Tax evasion convictions final after appeals against annulment ruling held inadmissible

Deliberând asupra apelurilor de faţă, în baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 348/A din 17 martie 2016, Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 431 C. proc. pen. rap. la art. 426 C. proc. pen. a respins ca nefondată contestaţia în anulare formulată de contestatorii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 97/A din 27 ianuarie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, pronunţată în Dosarul nr. x/2015.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. a obligat contestatorii la câte 200 lei cheltuieli judiciare faţă de stat.

Pentru a decide astfel, curtea a reţinut că prin Sentinţa penală nr. 409 din 17 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. x/2015, printre altele, în baza art. 386 C. proc. pen. a fost schimbată încadrarea juridică a faptei penale pentru care inculpatul B. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma anterioară modificării prin Legea nr. 50/2013), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 386 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei penale pentru care inculpatul A. a fost trimis în judecată, din infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, în infracţiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă calificată prevăzută de art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma anterioară modificării prin Legea 50/2013), cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma anterioară modificării prin Legea 50/2013), cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. din 1969 şi art. 13 C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul B., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă calificată, la pedeapsa închisorii de 10 ani, în regim de detenţie.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen. din 1969 au fost interzise inculpatului B., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969, au fost interzise inculpatului B., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), c) C. pen. din 1969.

În baza art. 26 C. pen. din 1969 raportat la art. 9 alin. (1) lit. c), alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (în forma anterioară modificării prin Legea 50/2013), cu aplic. art. 41 alin. (2), art. 42 C. pen. din 1969 şi art. 13 C. pen. din 1969, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă calificată, la pedeapsa închisorii de 10 ani în regim de detenţie.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 53 alin. (1) pct. 2 lit. a), art. 65 C. pen. din 1969 au fost interzise inculpatului A., pe o perioadă de 3 ani, ca pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 12 din Legea nr. 187/2012, art. 71 alin. (1) C. pen. din 1969 au fost interzise inculpatului A., ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1), lit. a), b), c) C. pen. din 1969.

În temeiul art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 19 şi art. 25 C. proc. pen. şi art. 1357, art. 1443 C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în nume propriu şi în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Român şi au fost obligaţi în solidar inculpaţii şi pe SC C. SRL, societate aflată în procedura de insolvenţă, reprezentată de administratorul judiciar Casa de Insolvenţă D. - Arad, la plata sumei de 2.767.241,2 lei, reprezentând debit principal, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal, (dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală) calculate de la data scadenţei, până la data achitării obligaţilor bugetare principale.

În baza art. 11 din Legea nr. 241/2005, raportat la art. 249 şi urm. C. proc. pen., a fost admisă cererea formulată de partea civilă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Timişoara - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad, în reprezentarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală ca reprezentant legal al Statului Român şi a menţinut măsura sechestrului asigurătoriu instituit prin ordonanţa din 16 februarie 2015, emisă în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalului Arad, asupra bunurilor mobile şi imobile ale inculpaţilor până la concurenţa sumei de 2.767.241,2 lei la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal (dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală) calculate de la data scadenţei debitului principal, până la data achitării obligaţilor bugetare principale; a fost instituit sechestru asigurătoriu asupra bunurilor mobile şi imobile aflate în proprietatea părţii responsabile civilmente SC C. SRL şi poprirea asigurătorie pe sumele datorate inculpaţilor şi părţii responsabile civilmente SC C. SRL până la concurenţa sumei de 2.767.241,2 lei, la care se adaugă obligaţiile accesorii de plată aferente debitului principal (dobândă, penalităţi, majorări datorate în condiţiile O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală) calculate de la data scadenţei debitului principal, până la data achitării obligaţilor bugetare principale.

În temeiul art. 397 alin. (4) C. proc. pen.dispoziţiile din prezenta hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii sunt executorii.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal, inculpaţii E., B., A. şi partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad.

Prin Decizia penală nr. 97/A din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2015, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de inculpaţii B. şi A. împotriva Sentinţei penale nr. 409 din 17 noiembrie 2015 pronunţată de Tribunalul Arad, secţia penală în Dosarul nr. x/2015.

A fost desfiinţată în parte sentinţa apelată, numai sub aspectul cuantumului pedepselor principale aplicate inculpaţilor B. şi A. şi rejudecând în aceste limite:

A fost redus cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului B. de la 10 ani la 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.

A fost redus cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului A. de la 10 ani la 5 ani închisoare cu executare în regim de detenţie.

A fost menţinută în rest sentinţa apelată.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpatul E. şi partea civilă Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Arad împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Împotriva acestei decizii penale au formulat contestaţie în anulare A. şi B., invocându-se disp. art. 426 lit. f) C. proc. pen. (când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistenţa juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii)şi art. 426 lit. h) C. proc. pen. (când instanţa nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă)

Examinând contestaţia în anulare Curtea a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre cazurile invocate.

În ce priveşte primul caz invocat, respectiv art. 426 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. instanţa a constatat că inculpaţilor li s-a asigurat asistenţa juridică obligatorie, iar prestaţia avocatului desemnat din oficiu a fost una efectivă şi chiar eficientă, iar absenţa apărătorului ales s-a datorat culpei acestuia, neputându-se afirma că judecata ar fi avut loc în lipsa avocatului.

Cu privire la al doilea motiv invocat de către contestatori, cel reglementat de art. 426 lit. h) C. proc. pen., instanţa a constatat că inculpaţii au avut posibilitatea de a da declaraţii, însă aceştia au arătat că nu doresc să dea declaraţii în faţa instanţei de apel în prezenţa avocatului din oficiu, acest fapt echivalând cu exprimarea dorinţei de a uza de dreptul la tăcere, fiind un drept personal.

Împotriva acestei decizii au declarat apel inculpaţii A. şi B., cale de atac nemotivată în fapt şi în drept.

Examinând apelurile prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că sunt inadmisibile pentru următoarele considerente:

Dând eficienţă principiului stabilit prin art. 129 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac în condiţiile legii procesual penale, precum şi celui privind liberul acces la justiţie statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigenţelor art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, Codul de procedură penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, acelaşi pentru toate persoanele aflate în situaţii juridice identice.

Codul de procedură penală reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinări, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare şi motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

În speţa de faţă, se constată că inculpaţii A. şi B. au declarat apel împotriva Deciziei penale nr. 348/A din 17 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare formulată împotriva unei hotărâri pronunţate în calea de atac a apelului, respectiv Decizia penală nr. 97/A din 27 ianuarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara în Dosarul nr. x/2015.

În acest context, faţă de împrejurarea că, pe calea contestaţiei în anulare promovate, inculpaţii au criticat o decizie penală pronunţată în calea de atac a apelului, hotărârea prin care s-a soluţionat contestaţia în anulare - atacată pe calea prezentului apel - este definitivă.

Prin urmare, în privinţa deciziei penale atacate, definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoaşterea unei căi de atac în situaţii neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Limitând calea de atac a apelului prevăzut de art. 408 alin. (1) C. proc. pen. exclusiv la hotărârile nedefinitive determinate de lege, C. proc. pen. a stabilit principiul unicităţii acestuia, astfel că recunoaşterea unei căi de atac în alte condiţii decât cele prevăzute de legea procesual penală, apare ca fiind o soluţie inadmisibilă.

Inadmisibilitatea ca sancţiune procesual penală constă în lipsirea de efecte a unui act procedural pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum şi a unui act prin care a fost exercitat sau se încearcă exercitarea unui drept procesual exercitat şi epuizat anterior. Inadmisibilitatea operează automat şi inevitabil, ori de câte ori un act procesual este lipsit de bază legală.

În materia apelului inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situaţii şi anume, când apelul nu este obiectiv încuviinţat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care nu sunt supuse niciunei căi de atac, precum şi atunci când a fost declarat de o persoană care nu are calitate procesuală de a apela.

Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) teza ultimă C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 348/A din 17 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga apelanţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibile, apelurile declarate de inculpaţii A. şi B. împotriva Deciziei penale nr. 348/A din 17 martie 2016 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.

Obligă apelanţii inculpaţi la plata sumei de câte 265 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 65 lei, reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 10 mai 2016.