DUI conviction upheld: constitutional invalidation of sampling-time clause does not decriminalize driving with blood alcohol concentration at the time of driving

Asupra apelurilor de faţă,

În baza lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 791 din 18 decembrie 2014 Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a stabilit pedeapsa de 8 luni închisoare în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) şi (3), art. 84 alin. (1) C. pen. a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) se comunică Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectării măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reţinut că prin rechizitoriul din 05 august 2014 emis în Dosarul nr. x/P/2014 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului A., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că în data de 20 martie 2014, în jurul orei 02:00, a condus autoturismul marca B., pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe D.N. 17, în zona cartierului C. din municipiul Bistriţa, având în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibaţie alcoolică de 1,30 gr ‰, iar la intersecţia cu strada D. a produs un accident de circulaţie soldat cu pagube materiale.

În cursul urmăririi penale inculpatul a recunoscut cu prilejul audierii în calitate de suspect şi de inculpat fapta reţinută în sarcina sa, manifestând regret.

În procedura camerei preliminare nu au fost invocate excepţii, iar în cursul judecăţii inculpatul s-a prevalat de dispoziţiile art. 375 alin. (1) C. proc. pen., solicitând ca judecata să aibă loc pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că la data de 20 martie 2014, în jurul orei 02:00, organele de poliţie din cadrul I.P.J. Bistriţa-Năsăud - Poliţia Municipiului Bistriţa, Biroul Rutier au fost sesizate prin serviciul de urgenţă, că pe D.N. 17, în zona cartierului C. din municipiul Bistriţa la intersecţia cu strada D., s-a produs un accident soldat cu pagube materiale.

Deplasându-se la faţa locului, în prezenţa martorului E., organele de poliţie au constatat că autoturismul implicat în evenimentul rutier este marca B., fiind proprietatea „A. & Asociaţii Societate Civilă de Avocaţi", cu sediul în Bistriţa-Năsăud.

Totodată, organele de poliţie au legitimat cele două persoane aflate lângă autoturism, stabilindu-se că acestea sunt inculpatul A. şi martorul F.

Întrucât inculpatul A. a declarat verbal că este persoana care a condus autoturismul, acesta a fost testat cu aparatul alcooltest, care a indicat valoarea de 0,50 mg/l alcool pur în aerul expirat.

În aceste condiţii, inculpatul A. a fost condus la Spitalul Judeţean Bistriţa Năsăud - UPU, unde a fost examinat clinic şi i s-au recoltat două probe de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei, în continuare inculpatul deplasându-se la sediul organelor de cercetare penale pentru a fi audiat.

Potrivit buletinului de analiză toxicologică alcoolemie din data de 31 martie 2014, emis de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bistriţa-Năsăud, la ora primei recoltări de probe biologice 03:35, inculpatul A. avea o alcoolemie de 1,30 g‰, iar la ora celei de a doua recoltări 05:10, o alcoolemie de 1,20 g‰.

În prezenţa martorului G., fiind solicitat să semneze procesul-verbal de constatare şi să dea declaraţii în legătură cu fapta, inculpatul A. şi-a schimbat poziţia, refuzând semnarea documentelor, invocând faptul că, în realitate, autoturismul a fost condus de către martorul F., ceea ce a determinat organele de cercetare penală să procedeze la testarea cu aparatul alcooltest şi la recoltarea probelor biologice şi de la acesta.

În urma audierii martorului E., şoferul care conducea autoturismul aflat în spatele celui implicat în producerea evenimentului rutier, s-a stabilit că, într-adevăr, acesta a fost condus de către inculpatul A., declaraţie susţinută şi de inculpatul A. cu ocazia audierii în calitate de suspect în faţa procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi, ulterior, cu ocazia punerii în mişcare a acţiunii penale.

Inculpatul a recunoscut că, în noaptea respectivă, în jurul orei 01:00, în timp ce s-a aflat la birou (sediul profesional), a consumat băuturi alcoolice, după care a condus autoturismul şi, pe fondul consumului de alcool şi al neatenţiei, a pierdut controlul volanului intrând în coliziune cu indicatorul rutier aflat în intersecţie şi avariind poarta imobilului din apropiere în urma proiectării autoturismului ca efect al impactului, manifestând regret faţă de comiterea faptei şi de conduita sa la sediul organelor de cercetare penală.

Potrivit adresei din 30 aprilie 2014, emisă de Baroul Bistriţa-Năsăud, inculpatul A. are calitatea de avocat definitiv.

Starea de fapt sus-descrisă a fost probată în cursul urmăririi penale prin următoarele mijloace de probă: proces-verbal de sesizare din oficiu; proces-verbal de constatare a infracţiunii; rezultatul testării cu aparatul alcooltest; buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 31 martie 2014, emis de S.J.M.L Bistriţa-Năsăud; buletinul de examinare clinică; declaraţiile martorilor; G., E.; declaraţiile numitului A. date în calitate de suspect, respectiv de inculpat; cazierul auto.

În drept, fapta inculpatului A., care în data de 20 martie 2014, în jurul orei 02:00, a condus autoturismul marca B., pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe D.N. 17, în zona cartierului C. din municipiul Bistriţa, având în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibaţie alcoolică de 1,30 gr ‰, iar la intersecţia cu strada D. a produs un accident de circulaţie soldat cu pagube materiale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Inculpatul, prin apărător a solicitat în principal, în temeiul art. 396 alin. (3) C. proc. pen. cu aplicarea art. 80 C. pen. renunţarea la aplicarea pedepsei şi aplicarea, în temeiul art. 81 C. pen., a unui avertisment.

Apărarea a susţinut că sunt întrunite toate condiţiile prevăzute de art. 80 alin. (1) C. pen., respectiv infracţiunea săvârşită prezintă o gravitate redusă, având în vedere modul şi împrejurările în care a fost comisă şi în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârşirii infracţiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecinţelor infracţiunii, precum şi de posibilităţile sate de îndreptare se poate aprecia că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecinţelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

De asemenea, s-a mai arătat că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 80 alin. (2) C. pen., inculpatul neavând antecedente penale, colaborând cu organele de urmărire penală şi recunoscând fapta pe parcursul urmăririi penale. S-a mai arătat că acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori de la judecată şi nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului.

Totodată, s-a subliniat că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului este amenda penală alternativ cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar textul art. 80 alin. (2) lit. d) C. pen. condiţionează operarea renunţării la aplicarea pedepsei doar pentru infracţiunile care sunt pedepsite cu închisoare de până la 5 ani inclusiv.

La dosar a fost de asemenea depusă practică judiciară în materie.

De cealaltă parte, Ministerul Public a solicitat, raportat la gravitatea concretă a faptei comise şi la conduita procesuală iniţială a inculpatului, aplicarea unei pedepse orientată spre limita minimă specială, cu suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Raportat la toate criteriile prevăzute de art. 74 C. pen., Curtea a apreciat că niciuna dintre soluţiile avansate de către acuzare şi apărare nu sunt de natură a reflecta gradul de pericol social concret al faptei comise şi nici de a contribui la reeducarea în mod concret şi real a inculpatului.

Prima instanţă a reţinut că inculpatul are vârsta de 36 de ani, a absolvit Facultatea de Drept, în prezent fiind avocat definitiv în cadrul Baroului Bistriţa-Năsăud şi se bucură de o bună reputaţie. În aceste condiţii, lipsa antecedentelor penale este firească, prin natura profesiei pe care acesta o exercită. Acesta a colaborat cu organele judiciare, a avut o conduită procesuală corectă şi a manifestat regret faţă de fapta comisă. La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa a avut în vedere şi împrejurarea că distanţa parcursă a fost scurtă, precum şi faptul că ora la ora 2 noaptea care acesta s-a deplasat, traficul rutier era redus.

Totodată, inculpatul a fost examinat clinic pentru determinarea gradului de intoxicaţie alcoolică de către medicul de gardă din cadrul Spitalului Judeţean Bistriţa-Năsăud - UPU, iar din acest buletin rezultă următoarele:

- sub aspectul manifestărilor neurologice, toate probele la care inculpatul a fost supus indicau valori normale, iar vorbirea era clară;

- sub aspectul manifestărilor psihice, inculpatul avea o comportare ordonată, fiind orientat în timp şi spaţiu în mod ordonat, cu atenţie concentrată şi judecată coerentă.

În acelaşi timp Curtea a avut în vedere şi valoarea relativ ridicată a alcoolemiei (1,30 gr ‰ la prima recoltare), precum şi faptul că acesta a fost implicat într-un eveniment rutier, ceea ce denotă împrejurarea că starea în care se afla inculpatul a fost de natură să creeze un real pericol pentru siguranţa traficului rutier, chiar redus la acea oră.

Din fişa cazierului auto a mai rezultat faptul că acesta a fost sancţionat contravenţional în mai multe rânduri pentru abateri de la normele rutiere (în special depăşirea vitezei), astfel încât raportat la toate aceste aspecte Curtea a apreciat că nu este oportună renunţarea la aplicarea unei pedepse şi aplicarea doar a unui avertisment.

Raportat la urmările concrete ale faptei, dar şi la persoana şi conduita procesuală a inculpatului, Curtea a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse, însă în condiţiile art. 83 C. pen., considerând că prin măsurile de supraveghere la care va fi supus inculpatul pe durata termenului de 2 ani se poate realiza atât scopul educativ, cât şi coercitiv al pedepsei, amânarea aplicării acesteia neatrăgând, în condiţiile art. 90 C. pen. nicio decădere, interdicţie sau incapacitate.

Pe cale de consecinţă, în baza art. 396 alin. (1), (4) şi (10) C. proc. pen. raportat la art. 83 C pen., Curtea a stabilit pedeapsa minimă de 8 luni închisoare (redusă cu 1/3) în sarcina inculpatului A. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de conducere a unui autovehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe, prevăzute de art. 336 alin. (1) C. pen. şi a amânat, în baza art. 83 alin. (1) şi (3), art. 84 alin. (1) C. pen. aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul va trebui să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, datete prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)–e) se vor comunica Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.

În baza art. 404 alin. (3) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor nerespectarii măsurilor de supraveghere şi obligaţiilor impuse şi ale săvârşirii de noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul A. Mintsterul Public a criticat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei stabilite pentru inculpat, precum şi soluţia de amânare a aplicării acesteia.

Inculpatul a solicitat achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în principal, şi în subsidiar renunţarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 16 lit. c) C. pen., considerând că fapta a fost dezincriminată şi nu există probe suficiente, având în vedere că instanţa de contencios constituţional a înlăturat sintagma „la momentul prelevării probelor" din conţinutul infracţiunii.

Examinând apelurile prin prisma dispoziţiilor legale Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru cele ce urmează:

Ministerul Public a criticat sentinţa sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei stabilite pentru inculpat, precum şi soluţia de amânare a aplicării acesteia.

Instanţa de apel reţine că inculpatul a fost condamnat ia pedeapsa închisorii de 8 luni închisoare cu amânarea aplicării pedepsei.

În sarcina inculpatului s-a reţinut că în data de 20 martie 2014, în jurul orei 02:00, a condus autoturismul marca B., pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere, pe D.N. 17, în zona cartierului C. din municipiul Bistriţa, având în sânge la momentul prelevării mostrelor biologice o îmbibaţie alcoolică de 1,30 gr ‰, iar la intersecţia cu strada D. a produs un accident de circulaţie soldat cu pagube materiale.

În cursul urmăririi penate inculpatul a recunoscut cu prilejul audierii în calitate de suspect şi de inculpat fapta reţinută în sarcina sa, manifestând regret.

Instanţa de fond a apreciat că raportat Ia urmările concrete ale faptei, dar şi la persoana şi conduita procesuală a inculpatului este justificată aplicarea unei pedepse de 8 luni în condiţiile art. 83 C. pen.

În ce priveşte sancţiunea aplicată, Înalta Curte apreciază că prin sentinţa penală atacată s-a făcut o corectă individualizare judiciară a pedepsei raportat la criteriile generale de individualizare reglementate de prevederile art. 74 C. pen., respectiv împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Atingerea dublului scop preventiv şi educativ ai pedepsei este condiţionată de caracterul adecvat al acesteia, de asigurarea unei reale evaluări între gravitatea faptei, periculozitatea socială a autorului pe de o parte şi durata sancţiunii şi natura sa pe de altă parte.

Astfel, se reţine că inculpatul este avocat în cadrul Baroului Bistriţa-Năsăud, se bucură de o bună reputaţie, a colaborat cu organele judiciare, a avut o conduită procesuală corectă, a recunoscut şi a regretat fapta comisă.

De asemenea, ţinând cont şl de împrejurările concrete în care s-a produs accidentul de circulaţie (la 02:00 când traficul este extrem de redus, distanţa parcursă) se apreciază că pedeapsa a fost corect individualizată sub aspectul cuantumului, dar şi sub aspectul modalităţii de executare.

Se constată că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, ţinând cont de comportamentul inculpatului înainte şi după săvârşirea faptei, considerând că în mod neîndoielnic pronunţarea hotărârii constituie un avertisment pentru aceasta şi că inculpatul nu va mai săvârşi infracţiuni chiar şi fără executarea pedepsei cu închisoarea. În acelaşi sens, se consideră că reabilitarea socială a acestuia poate fi realizată printr-o focalizare preponderentă asupra rolului educativ al pedepsei, în detrimentul celui represiv, putându-se aştepta, în mod rezonabil, ca inculpatul să-şi formeze o atitudine corectă în raport de valorile sociale protejate de legea penală.

Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 83 C. pen., respectiv cuantumul pedepsei aplicate este inferior celui maxim de 2 ani, nu sunt incidente condamnări anterioare la pedeapsa închisorii, iar aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, impunându-se supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Faţă de aceste considerente, criticile Ministerului Public vor fi respinse ca nefondate.

În ce priveşte apelul inculpatului A. prin care acesta solicită achitarea în temeiul art. 16 lit. b) teza I C. proc. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen., în principal, şi în subsidiar renunţarea la aplicarea pedepsei în temeiul art. 16 lit. c) C. proc. pen., considerând că fapta a fost dezincriminată şi nu există probe suficiente se constată că este nefondat.

Instanţa de control judiciar reţine că inculpatul a solicitat şi a fost judecat în procedura simplificată, ceea ce înseamnă că acesta a recunoscut în totalitatea acuzaţia care i se aduce, însuşindu-şi probele administrate în faza de urmărire penală, în baza cărora a acceptat să fie condamnat.

În această situaţie orice analiză cu privire la existenţa faptei şi a vinovăţiei este exclusă, motiv pentru care critica vizând insuficienţa probelor este nefondată.

În ce priveşte solicitarea inculpatului de achitare, întrucât prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 732/2014 a fost declarată neconstituţională sintagma „la momentul prelevării probelor" ceea ce duce în accepţiunea acestuia la dezincriminarea faptei, se constată că este nefondată.

Faptul că instanţa de contencios constituţional a declarat neconstituţională sintagma „la momentul prelevării probelor" nu poate determina dezincriminarea infracţiunii.

Dezincriminarea priveşte fapta prevăzută de legea penală în întregul său, sub raportul tuturor condiţiilor de incriminare şi de sancţionare. Dacă se modifică numai o parte din condiţiile de incriminare ori de sancţionare în raport cu legea în vigoare la momentul săvârşirii faptei, nu se poate vorbi de prezenţa unei dezincriminări, ci a unei continuităţi de incriminare a faptei, în această situaţie, fiind incidente dispoziţiile de aplicare a legii penale mai favorabile.

Astfel, faţă de situaţia de fapt reţinută şi recunoscută de inculpat, este evident că a existat o acţiune de conducere a unui autovehicul de către o persoană care a avut o anumită îmbibaţie alcoolică, din moment ce aceasta este condiţia preexistentă opririi în trafic în vederea recoltării probelor de sânge. Persoana, însă, la momentul conducerii (devenit moment al săvârşirii faptei tocmai prin neconstituţionalitatea în discuţie), nu avea sau cel puţin există un dubiu că ar fi avut alcoolemia peste limita oprită de lege.

Procurorul a apreciat că prin eliminarea unei condiţii incriminatorii, ne aflăm în prezenţa unei dezincriminării in concreto, dar chiar şi în această situaţie se poate pronunţa o soluţie de condamnare bazată pe calculul retroactiv al alcoolemiei.

Or, faţă de probatoriul administrat în cauză, constând în declaraţia inculpatului de recunoaştere şi de judecare în procedură simplificată, rezultatul testării cu aparatul alcooltest; buletinul de analiză toxicologică alcoolemie din 31 martie 2014, emis de S.J.M.L. Bistriţa-Năsăud - conform cărora rezultatul alcoolemiei la prima recoltare la ora 335-1,30‰, iar la a doua recoltare, la ora 510 - 1,20‰; buletinul de examinare clinică; declaraţiile martorilor, se reţine că fapta inculpatului astfel cum a fost reţinută în concret concordă cu norma de incriminare sub aspectul elementelor de ordin obiectiv, adică a celor privitoare la obiect, subiect, locul şi timpul săvârşirii faptei, precum şi cu cele referitoare la latura obiectivă cu componentele sale: elementul material, cerinţele esenţiale, urmarea imediată şi legătura de cauzalitate.

De altfel, ca urmare a declarării neconstituţionale a sintagmei face ca în prezent să nu mai fie incriminată conducerea cu alcoolemia prohibită la momentul prelevării probelor, ci doar la momentul conducerii vehiculului.

Or, probele administrate în faza urmăririi penale, însuşite de inculpat în baza cărora a solicitat şi judecarea în procedură simplificata dovedesc săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, faptă care nu a fost dezincriminată.

Faţă de cele ce preced, Înalta Curte va respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 791 din 18 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, iar apelantul intimat inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat conform dispozitivului.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi inculpatul A. împotriva sentinţei penale nr. 791 din 18 decembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Obligă apelantul intimat inculpat la plata sumei de 450 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu până la prezentrea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 mai 2015.