa cum rezultă din exemplarul actului identificat în Biroul notarial semnat de părţi, actul de vânzare cumpărare nu conţine elemente de securitate, conţine 3 file volante, fără ştampilă de legătură între ele, persoana vătămată şi inculpatul G. semnând doar la finalul contractului, pe a treia pagină de pe a doua filă; în aceste condiţii prima filă se putea înlocui foarte uşor, creând o aparenţă de legalitate a actului încă de la întocmirea sa.

Această „neglijenţă" a notarului de a aplica ştampilă de legătură la actele care au mai multe pagini sau între document şi pagina pe care se găseşte încheierea notarului a fost sesizată şi de Corpul de control al Consiliului Uniunii Notarilor Publici cu ocazia controlului profesional efectuat în perioada 26-27 aprilie 2010, care a sesizat asemenea „procedee" ale notarului şi în alte acte notariale similare, notarul încălcând sub acest aspect dispoziţiile art. 63 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995; s-a mai reţinut în nota de control că exemplarele din arhiva ale actelor notariale (indiferent dacă sunt acte autentice sau îmbracă altă formă) nu prezintă elemente de securitate a actului şi în general nu este aplicat timbrul sec, contrar prevederilor art. Hot. nr. 77 şi 78/2002.

În legătură cu procura întocmită la acea dată, autentificată sub nr. 436 din 9 iunie 2009 la BNP A., prin care persoana vătămată îl mandata pe G. să ridice certificatul de atestare fiscală de la D.F.P., aceasta a arătat că nu îşi aduce aminte nimic; nici când a semnat-o şi nici de ce a semnat-o arătând că nimeni nu i-a spus că ar fi nevoie de o astfel de procură. Împrejurarea că acea procură a fost întocmită în două exemplare originale dintre care unul a fost identificat cu ocazia percheziţiei domiciliare la domiciliul inculpatul G. iar cel de-al doilea în arhiva BNP A., confirmă susţinerile persoanei vătămate că nu a primit niciun exemplar din procură şi nu a văzut această procură; persoana vătămată mai arată că nu a solicitat eliberarea unei astfel de procuri pentru că nimeni nu i-a spus că ar fi nevoie de ea şi nici nu a plătit vreun onorariu pentru eliberarea unei astfel de procuri; nici o probă de la dosar nu vine să dovedească contrariul.

Potrivit raportului EnCase, întocmit în urma percheziţionării mediilor de stocare ridicate de la BNP A., fişierul nr. 156 aflat în format electronic, (printat la dosar urmărire penală) conţinând contractul de vânzare cumpărare a fost creat la data de 9 iunie 2009 orele 10:33, aspect ce coincide cu declaraţia părţii vătămate O., care a susţinut că, în data de 09 iunie 2009, în jurul orelor 9:30, a plecat împreună cu inculpatul G. şi cu martorii menţionaţi spre BNP A.; în acelaşi fişier creat la orele 10:33 a fost identificat şi documentul procura prin care la data de 09 iunie 2009, partea vătămată l-ar fi împuternicit pe inculpatul G. să ridice certificatul fiscal.

Având în vedere că fişierul în care au fost identificate cele două documente a fost creat la ora 10:33 (ultima modificare a acestuia datează 17 iunie 2009), este puţin probabil ca procura redactată şi autentificată de notar sub nr. 436 din 9 iunie 2009 prin care inculpatul G. era mandatat să ridice certificatul de neurmărire fiscală pentru imobilul situat pe str. P. să fi fost întocmită mai devreme, pentru că dacă ar fi fost întocmit documentul la o altă oră aceasta ar fi trebuit evidenţiată în raportul EnCase, iar pentru semnarea ei persoana vătămată ar fi trebuit să intre în acea zi de cel puţin două ori în biroul notarului; or, nici persoana vătămată şi nici martorul LL. care a însoţit persoana vătămată de când a ajuns la notar şi până când persoana vătămată a ieşit spunând că a semnat contractul şi a primit banii nu menţionează că ar fi intrat de două ori în biroul notarial.

Nici în cursul urmăririi penale şi nici în primă instanţă, inculpatul G. nu face vorbire în declaraţiile sale despre data şi ora la care s-a întocmit procura autentificată de notar sub nr. 436 din 9 iunie 2009, iar explicaţia pe care inculpatul o dă referitor la motivul pentru care procura s-a întocmit, acela că persoana vătămată nu avea timp să obţină certificatul, este contrazis de însăşi modalitatea de desfăşurare a evenimentelor din acea zi; altfel nu se explică de ce, dacă persoana vătămată tot a fost prezentă la notar în dimineaţa zilei de 9 iunie 2009 după ora 9:30 şi tot se impunea să aştepte o perioadă de timp până la obţinerea extrasului CF şi redactarea actului (care a avut loc în jurul orei 12:00), nu a mers personal să obţină un astfel de act iar apoi să revină la notar; pe altă parte deşi avea procură să obţină certificatul, semnată de persoana vătămată şi autentificată de notar, inculpatul a fost însoţit de persoana vătămată la D.F.P. atunci când a depus cererea şi i-a cerut persoanei vătămate să completeze personal cererea spunându-i că trebuie să ducă certificatul la notar. Explicaţia oferită în faţa instanţei că între timp LL. fusese la muncă dar a ajuns la timp pentru ridicarea certificatului este contrazisă de probele de la dosar; persoana vătămată a susţinut în mod constant că a fost într-adevăr în acea zi la primărie (D.F.P.) pentru că acesta i-a spus că trebuie să obţină un certificat de atestare fiscală însă este absolut sigură că acest lucru s-a întâmplat după semnarea contractului şi obţinerea împrumutului; persoana vătămată arată că tocmai din banii luaţi cu titlu de împrumut a achitat impozitul pe garsonieră, pe tot anul însă arată că nu a plătit nici o taxă pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală; din actele dosarului rezultă că persoana vătămată s-a învoit de la serviciu la ora 9:30, a aşteptat în faţa biroului notarial împreună cu martorul LL. şi soţia acestuia KKK., până când a fost întocmit contractul, l-a semnat, a primit banii, iar după semnarea contractului persoana vătămată nu a mai fost la muncă în acea zi ci dimpotrivă, a plecat împreună cu fratele său la cumpărături, cumpărături care urmau să fie făcute tocmai cu banii luaţi împrumut.

Raţiunea întocmirii acelei procuri a fost tocmai aceea de „a se rezolva" semnarea actelor la notar cât mai repede - ca inculpatul G. să nu piardă „afacerea" şi de a nu atrage atenţia persoanei vătămate asupra naturii actului pe care îl semnează.

Pe altă parte, concluzia că între persoana vătămată şi inculpatul G. nu a existat o convenţie verbală de vânzare cumpărare, ci una de împrumut rezultă şi din suma de bani derizorie care a fost inserată ca şi preţ al vânzării garsonierei, sumă cu mult sub preţul pieţei, şi care, pe altă parte coincide cu suma pe care O. dorea să o împrumute. Notarul, deşi nu poate interveni în înţelegerea părţilor, ar fi trebuit să sesizeze că preţul inserat stabilit este cu mult mai mic decât valorile orientative stabilite pe zone de către Camera Notarilor Publici şi ar fi trebuit să se asigure că suma reprezintă „preţ" al vânzării. Martora V., agent imobiliar arată în primă instanţă că la nivelul anului 2009 o garsonieră similară cu cea a persoanei vătămate valora 30.000-40.000 RON, dovadă că după trei luni, mandatată de inculpatul G. martora a revândut garsoniera cu suma de 33.000 RON, actele realizându-se tot la BNP A.

În faţa primei instanţe inculpatul G. a încercat să susţină că banii pe care i-a dat cu titlu de „preţ" persoanei vătămate O., respectiv suma de 170 milioane ROL (17.000 RON) şi 500 euro proveneau din economii pe care le făcuse pentru că a lucrat în Ungaria; inculpatul G. nu a putut face dovada că avea asemenea economii, în condiţiile în care nu avea nici o sursă licită de venit şi nu rezultă din actele de la dosar că ar fi lucrat în Ungaria; în schimb reiese cu prisosinţă din convorbirile telefonice interceptate în cauză că era cămătar şi era într-o continuă goană după imobile pe care să le obţină prin înşelăciune, iar mai apoi să le revândă la preţul pieţei.

Pe altă parte, împrejurarea că persoana vătămată nu a primit decât 7000 RON după semnarea contractului rezultă şi din declaraţia martorului LL., care a fost prezent atunci când, după semnarea actului inculpatul G. a înmânat banii persoanei vătămate.

De asemenea, dacă persoana vătămată ar fi fost „vânzătoarea" imobilului, aceasta ar fi trebuit să achite, în această calitate în primul rând taxa pentru obţinerea în regim de urgenţă a extrasului de C.F. (200 RON) precum şi taxele notariale sau măcar o parte din acestea (3% taxă transfer de proprietate în cuantum de 914 RON şi onorariu notar în cuantum de 950 RON) pentru încheierea contractului, or, aşa cum a procedat şi în cazul persoanelor vătămate K., inculpatul G. s-a oferit să plătească el toate aceste taxe, tocmai pentru a nu atrage atenţia persoanei vătămate, menţinând-o în eroare asupra actului semnat; aşa se face că deşi pe chitanţele care atestă plata acestor sume apare numele persoanei vătămate O. (pe una dintre ele aceasta figurează chiar cu domiciliul pe strada G.B. - garsoniera lui G., în care cu siguranţă nu stătea la acea dată, ci după data de 14 septembrie 2009) chitanţele au fost puse în plicul în care se aflau „Datoriile" lui G., plic în care se aflau peste 40 de astfel de chitanţe şi care a fost identificat cu ocazia percheziţiei efectuate la BNP A.

În situaţia în care în faţa notarului B. s-ar fi încheiat un contract care să reflecte voinţa vânzătorului, acesta ar fi părăsit imobilul vândut, conform înţelegerii cu cumpărătorul (în contract se prevede că „părţile au convenit" ca intrarea în posesia de fapt şi de drept a imobilului să se realizeze, la data semnării şi autentificării înscrisului), ori în speţă, partea vătămată nu a eliberat locuinţa ci a continuat să locuiască acolo împreună cu fratele său fără măcar să încerce să găsească un spaţiu în care să se mute cu chirie. Aceasta a aflat că şi-a vândut imobilul doar când inculpatul G. a venit însoţit de mai mulţi rromi să o evacueze; acest aspect este susţinut şi de martorul PP., iar martora V., cea care s-a ocupat de revânzarea garsonierei de pe strada P. confirmă că mutarea acesteia s-a realizat doar înaintea încheierii contractului de vânzare cumpărare dintre G. şi familia C.; de altfel acest moment a şi indus-o în eroare pe martoră şi a determinat-o să afirme în faţa instanţei că a intermediat vânzarea cumpărarea locuinţei lui O. şi familia C., când în realitate era mandatată de G. să vândă locuinţa pentru că în luna iunie 2009 acesta devenise proprietar; atunci când a fost audiată de către instanţă martora a confundat proprietarul care voia să vândă garsoniera, tocmai pentru că O. încă locuia acolo. Martora recunoaşte de asemenea că s-a ocupat şi a asistat la mutarea persoanei vătămate într-o altă garsonieră, aspect care infirmă declaraţia inculpatului G. că persoana vătămată ar fi evacuat la timp locuinţa, conform contractului.

Motivaţia pentru care G. nu „i-a aruncat în stradă" pe fraţii D. şi le-a oferit spaţiul care a aparţinut victimei VVV. se datorează temperamentului coleric al părţii vătămate O., care la aflarea veştii că şi-a pierdut unica locuinţă l-a ameninţat pe G. că se omoară sau îi omoară pe toţi; în acest context pentru a o linişti pe persoana vătămată, dar şi pentru a elibera garsoniera care a doua zi urma să fie revândută, inculpatul a găsit această variantă de mutare provizorie a persoanei vătămate în acea garsonieră. După ce a aflat că aceasta a depus plângere la poliţie, inculpatul a încercat să o dea afară pe persoana vătămată şi pe fratele acesteia din locuinţa de pe strada G.B. unde o tolerase o vreme, dar la intervenţia poliţiei a abandonat acţiunea de evacuare.

Fapta comisă în dauna părţii vătămate P.:

Inculpata I., în declaraţiile date de aceasta arată că nu a avut nicio înţelegere cu H. şi cu J. pentru a o înşela pe P. P. venea frecvent în barul OOO. a cărei patroană era şi consuma băuturi alcoolice, iar în acest context i-a spus că vrea să-şi vândă casa. Atunci i l-a recomandat pe H. - pe care persoana vătămată îl cunoştea de altfel de pe vremea când acesta avea o agenţie imobiliară şi îi mai intermediase vânzarea unui imobil - cu care s-a înţeles relativ la tranzacţia pe care voia să o facă. Inculpata recunoaşte că a însoţit-o pe P. la Primărie pentru a o ajuta să obţină certificatul de atestare fiscală, că în dimineaţa acelei zile s-au întâlnit la barul OOO. şi recunoaşte de asemenea că s-a deplasat la notar, la rugămintea lui P., care avea încredere în ea. La notar, când au ajuns actele erau deja întocmite şi a văzut cum notarul, o femeie brunetă cu părul lung şi ochelari a citit părţilor contractul de vânzare cumpărare pe care acestea l-au semnat în faţa sa, iar P. a primit banii. Abia la notar a văzut cine era cumpărătorul casei, respectiv, J. Inculpata mai afirmă că nu ştie cine este Y. şi nu l-a văzut la notar. În afară de părţi, H. şi notărită nu se mai afla nimeni în biroul notarial.

Afirmaţiile inculpaţilor H., I. şi J. în sensul că nu ar fi urmărit înşelarea persoanei vătămate şi că aceasta a avut intenţia de a vinde casa, iar în ziua semnării contractului P. nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, nu au suport în materialul probator de la dosar.

Astfel, partea vătămată a afirmat în toate declaraţiile sale, inclusiv la data de 17 august 2009 când a revenit la BNP A. pentru a primi un exemplar al actului notarial semnat că nu a avut nici măcar o clipă intenţia de a-şi vinde casa. Declaraţiile acesteia se coroborează cu declaraţiile martorilor W. şi X., care au arătat că niciodată mama lor nu a discutat cu ei despre vânzarea locuinţei sale situată în Mun. Sf. Gheorghe Str. B.; mama lor nu ar fi avut de ce să vândă casa întrucât sub acelaşi acoperiş locuia şi fiul ei, martorul W. iar dacă vindea casa nici unul dintre ei nu ar fi avut unde să plece şi unde să locuiască. Persoana vătămată a spus însă ambilor martori că intenţionează să ia un împrumut cu care să ramburseze un credit pe care îl luase de la Banca R. încă de pe vremea când trăia soţul său şi raportat la care acumulase restanţe. Împrejurarea existenţei creditului, a decesului soţului persoanei vătămate survenit ulterior creditului şi a restanţelor acumulate este dovedită cu înscrisurile existente la dosar urmărire penală.

Faptul că persoana vătămată P. nu a vrut să-şi vândă casa ci doar să ia un împrumut şi că după semnarea contractului la notar era convinsă că luase împrumut însă suma de 1000 RON (respectiv 10 milioane ROL) dar nu ştia de la cine rezultă şi din declaraţia martorului HH. Martorul afirmă atât în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei că o cunoaşte pe P. ca fiind o clientă a barului OOO. unde a lucrat o perioadă şi unde era patroană I. Martorul a mai afirmat că ştie că P. avea o datorie la I. provenită din consumul de băuturi alcoolice pe datorie. Pentru acea datorie, ştie că P. s-a dus la un moment dat, împreună cu I. la notar pentru ca I. să nu-şi piardă banii; tot martorul, care a lucrat la barul patronat de I., afirmă că aceasta din urmă i-a propus şi lui personal să racoleze bătrâni singuri care au proprietăţi şi să-i aducă la bar pentru că: "le pune 2 pastile de diazepam în băutură şi face ce vrea cu ei". Martorul a mai arătat înainte de a merge la notar pentru a semna contractul de împrumut P. a trecut pe la bar unde îşi aminteşte că a comandat şi băut o bere, iar apoi a plecat cu I. şi H.; martorul arată în declaraţia dată la instanţă că "înainte de a merge la notar să semneze acel act ştiu că P. a venit la barul OOO. unde mă aflam şi eu. Ştiu că aceasta a consumat băuturi alcoolice, nu ştiu exact cât, însă ştiu că nu îi trebuia mult pentru a ajunge în stare de ebrietate"; în jurul orei 13 s-a întors spunându-i că nu a primit împrumut decât 1000 RON; era însoţită de H. de I., J. încă o persoană şi o persoană blondă frumoasă, pe care a recunoscut-o ulterior din planşa fotografică ca fiind N. P. a mai consumat băuturi alcoolice şi după ce a venit de la notar. A doua zi, P. a venit la bar pentru a-i cere banii lui I., spunând că i-a promis un împrumut dar G. a dat-o afară şi era foarte nervoasă. Ulterior, P. i-a spus că nu a vrut să-şi vândă casa ci doar să ia un împrumut însă a semnat un contract. Martorul mai declară că a auzit discuţii în bar între H., J. şi I. referitor la bani. Într-o ceartă dintre J. şi H. martorul a auzit-o pe J. plângându-se că a pierdut 150 de milioane „ca să o facă pe P." , iar într-o altă ceartă dintre J. şi I. a auzit-o pe J. întrebând-o pe G. „unde s-au dus banii ei, că ea face moarte de om dacă pierde casa".

Starea avansată de ebrietate în care a ajuns P. în ziua de 12 august 2009 rezultă cu evidenţă din convorbirea telefonică purtată între inculpata J. şi H. a doua zi 13 august 2009 ora 10:00 J.:"Spune ce este?", H.:"Servus surioară, ce faci?", J.:"Acum plec la notăriţă!" H.:"Auzi?", J.:"Da!", H.:"Am vrut să îţi spun că până nu scoţi actele, nu te duci nicăieri!" J.:"Nu, nu!" H.:"Mai întâi să îţi dea actele şi după aceea!" J.: "Păi unde trebuia să merg?" H.:"Păi către babă!" J.:"Da, da dar G. a mai aflat ceva? H.:"Nu, nu, că era beată, era moartă! A mai băut o bere după care era leşinată".

Împrejurarea că cei trei inculpaţi au avut o înţelegere, în sensul de a o păcăli pe P. şi sub influenţa băuturilor alcoolice să semneze un contract de vânzare cumpărare iar apoi, inculpata J. să se mute în casă urmând să le dea inculpatei I. şi lui H. bani - partea lor din afacere - bani pe care urma să-i obţină din vânzarea apartamentului în care locuia J., rezultă cu evidenţă din convorbirile telefonice purtate de cei trei, fie între ei, fie cu persoane din anturajul lor (sunt elocvente în această privinţă convorbirile telefonice purtate J.

şi I. la datele de 19 august 2009 ora 11:08, 19 august 2009 ora 11:47, 20 august 2009 ora 11:48, 20 august 2009 ora 11:56, cele dintre J. şi H. 19 august 2009 ora 11:50, 20 august 2009 ora 11:49, 20 august 2009 ora 11:54 şi cea dintre J. şi Y. 20 august 2009 ora 12:03, convorbiri care se coroborează cu declaraţia martorului HH. analizată anterior precum şi cu împrejurare că deşi impozitul calculat de C. la suma de 10 milioane ROL trebuia achitat de P., dacă aceasta ar fi avut calitatea de vânzătoare, pentru a nu-i trezi suspiciuni persoanei vătămate acesta a fost plătit de către inculpatul H.; rezultă din convorbirile telefonice menţionate, contrar celor susţinute în declaraţiile lor de către J.

şi I., acestea se cunoşteau foarte bine şi erau în relaţii foarte bune la data de 12 august 2009 însă relaţiile s-au tensionat între ele după ce persoana vătămată P. a depus plângere la poliţie, iar J. nu a mai avut curajul să-şi vândă apartamentul pentru a le da parte din afacere celorlalţi doi inculpaţi, întrucât îi era teamă că va rămâne fără un acoperiş deasupra capului; pe altă parte, I. avea urgentă nevoie de bani şi nu mai era dispusă să aştepte până se vor rezolva treburile la poliţie; din aceleaşi convorbiri telefonice rezultă că P. nu a primit în fapt nici un ban în urma vânzării casei, iar banii pe care J. s-a chinuit să-i strângă împrumutându-se la diverse cunoştinţe au ajuns încă din data de 12 august 2009 la I.

În convorbirea telefonică purtată între J. şi I. la data de 17 august 2009 ora 11:52 J. afirmă:"Nu trebuia încă să o dai afară din bar tu, G., cumva trebuia încă s-o...!" I.:"Fii atentă aici:ştii de ce, încontinuu a venit după bani, am aşezat-o pe scaun şi i-am spus când se trezeşte din beţie atunci să vină înapoi şi discutăm!" J.:"Oricum trebuie să ne împrietenim din nou cu ea, G.!" I.:"Da, trebuie!"(...) J.:"Auzi, cumva trebuie să ne împrietenim cu ea!" I.:"Lasă că o chem eu aicea!" J.:"Că la notariat...eu am venit jos şi G.. a rămas sus! I.:"Ştii cum aş putea să o rezolv? J.: "încă hârtia nu o am în mână!" I.:"Atâta...", J.:"încă hârtia nu este în mâna mea!" I.:"Dacă primeam şi eu puţini bani ca să-i dau să îi închid gura puţin, la ăştia aşa trebuie!*(...) J.:"Eu am dat ce-am putut şi eu din partea mea!" I.:"să vedem ce face, coboară cu G.

şi vorbesc eu cu ea!"

În convorbirea din data de 19 august 2009 ora 11:47 inculpata I. afirmă: „Eu nu ştiu ce să fac, dar eu nu pot să aştept până se desfăşoară treaba asta, am mare nevoie de banii mei, nu ştiu ce să fac" (...) „Pe bune eu am nevoie de bani, eu am făcut să trec pe numele tău, dar..." (...) „...este aşa, eu îţi dau banii înapoi ce ai investit tu, spune-mi o sumă că eu ţi-o dau înapoi şi fac eu mai departe! în convorbirea telefonică din data de 20 august 2009 ora 11:56 inculpata J. îi dă răspunsul „Soţul meu a zis că banii noştri au fost la voi şi vă transcrie pe numele vostru dacă-mi daţi 200 de milioane ROL, altfel nu semnează!", iar în convorbirea telefonică pe care o are J. cu H. în minutele imediat următoare (20 august 2009 ora 11:56) afirmă: „Sub 200 de milioane ROL nu semnez" „Păi ce, mi-aţi învârtit banii şi acum nu cumva să..."

Împrejurarea că nici unul dintre inculpaţi nu au purtat discuţii cu persoana vătămată despre vânzarea imobilului situat în Mun. Sf. Gheorghe Str. B., rezultă şi din faptul că nici unul dintre aceştia nu cunoşteau că persoana vătămată este în drept proprietară doar asupra unei cote de 6/8 din imobil, restul, adică câte o cotă de 1/8, revenind altor doi fraţi ai săi WWW. şi XXX., drept înscris în cartea funciară. Inculpata J. recunoaşte în declaraţiile date că nu a văzut casa pe care voia să o cumpere decât din stradă, or, împrejurarea că inculpata J. a acceptat „să cumpere" casa persoanei vătămate şi în consecinţă să plătească, după propriile ei susţineri suma de 500 milioane ROL fără să viziteze casa, este relevant pentru conturarea vinovăţiei inculpatei, care, aşa cum rezultă şi din convorbirile telefonice interceptate, dorea să nu fie văzută în preajma casei tocmai pentru a nu-i trezi suspiciuni persoanei vătămate care nu scosese casa la vânzare; acest lucru conduce la concluzia că şi inculpata J. ca şi ceilalţi doi inculpaţi ştiau că P. nu a fost convinsă de I. şi H. să vândă ci că urma să fie înşelată şi păcălită să semneze un contract de vânzare cumpărare.

Inculpata J. recunoaşte că a văzut casa doar din stradă, iar mai apoi de convorbirile telefonice interceptate în cauză în care inculpata J. face de mai multe ori afirmaţia că nu a văzut interiorul casei, ci a privit-o doar din stradă.

Nici susţinerile inculpaţilor H. şi J. în sensul că banii pe care i-ar fi dat cu titlu de „preţ" persoanei vătămate ar fi provenit de la socrii inculpatei J. din Ungaria nu sunt susţinute de probele din dosar.

Probele de la dosar conduc la concluzia că la data de 12 august 2009 inculpata A. nu se afla în ţară, însă biroul său notarial era deschis, prezente la birou fiind în acea zi martora OO. şi inculpata C.

Potrivit înscrisurilor existente la dosar inculpata a călătorit cu un avion al Companiei de Transport Aerian YYY. utilizând atât segmentul de dus cu destinaţia Bucureşti Băneasa - Nice în data de 6 august 2009 cât şi segmentul de retur Nice - Bucureşti Băneasa la data de 16 august 2009, ea numărându-se printre pasagerii celor două zboruri; destinaţia sa era de fapt Monte Carlo unde a acceptat să petreacă câteva zile de concediu la invitaţia martorei GG., prietena sa care locuia acolo.

Această situaţie, coroborată cu declaraţiile inculpatei I. în care a arătat în mod constant că persoana în faţa căreia P. a semnat contractul este o persoană cu părul lung, brunetă şi ochelari, despre care şi ea a crezut că este notăriţa, precum şi cu declaraţiile martorilor EE. şi FF. care au susţinut de asemenea că şi ei în data de 12 august 2009 au semnat antecontractul autentificat sub nr. AA din 12 august 2009 precum şi declaraţia autentificată sub nr. 658 din 12 august 2009 tot în faţa inculpatei C., conferă credibilitate declaraţiilor persoanei vătămate P.

Martorii EE.. şi FF., care au încheiat la data de 12 august 2009 la acelaşi Birou notarial antecontractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. AA din 12 august 2009 precum şi declaraţia autentificată sub nr. 658 din 12 august 2009 au afirmat atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti că notarul în faţa căruia au semnat actele era o tânără cu părul lung, brunetă şi cu ochelari - semnalmente care corespund inculpatei C. pe care de altfel au şi recunoscut-o după planşele fotografice prezentate de procuror şi cu ocazia confruntării - în timp ce contractul de vânzare cumpărare încheiat ulterior în luna septembrie autentificat sub nr. 802 din 23 septembrie 2009 a fost semnat în faţa unei alte doamne notar blondă cu părul lung. Cei doi martori mergeau pentru prima dată în acel birou la data de 12 august 2009, astfel că nu aveau cum să o cunoască pe inculpata B., însă din declaraţiile acestora rezultă cu certitudine că în biroul notarial, la data de 12 august 2009 nu se găsea nici o persoană blondă cu părul lung care să corespundă semnalmentelor inculpatei B.

Acelaşi lucru l-a declarat în cursul urmăririi penale şi martora BB. care a semnat la data de 11 august 2009, împreună cu martorul CC., fratele său, la BNP A. câte o declaraţie de neacceptare a unei succesiuni autentificate sub nr. 653 din 11 august 2009 şi 654 din 11 august 2009 şi o câte o procură specială autentificată sub nr. 655 din 11 august 2009 şi respectiv 655 din 11 august 2009. Martora a arătat în cursul urmăririi penale că nu a văzut nici o doamnă blondă cu părul lung în biroul notarial ci doar o doamnă elegantă frumoasă cu părul lung negru despre care a crezut că este notarul şi cu care a şi discutat de altfel, semnând actele în faţa sa şi o doamnă cu părul scurt cu şuviţe, care la cererea primei doamne a xeroxat cărţile lor de identitate.

Martorul CC. a arătat în declaraţia dată la urmărire penală că sora sa, martora BB. a fost cea care a vorbit cu notarul la data de 11 august 2009, el aşteptând pe hol; acesta a mai arătat că are probleme cu memoria însă îşi aminteşte că a semnat actele la acea dată în faţa unei femei blonde în faţa căreia a mai semnat acte şi în urmă cu 3 ani. În declaraţia dată în fata instanţei martorul menţine în linii mari declaraţia cu excepţia faptului că şi-a amintit că a văzut de fapt 3 persoane în BNP A. la data de 11 august 2009 şi că a recunoscut-o pe d-na notar de cum a intrat pe uşă tocmai pentru că mai semnase acte la ea. Curtea reţine că este puţin probabil ca martorul CC. să mai fi semnat în urmă cu 3 ani (de la data la care a dat declaraţia la urmărire penală: 7 mai 2010) acte în faţa notarului public A., întrucât deşi inculpata A. a fost numită notar public prin Ordinul din 30 noiembrie 2007 aceasta şi-a început efectiv activitatea conform certificatului existent la dosar urmărire penală abia la data de 18 februarie 2008; martorul nu avea cum să semneze acte în urmă cu 3 ani la acelaşi birou, în faţa aceluiaşi notar. Pe altă parte martorul a afirmat de mai multe ori, atât în faţa instanţei cât şi în faţa procurorului că are probleme cu memoria în urma unui accident suferit anterior datei de 11 august 2009 astfel că declaraţiile sale, analizate şi prin prisma celorlalte probe de la dosar nu pot fi reţinute ca având corespondent în realitate.

În raport de materialul probator menţionat anterior, Curtea de Apel a reţinut cu corectitudine că toate actele încheiate în perioada 11 august 2009 - 12 august 2009 la BNP A. au fost semnate de părţi în prezenţa inculpatei C. (fostă D.), care avea pregătite la plecarea în concediu a inculpatei B. coli de hârtie albe, semnate în alb de către inculpata A. pe care, inculpata C. le introducea în imprimantă atunci când printa documentul creat de ea în format electronic. Dovada unei astfel de proceduri o constituie colile albe, semnate de inculpata A., identificate cu ocazia percheziţiei BNP A. Explicaţia oferită de inculpata A. şi de celelalte angajate ale biroului notarial cu privire la aceste coli, semnate de inculpata A., în sensul că ele au fost întocmite la momentul angajării martorei MM. de către notar pentru a-i explica acesteia unde trebuie pusă ştampila pe un act şi unde trebuie să apară semnătura, este ilară, mai ales prin prisma numărului colilor de hârtie identificate. De altfel nici una dintre angajate nu au putut explica de ce au fost păstrate aceste coli atâta timp şi de ce au fost întocmite în numărul găsit.

De asemenea Curtea reţine că premizele creării unei aparenţe de legalitate actului notarial întocmit la data de 12 august 2009 şi a posibilităţii semnării încheierii de autentificare ulterior, la 17 august 2009 le-a constituit şi împrejurarea că nici acest contract, ca de altfel nici cele ale celorlalte persoane vătămate din dosar, deşi conţin mai multe pagini, nu prezintă elemente de securizare a actului şi nici ştampilă de legătură între document şi încheierea notarului, contrar art. 63 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995. Mai mult, în exemplarul găsit în arhiva notarului, încheierea de autentificare nu este semnată.

Modalitatea în care procedau angajatele biroului atunci când notarul nu era prezent şi aveau de redactat acte notariale care nu ridicau probleme (declaraţii, procuri sau contracte în care părţile se cunoşteau, etc.) explică şi cum anume a fost întocmită şi expediată către O.C.P.I. Biroul de Carte Funciară Sf.Gheorghe cererea emisă la data de 12 august 2009, semnată de inculpata B. pentru intabularea dreptului de proprietate al inculpatei J. în CF, urmare a semnării de către părţi a contractului autentificat sub nr. C5 din 12 martie 2009. Explicaţia pe care inculpata B. i-o dă inculpatului E. în convorbirea din data de 5 august 2009 ora 16:45 este edificatoare şi valabilă şi pentru contractul semnat de persoana vătămată şi inculpata J.: A.:„Important e acela, actul să plece la CF şi asta e."Importanţa acestui demers este menţionată şi de către inculpata C. care în declaraţia dată în faţa instanţei arată că în general actele de vânzare cumpărare şi cele de împrumut cu garanţie imobiliară trebuiau trimise la O.C.P.I. Biroul de Carte Funciară Sf. Gheorghe cel târziu a doua zi după autentificare.

Împrejurarea că la data de 12 august 2009 actul a fost semnat de persoana vătămată P. şi J. în faţa inculpatei C. care a lăsat părţile să creadă că este notar, prin îndeplinirea tuturor activităţilor pe care le îndeplineşte de regulă un notar public, rezultă şi din convorbirile telefonice purtate de inculpata J. cu Y. la data de 18 august 2009 ora. 11:27 în care J. îi povesteşte martorului Y. discuţia pe care în acea zi J. a avut-o cu notarul public A. care, o chemase la biroul său să o convingă să rezilieze contractul: J.: „Spune.." Y.: „Ai întrebat-o dacă ea a fost acolo sau nu?" J.:"A zis că toate actele sunt legale că s-a uitat şi s-a uitat şi la CF, toate au fost rezolvate, ea nu a avut timp şi asta a fost legal ca secretara ei să citească şi a fost vânzare cumpărare!" Y.: „Aha!" J.:" Zicea că femeia i-a zis de faţă cu ea, că nu dumneavoastră aţi fost, dar nu-i nimic, aşa a zis!" Y.: „Da?" J.:"Sunt toate actele şi atât, pa, pa!". În discuţia telefonică purtată în aceeaşi zi, ora 14.02 cu inculpatul Y. inculpata J. afirmă despre aceeaşi discuţie avută cu notarul" Am discutat treburile ce şi cum şi a zis că oricum nu au ce să ne facă, dar asta a fost necesar că de la doamna I. nu a primit banii!" Y.: „Aha, de ce nu ai zis că doamna I. ne este vinovată!" J.: "Zice, dar i-am spus lui G. să reziliem contractul!" Y.:"Aha" J.:"Zic ăstea-s banii socrilor mei, sunt în Ungaria, trăiesc în Ungaria şi vrea o căsuţă aicea şi zic, dumneavoastră credeţi că eu am furat banii şi i-am zis că până acum putea să putrezească în casă, dar de acum încolo o pun afară, păi cu tot...am tot dreptul, iam zis pe mine nu mă interesează, eu am dat banii, dumneavoastră nu aţi înţeles că până nu a, până, până atunci n-a semnat până nu am dat banii, şi apăi da doamnă, dar atunci doamna I. nu a dat acolo, i-a luat banii, i-am zis pe mine nu mă interesează doamnă, mi-a spus că i-a zis în faţă că nu a fost acolo!" Y.:"Da?" J.:"Da, păi a zis că...".

Nici cererea de eliberare a certificatului de atestare fiscală, adresată Primăriei Sf. Gheorghe care poartă semnătura persoanei vătămate P. şi pe care apare menţiunea „Pentru notar.Vînzare" nu reprezintă o dovadă că persoana vătămată dorea să-şi vândă casa; cererea conţine cel puţin trei tipuri de scris diferit iar persoana vătămată a afirmat că nu a completat această cerere ci doar a semnat-o, atunci când nu era completată, I., care a însoţit-o la primărie fiind cea care a completat-o; tot ea a fost cea care, după ce P. a semnat pentru primirea certificatului de atestare fiscală i l-a luat, astfel că persoana vătămată susţine că nu a văzut nici conţinutul cererii de eliberare a certificatului şi nici conţinutul acestuia din urmă. Susţinerile persoanei vătămate sunt credibile, întrucât pe de o parte prezenţa lui I. la Primăria Sf. Gheorghe cu scopul de „a o ajuta" pe P. să scoată certificatul este dovedită (recunoscută fiind atât de I. cât şi de P. şi H.), ca de altfel şi împrejurarea că anterior plecării la Primărie inculpata P. consumase băuturi alcoolice, iar I. avea tot interesul să completeze în felul acesta cererea, întrucât avea o înţelegere cu H. şi cu J. pentru a-i ajuta la înşelarea persoanei vătămate; pe altă parte, cel care a completat cererea nu cunoştea că persoana vătămată deţine doar o cotă de proprietate din imobil şi nu întreg imobilul, astfel că nu a făcut referire la o astfel de situaţie în cerere, or, dacă P. ar fi completat cererea ar fi ştiut acest lucru; scrisul persoanei vătămate nu seamănă cu nici unul dintre tipurile de scris de pe cerere.

În raport de această situaţie, s-a reţinut corect că persoana vătămată P. nu a dorit să-şi vândă cota de proprietate pe care o avea din imobilul situat pe str. B. din Mun. Sf. Gheorghe; nu avea niciun interes şi nu a existat nicio înţelegere între ea şi H. sau J. pentru a se încheia un contract de vânzare cumpărare, nu a cerut nici la data de 12 august 2009 şi nici la o altă dată nimănui din cadrul BNP A. să i se întocmească un contract de vânzare cumpărare, a semnat actul de vânzare cumpărare, în stare de ebrietate fiind şi fără a-i cunoaşte conţinutul, conţinut care nu i-a fost explicat de inculpata C. în faţa căreia a semnat actul şi nu a primit nici un ban, cu toate că a scris la sugestia inculpatei C. pe spatele cererii de redactare a actului în alb că ar fi primit suma de 50000 RON.

Împrejurarea că actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C5 din 12 august 2009 la BNP a fost eliberat părţilor doar la data de 17 august 2009 (fapt reţinut pe baza argumentelor prezentate anterior) dovedeşte că încheierea de autentificare a fost semnată de notar doar la 17 august 2009, iar pe fondul agitaţiei produse de venirea persoanei vătămate la birou susţinând că a fost înşelată de redactarea plângerii acesteia, de venirea la birou a inculpatului H., etc. notarul a omis să semneze toate exemplarele din contract astfel că, exemplarul identificat la percheziţie în arhiva notarului este nesemnat de către acesta şi nu are ştampilă de legătură.

În aceste condiţii mai sus descrise, latura obiectivă a infracţiunilor reţinute în sarcina inculpaţilor este dovedită în cauză, prin prisma întregului material probator administrat, iar sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor, este de reţinut că infracţiunile au fost comise de fiecare dintre inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege, respectiv intenţie directă.

În afara spaţiului juridic vizând intervenirea împăcării unor părţi raportat la infracţiunea de înşelăciune, asupra căruia s-au făcut trimiterile corespunzătoare, o notă aparte se impune a fi făcută în ceea ce priveşte infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni, prev. de art. 323 alin. (1), (2) C. pen. de la 1969 pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii.

S-a constatat că în timpul judecării cauzei a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind C. pen. cu modificările aduse prin Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a C. pen.

Verificând existenţa, respectiv prevederea în noul C. pen. a infracţiunii pentru care au fost trimişi în judecată inculpaţii, este de constatat că în noul C. pen. singura infracţiune care pedepseşte asocierea în vederea comiterii de infracţiuni este cea prevăzută de art. 367 C. pen. reglementată sub denumirea de "constituirea unui grup infracţional organizat".

În mod cert, conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. diferă uşor de cel al infracţiunii prev. de art. 323 din vechiul C. pen., iar faptele inculpaţilor, astfel cum au fost reţinute şi expuse anterior nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 C. pen.

Astfel, potrivit art. 367 alin. (1) C. pen., se pedepseşte cu închisoarea de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi „Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat, aderarea sau sprijinirea, sub orice formă a unui astfel de grup". Alin. (6) al aceleiaşi infracţiuni prevede că prin grup infracţional organizat se înţelege grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp şi pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau a mai multor infracţiuni.

În speţă, înţelegerea în vederea săvârşirii infracţiunilor a avut loc ad hoc. Aparte de aspectul implicării infracţionale între doar două sau mai multe persoane în cauză, care privit singular nu apare esenţial în conturarea lipsei elementelor constitutive ale infracţiunii - nu este necesar ca toţi inculpaţii care au constituit un grup infracţional organizat să participe la toate infracţiunile, astfel încât nu are relevanţă faptul că la două dintre infracţiunile săvârşite au participat numai doi dintre inculpaţi, în măsura în care, cu titlu general, grupul infracţional a existat şi a acţionat coordonat în vederea înşelării părţilor vătămate-; inculpaţii s-au sprijinit pe ceilalţi în comiterea infracţiunii de înşelăciune fără a realiza anterior un plan anume, fără a exista între ei o înţelegerea să nu dea părţilor explicaţii referitoare la natura contractului; pur şi simplu au fost de acord să se întocmească contracte de vânzare cumpărare în locul celor de împrumut, iar ulterior nu s-au asigurat că acesta reprezintă acordul de voinţă al persoanelor vătămate, ajutând în acest fel să se obţină ilegal, prin fals, în proprietate apartamente.

Participaţia inculpaţilor se circumscrie unei pluralităţi de infractori ocazională; nu există deci în ceea ce priveşte aceste fapte reţinute în sarcina inculpaţilor nicio structurare a grupului, nicio constituire a acestuia pentru o anumită perioadă de timp pentru a acţiona în mod coordonat în scopul comiterii infracţiunilor.

Faptul că inculpata B. a procedat în mai multe situaţii în mod identic nu justifică concluzia că anterior comiterii tuturor acestor fapte s-au pus bazele „unui grup infracţional organizat"; de altfel, în ceea ce priveşte faptele comise împotriva persoanei vătămate O., în sarcina inculpaţilor B. şi G. nici nu s-a reţinut preexistenţa vreunei înţelegeri între cei doi inculpaţi, motiv pentru care în acea situaţie cei doi inculpaţi nici nu au fost trimişi în judecată pentru comiterea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni prev. de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen.

În concluzie, se impune a se reţine că în speţă, faptele determinate ale inculpaţilor, astfel cum au fost prezentate mai sus, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen.

La aceeaşi concluzie a ajuns, de altfel, şi instanţa de fond (chiar în contextul în care învinuirea abordată era uşor mai facilă în întrunirea elementelor sale constitutive) care însă s-a extins în considerente la anumite note interpretativ-juridice ce nici nu sunt corecte şi nici nu-şi aveau locul în speţă.

Astfel, s-a redat că, „cu toate că prin Decizia nr. 12 din 2 iunie 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a stabilit că faptele prevăzute de art. 323 C. pen. anterior se regăsesc în incriminarea din art. 367 C. pen., nefiind dezincriminate, Curtea reţine că această decizie nu este aplicabilă în speţă; prin prisma neîntrunirii în cazul de faţă de către faptele inculpaţilor a elementelor constitutive ale infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 C. pen. şi a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 potrivit cărora, dispoziţiile art. 4 C. pen. privind Legea penală de dezincriminare sunt aplicabile şi în situaţia în care o faptă determinată, comisă sub imperiul legii vechi, nu mai constituie infracţiune potrivit legii noi datorită modificării elementelor constitutive ale infracţiunii, inclusiv formei de vinovăţie, cerută de legea penală nouă pentru existenţa infracţiunii, instanţa constată că fapta concretă şi determinată a inculpaţilor este dezincriminată".

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că în cauză există o modificare a elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 367 C. pen. faţă de infracţiunea de asociere în vederea comiterii de infracţiuni prev. de art. 323 din vechiul C. pen. - trimiterea făcându-se la un grup organizat, grup care potrivit noii legi trebuie să aibă anumite caracteristici, iar fapta concret determinată a inculpaţilor, astfel cum a fost reţinută de către instanţă, nu se circumscrie conţinutului constitutiv al noi infracţiuni, astfel că nu constituie respectiva infracţiune.

În mod cert însă, infracţiunea prevăzută de art. 323 alin. (1) şi (2) C. pen. nu a fost dezincriminată, elementele constitutive ale acestei infracţiuni se regăsesc abstract în infracţiunea prevăzută de art. 367 din noul C. pen., astfel cum a statuat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 12 din data de 02 iunie 2014. Dar, de asemenea, este tot atât de cert că săvârşirea în concret a acestei infracţiuni nu rezultă cu prisosinţă din probele administrate în cauză.

De altfel, expres în favoarea Parchetului au fost încuviinţate şi administrate probe în dovedirea acestei infracţiuni, mijloace de probă testimoniale, ce însă nu au avut darul de a clarifica aspectele reclamate, nu au prezentat o situaţie de fapt măcar deductibilă cu privire la pretinsul „grup infracţional organizat", toate insistenţele organelor judiciare de obţinere de detalii neprimind vreun răspuns concret din partea martorilor.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că se impune achitarea inculpaţilor conform art. 396 alin. (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. (şi nu art. 4 cum a consemnat prima instanţă) pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat.

S-a reţinut aşadar că noua lege penală este mai favorabilă inculpaţilor.

În acest sens, sunt de văzut totodată dispoziţiile Deciziei nr. 265 din 6 mai 2014 pronunţată de Curtea Constituţională referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 C. pen., publicată în M. Of. nr. 372/20.05.2014 prin care s-a stabilit că dispoziţiile art. 5 C. pen. sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile, Înalta Curte constatând că se impune o aplicare globală a dispoziţiilor din legea nouă.

În ceea ce o priveşte pe inculpata B., se apreciază că gravitatea fiecăreia dintre faptele de fals intelectual comise - singurele susceptibile de pronunţarea unei soluţii procedurale de condamnare - este una medie, având în vedere pe de o parte calitatea în care a comis faptele, neîncrederea pe care a generat-o în rândul opiniei publice în securitatea şi veridicitatea actelor juridice încheiate în faţa unui notar care are rolul de a respecta tocmai aplicarea dispoziţiilor legale în actele pe care le autentifică şi garantează prin autentificarea acestora îndeplinirea condiţiilor de fond şi formă a actelor juridice, conferindu-le deplină eficienţă juridică, iar pe altă parte consecinţele produse asupra persoanelor vătămate, pagubele produse acestora şi disconfortul care li s-a creat văzându-se rămase fără imobilele a căror proprietari erau, fără a-şi exprima consimţământul precum şi neputinţa de care s-au lovit în a remedia situaţia.

În ceea ce priveşte periculozitatea inculpatei, analizată prin prisma criteriilor de individualizare legale, este de reţinut că, deşi se află la prima confruntare cu legea penală, este tânără, căsătorită, are un copil în întreţinere şi a avut în societate până la comiterea faptei o atitudine corespunzătoare, are studii superioare şi un standard de viaţă ridicat, modalitatea şi împrejurările în care a comis faptele precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, motivaţia pur financiară a săvârşirii infracţiunilor de fals intelectual comise, perseverenţa pe calea infracţională de care a dat dovadă prelungind în timp activitatea sa infracţională şi conduita sfidătoare adoptată, justifică concluzia unei periculozităţi medii spre ridicată a inculpatei.

Faţă de această situaţie, fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatei, pedepsele de câte 1 an şi 6 luni închisoare care urmează a-i fi aplicate inculpatei pentru infracţiunile comise în temeiul legii noi vor fi stabilite conform celor de mai sus, ţinând seama de limitele de pedeapsă prevăzute de noul C. pen. pentru infracţiunile de fals intelectual.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea ce se vor aplica inculpatei B. pentru infracţiunile de fals intelectual şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., instanţa va reţine că natura faptelor săvârşite, gravitatea faptelor, împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatei duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În plus, instanţa constată că prin cele 4 infracţiuni de fals intelectual comise în calitate de notar inculpata B. care şi-a exercitat cu rea credinţă atribuţiile, a devenit nedemnă să mai exercite această profesie, inducând, prin faptele sale opiniei publice un sentiment de insecuritate şi neîncredere în actele juridice încheiate în faţa notarilor, astfel că se impune aplicarea faţă de această inculpată a pedepsei complementare prev. de art. 66 lit. g) C. pen. respectiv dreptul de a exercita profesia de notar public.

Urmare a aplicării pedepselor complementare menţionate, în baza art. 65 alin. (1) C. pen. se va aplica inculpatei pentru cele 4 infracţiuni de fals intelectual 4 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen.

Modalitatea de stabilire a pedepsei în cazul pluralităţii de infracţiuni din noua lege (unde conform art. 39 C. pen. la pedeapsa cea mai grea stabilită pentru cea mai gravă dintre infracţiuni se aplică un spor constând din 1/3 din totalul celorlalte pedepse care au intrat în concurs) conduc la o rezultantă de 3 ani închisoare.

Având în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (3) C. pen., instanţa va aplica inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. i se va aplica inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii, pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

Chiar în condiţiile de gravitate sus menţionate, în măsura în care subzistă soluţie de condamnare doar pentru infracţiunea de fals intelectual, nu există o explicaţie rezonabilă a executării rezultantei în regim de detenţie efectivă, disp. art. 91, 92 C. pen. vizând suspendarea sub supraveghere a pedepsei pe o durată de 4 ani, cu impunerea tuturor restricţiilor legale, având deplină aplicabilitate şi suficienţă.

Şi în ceea ce-i priveşte pe ceilalţi inculpaţi se constată că legea nouă este mai favorabilă.

Astfel, referitor la inculpatul G., instanţa apreciază că gravitatea fiecăreia dintre faptele comise în parte este una medie spre ridicată, având în vedere pe de o parte, neîncrederea pe care a generat-o, prin faptele sale în rândul opiniei publice referitor la securitatea şi veridicitatea actelor juridice încheiate în faţa unui notar, la posibilitatea coruperii notarului, la integritatea persoanelor care exercită această profesie şi care sunt chemate să vegheze tocmai la respectarea dispoziţiilor legale în actele pe care le autentifică şi garantarea prin autentificarea acestora a îndepliniri condiţiilor de fond şi formă a actelor juridice, conferindu-le deplină eficienţă juridică, iar pe altă parte consecinţele produse asupra persoanelor vătămate, prin faptele sale, numărul persoanelor vătămate la înşelarea cărora a contribuit acest inculpat şi pagubele produse acestora precum şi disconfortul care li s-a creat prin înşelarea lor şi obligarea unora dintre acestea de a găsi soluţii pentru a avea asigurat un acoperiş deasupra capului, trauma suferită, văzându-se dintr-o dată rămase fără imobilele a căror proprietari erau, fără a-şi fi exprimat consimţământul în vederea vânzării locuinţelor lor.

În ceea ce priveşte periculozitatea inculpatului, este de reţinut că acesta este căsătorit, are 2 copii în întreţinere iar din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză rezultă că se ocupă cu cămătăria şi „afaceri" dubioase imobiliare; modalitatea şi împrejurările în care a comis faptele deduse judecăţii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivaţia pur financiară a săvârşirii infracţiunilor comise şi scopul urmărit, contribuţia efectivă la înşelarea victimelor, împrejurarea că la toate faptele la care a participat a avut iniţiativa comiterii lor, perseverenţa pe calea infracţională de care a dat dovadă prelungind în timp activitatea sa infracţională şi comiţând fapte similare ori de câte ori i se ivea ocazia, respectiv identifica victime pe care le putea înşela, atitudinea ulterioară faţă de victimele infracţiunilor şi faţă de faptele comise, justifică concluzia unei periculozităţi medii spre ridicată a inculpatului.

Faţă de această situaţie, fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului G. potrivit legii noi, pedepsele care se impun a fi aplicate pentru fiecare infracţiune în parte trebuie situate între jumătatea limitelor minime şi maxime.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea ce se vor aplica inculpatului G. pentru infracţiunile de înşelăciune şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen., instanţa reţine că natura faptelor săvârşite, gravitatea acestora, împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i se vor aplica inculpatului pentru cele 3 infracţiuni de înşelăciune, 3 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei, iar conform art. 65 alin. (1) C. pen. i se vor aplica aceluiaşi inculpat pentru cele 3 infracţiuni de înşelăciune 3 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Având în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (3) C. pen., instanţa va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

Gravitatea fiecăreia dintre faptele comise de inculpatul H. este de asemenea una medie spre ridicată, având în vedere pe de o parte, contribuţia sa efectivă la comiterea acestora, neîncrederea pe care a generat-o prin faptele sale în rândul opiniei publice referitor la securitatea şi veridicitatea actelor juridice încheiate în faţa unui notar, la posibilitatea coruperii notarului, la integritatea persoanelor care au această calitate şi care sunt chemate aşa cum am arătat să vegheze tocmai la respectarea dispoziţiilor legale în actele pe care le autentifică şi garantarea prin autentificarea acestora a îndepliniri condiţiilor de fond şi formă a actelor juridice iar pe altă parte consecinţele produse asupra persoanelor vătămate, prin faptele sale, numărul persoanelor vătămate şi pagubele produse acestora precum şi disconfortul care li s-a creat prin înşelarea lor, văzându-se dintr-o dată rămase fără imobilele a căror proprietari erau, fără a-şi fi exprimat consimţământul în vederea vânzării locuinţelor lor.

În ceea ce priveşte periculozitatea inculpatului, nu este căsătorit însă are 1 copil în întreţinere iar din interceptările convorbirilor telefonice efectuate în cauză rezultă că se ocupă, la fel ca şi G. cu cămătăria şi „afaceri" dubioase imobiliare. Modalitatea şi împrejurările în care a comis faptele deduse judecăţii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, natura şi gravitatea rezultatului produs, motivaţia pur financiară a săvârşirii infracţiunilor comise şi scopul urmărit, contribuţia efectivă la înşelarea victimelor, perseverenţa pe calea infracţională de care a dat dovadă prelungind în timp activitatea sa infracţională şi comiţând fapte similare ori de câte ori i se ivea ocazia, respectiv identifica victime pe care le putea înşela, atitudinea ulterioară fată de victimele infracţiunilor şi faţă de faptele comise, justifică concluzia unei periculozităţi medii spre ridicată a inculpatului.

Faţă de această situaţie, fiind întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală şi în ceea ce-l priveşte pe inculpatul H., pedeapsa care se impune a fi aplicată pentru fiecare infracţiune în parte trebuie situată între jumătatea limitelor minime şi maxime.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea aplicate inculpatului H. pentru infracţiunile de înşelăciune şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa reţine că natura faptelor săvârşite, gravitatea acestora, împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale ale inculpatului duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i se vor aplica inculpatului pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune, 2 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei, iar conform art. 65 alin. (1) C. pen. i se vor aplica aceluiaşi inculpat pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune 2 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen..

Având în vedere dispoziţiile art. 45 alin. (3) C. pen., instanţa urmează să-i aplice inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. i se va aplica inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 rap la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În ceea ce le priveşte pe inculpata J., subzistenţa soluţiei de condamnare funcţionează doar pentru o infracţiune de fals intelectual (în forma complicităţii) pentru care va primi o sancţiune de 1 an şi 6 luni închisoare, aceleaşi argumente de validare a disp. art. 91, 92 C. pen. funcţionale faţă de inculpata B. fiind incidente şi faţă de aceasta.

În ceea ce le priveşte pe I. instanţa apreciază că gravitatea fiecăreia dintre faptele comise în parte, este una medie, având în vedere pe de o parte, consecinţele produse asupra persoanei vătămate, împrejurarea că a contribuit la înşelarea unei singure persoane vătămate iar pe altă parte contribuţia efectivă la comiterea faptelor, paguba produsă persoanei vătămate precum şi disconfortul care i s-a creat acesteia prin înşelarea ei.

Având în vedere pedepsele principale cu închisoarea aplicate pentru infracţiunea de înşelăciune şi luând în considerare jurisprudenţa C.E.D.O., precum şi dispoziţiile art. 67 alin. (1) C. pen. instanţa reţine că natura faptelor săvârşite, gravitatea acestora, împrejurările cauzei şi ansamblul circumstanţelor personale duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., respectiv dreptul de fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice şi dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat, motiv pentru care exerciţiul acestora va fi interzis pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. i se va aplica pentru infracţiunea de înşelăciune, o pedeapsă complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei, iar conform art. 65 alin. (1) C. pen. i se va aplica pentru infracţiunea de înşelăciune reţinută în sarcina sa o pedeapsă accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În ceea ce o priveşte pe inculpata C. (fostă D.), se apreciază că gravitatea faptei de fals intelectual comisă este una medie, având în vedere pe de o parte calitatea sa de angajat al unui birou notarial de care s-a folosit în comiterea faptelor, neîncrederea pe care a generat-o în rândul opiniei publice în securitatea şi veridicitatea actelor juridice încheiate în faţa unui notar iar pe altă parte modalitatea şi împrejurările în care a comis fapta dedusă judecăţii precum şi mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valorile sociale ocrotite prin normele penale încălcate, natura şi gravitatea rezultatului produs, consecinţele produse asupra persoanei vătămate P.

În ceea ce priveşte periculozitatea inculpatei, se reţine că aceasta se află la prima confruntare cu legea penală, este tânără, căsătorită, fără copii şi a avut în societate până la comiterea faptei o atitudine corespunzătoare; are studii superioare şi un standard de viaţă normal; aceasta a comis faptele fără a avea la bază motivaţii financiare sau de altă natură ci pur şi simplu pentru că era angajata biroului notarial şi se crease o practică la birou, tolerată, dacă nu chiar impusă de notarul public inculpata B., care pentru a nu pierde veniturile pe care le putea obţine din întocmirea de contracte sau alte acte notariale a încurajat-o pe inculpata C. (fostă D.) să accepte semnarea de către părţi a anumitor acte notariale în faţa sa (acolo unde erau clienţii biroului cei care solicitau întocmirea actului sau „părţile se cunoşteau"); de altfel, deşi a acceptat ca părţile contractante să semneze actul în faţa sa şi a dat număr încheierii de autentificare trimiţând contractul la O.C.P.I., inculpata nu şi-a declinat calitatea de notar efectiv ci doar a lăsat părţile să creadă că are această calitate prin îndeplinirea activităţilor pe care în mod normal ar trebui să le realizeze un notar. Calitatea de angajată pe care inculpata C. o avea în biroul notarial nu-i lăsa prea mare libertate în decizii şi în selectarea activităţilor pe care i le solicita inculpata B., astfel că faptele sale, comise sub aceste auspicii conduc instanţa la concluzia că periculozitatea inculpatei este una minimă.

Faţă de această situaţie, fiind întrunite şi în ceea ce o priveşte pe această inculpată condiţiile tragerii la răspundere penală pentru complicitate la fals intelectual, pedeapsa care se impune a fi aplicată pentru fiecare infracţiune în parte trebuie orientată spre limita minimă prevăzută - 1 an închisoare.

Având în vedere cuantumul pedepsei rezultante principale ce se va aplica acestei inculpate, împrejurarea că aceasta nu a mai suferit anterior condamnări la pedeapsa închisorii, precum şi circumstanţele sale personale, vârsta sa, conduita avută anterior comiterii infracţiunilor precum şi posibilităţile efective de reeducare, se apreciază că pedeapsa aplicată acestei inculpate îşi poate atinge scopul şi fără privarea de libertate a acesteia însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de 2 ani.

Pentru aceste considerente, în ceea ce o priveşte, în baza art. 91, 92 C. pen. se va suspenda sub supraveghere pedeapsa închisorii aplicate, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. i se va impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei şi să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile.

În acest din urmă sens, expres inculpatei i s-a luat declaraţie în apel prin care şi-a exprimat consimţământul prestării de muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile (în cadrul şedinţei de judecată din 18 septembrie 2015).

I se va atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Aspectul laturii civile a cauzei, în condiţiile în care tehnica rejudecării pricinii în apel a impus o soluţie de desfiinţare în totalitate a sentinţei, reclamă o reluare a tuturor dezbaterilor derulate:

În esenţă, cele consemnate în primă instanţă sunt pronunţate în deplină legalitate şi temeinicie.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, Curtea de Apel a constatat că în procesul penal s-au constituit părţi civile toate persoanele vătămate.

Persoanele civile K. şi L. au solicitat prin memoriul depus la dosar la data de 21 martie 2012 anularea cotractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C1 din 12 martie 2009 la BNP A., precum şi anularea actelor subsecvente şi restabilirea situaţiei anterioare de CF în sensul revenirii în proprietatea părţilor civile a apartamentului înscris în CF nr. gg Sf. Gheorghe situat în Mun. Sf. Gheorghe str. L. Jud. Covasna, iar în subsidiar obligarea inculpaţilor B. şi G. în solidar la plata sumei de 130.000 RON cu titlu de daune materiale reprezentând contravaloarea apartamentului.

Aceste părţi civile au mai solicitat obligarea aceloraşi inculpaţi la plata în solidar a sumei de 16.000 RON (500 RON/lună) reprezentând beneficiul nerealizat ca urmare a privării lor de imobilul înstrăinat în mod fraudulos, începând cu luna iulie 2009 până la data constituirii de parte civilă, conform principiului reparării integrale a prejudiciului.

S-a mai solicitat obligarea în solidar a celor doi inculpaţi la plata cu titlu de daune morale a sumei de 50.000 RON, susţinându-se că pierderea apartamentului a cauzat părţilor civile suferinţe psihice imense, având în vedere că acest apartament a constituit domiciliul familiei mai mulţi ani de zile şi dintr-o dată s-au trezit că au pierdut căminul lor de-o viaţă şi au rămas pe drumuri; stresul pierderii dreptului de proprietate asupra apartamentului se resimte şi în continuare, părţile civile fiind nevoite să locuiască în altă parte; aceste operaţiuni frauduloase au generat pierderea încrederii în oameni, dar şi în autorităţi având în vedere calitatea inculpatei B.

Persoana vătămată M. s-a constituit de asemenea parte civilă solicitând constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C2 din 2 iunie 2009 la BNP A., restabilirea situaţiei anterioare în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi obligarea inculpaţilor B., G., E., F. şi H. în solidar la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON şi la plata cheltuielilor de judecată.

În susţinerea cererilor formulate persoana vătămată a arătat că locuieşte în continuare în imobilul care a ieşit din proprietatea sa fără consimţământul său însă daunele morale solicitate se justifică prin aceea că faptele inculpaţilor i-au provocat grave suferinţe psihice; după aflarea faptului că nu mai este proprietarul imobilului a trăit cu o permanentă teamă că în orice moment poate fi dat afară din casa sa, cu atât mai mult cu cât a şi fost somat în acest sens de către inculpatul E., somaţie trimisă printr-un avocat. Tot inculpatul E. a atacat în instanţă încheierea prin care s-a dispus notarea procesului în cartea funciară.

Persoana vătămată O. a arătat la termenul de judecată din 6 februarie 2013 că doreşte restituirea locuinţei, iar în situaţia în care acest lucru nu este posibil, contravaloarea garsonierei pe care a apreciat-o ca fiind la acest moment de 80.000 RON (respectiv 800 milioane ROL).

Persoana vătămată P. a precizat la termenul de judecată din 6 martie 2013 că locuieşte încă în imobilul care s-a vândut fără consimţământul ei, nu doreşte să-l părăsească şi solicită restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractului de vânzare cumpărare.

Curtea de Apel a reţinut, analizând cererile persoanelor vătămate, că prin prisma tuturor aspectelor dezvoltate în starea de fapt, contractele de vânzare cumpărare autentificate sub numerele C1 din 12 martie 2009, C2 din 2 iunie 2009, C3 din 9 iunie 2009, şi C5 din 12 august 2009 la BNP A. sunt nule absolut, în cazul tuturor celor 4 contracte lipsind consimţământul valabil exprimat al proprietarului imobilelor care au format obiectul convenţiei, la vânzarea imobilelor; un alt motiv de nulitate a contractelor autentificate sub nr. C1 din 12 martie 2009 şi C2 din 9 iunie 2009 la BNP A. îl reprezintă lipsa adeverinţelor de la Asociaţiile de Proprietari de care aparţineau cele două locuinţe din care să rezulte situaţia datoriilor la cele două asociaţii, conform art. 20 din Legea nr. 230/2007.

De asemenea instanţa a constatat că sunt nule şi procurile speciale autentificate din 28 mai 2009 şi din 9 iunie 2009 la BNP A. întrucât lipseşte o condiţie de fond pentru întocmirea unor asemenea acte notariale respectiv acordul mandantului, or, din actele dosarului rezultă aşa cum s-a dezvoltat pentru fiecare faptă în parte că nici persoana vătămată M. şi nici O. nu au solicitat şi nu şi-au dat consimţământul pentru redactarea unor asemenea acte notariale, autentificate de notarul public A.

Nici cerea de redactare a unui contract de vânzare cumpărare înregistrată sub nr. 841 din 2 iunie 2009 la BNP A. care a stat la baza întocmirii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C2 din 2 iunie 2009 la BNP A. nu are corespondent în realitate, nici sub aspectul menţiunilor cuprinse pe această cerere şi nici a semnăturii, expertizele efectuate în cauză stabilind, aşa cum s-a dezvoltat, că nici scrierea şi nici semnăturile de pe această cerere nu aparţin persoanei vătămate M.

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. va dispune desfiinţarea totală a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C1 din 12 martie 2009, C2 din 2 iunie 2009, C3 din 9 iunie 2009, şi C5 din 12 august 2009 la BNP A., a procurilor speciale autentificate din 28 mai 2009 şi din 9 iunie 2009 la BNP A. precum şi a cererii de redactare a unui contract de vânzare cumpărare înregistrată sub nr. 841 din 2 iunie 2009 la BNP A.

Urmare a desfiinţării contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C2 din 2 iunie 2009 şi C5 din 12 august 2009 la BNP A. privind imobilele părţilor civile M. şi P. situate în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi respectiv Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe, acţiunile civile exercitate de acestea prin care au solicitat restabilire a situaţiei anterioare încheierii acestor acte, şi reluarea în stăpânirea de drept a acestor imobile (prin efectuarea cuvenitelor menţiuni în cărţile funciare) sunt întemeiate.

Cele două părţi civile locuiesc în cele două imobile, astfel că în ceea ce le priveşte restabilirea situaţiei anterioară este posibilă. Această modalitate de rezolvare a acţiunii civile exercitate de cele două părţi civile întemeiate pe dispoziţiile art. 998, 999 C. civ. vechi se pliază pe dispoziţiile art. 25 alin. (2) C. proc. pen., astfel că se vor admite acţiunile civile exercitate de părţile civile M. şi P. şi în consecinţă în baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 256 şi 25 alin. (2) C. proc. pen. se va dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C2 din 2 iunie 2009 şi C5 din 12 august 2009 la BNP A. în ceea ce priveşte imobilele acestor părţi civile situate în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi respectiv Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară.

În ceea ce priveşte însă părţile civile K., L. şi O., Curtea de Apel a constatat că restituirea imobilelor în natură nu mai este posibilă datorită împrejurării că inculpatul G., odată devenit proprietarul în acte al celor două locuinţe, a revândut aceste locuinţe astfel cum rezultă din extrasele de carte funciară existente la dosar.

Astfel apartamentul părţilor civile K. şi L. a fost revândut de inculpatul G. cumpărătorilor persoane fizice RRR. şi DDD. în baza contractului de vânzare cumpărare autentificat la BNP A. sub nr. C6 din 24 iulie 2009, cumpărătorii achiziţionând acest apartament prin contractarea unui credit ipotecar de la Banca SSS., care a instituit asupra lui o ipotecă convenţională care până în prezent nu a fost radiată (conform extrasului CF desfăşurat comunicat instanţei) ceea ce presupune că până în prezent creditul nu a fost restituit.

Apartamentul părţii civile O. a fost revândut de inculpatul G. conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. C7 din 15 septembrie 2009 la BNP A. cumpărătorilor MMM. şi NNN. conform înscrisurilor existente şi a extraselor CF. desfăşurate comunicate instanţei, prin intermediul agenţiei imobiliare deţinute de martora V.

Cu toate că contractele de vânzare cumpărare prin care inculpatul G. a devenit proprietarul celor două imobile este nul întrucât nu a existat consimţământul proprietarilor la înstrăinare, este de reţinut că în speţă nu pot fi desfiinţate şi actele subsecvente întrucât nicio probă de la dosar nu conduce la ideea că noii proprietari, numiţii RRR. şi DDD. şi respectiv MMM. şi NNN., ar fi cumpărători de rea credinţă. Aceştia nu aveau de unde să cunoască că inculpatul a intrat în proprietatea celor două imobile prin înşelarea persoanelor vătămate; acestora li s-a prezentat de către inculpat un act autentic în a cărui veridicitate şi securitate au crezut, astfel că au fost convinşi că inculpatul G., proprietarul imobilelor, este îndreptăţit să vândă aceste imobile şi că în faţa notarului public şi-a exprimat un consimţământ valabil.

Acţiunea civilă exercitată însă de părţile civile este admisibilă întrucât prin înşelarea lor de către inculpatul G., părţile civile au suferit un prejudiciu egal cu contravaloarea locuinţelor de care au fost deposedate, iar potrivit art. 998 C. civ. vechi, în vigoare la data comiterii faptelor, acela care cauzează altuia un prejudiciu este dator a-l repara.

Părţile civile nu au depus însă, în procesul penal, nicio diligentă pentru a dovedi care era la data la care au fost înşelate valoarea reală a imobilelor lor sau valoarea de piaţă ci doar s-au mulţumit să emită nişte pretenţii, evaluând după propria preţuire locuinţele de care au fost deposedate.

Faţă de această situaţie, în mod corect Curtea de Apel a stabilit cuantumul prejudiciului cauzat părţilor civile prin luarea în considerare a preţului pieţei de la momentul comiterii infracţiunii, dar nu mai puţin de valorile orientative ale apartamentelor situate în blocuri de locuinţe pentru anul 2009 comunicate instanţei de către Camera Notarilor Publici Braşov, ţinând seama de zona din Municipiul Sf. Gheorghe în care acestea sunt dispuse, da anul construirii lor de etajul la care sunt situate şi de numărul de camere); ambele locuinţe sunt situate în zona „C" şi întrucât preţurile sunt exprimate în euro, instanţa are în vedere această monedă pentru stabilirea despăgubirilor.

Apartamentul părţilor civile K. şi L. valora, conform preţurilor orientative furnizate de Camera Notarilor Publici la data de 12 martie 2009 13.050 euro, în condiţiile în care la acea dată paritatea RON/euro era de 4,28 RON pentru un euro. Cu toate aceste, Curtea a constatat că preţul pieţei a fost diferit în cazul acestui apartament întrucât la data de 24 iulie 2009 inculpatul G. a revândut acest apartament cu suma de 86.000 RON ceea ce înseamnă 20.427 euro. Având în vedere principiul reparării integrale a pagubei, Curtea a ales ca valoare a apartamentului cea obţinută de inculpatul G. cu titlu de preţ la data 24 iulie 2009 respectiv 20.427 euro.

Cuantumul prejudiciului cauzat părţilor civile K. şi L. nu este însă egal cu contravaloarea apartamentului de la data la care părţile civile au fost înşelate, întrucât, în toate declaraţiile date de acestea în faţa procurorului şi ale instanţei părţile recunosc că au primit de la inculpatul G. (chiar dacă erau convinse că primiseră banii cu titlu de împrumut) suma de 1967 euro (compusă din suma de 200 RON pe care inculpatul S. recunoaşte că a primit-o „avans" ceea ce reprezintă ţinând cont de paritatea RON euro de la acel moment 467 euro la care s-a adăugat suma de 1500 de euro pe care recunoaşte că a primit-o în ziua încheierii contractului, respectiv 12 martie 2009).

Scăzând din contravaloarea apartamentului (20.427 euro) suma deja primită de la inculpatul G. (1967 euro) instanţa a apreciat că persoanelor civile li se cuvine o despăgubire materială în cuantum de 18.460 euro, sau echivalentul în RON la data plăţii, sumă de bani pe care inculpaţii care se fac vinovaţi de producerea prejudiciului urmează a fi obligaţi să o plătească.

În ceea ce priveşte restul pretenţiilor civile formulate de aceste părţi civile, Curtea le-a respins întrucât nu au fost depuse niciun fel de documente justificative şi nu au fost produse niciun fel de probe care să dovedească cuantumul despăgubirilor solicitate; chiar dacă existenţa unui prejudiciu de genul celui reclamat ar putea fi acceptată prin prisma faptului că într-adevăr părţilor civile li s-a creat un disconfort rămânând fără proprietatea lor şi fiind nevoiţi să-şi găsească o altă locuinţă, părţile civile nu au pus la îndemâna instanţei niciun instrument ajutător şi nicio probă, pentru a putea fi evaluate aceste categorii de prejudicii (beneficiul nerealizat şi daunele morale).

De altfel, părţile civile K. şi L. au şi manifestat rol activ în cauză prin exercitarea căii de atac a apelului, cale în cuprinsul căreia nu au binevoit, deşi se aflau într-un spaţiu judiciar adecvat, în a aduce îmbunătăţiri în precizarea acţiunii civile iniţiale.

În ceea ce o priveşte pe partea civilă O., Curtea a reţinut cu deplină justeţe că, pe baza preţurilor orientative furnizate de Camera Notarilor Publici, la data de 9 iunie 2009 garsoniera ei valora 8.700 euro în condiţiile în care pentru luna iunie paritatea RON/euro era de 4,21 RON pentru un euro. în luna septembrie 2009 garsoniera părţii civile a fost revândută de inculpatul G. cu suma de 33.000 RON ceea ce însemna 7.801,41 euro, paritatea RON/euro fiind pentru luna septembrie 2009 de 4,23 RON pentru un euro.

Se constată că inculpatul G. a revândut garsoniera părţii civile sub valoarea orientativă oferită de Camera Notarilor Publici, or, în această situaţie, partea civilă fiind îndreptăţită la cel puţin valoarea orientativă a garsonierei ei, instanţa a luat în considerare o valoare de 8.700 euro reprezentând contravaloarea locuinţei de care partea civilă a fost deposedată.

Întrucât şi această parte civilă a recunoscut că a primit deja de la inculpatul G. (chiar dacă cu titlu de împrumut) suma de 7000 RON (echivalentul la data de 9 iunie 2009 fiind de 1.663 euro) urmează a stabili despăgubirea care se cuvine acestei părţi civile prin scăderea din valoarea de 8.700 euro a sumei deja primite de 1.663 euro rezultând suma de 7.037 euro; urmează deci ca în baza art. 397 combinat cu art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi rap. la art. 998, 999 şi 1000 alin. (3) C. civ. vechi să fie obligat inculpatul G. la despăgubirea părţii civile cu suma de 7.037 euro sau contravaloarea în RON la data efectuării plăţii cu titlu de despăgubiri.

Este reală împrejurarea că inculpatul G., inclusiv în acest caz, a avut concursul inculpatei A., în producerea prejudiciului, însă este de reiterat aspectul intervenirii împăcării părţilor care, potrivit art. 159 C. pen., conduce atât la înlăturarea răspunderii penale cât şi la stingerea acţiunii civile.

Se vor respinge restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă M. privind obligarea inculpaţilor B., G., E., F. şi H. în solidar la plata daunelor morale în cuantum de 30.000 RON întrucât materialul probator existent la dosar nu este în măsură să cuantifice acest prejudiciu reclamat. Apare fără îndoială că şi această parte civilă a suferit un disconfort atunci când a aflat că nu mai este proprietarul case sale, unicul imobil pe care îl deţine precum şi atunci când a fost somat de inculpatul E. să părăsească imobilul, însă audiată în faţa primei instanţe persoana vătămată a arătat că nu i-a cerut nimeni să plece din casă, iar mai apoi a declarat că nu s-a simţit nici speriat şi nici ameninţat când a venit la el o femeie care i-a spus să plece din casă ci doar mirat.

În ceea ce priveşte măsurile asigurătorii dispuse în dosar de către procuror, având în vedere obligarea inculpatului G. la despăgubiri către părţile civile K., L. şi O., va fi de menţinut măsura asiguratorie a sechestrului dispusă în cursul urmăririi penale asupra imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, str. G.B., înscris în CF individuală nr. pp a localităţii Sf. Gheorghe aparţinând inculpatului G. până la concurenţa sumei la care a fost obligat prin prezenta inculpatul cu titlu de despăgubiri, respectiv 25.497 euro.

Se va constata că prin decizia nr. 1392 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. x/64/2012/a1 a fost ridicată măsura asigurători a sechestrului penal instituit prin ordonanţa din 31 martie 2010 de procuror asupra imobilului situat în Com. B., Jud. Braşov aparţinând inculpatei B.

Întrucât nici E. şi nici J. nu au fost obligaţi la despăgubiri în acest proces, repararea prejudiciului cauzat de aceştia prin infracţiunile comise realizându-se în natură prin restituirea imobilelor persoanelor vătămate M. şi P. se apreciază că menţinerea sechestrului asigurător dispus de procuror asupra imobilelor inculpaţilor J. (situat în Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe) şi E. (situat în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe), nu se mai impune, cu atât mai mult cu cât titlurile celor doi inculpaţi asupra imobilelor au fost desfiinţate, dispunându-se restabilirea situaţiei de CF.

Rezumând, procedural, prin prisma tuturor celor mai sus arătate, se vor admite apelurile exercitate de Parchet şi inculpaţii B., C. şi J., cu consecinţa desfiinţării în totalitate a sentinţei, neexistând, în paralel, niciun argument de îmbunătăţire a situaţiei juridice a inculpaţilor G. şi H., dar şi a părţilor civile S., fapt pentru care calea de atac exercitată de aceştia va fi respinsă ca nefondată.

Văzând şi disp. art. 275, 272, 274, 276 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, de inculpaţii B. (A.), C. (D.), J. împotriva sentinţei penale nr. 78/F din 11 iulie 2014 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Desfiinţează în totalitate sentinţa apelată.

Reţine cauza spre rejudecare şi, în fond:

I. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) teza finală C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei B. (A.) pentru comiterea a 4 infracţiuni de complicitate la înşelăciune (părţi vătămate K., L., M., P. şi O.), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. achită pe inculpata B. (A.) pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la 4 pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a 4 infracţiuni de fals intelectual.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pentru cele 4 infracţiuni de fals intelectual 4 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pentru cele 4 infracţiuni de fals intelectual 4 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a), b) şi g) (dreptul de a exercita profesia de notar public) C. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatei B. (A.) pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 6 luni închisoare, la care adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale stabilite (adică 1 an şi 6 luni închisoare), astfel încât în final inculpata execută o pedeapsă principală rezultantă de 3 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 91, 92 C. pen. suspendă sub supraveghere, pe o durată de 4 ani, executarea pedepsei rezultante principale aplicate inculpatei B. (A.).

În baza art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta.

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.

d) să comunice schimbarea locului de muncă.

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 120 de zile.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

II. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. achită pe inculpatul G. pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul G. la 3 pedepse a câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a trei infracţiuni de înşelăciune (părţi vătămate K., L., M. şi O.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pentru cele 3 infracţiuni de înşelăciune 3 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pentru cele 3 infracţiuni de înşelăciune 3 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la 3 pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a 3 infracţiuni de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 39 alin. lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului G. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale stabilite (adică 3 ani şi 2 luni închisoare), astfel încât în final inculpatul execută o pedeapsă principală rezultantă de 5 ani şi 8 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

III. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) teza finală C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei C. (fostă D.) pentru comiterea infracţiunii de complicitate la înşelăciune (parte vătămată P.), prev. de art. 48 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. achită pe inculpata C. (fostă D.) pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa principală de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 91, 92 C. pen. suspendă sub supraveghere, pe o durată de 2 ani, executarea pedepsei principale aplicate inculpatei C. (fostă D.).

În baza art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Braşov, la datele fixate de acesta.

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.

d) să comunice schimbarea locului de muncă.

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 80 de zile.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

IV. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. achită pe inculpatul H. pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpatul H. la 2 pedepse a câte 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a două infracţiuni de înşelăciune (părţi vătămate M. şi P.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune 2 pedepse complementare prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatului pentru cele 2 infracţiuni de înşelăciune 2 pedepse accesorii prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe acelaşi inculpat la 2 pedepse a câte 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea a 2 infracţiuni de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatului H. pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare, la care adaugă 1/3 din totalul celorlalte pedepse principale stabilite (adică 1 şi 10 luni închisoare), astfel încât în final inculpatul execută o pedeapsă principală rezultantă de 4 ani şi 4 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) C. pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară cea mai grea prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică inculpatului, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie cea mai grea prev. de art. 65 raportat la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

V. În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. achită pe inculpata I. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe inculpata I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune (parte vătămată P.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei pentru infracţiunea de înşelăciune pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 48 C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. contopeşte pedepsele stabilite şi aplică inculpatei I. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care adaugă 1/3 din cealaltă pedeapsă principală stabilită (adică 6 luni închisoare), astfel încât în final inculpata execută o pedeapsă principală rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. aplică inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa complementară prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. aplică inculpatei, alături de pedeapsa principală rezultantă a închisorii pedeapsa accesorie prev. de art. 65 rap la art. 66 lit. a) şi b) C. pen. până la executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante aplicate.

VI. În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. g) C. proc. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) teza finală C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatei J. pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune (parte vătămată P.), prev. de art. 244 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., ca urmare a împăcării părţilor.

În baza art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen. şi art. 5 C. pen. achită pe inculpata J. pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

În baza art. 48 C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. condamnă pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la fals intelectual.

În baza art. 91, 92 C. pen. suspendă sub supraveghere, pe o durată de 2 ani şi 6 luni, executarea pedepsei principale aplicate inculpatei J.

În baza art. 93 C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Covasna, la datele fixate de acesta.

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa.

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile.

d) să comunice schimbarea locului de muncă.

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă

În baza art. 93 alin. (2) C. pen. impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei.

Pe parcursul termenului de supraveghere inculpata va presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 90 de zile.

Atrage atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen. dispune desfiinţarea totală a contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C1 din 12 martie 2009, C2 din 2 iunie 2009, C3 din 9 iunie 2009, şi C5 din 12 august 2009 la BNP A., a procurilor speciale autentificate din 28 mai 2009 şi din 9 iunie 2009 la BNP A. precum şi a cererii de redactare a unui contract de vânzare cumpărare înregistrată sub nr. 841 din 2 iunie 2009 la BNP A.

Admite acţiunile civile exercitate de părţile civile M. şi P. şi în consecinţă în baza art. 397 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 256 şi 25 alin. (2) C. proc. pen. dispune restabilirea situaţiei anterioare încheierii contractelor de vânzare cumpărare autentificate sub nr. C2 din 2 iunie 2009 şi C5 din 12 august 2009 la BNP A. în ceea ce priveşte imobilele acestor părţi civile situate în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe şi respectiv Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe şi efectuarea cuvenitelor menţiuni în cartea funciară.

Admite acţiunea civilă exercitată de părţile civile K. şi L. şi în consecinţă în baza art. 397 combinat cu art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi rap la art. 998, 999 C. civ. obligă inculpatul G. să plătească părţilor civile suma de 18.460 euro sau contravaloarea în RON la data efectuării plăţii cu titlu de despăgubiri.

În baza art. 397 combinat cu art. 25 alin. (1) şi (2) C. proc. pen. şi raportat la art. 998, 999 C. civ. obligă inculpatul G. să plătească părţii civile O. suma de 7.037 euro sau contravaloarea în RON la data efectuării plăţii cu titlu de despăgubiri.

Respinge restul pretenţiilor civile formulate de părţile civile.

Menţine măsura asiguratorie a sechestrului asigurător dispusă în cursul urmăririi penale asupra imobilului situat în mun. Sf. Gheorghe, str. G.B. înscris în CF individuală nr. pp a localităţii Sf. Gheorghe aparţinând inculpatului G.. până la concurenţa sumei la care a fost obligat prin prezenta inculpatul cu titlu de despăgubiri, respectiv 25.497 euro.

Constată că prin decizia nr. 1392 din 23 aprilie 2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosarul penal nr. x/64/2012/a1 a fost ridicată măsura asiguratorie a sechestrului penal instituit prin ordonanţa din 31 martie 2010 de procuror asupra imobilului situat în Com. Bod, Jud. Braşov aparţinând inculpatei A.

Dispune ridicarea sechestrului asigurător instituit în cursul urmăririi penale prin ordonanţele procurorului din 14 aprilie 2010 şi respectiv 20 aprilie 2010 asupra imobilelor inculpaţilor J. (situat în Mun. Sf. Gheorghe str. B. (fostă C.) Jud. Covasna înscrisă în CF nr. pp a Localităţii Sf. Gheorghe) şi E. (situat în Mun. Sf. Gheorghe str. V.J., Jud. Covasna înscris în CF nr. zz a localităţii Sf. Gheorghe).

În baza art. 275 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., obligă inculpaţii B. (A.), C. (D.), J. şi părţile vătămate K., L., M., P. şi O. la plata a câte 200 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 272 C. proc. pen. se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie şi se plăteşte Baroului Braşov suma de 2.800 RON reprezentând onorariile avocaţilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţii I., F., G., H., J., B. (fostă A.) şi C. (fostă D.).

În baza art. 272 C. proc. pen. se suportă din fondurile Ministerului de Justiţie şi se plăteşte traducătorului autorizat de limba maghiară ŞŞŞ. suma de 300 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere din limba maghiară în limba română şi invers prestate la şedinţa din data de 10 mai 2013.

În baza art. 274 C. proc. pen. obligă inculpaţii B. (fostă A.), C. (fostă D.), I., F., G., H., E. şi J. să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare câte 1500 RON fiecare.

În baza art. 276 C. proc. pen. obligă inculpaţii B. (fostă A.), E., G.., H. şi F. să plătească câte 1.330 RON fiecare părţii civile M. reprezentând cheltuieli efectuate de această parte în cursul procesului penal.

În baza art. 276 C. proc. pen. obligă inculpaţii B. (fostă A.) şi G. să plătească părţii civile L. câte 3.000 RON fiecare reprezentând cheltuieli efectuate de această parte în cursul procesului penal.

VII. Respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii G., H. şi de părţile civile K., L. împotriva aceleiaşi sentinţei penale.

Obligă apelantul intimat inculpat G. la plata sumei de 330 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelantul intimat inculpat H. la plata sumei de 720 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 520 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă apelantele părţi civile K., L. la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile parţiale cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru apelanţii intimaţi inculpaţi B. (A.), C. (D.), J., în sumă de câte 130 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi I. şi F., în sumă de câte 520 RON, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea apelului declarat de Parchet, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 octombrie 2015.