Cassation dismissal where alleged victim settlement did not meet statutory requirements for terminating fraud proceedings

Asupra recursului în casaţie de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 342 din data de 27 mai 2014, Tribunalul Constanţa, secţia penală, cu privire la inculpata A., a hotărât următoarele:

În baza art. 386 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatei din infracţiunea de asociere în cadrul unui grup infracţional organizat prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 şi înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. anterior cu aplic art. 41 alin. (2) C. pen. anterior în infracţiunea de asociere în cadrul unui grup infracţional organizat prev. de art. 367 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 126 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. şi infracţiunile de înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen - faptă săvârşită împotriva părţii vătămate B., înşelăciune prev. de art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen.cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen - faptă săvârşită împotriva părţii vătămate C.

În baza art. 367 alin. (1) C. pen. în ref. la art. 126 pct. 3 din Legea nr. 187/2012 cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe inculpata A., fără antecedente penale la pedeapsa de 4 ani (patru ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de asociere în cadrul unui grup infracţional organizat.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu aplic, la art. 55 lit. a) C. pen. în ref. la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, i-a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) C. pen. pe o durată de 1 an care se aplică conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani (patru ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune - faptă săvârşită împotriva părţii vătămate B.

În baza art. 244 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplic, art. 5 alin. (1) C. pen., a condamnat-o pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 ani (patru ani) închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune - faptă săvârşită împotriva părţii vătămate C.

În baza art. 38 C. pen. - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor aplicate astfel că, în final, inculpata A. execută pedeapsa de 6 ani şi 8 luni (şase ani şi opt luni) închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. cu aplic, la art. 55 lit. a) C. pen., în ref. la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) C. pen. pe o durată de 1 an care se aplică conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplic. art. 54 C. pen. în ref. la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012, a interzis inculpatei exerciţiul drepturilor art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi alin. (3) C. pen. din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

A luat act că partea vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc.pen., a obligat-o pe inculpată să plătească suma de câte 4.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, care include şi cheltuieli judiciare de la urmărire penală.

Judecătorul fondului a reţinut că, în luna martie 2010, inculpata A. a aderat la grupul infracţional organizat constituit de inculpaţii D., E., F. şi G., în scopul realizat al obţinerii de beneficii financiare prin comiterea de înşelăciuni în domeniul imobiliar.

În acest context inculpata A., în luna martie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, împreună cu inculpata G. şi cu ajutorul inculpatului H., prin inducerea consumului de băuturi alcoolice şi prin promisiuni mincinoase de căsătorie cu inculpata G., l-a indus în eroare pe B., determinându-l să-şi înstrăineze locuinţa, cu care a garantat un împrumut nereal în sumă de 26.000 euro, echivalentul a 106.134 lei, acordat fictiv de către învinuitul H. În perioada septembrie - octombrie 2010, împreună cu inculpaţii I., J., G. şi K., prin inducerea consumului de băuturi alcoolice, prin promisiuni mincinoase de căsătorie cu inculpata G. şi ulterior cu învinuita K., de achiziţionare a unei noi locuinţe şi de găsire a unui loc de muncă, l-a indus în eroare pe L., pentru a-l determina să-şi înstrăineze locuinţa către M. şi N.

II. Împotriva acestei hotărâri a exercitat calea de atac a apelului, printre alţii, inculpata A.

Prin Decizia penală nr. 84/P din 30 ianuarie 2015, Curtea de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., printre altele, a admis apelul declarat de inculpata A., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând:

În baza art. 386 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen. (persoană vătămată C.).

În baza art. 32 C. pen. raportat la art. 244 alin. (1), (2) C. pen., a condamnat-o pe inculpata A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de înşelăciune (persoană vătămată C.).

În baza art. 38 C. pen. şi art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin prezenta decizie cu pedepsele de 4 ani închisoare, aplicată de prima instanţă pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 367 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. şi 4 ani închisoare, stabilită pentru infracţiunea prevăzută de art. 244 alin. (1), (2) C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoană vătămată B.), în final inculpata A. urmând să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, în regim privativ de libertate.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen. a aplicat inculpatei A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 1 an, conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1), (3) C. pen. în referire la art. 5 C. pen. şi art. 12 din Legea nr. 187/2012 a interzis inculpatei A. exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Cheltuielile judiciare generate de apelul inculpatei A. au fost reţinute în sarcina statului.

În motivare, instanţa de apel a menţinut situaţia de fapt reţinută de Tribunalul Constanţa, însă a constatat că infracţiunea de înşelăciune săvârşită în dauna persoanei vătămate C. a rămas în stadiul de tentativă, urmare a intervenţiei organelor de poliţie, fapt pentru care a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens.

III. Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în casaţie inculpata A., cererea fiind depusă la data de 04 februarie 2015. Aceasta a fost reiterată şi completată ulterior, la data de 15 ianuarie 2016, anterior redactării hotărârii recurate.

Calea de atac a fost fundamentată pe dispoziţiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În dezvoltarea criticilor circumscrise cazului de recurs în casaţie invocat, inculpata a criticat decizia atacată raportat la împrejurarea că instanţa de apel, contrar Deciziei Curţii Constituţionale nr. 508/2014, a ignorat declaraţia notarială prin care persoana vătămată C. arată că s-a împăcat cu aceasta, depusă la primul termen de judecată în calea de atac a apelului, reiterată personal de persoana vătămată în faţa instanţei de apel, la cel de-al doilea termen de judecată şi nu a dispus încetarea procesului penal pentru infracţiunea de tentativă la înşelăciune (persoană vătămată C.), potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. raportat la art. 244 alin. (3) C. pen.

Examinând recursul în casaţie, se constată că în cuprinsul acestuia se formulează obiecţiuni care nu se subsumează cazului de recurs în casaţie invocat, respectiv critici ce vizează în realitate modul de aplicare al pedepsei, al cărei cuantum ar fi fost mai redus, dacă nu s-ar fi reţinut în sarcina inculpatei A. şi tentativa la înşelăciune (persoană vătămată C.).

Natura criticilor formulate de recurentă ţine de fondul cauzei, de aprecierea instanţei cu privire la incidenţa unei cauze de încetare a procesului penal. Toate aceste aspecte reprezintă chestiuni care vizează temeinicia hotărârii de condamnare, iar nu conformitatea hotărârii atacate cu dispoziţiile legii.

Încetarea procesului penal în cazul infracţiunilor pentru care împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală poate fi dispusă de instanţă numai atunci când aceasta constată nemijlocit acordul de voinţă al inculpatului şi al persoanei vătămate de a se împăca total, necondiţionat şi definitiv, exprimat în şedinţa de judecată.

Pe de altă parte, dispoziţiile art. 244 C. pen., care incriminează infracţiunea de înşelăciune, prevăd în alin. (3) că împăcarea înlătură răspunderea penală.

Or, din examinarea actelor dosarului, se constată că în calea de atac a apelului, nu s-a formulat această critică, ca şi motiv de apel şi nu a făcut nici obiectul dezbaterilor, în condiţii de nemijlocire şi contradictorialitate.

Pe de altă parte, în cursul judecăţii în apel, a fost depusă o declaraţie notarială prin care s-a consemnat retragerea plângerii prealabile formulată de C. împotriva inculpatei A., iar nu împăcarea părţilor, astfel cum prevede expres textul de lege.

Prin urmare, solicitarea recurentei inculpate de a se lua act de împăcarea părţilor intervenită în faza apelului - declaraţia notarială fiind depusă la termenul la care instanţa a rămas în pronunţare - nu poate fi supusă analizei în cadrul acestui caz de recurs în casaţie.

De altfel, critica apărării ar putea fi invocată şi valorificată într-o altă cale extraordinară de atac, cea a contestaţiei în anulare, întemeiată pe cazul prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Având în vedere că în cauză calea de atac exercitată vizează în mod formal un caz de recurs în casaţie, instanţa va respinge ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 84/P din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenta inculpată la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casaţie declarat de inculpata A. împotriva Deciziei penale nr. 84/P din 30 ianuarie 2015 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, pronunţată în Dosarul nr. x/2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 270 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma 70 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2016.