Decizia nr. 174/A/2016 · Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie — Secţia Penală

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 270/A din 24 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014*, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de A. cu privire la dispoziţiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2562 din 03 decembrie 2015 a Judecătoriei Bistriţa şi la obligat pe acesta la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

În esenţă, s-au reţinut următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 2562 din 3 decembrie 2015 pronunţată în Dosarul nr. x/2014* a Judecătoriei Bistriţa, în baza art. 469 alin. (4) C. proc. pen. s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate formulată de petentul A., încarcerat în Penitenciarul Bistriţa în executarea unei pedepse de 3 ani închisoare, conform mandatului de executare emis de Judecătoria Sector 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin cererea din 23 iunie 2015 (rejudecare) al Judecătoriei Bistriţa, petentul-condamnat, a formulat cerere de redeschidere a procesului penal în cazul judecării în lipsa persoanei condamnate în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Bistriţa prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1881 din 18 noiembrie 2013, definitivă la data de 06 februarie 2014 prin Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, în baza căreia a fost emis mandatul de executare din 07 februarie 2014.

În motivarea cererii, petentul a arătat că la primul termen de judecată în Dosarul nr. x/2012 al Judecătoriei Bistriţa a formulat o cerere de amânare pentru a-şi angaja un apărător ales, acesta fiind şi singurul termen de care a avut cunoştinţă la judecarea cauzei în fond.

În luna noiembrie 2013 ar fi aflat de pe portalul instanţei de judecată că a fost condamnat la 4 ani închisoare, şi a formulat recurs (recalificat apel după data de 01 februarie 2014) împotriva acestei sentinţe, iar de la Curtea de Apel Cluj nu a primit nicio citaţie pentru primul termen de judecată. Petentul pretinde că ar fi aflat despre termenul din data de 9 ianuarie tot de pe site-ul portal.just.ro şi a transmis prin fax instanţei de apel o solicitare de angajare apărător întrucât se afla în Elveţia din motive medicale. Cererea i-a fost admisă, stabilindu-se termen la data de 30 ianuarie 2014, termen pentru care petentul a transmis o nouă cerere de amânare datorită faptului că nu se putea întoarce în ţară în timp util datorită condiţiilor meteorologice. Prin cererea de amânare a solicitat ca procedura de citare să fie efectuată prin email la adresa A.com lucru care nu s-a întâmplat.

În data de 05 februarie 2014, verificând portalul instanţei a luat la cunoştinţă neoficial de termenul de a doua zi, însă nu s-a putut prezenta personal nici de această dată deoarece, ajuns pe aeroportul din Bucureşti, pentru a lua avionul înspre Cluj, a constatat că îi lipseşte actul de identitate. Mai arată că nici avocatul ales, în persoana d-nei B., nu s-a putut prezenta pentru termenul din data de 30 ianuarie 2014 pentru că nu a fost legal citată şi a aflat de proces în ultimul moment.

A menţionat expres instanţei de apel că a dorit să dea declaraţie, şi să-şi susţină nevinovăţia.

Prin judecarea cauzei şi pronunţarea unei hotărâri în data de 06 februarie 2014 a fost lipsit de drepturile sale constituţionale şi cele prevăzute în prevederile Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi protocoalele anexă.

A învederat că nu a fost legal citat la instanţa de fond, a luat la cunoştinţă doar neoficial despre termenele de judecată (doar primul şi ultimul) de pe portalul instanţelor de judecată, iar la Curtea de Apel Cluj a primit o singură citaţie prin fax în Elveţia, termen pentru care i-a fost imposibil să se prezinte în cauză.

Cauza a fost iniţial soluţionată prin Sentinţa penală nr. 2026 din 10 decembrie 2014 a Judecătoriei Bistriţa, prin care, în baza art. 469 alin. (4) rap. la art. 466 C. proc. pen., s-a respins ca tardiv introdusă cererea formulată de petentul A. pentru redeschiderea procesului ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/2012 al Judecătoriei Bistriţa.

Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 326/A din 05 martie 2015, în baza art. 421 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., a admis apelul declarat de condamnatul A. împotriva Sentinţei penale nr. 2026 din 10 decembrie 2014 a Judecătoriei Bistriţa, care a fost desfiinţată în întregime şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Bistriţa, reţinând că în mod greşit, instanţa de fond a respins ca tardivă cererea de redeschidere a procesului penal formulată în cauză.

În rejudecare, instanţa de fond a considerat că cererea petentului este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Prin Sentinţa penală nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă la data de 06 februarie 2014 prin Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj, în baza căreia a fost emis mandatul de executare din 07 februarie 2014, petentul A. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

Astfel prin hotărârea menţionată mai sus, petentul A., fiul lui C. şi D., cetăţean român, studii liceale, fără ocupaţie, necăsătorit, recidivist, a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prev. de art. 291 vechiul C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) vechiul C. pen. şi art. 37 lit. a) vechiul C. pen.

S-a constatat că infracţiunea a fost comisă în stare de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 alin. (1) lit. a) vechiul C. pen. raportat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere pe timp de 5 ani aplicată prin Sentinţa penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistriţa, definitivă prin Decizia penală nr. 518 din 12 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj.

În baza art. 864 rap. la art. 83 alin. (1) vechiul C. pen. s-a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistriţa, pedeapsă adăugată aritmetic pedepsei de 1 an închisoare, inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 71 vechiul C. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) teza a II-a lit. a) şi b) vechiul C. pen. pe toată perioada executării pedepsei.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj s-a respins apelul declarat de petentul A., menţinându-se dispoziţiile Sentinţa penală nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistriţa.

Prin Sentinţa penală nr. 2799 din 15 decembrie 2014 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, definitivă la data de 06 mai 2015 prin Decizia penală nr. 396/C/2015 a Tribunalului Bucureşti (prin care s-a luat act de retragerea contestaţiei depuse de petent), s-a admis contestaţia la executare formulată de petentul A. şi, în baza art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin Sentinţa penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistriţa, şi contopirea cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistriţa în pedeapsa de 3 ani închisoare. Pentru a dispune astfel, Judecătoria Sector 5 a considerat că Sentinţa penală nr. 908/2006 a Judecătoriei Bistriţa a rămas definitivă la data de 23 octombrie 2014, prin Decizia penală nr. 879 din 23 octombrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, iar fapta pentru care a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistriţa nu a fost comisă în termenul de încercare de 5 ani stabilit prin Sentinţa penală nr. 908/2006, ci anterior rămânerii definitive a acestei hotărâri.

Instanţa de fond a considerat că cererea petentului este inadmisibilă din următoarele motive:

În faza de urmărire penală, în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, inculpatul a fost reprezentat de avocat ales E., fiind audiat în calitate de învinuit în prezenţa avocatului ales, şi totodată fiindu-i prezentat materialul de urmărire penală în data de 23 octombrie 2012 tot în prezenţa avocatului ales.

Audiat fiind de către organele de urmărire penală, petentul A. a menţionat în declaraţia de făptuitor din data de 29 septembrie 2010 că locuieşte în municipiul (...).

În declaraţia de învinuit din data de 10 septembrie 2012 petentul arată că are domiciliul în municipiul (...) şi locuieşte efectiv în municipiul (...). În declaraţia de învinuit din data de 15 octombrie 2012 petentul arată că locuieşte în municipiul (...), fără a indica o altă adresă, fiind expres informat că are obligaţia de a aduce la cunoştinţa organelor judiciare despre orice schimbare de adresă în termen de 3 zile conform art. 70 alin. (4) vechiul C. proc. pen.

Această informare expresă a fost realizată şi prin procesul-verbal din data de 15 aprilie 2011.

Aşadar în ultima declaraţie dată de petentul A. în faza de urmărire penală acesta a menţionat adresa de domiciliu arătată mai sus. Ori în aceste condiţii devine logic că procurorul de caz a indicat în rechizitoriu ultima adresă indicată de inculpat, iar ulterior instanţa de fond a dispus citarea inculpatului la aceeaşi adresă.

În faza de judecată în fond a Dosarului nr. x/2012 inculpatul nu s-a prezentat la niciun termen de judecată, deşi a fost legal citat la ultimul domiciliu cunoscut, s-au dispus faţă de acesta mai multe mandate de aducere (din procesele-verbale de executare ale acestor mandate rezultă că petentul nu locuieşte efectiv la adresa de domiciliu); şi a fost citat prin publicitate, fiind astfel respectate prev. art. 175, 176, 177, 180, 183, şi 184 C. proc. pen. (în vigoare la acele date).

În faza de judecată, în fond, inculpatul nu a indicat nicio altă adresă la care să fie citat, nu a indicat niciun alt mijloc de citare (fax, e-mail, etc), şi nici nu a adus la cunoştinţa instanţei orice schimbare a domiciliului, deşi cunoştea clar această obligaţie. Inculpatul a ştiut în permanenţă de cursul procedurii în faţa instanţei de fond, aspect care rezultă din:

În data de 21 ianuarie 2013 petentul a depus la dosarul cauzei o cerere de amânare a judecării cauzei pentru a-şi angaja un avocat ales (Dosar nr. x/2012). Cererea petentului a fost primită de Judecătoria Bistriţa prin e-mail de adresa A.com, care aparţinea petentului (aspect confirmat de acesta atât în faţa instanţei, cât şi prin chiar cererea de redeschidere a procesului penal).

În data de 20 noiembrie 2013 petentul a depus la dosarul cauzei o cerere de refacere a comisiei rogatorii dispuse de către instanţă către Judecătoria Sector 4 Bucureşti întrucât nu a fost citat corespunzător şi nu a avut cunoştinţă despre data când s-a realizat această procedură (Dosar nr. x/2012). Cererea petentului a fost primită de Judecătoria Bistriţa prin e-mail de la aceeaşi adresă A.com, care aparţinea petentului. Se remarcă faptul că petentul invocă faptul că nu a fost citat, dar pe de o parte ştia de cursul procesului, şi pe de altă parte nu a informat instanţa cu privire la o nouă adresă de citare, sau un alt mijloc de citare.

Sentinţa penală nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistriţa a fost comunicată petentului A. prin afişare la uşa domiciliului (Dosar nr. x/2012).

Împotriva Sentinţei penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistriţa petentul a formulat recurs (recalificat apel) în data de 22 noiembrie 2013, cererea de recurs fiind depusă la Judecătoria Bistriţa tot prin e-mail de la adresa indicată. În cererea de recurs, chiar petentul indică adresa municipiul (...), fără a indica o altă adresă, sau un alt mijloc de citare. Unul dintre motivele de recurs (recalificat apel) a fost tocmai nelegala citare a inculpatului A.

În judecarea apelului, Curtea de apel Cluj 1-a citat pe inculpatul A. tot la aceeaşi adresă unde a fost citat şi de către instanţa de fond, respectiv municipiul (...).

Curtea de Apel Cluj a dispus efectuarea de verificări în baza de date a Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor din cadrul Ministerului de Interne, constatându-se că petentul figurează cu acelaşi domiciliu cunoscut.

În data de 24 decembrie 2013 s-a depus la dosarul cauzei un script emis de mama petentului, numita D. (domiciliată la aceeaşi adresă precizată anterior), din care rezultă că A. nu mai locuieşte la acea adresă de circa 1 an, fiind plecat din ţară în Budapesta, Ungaria, unde şi locuieşte efectiv.

În data de 08 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a petentului A. prin care acesta solicită un termen pentru a angaja un avocat ales, arată că nu se află în România, fiind în Elveţia (fără a indica locul exact unde este sau locuieşte), şi solicită ca citarea sa să fie efectuată prin fax la nr. 00x. Cererea petentului a fost primită de Curtea de Apel Cluj tot prin fax de la acelaşi număr.

În data de 14 ianuarie 2014, ora 09.58 Curtea de Apel Cluj a transmis petentului A. copia Sentinţei penale nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistriţa a 6 file, şi citaţia din data de 10 ianuarie 2014 la nr. de fax indicat de petent 00x. În faţa instanţei petentul a arătat că nr. de fax menţionat mai sus este cel corect indicat de el.

În data de 28 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei un script emis de mama petentului, numita D. (domiciliată la aceeaşi adresă precizată anterior), din care rezultă că a discutat cu fiul ei A. şi i-a adus la cunoştinţă de termenul de judecată din data de 09 ianuarie 2014, şi invocă mai multe aspecte în apărarea fiului ei. Ascultat în instanţă, petentul A. a declarat că mama sa într-adevăr a luat legătura cu el şi i-a adus la cunoştinţă despre termenele de judecată.

În data de 29 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a petentului A., prin care acesta solicită amânarea cauzei motivând că nu se află în ţară. Petentul arată că nu a fost citat la instanţa de fond, şi astfel i s-au încălcat drepturile garantate de art. 6 parag. 3 lit. c), d) şi e) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Cererea petentului a fost primită de Curtea de Apel Cluj tot prin fax de la acelaşi număr.

În data de 30 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a petentului A. prin care acesta solicită amânarea cauzei motivând că avocata sa B. nu se poate deplasa în mun. Cluj-Napoca datorită vremii nefavorabile. Petentul mai arată că va pleca spre România în data de 30 ianuarie 2014. Cererea petentului a fost primită de Curtea de Apel Cluj, tot prin fax, de la acelaşi număr, număr la care petentul solicită din nou efectuarea procedurii de citare sau comunicare. în plus petentul solicită citarea şi la adresa de e-mail precizată anterior.

În data de 30 ianuarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a avocatului B., în calitate de apărător ales al petentului A., prin care acesta solicită amânarea cauzei motivând că a încheiat contractul de asistenţă juridică cu inculpatul menţionat în data de 23 ianuarie 2014, nu a avut posibilitatea să se întâlnească cu inculpatul care este în Elveţia, iar datorită condiţiilor meteo nu se poate deplasa. Cererea petentului a fost primită de Curtea de Apel Cluj tot prin fax de la nr. 00y.

În data de 04 februarie 2014, ora 10.54 Curtea de Apel Cluj a retransmis petentului A. copia Sentinţei penale nr. 1881/2013 a Judecătoriei Bistriţa şi citaţia din data de 31 ianuarie 2014 atât la nr. de fax indicat de petent 00x, cât şi la adresa de e-mail A.com.

În data de 03 februarie 2014 s-a depus la dosarul cauzei o cerere a avocatului F. în calitate de apărător ales al petentului A., prin care acesta solicită studierea dosarului, şi realizarea unor copii xerox după actele dosarului. Avocatul menţionat depune şi împuternicire avocaţială. Ulterior avocatul depune concluzii scrise prin care invocă, printre altele, şi nelegala citare a inculpatului A. la instanţa de fond, solicitând trimiterea spre rejudecare.

Prin Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014 a Curţii de Apel Cluj s-a respins apelul declarat de petentul A., menţinându-se dispoziţiile Sentinţei penale nr. 1881 din 18 noiembrie 2013 a Judecătoriei Bistriţa. În considerentele deciziei sus-menţionate (Decizia penală nr. 42/A din 06 februarie 2014), Curtea de Apel Cluj a reţinut:

"Cu privire la nelegala citare a inculpatului la judecata cauzei în fond, s-a constatat că acesta a fost citat de la aceeaşi adresă pe care inculpatul a indicat-o personal în cererea de recurs declarat la Curtea de Apel Cluj. În plus instanţa de fond a dispus şi citarea cu mandat de aducere şi prin procedura publicităţii, însă fără niciun rezultat. De altfel, o atitudine oarecum similară a avut-o inculpatul şi pe parcursul soluţionării apelului, când deşi i s-au acordat două termene pentru a se prezenta şi a fost citat şi prin fax, şi prin poşta electronică, acesta nu s-a prezentat, dar a expediat memorii la fiecare termen de judecată, fiind deci evident că avea cunoştinţă de existenţa procesului.

Cât priveşte fondul cauzei, Curtea a apreciat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe baza unui material probator vast şi judicios administrat atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, din care a reieşit fără dubiu vinovăţia inculpatului în comiterea infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată."

Lecturând cele menţionate mai sus devine evident că cererea petentului este vădit inadmisibilă.

Instanţa nu a putut considera că inculpatul a fost de bună-credinţă, acesta necomportându-se ca o persoană diligentă şi responsabilă. Din contră, fiind de rea-credinţă, petentul A. şi-a premeditat absenţa de la judecarea în fond şi în apel a cauzei, în scopul de a putea uzita de o cale de atac extraordinară, şi anume procedura prevăzută de art. 466 C. proc. pen.

Inculpatul a luat la cunoştinţă de procesul penal, atât în faza de judecată în fond, cât şi în faza de apel, în mod oficial, fiind legal citat conform procedurii procesual penale, iar comunicările efectuate în ambele faze procesuale au respectat toate normele legale în vigoare.

Interpretând dispoziţiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., care prevede că: "este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a fost citată la proces şi nu a luat cunoştinţă în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deşi a avut cunoştinţă de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei şi nu a putut încunoştinţa instanţa. Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care şi-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceştia s-au prezentat oricând în cursul procesului, şi nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii, a sentinţei de condamnare, nu a declarat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.", instanţa de fond a apreciat că persoana care a avut cunoştinţă de procesul penal, şi care având cunoştinţă de procesul penal, a lipsit nejustificat de la judecarea cauzei, şi care mai mult a fost asistată de un avocat ales atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de apel, nu justifică cererea de redeschidere a procesului penal, nefiind o persoană judecată în lipsă.

Art. 466 alin. (2) face trimitere la noţiunea de proces penal, fără să distingă între fazele procesului penal, sau să definească noţiunea de proces penal. În aceste condiţii nici instanţa nu a putut interpreta prevederile art. 466 alin. (2) C. proc. pen. în sensul judecării cauzei în fond sau în apel, devenind astfel relevant doar faptul că în cadrul procesului penal (care include faza de urmărire penală, judecata în fond şi judecata apel) petentul A. a fost asistat de avocat ales, atât în faza de urmărire penală (E.), cât şi în faza de apel (B. şi F.). De remarcat şi faptul că legiuitorul a folosit în textul legal adverbul oricând, aspect care întăreşte concluzia că nu prezintă nicio relevanţă dacă inculpatul a fost reprezentat de avocat ales în apel sau în fond.

Intenţia textului legal a fost de a exclude din sfera admisibilităţii cererii de redeschidere a procesului penal a inculpatului care a fost la un moment dat asistat de avocat ales la judecarea cauzei, presupunându-se că acel inculpat nu numai că are cunoştinţă de cursul procesului, dar îşi şi exercită o apărare efectivă. Eventuale vicii de procedură ivite în judecarea unei cauze cu un inculpat asistat de avocat ales pot fi invocate pe calea procedurii de contestaţie în anulare conform art. 426 lit. a) C. proc. pen., nu pe calea prevăzută de art. 466 C. proc. pen.

Toate aspectele invocate de către petent în cererea de redeschidere a procesului penal au fost deja invocate într-o cale de atac ordinară (cea a apelului), fiind avute în vedere de către Curtea de Apel Cluj la emiterea Deciziei penale nr. 42/A din 06 februarie 2014, aşa cum s-a arătat mai sus. În aceste condiţii devine cât se poate de evident că aceleaşi aspecte care au stat la baza invocării şi ulterior judecării unei căi de atac ordinare, nu pot constitui motive de declarare a unei căi extraordinare de atac. Se mai are în vedere şi efectul devolutiv al apelului.

Instanţa de fond a apreciat că cererea petentului A. nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 466 C. proc. pen., aceasta nu are la bază temeiuri legale care să justifice admiterea în principiu, desfiinţarea de drept a hotărârii atacate, anularea formelor de executare, şi rejudecarea petentului în fond.

Interpretând dispoziţiile art. 469 alin. (1), (4) şi (7) C. proc. pen. în lumina argumentelor reţinute, cererea petentului A. de redeschidere a procesului penal a fost respinsă ca inadmisibilă.

Toate procedurile derulate faţă de inculpat, în toate fazele procesului penal, s-au desfăşurat conform legii. Inculpatul a beneficiat pe tot parcursul procesului penal de toate garanţiile oferite de Codul de procedură penală sau Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A. solicitând instanţei de control judiciar, admiterea căii de atac promovate, desfiinţarea sentinţei atacate, şi pronunţând o nouă hotărâre, să se admită cererea de redeschiderea procesului penal, apreciind că sunt întrunite toate condiţiile legale pentru admiterea acesteia.

De asemenea, cu prilejul dezbaterii pe fond a apelului declarat, petentul A. a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 C. proc. pen., care stipulează că nu se consideră judecată în lipsă, persoana care oricând pe parcursul procesului penal a fost reprezentată de către un apărător ales, şi nici persoana care după comunicarea potrivit legii a sentinţei de condamnare, nu a formulat apel, a renunţat la declararea lui ori şi-a retras apelul.

În ceea ce priveşte această excepţie, instanţa de apel a apreciat că, deşi ipotetic controlul constituţionalităţii acestui text legal ar avea legătură cu soluţionarea prezentului dosar, în concret, raportat la motivele şi aspectele invocate de către petent, aceasta nu are legătură cu soluţionarea fondului cauzei. Inculpatul solicită constatarea neconstituţionalităţii prevederilor legale anterior menţionate pornind de la o situaţie ipotetică care nu are nicio legătură cu cauza concretă dedusă judecăţii. Pe de altă parte, excepţia invocată priveşte interpretarea şi aplicarea legii, aspecte ce intră în competenţa instanţelor de judecată, iar nu a Curţii constituţionale.

Pe fondul apelului, a confirmat situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond şi a constatat că instanţa învestită cu soluţionarea cererii de redeschidere a procesului penal a stabilit în mod corect că aspectele invocate de către inculpat, nu se încadrează în prevederile legale respectiv în dispoziţiile art. 466 alin. (2) C. proc. pen., deoarece este evident că inculpatul a avut cunoştinţă despre procesul penal desfăşurat împotriva sa, optând pentru varianta de a nu se prezenta în faţa instanţei de judecată.

Totodată, a subliniat că drepturile procesuale prevăzute în legislaţia română şi în legislaţia internaţională, nu sunt drepturi absolute, exercitarea lor rămânând la latitudinea celor care participă la un proces penal şi că inculpatul, în mod lipsit de echivoc, a refuzat să fie prezent, în persoană, în faţa instanţelor de judecată, ceea ce semnifică renunţarea la însuşi dreptul de a participa la şedinţele de judecată ale jurisdicţiilor ce au pronunţat hotărârile pronunţate împotriva sa.

Împotriva acestei decizii a declarat apel petentul A., apreciind că sunt îndeplinite condiţiile de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 466 C. proc. pen., în sensul că excepţia invocată are legătură cu cauza dedusă judecăţii şi că textul nu a fost declarat neconstituţional printr-o decizie anterioară.

La prezentul termen de judecată, 25 aprilie 2016, Înalta Curte a ridicat, din oficiu, excepţia tardivităţii declarării apelului.

Analizând excepţia invocată, Înalta Curte apreciază că aceasta este fondată, urmând a respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de petentul A., pentru următoarele considerente:

Se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, încheierea prin care s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale poate fi atacată numai cu apel la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare.

Aşa cum a precizat şi apărarea, pronunţarea asupra cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 466 alin. (2) C. proc. pen. s-a realizat la data de 24 februarie 2016, prin Decizia penală nr. 270/A din 24 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Conform art. 269 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., la calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna sau anul prevăzut în actul care a provocat curgerea termenului, în afară de cazul când legea dispune altfel. Totodată, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se socoteşte ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlineşte.

Înalta Curte constată că ora pronunţării deciziei apelate nu este menţionată nici în cuprinsul acesteia, nici al minutei, fapt pentru care, pornind de la ultima oră a zilei, reţine că termenul în care petentul avea posibilitatea legală să exercite calea de atac a apelului s-a împlinit la data de 27 februarie 2016, ora 00:59:59.

Cum apelul petentului a fost depus la administraţia locului de deţinere la data de 28 martie 2016, la o lună de la împlinirea termenului de 48 de ore prevăzut de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată depăşirea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, aspect faţă de care, în baza 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 270/A din 24 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014*.

Văzând şi dispoziţiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, apelul declarat de petentul A. împotriva Deciziei penale nr. 270/A din 24 februarie 2016 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, pronunţată în Dosarul nr. x/2014*.

Obligă apelantul petent la plata sumei de 330 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 130 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 aprilie 2016.