Finality of decisions on nullity challenges precludes ordinary appeal against the dismissal thereof

Deliberând asupra apelului de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, în temeiul art. 431 C. proc. pen. a respins contestaţia în anulare formulată de condamnatul A. împotriva Deciziei penale nr. 816/A din 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/252/2014.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. contestatorul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 204 din 04 mai 2015, pronunţată de Judecătoria Lugoj în Dosarul nr. x/252/2014, în temeiul art. 178 alin. (2) vechiul C. pen. cu aplicarea art. 5 noul C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. coroborat cu art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen. a fost condamnat inculpatul A., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 71 alin. (1) din C. pen. din 1969, i s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, dreptul de a fi ales în autorităţile publice şi în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat prevăzute de art. 71 alin. (1) şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 81 C. pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 alin. (1) noul C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit în condiţiile art. 82 vechiul C. pen.

În temeiul art. 71 alin. (5) din C. pen. din 1969, au fost suspendate condiţionat şi executarea pedepselor accesorii, pe acelaşi termen de încercare.

În temeiul art. 359 C. proc. pen., i s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 C. pen., în cazul săvârşirii, cu intenţie, în interiorul termenului de încercare, a unei alte infracţiuni.

În temeiul art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligaţiei de informare prevăzută de art. 5 alin. (5) al Legii nr. 76/2008.

A fost obligată persoana responsabilă civilmente SC X. SA la plata către partea civilă B. a sumei de 2.000 euro, echivalent în lei la data plăţii cu titlu de daune morale.

În temeiul art. 276 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă a cheltuielilor de judecată a sumei de 10.845,52 lei reprezentând contravaloare expertize şi onorariu avocaţial.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.305 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 705 lei urmează a fi virată în contul I.M.L. Timişoara.

Împotriva acestei sentinţe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, inculpatul A. şi partea responsabilă civilmente SC X. SA Bucureşti şi partea civilă B.

Prin Decizia penală nr. 816/A din 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/252/2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, inculpatul A., partea responsabilă civilmente SC X. SA Bucureşti şi partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 204 din 4 mai 2015 a Judecătoriei Lugoj.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.a fost obligat inculpatul, partea civilă şi partea responsabilă civilmente la plata sumei de câte 100 lei fiecare cheltuieli judiciare faţă de stat.

Împotriva Deciziei penale nr. 816/A din 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/252/2014 a formulat contestaţie în anulare condamnatul A., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 426 lit. h) C. proc. pen., respectiv instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, când audierea era legal posibilă, art. 426 alin. (1) lit. d) teza a II-a C. proc. pen. rap. la art. 64 lit. f) C. proc. pen., respectiv există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea judecătorilor a fost afectată.

Analizând legalitatea şi temeinicia contestaţiei în anulare formulată din prisma motivelor invocate, precum şi în conformitate cu dispoziţiile legale în materie reglementate de art. 426 şi urm. C. proc. pen., instanţa de apel a constatat că demersul judiciar al contestatorului este inadmisibil.

Curtea a reţinut că prin decizia contestată s-a soluţionat apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii de condamnare pronunţată de prima instanţă, cale de atac în care au fost analizate apărările inculpatului care a beneficiat de asistenţă juridică calificată, având apărător ales, inclusiv aspecte legate de individualizarea judiciară a pedepsei, care face obiectul prezentei contestaţii în anulare.

În ce priveşte omisiunea instanţei de fond de a proceda la audierea inculpatului conform art. 420 C. proc. pen., s-a observat că această obligaţie a fost îndeplinită de instanţa de apel învestită cu soluţionarea cauzei.

Faptul că inculpatul a fost întrebat dacă îşi menţine declaraţiile anterioare nu atrage nulitatea hotărârii instanţei de apel, întrucât până la acel moment procesual, inculpatul a compărut în faţa instanţei de fond unde a avut posibilitatea de a da declaraţii, astfel că este firesc să fie întrebat dacă îşi menţine poziţia procesuală fără însă ca acest lucru să reprezinte o îngrădire a dreptului inculpatului de a relata instanţei de fond modalitatea în care s-a comis fapta.

Cu privire la lipsa de imparţialitate a judecătorilor în privinţa interpretării şi analizării probatoriului s-a apreciat că aceste motive nu se încadrează printre cazurile în care se poate exercita contestaţie în anulare.

De asemenea, s-a mai arătat că motivele ce ţin de neconformitatea cuantumului pedepsei şi modalitatea de individualizare a acesteia cu probele administrate şi aspecte ce ţin de recuperarea prejudiciului şi recunoaşterea comiterii faptelor de care este acuzat fac ca demersul său să fie inadmisibil.

Împotriva acestei decizii a declarat apel inculpatul A., solicitând admiterea contestaţiei în anulare şi stabilirea unui termen în vederea judecării fondului acesteia.

În motivarea apelului, inculpatul a susţinut, în esenţă, că instanţa trebuia să se pronunţe prin sentinţă, conform art. 432 alin. (4) C. proc. pen. şi nu prin decizie; judecarea admisibilităţii în principiu nu trebuia să aibă loc în şedinţă publică; instanţa trebuia să analizeze îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 431 alin. (2), art. 426 lit. d) şi h) C. proc. pen. din punct de vedere formal, să dispună admiterea în principiu şi să fixeze termen pentru judecarea fondului contestaţiei în anulare.

Examinând apelul prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că este inadmisibil pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 432 alin. (4) C. proc. pen. "sentinţa dată în contestaţia în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă".

Conform dispoziţiilor art. 408 alin. (1) C. proc. pen., sentinţele pot fi atacate cu apel dacă legea nu prevede altfel.

Analizând actele şi lucrările dosarului, se constată că prin Decizia penală nr. 816/A din 15 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/252/2014, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj, inculpatul A., partea responsabilă civilmente SC X. SA Bucureşti şi partea civilă B. împotriva Sentinţei penale nr. 204 din 4 mai 2015 a Judecătoriei Lugoj.

Împotriva acestei decizii, a formulat contestaţie în anulare inculpatul A., cale extraordinară de atac soluţionată prin Decizia nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/59/2015.

Împotriva Deciziei penale nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, inculpatul A. a declarat apel.

Admisibilitatea căilor de atac este condiţionată de exercitarea acestora potrivit dispoziţiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac şi ierarhia acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

În speţă, se reţine că inculpatul a declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare promovată împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a apelului, respectiv Decizia penală nr. 816/A din 15 septembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara.

În acest context, faţă de împrejurarea că, pe calea contestaţiei în anulare promovate, inculpatul a criticat o decizie penală pronunţată în calea de atac a apelului, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare - atacată pe calea prezentului apel - este definitivă.

Prin urmare, în privinţa deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Dacă s-ar admite că împotriva deciziei pronunţate în calea extraordinară de atac a contestaţiei în anulare se poate promova o cale de atac ordinară, atunci s-ar eluda voinţa legiuitorului, ajungându-se ca prin exercitarea unei căi extraordinare să poată fi apoi atacate cu apel hotărâri pentru care legiuitorul nu a prevăzut această cale de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Inadmisibilitatea ca sancţiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii şi anume, când apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum şi atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. l lit. a) teza ultimă C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/59/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelantul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 1773/A din 12 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. x/59/2015.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 mai 2016.