Validity of pre-trial settlement as ground for extraordinary annulment of criminal conviction

Decizia nr. 269/2016

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 314 din 11 martie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/36/2013, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, a admis recursurile declarate de inculpaţii A., B., C. şi D. împotriva Deciziei penale nr. 132 P din 11 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie.

A casat, în parte, decizia penală atacată şi Sentinţa penală nr. 49 din 30 ianuarie 2013 a Tribunalului Constanţa, numai în ceea ce priveşte aplicarea legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.), aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002 pentru inculpatul C. şi, rejudecând în aceste limite:

1. Cu referire la inculpatul A., a descontopit pedeapsa rezultantă, 12 ani şi 9 luni închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a şi lit.

b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 244 (3) C. pen., cu referire la art. 17 (2), art. 16 (1) lit.

g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit.

a) C. pen., a art. 41 (1) C. pen. (două fapte), în cauză intervenind împăcarea cu părţile vătămate SC E. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa şi SC F. SRL Galaţi. A redus pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit.

a) C. pen., a art. 41 (1) C. pen. (în dauna părţii vătămate SC G. SRL Galaţi), de la 10 ani închisoare, la 3 ani închisoare. Conform art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A redus pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 (1) C. pen., de la 3 ani închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare. Conform art. 38 şi art. 39 alin. (1) lit.

b) C. pen., art. 45 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, 3 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv spor de 6 luni închisoare, în final inculpatul având de executat pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., a interzis exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. Conform art. 864 C. pen. anterior raportat la art. 16 alin. (2) din Legea nr. 187/2012, a menţinut revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere de 2 ani şi 9 luni închisoare şi 6 luni interzicerea drepturilor, aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 258 P din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Neamţ, definitivă prin neapelare la 9 ianuarie 2007, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen.

Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., cu titlu de pedeapsă accesorie.

2. Cu referire la inculpatul B., a descontopit pedeapsa rezultantă, de 5 ani închisoare, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 244 (3) C. pen., cu referire la art. 17 (2) şi art. 16 (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 3201 C. proc. pen. anterior, în cauză intervenind împăcarea cu partea vătămată SC E. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa. A redus pedeapsa pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., art. 320 C. proc. pen. anterior (în dauna părţii vătămate SC G. SRL Galaţi), de la 5 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare. Conform art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A redus pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 (1) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen. anterior, de la 1 an şi 8 luni închisoare, la 1 an şi 6 luni închisoare. În baza art. 38 (1), art. 39 (1) lit. b) C. pen., art. 45 C. pen., a dispus contopirea pedepselor, aplicarea pedepsei cea mai grea, 2 ani şi 6 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă stabilită, respectiv 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 3 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. în baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

3. Cu referire la inculpatul C., a descontopit pedeapsa rezultantă, 12 ani închisoare, în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. În baza art. 244 (3) C. pen., cu referire la art. 17 (2) şi art. 16 (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 (1) C. pen. (în dauna părţii vătămate SC E. SRL Ştefan cel Mare - Constanţa), în cauză intervenind împăcarea părţilor. A redus pedeapsa pentru art. 47 C. pen., raportat la art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., a art. 41 (1) şi art. 43 (5) C. pen., de la 12 ani închisoare, la 3 ani şi 6 luni închisoare. Conform art. 67 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. A redus pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 233 (1), raportat la art. 234 (1) lit. a) şi d) C. pen., cu aplicarea art. 41 (1) şi art. 43 (5), art. 77 lit. a), art. 19 din Legea nr. 682/2002, de la 10 ani închisoare, la 5 ani şi 3 luni închisoare. A redus pedeapsa pentru infracţiunea prevăzută de art. 367 (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 (1) şi art. 43 (5), de la 4 ani închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare. Conform art. 38 (1), art. 39 (1) lit. b), art. 45 C. pen., a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, 5 ani şi 3 luni închisoare, la care a adăugat un spor de 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute 7 ani şi 3 luni închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

4. Cu referire la inculpatul D., a redus pedeapsa aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 48 C. pen., raportat la art. 244 (2) C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) C. pen., de la 4 ani închisoare, la 1 an închisoare. Conform art. 67 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 2 ani, ca pedeapsă complementară. Conform art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) şi b) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

A menţinut modalitatea de executare a pedepselor stabilită de instanţa de fond şi menţinută de instanţa de apel.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate care nu sunt contrare prezentei.

A respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul C., de "returnare a autoturismului marca H., număr de înmatriculare x, memorie calculator, încălţăminte sport."

A respins, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii I. şi J. împotriva aceleiaşi decizii.

A obligat pe inculpaţii I. şi J. la plata sumelor de câte 800 lei cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

S-a dispus ca onorariile pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorilor aleşi, pentru inculpaţii A., B. şi C., în sumă de câte 150 lei, să se plătească din fondul Ministerului Justiţiei, la fel şi onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului D., în sumă de 300 lei.

Împotriva Deciziei penale nr. 314 din 11 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în Dosarul nr. x/36/2013, a formulat contestaţie în anulare contestatorul A., care a fost înregistrată pe rolul Secţiei Penale a instanţei supreme la data de 24 aprilie 2015, sub nr. 1590/1/2015.

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2016, constatându-se că sunt îndeplinite condiţiile expres prevăzute de lege, a fost admisă în principiu contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale anterior menţionate, fixându-se termen pentru judecata acesteia, cu citarea contestatorului şi a părţii civile SC G. SRL.

La termenul din 29 februarie 2016, contestatorul a solicitat, prin intermediul apărătorului, admiterea contestaţiei în anulare, desfiinţarea, în parte, a deciziei contestate şi, pe fondul cauzei, aplicarea prevederilor art. 244 alin. (3) C. pen. cu privire la partea vătămată SC G. SRL.

Calea de atac a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 426 lit. b) C. proc. pen., în dezvoltarea criticilor contestatorul susţinând că la dosar există probe din care rezultă că a intervenit împăcarea sa cu SC G. SRL.

Examinând contestaţia în anulare formulată de contestatorul A., pe baza actelor din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestaţia în anulare constituie o cale extraordinară de atac prin care pot fi reparate erori de neînlăturat pe alte căi, şi anume anularea pentru vicii, nulităţi privind actele de procedură, iar nu un motiv care ar constitui o nulitate pe fondul cauzei.

Natura juridică a acestui remediu procesual este mixtă, atât de anulare, în sensul că pe calea contestaţiei în anulare poate fi anulată hotărârea, cât şi de retractare, respectiv că însăşi instanţa care a pronunţat hotărârea este pusă de a controla condiţiile în care a dat hotărârea şi de a o infirma eventual.

Art. 426 C. proc. pen. prevede cazurile în care se poate face contestaţie în anulare, însă numai împotriva hotărârilor penale definitive, contestaţia în anulare putând fi exercitată doar în cazurile şi în condiţiile prevăzute expres şi limitativ de lege.

Potrivit dispoziţiilor art. 426 C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri:

a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părţi sau când, deşi legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate;

b) când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;

c) când hotărârea a fost pronunţată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;

d) când instanţa nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;

e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;

f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;

g) când şedinţa de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;

h) când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;

i) când împotriva unei persoane s-au pronunţat două hotărâri definitive pentru aceeaşi faptă.

Aşadar, legiuitorul a prevăzut expres şi limitativ cazurile în care o hotărâre definitivă poate fi atacată prin intermediul contestaţiei în anulare, instituindu-se astfel o garanţie că această cale nu va da posibilitatea oricărei persoane şi în orice condiţii de a înlătura efectele pe care le au hotărârile judecătoreşti definitive.

În prezenta cauză, au fost formulate de către contestator critici care au fost circumscrise dispoziţiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Cazul de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. - invocat de contestator în susţinerea căii extraordinare de atac - este incident atunci când inculpatul a fost condamnat, deşi existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal.

În speţă, Înalta Curte constată că între contestatorul A. şi partea vătămată SC G. SRL nu a intervenit împăcarea în forma prevăzută de legea penală, la dosarul cauzei neexistând declaraţiile părţilor date în faţa instanţei, în sensul împăcării şi nici vreun înscris autentic în acelaşi sens.

Din analiza actelor dosarului se observă că, la data de 27 octombrie 2014, a fost încheiat, în formă autentică, un acord de împăcare între contestator şi partea vătămată SC E. SRL, părţile exprimându-şi voinţa în sensul stingerii litigiului născut ca urmare a faptelor penale ce fac obiectul Dosarului nr. x/36/2013 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală. Astfel, drept consecinţă a împăcării totale, necondiţionate şi definitive a părţilor semnatare a acordului, partea vătămată SC E. SRL a declarat în mod expres că nu mai are nicio pretenţie, de natură penală ori civilă, faţă de contestatorul A.

Totodată, la dosar recurs se regăseşte un înscris sub semnătură privată, respectiv o declaraţie semnată de administratorul SC G. SRL, numitul K., care a învederat că a ajuns la o înţelegere cu contestatorul, nemaiavând nicio pretenţie, de natură penală ori civilă, faţă de acesta din urmă, cu precizarea că înscrisul nu a fost încheiat în faţa notarului public deoarece societatea se află în procedură de insolvenţă, iar lichidatorul nu s-a putut prezenta în vederea autentificării actului.

Tot astfel, pentru prezentul termen de judecată, apărătorul contestatorului a depus la dosar o declaraţie a acestuia din urmă, care îmbracă, de asemenea, forma unui înscris sub semnătură privată, din conţinutul său rezultând că acesta doreşte să clarifice din punct de vedere procedural manifestarea sa de voinţă exprimată în faţa instanţei de recurs, iar pe de altă parte, că înţelege să se împace cu SC G. SRL.

În acest context, Înalta Curte constată nu se poate reţine incidenţa cazului de contestaţie în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen., împăcarea contestatorului cu partea vătămată SC G. SRL nefiind realizată în condiţiile şi forma prevăzute de legea penală.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 432 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 314 din 11 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/36/2013.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul pentru apărarea din oficiu în prezenta cauză, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei penale nr. 314 din 11 martie 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/36/2013.

Obligă contestatorul la plata sumei de 265 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 65 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 29 februarie 2016.