Finality of preliminary rejection of plea for annulment under criminal procedure; no appeal admissible against admissibility-in-principle decision

Deliberând, asupra apelului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 628/P din 23 iunie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în baza art. 426 rap. la art. 431 C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat A., împotriva Deciziei penale nr. 476/P din 21 iulie 2014, a Curţii de Apel Constanţa.

Împotriva acestei decizii penale a formulat apel contestatorul A., solicitând admiterea acestuia.

Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art. 421 şi art. 432 C. proc. pen., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte notează că, pe calea apelului formulat de către contestatorul A., se atacă decizia penală prin care s-a soluţionat procedura admiterii în principiu a contestaţiei în anulare, reglementată de art. 431 C. proc. pen.

Astfel, prin considerentele Deciziei penale nr. 628/P din 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, s-a constatat că cererea de contestaţie în anulare nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate în principiu.

Din interpretarea sistematică şi teleologică a dispoziţiilor art. 431 şi urm. C. proc. pen. rezultă, cu evidenţă, că hotărârea pronunţată prin care se constată inadmisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare, este definitivă.

Potrivit art. 432 alin. (4) C. proc. pen., numai în procedura de judecată a contestaţiei în anulare, după parcurgerea etapei admiterii în principiu, sentinţa pronunţată în condiţiile legii, este supusă apelului.

În acelaşi sens, atât după intrarea în vigoare a C. proc. pen., cât şi anterior acestui moment, doctrina a subliniat caracterul definitiv al hotărârii prin care instanţa respinge în principiu contestaţia în anulare.

Totodată, în sistemul nostru de drept, mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul acestora.

Astfel, dacă s-ar recunoaşte exercitarea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesuală penală, s-ar produce o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, consacrat prin art. 129 din Constituţia României, potrivit căruia "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".

În acest sens, prin Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte şi că este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti, fiind de altfel, o soluţie care rezultă în mod categoric din dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege".

În ceea ce priveşte asigurarea egalităţii cetăţenilor în exercitarea drepturilor lor procesuale, inclusiv a căilor de atac, Curtea Constituţională a considerat că, în instituirea regulilor de acces al justiţiabililor la aceste drepturi, legiuitorul este ţinut de respectarea principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi al autorităţilor publice, prevăzut de art. 16 alin. (1) din Constituţie. De aceea nu este contrar acestui principiu instituirea unor reguli speciale, inclusiv în ce priveşte căile de atac, cât timp ele asigură egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.

S-a apreciat că sintagma "în condiţiile legii" din art. 129 din Constituţie nu înseamnă o posibilitate de restrângere a dreptului de a exercita căile de atac, ci se referă la reglementarea condiţiilor procedurale de folosire a acestora.

De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.

Aşadar, recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Chiar dacă, în dispozitivul deciziei penale atacate, a fost prevăzută calea de atac a apelului, în raport de dispoziţiile legale invocate şi văzând şi faptul că decizia contestată este pronunţată în calea de atac a apelului, Înalta Curte apreciază că decizia supusă controlului judiciar este definitivă, astfel că demersul iniţiat de către contestator este inadmisibil.

Prin urmare, contestatorului A. nu îi este recunoscută prin lege calea de atac a apelului împotriva Deciziei penale nr. 628/P din 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 628/P din 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga apelantul contestator la plata sumei de 360 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 628/P din 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

Obligă apelantul contestator la plata sumei de 360 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 260 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 septembrie 2015.

Procesat de GGC - N