Challenge to salary allowance reduction dismissed as inadmissible due to lack of valid power of attorney
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal, thereby upholding the lower court's decision to reject the plaintiff's claims, in a dispute concerning the reduction of a salary allowance for qualified teaching staff from 40% to 5% by Government Order no. 167/2002. The appellant, acting as a union representative, challenged the application of Law no. 83/2002 and the said Government Order, arguing they violated the principle that acquired salary rights cannot be removed; however, the court found that the appeal was inadmissible because the appellant lacked a valid written power of attorney from the individual plaintiff and did not prove the specific statutory standing under the Trade Unions Law no. 54/2003 required to file an action in the members' name without express mandates. The decisive legal basis for the dismissal was Article 68(1) of the Civil Procedure Code regarding the requirement for a legalized written power of attorney, and Article 28(1)-(2) of the Trade Unions Law concerning the specific procedural capacity of union representatives.
Legislator headnote
AI generatedart. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 54/2003; Challenge to salary allowance reduction dismissed as inadmissible due to lack of valid power of attorney: Recursul va fi respins, fiind declarat de către o persoană fără procură acordată în acest sens de către reclamantă, așa cum prevăd dispozițiile art. 68 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la data de 15 mai 2002, reclamanta B.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării [în prezent Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului], Guvernul României, Inspectoratul Școlar Județean Dolj, Consiliul Județean Dolj și Grădinița Valea Lungului, obligarea pârâților să-i plătească drepturile bănești, reprezentând indemnizația de 40% acordată cadrelor didactice calificate, conform H.G. nr. 769/1998 și art. 48 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.
Motivându-și cererea, reclamanta a arătat că în calitate de cadru didactic, a primit această indemnizație până la intrarea în vigoare a H.G. nr. 167/2002, când acest spor a fost diminuat la 5%, ceea ce reprezintă o încălcare a unui principiu general de drept, potrivit căruia un drept salarial câștigat nu poate fi înlăturat.
Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și litigii de muncă, prin sentința din 5 iunie 2002, a respins acțiunea, reținând că principiul general invocat nu poate fi reținut, fiind înlăturat de dispozițiile Legii nr. 83/2002 și a H.G. nr. 167/2002, care au caracter special.
Împotriva sentinței a declarat recurs R.C., ca reprezentant al membrilor de sindicat din Uniunea Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, arătând că Ministerul Educației și Cercetării a aplicat în mod subiectiv dispozițiile Legii nr. 128/1997, defavorizând arbitrar județul Dolj.
Curtea de Apel Craiova, secția litigii de muncă, a apreciat că obiectul acțiunii îl constituie contestarea prevederilor H.G. nr. 167/2002, act administrativ de autoritate, cu caracter general, ceea ce atrage competența instanței de contencios administrativ. Prin urmare, prin decizia nr. 1916 din 4 octombrie 2002, instanța a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza, spre soluționare, în primă instanță, la Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Judecând în fond pricina, prin sentința nr. 500 din 12 decembrie 2002, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, a respins acțiunea, reținând că nu s-a aplicat un regim discriminatoriu județului Dolj, deoarece prin lege s-a dispus acordarea procentelor diferențiate, în funcție de zona geografică sau de gradul de izolare. S-a înlăturat și apărarea privind dreptul câștigat, cu mențiunea că noul act normativ nu a atins drepturile anterioare ale reclamantei, dispunând numai pentru viitor.
Sentința a fost atacată cu recurs, în termen legal de către R.C., ca reprezentant al Uniunii Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, care, deși a menționat că a declarat recursul în numele reclamantei, nu i-a indicat numele, nu a prezentat nici mandatul acordat în acest sens și nici vreo altă procură de reprezentare, deși i s-a solicitat acest lucru de către instanța de control judiciar.
Recursul va fi respins, fiind declarat de către o persoană fără procură acordată în acest sens de către reclamantă, așa cum prevăd dispozițiile art. 68 alin. (1) teza I C. proc. civ.
Potrivit acestui text legal, „procura pentru exercițiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută prin înscris, sub semnătură legalizată”.
Nu sunt aplicabile nici dispozițiile Legii sindicatelor nr. 54/2003, invocate în ședință publică de către semnatarul recursului, întrucât potrivit prevederilor art. 28 alin. (2) din legea menționată, dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză, revine organizațiilor sindicale.
În conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 54/2003, acest drept se exercită „prin apărători proprii sau aleși”.
Analizând lucrările și actele dosarului, se constată că nu există nici o dovadă din care să rezulte că profesorul R.C. deține această calitate.
Față de toate cele expuse, în raport cu prevederile art. 318 alin. (1) teza a I-a C. proc. civ., recursul urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta B.L., prin reprezentantul Uniunii Sindicatelor Independente din Învățământ Dolj, R.C., împotriva sentinței civile nr. 500 din 12 decembrie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 martie 2004.