Recognition of foreign arbitral award: admissibility of temporary suspension of enforcement without case file in conflict with pending criminal liability proceedings

Decizia nr. 828/2016

Asupra recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la 12 iulie 2011, sub numărul de Dosar x/111/2011, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând tribunalului ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună recunoaşterea şi încuviinţarea executării pe teritoriul României a sentinţei arbitrale pronunţate la 27 mai 2011 de Tribunalul Arbitral Polonez.

Prin sentinţa civilă nr. 392/2016 din 12 februarie 2016, Tribunalul Specializat Cluj a admis cererea formulată de reclamanta A., a recunoscut sentinţa arbitrală pronunţată în Varşovia, Polonia, la data de 27 mai 2011 de Tribunalul Arbitral, în legătură cu arbitrajul dintre SC B. SRL şi reclamantă şi a încuviinţat executarea pe teritoriul României a sentinţei arbitrale.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, sub număr de Dosar x/33/2016, petenta SC B. SRL a formulat cerere de suspendare provizorie a sentinţei civile nr. 392/2016 din 12 februarie 2016.

Prin ordonanţa preşedinţială nr. 6/2016 din data de 18 februarie 2016, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a admis cererea formulată de petenta SC B. SRL şi, în consecinţă, a dispus suspendarea provizorie a executării sentinţei civile nr. 392/2016 din 12 februarie 2016 pronunţate în Dosarul nr. x/111/2011 de Tribunalul Specializat Cluj, până la soluţionarea cererii de suspendare formulate odată cu apelul declarat împotriva aceleiaşi sentinţe, de către petenta.

Pentru a pronunţa această soluţie curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 392/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunţată la 12 februarie 2016, s-a dispus în sensul admiterii cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării pe teritoriul României a sentinţei arbitrale pronunţate în Varşovia, Polonia, la data de 27 mai 2011 de Tribunalul Arbitral. În legătură cu arbitrajul dintre petenta SC B. SRL şi intimata A.

Prin raportare la prevederile art. 278 şi art. 7208 vechiul C. proc. civ. şi la efectele specifice produse de o astfel de măsură, instanţa a considerat că sunt îndeplinite în cauză cerinţele de admisibilitate, inclusiv cele privind consemnarea cauţiunii, stabilite în acord cu art. 280 alin. (4)-(5) şi art. 403 alin. (4) teza finală din acelaşi cod. Aceasta întrucât procedura recunoaşterii şi încuviinţării executării pe teritoriul României a sentinţei arbitrale nu determină o nouă judecată în fond a raporturilor litigioase dintre părţi, respectiv a pretenţiilor deduse judecăţii în faţa tribunalului arbitrai.

S-a mai reţinut că dispoziţiile privind recunoaşterea şi încuviinţarea executării sentinţei arbitrale produc efecte de la data pronunţării, indiferent de posibilitatea exercitării căii de atac împotriva hotărârii.

Prin sentinţa arbitrală, care a fost recunoscută, au fost respinse pretenţiile formulate de către reclamanta SC B. SRL împotriva pârâtei A. pentru prejudiciile cauzate de prăbuşirea acoperişului centrului comercial C. din Oradea, proprietatea petentei, produsă la data de 12 februarie 2009 şi, totodată, s-a dispus obligarea reclamantei la plata în favoarea pârâtei a sumei de 2.107.671 Zloţi şi 10.000 euro cu titlu de costuri de arbitraj.

Prin sentinţa civilă nr. 392/2016 din 12 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj, s-a dispus în sensul admiterii cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării pe teritoriul României a sentinţei arbitrate pronunţate în Varşovia, Polonia, la data de 27 mai 2011 de tribunalul arbitral, petenta formulând apel împotriva acestei sentinţe, în cadrul căruia a cerut a se dispune şi suspendarea executării hotărârii.

Înscrisurile anexate cererii atestă că evenimentul a cauzat şi decesul unui muncitor şi rănirea gravă a altor 3 muncitori care se aflau pe şantier la momentul producerii lui, context în care a fost demarată o anchetă penală ulterior finalizată prin rechizitoriu şi trimiterea în judecată, în calitate de inculpaţi a d-lui D. (proiectant) şi a d-lui E. (verificator de proiecte), cauza fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub Dosar nr. x/271/2010.

În cadrul dosarului penal, petenta s-a constituit parte civilă, iar A. a figurat ca parte responsabilă civilmente, alături de celelalte două societăţi din România implicate în activitatea de proiectare.

Dosarul penal are ca obiect infracţiuni la Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, verificându-se de către instanţele penale române circumstanţele decesului unuia dintre muncitorii de pe şantier (ai cărui moştenitori participă în cadrul procesului penal în calitate de părţi civile) şi a rănirii grave a celorlalţi 3 muncitori (de asemenea părţi civile în cadrul procesului penal), ca urmare a nerespectării dispoziţiilor imperative ale legislaţiei din România în materia asigurării calităţii în construcţii.

În cadrul Dosarului nr. x/271/2010 al Judecătoriei Oradea, A. a invocat lipsa de răspundere a sa pentru accident, în considerarea sentinţei arbitrale, care a fost opusă tuturor celorlalţi participanţi în cadrul procesului penal şi a solicitat recunoaşterea pe cale incidentală a dispoziţiilor sentinţei arbitrale.

Prin sentinţa penală nr. 1400/2014 a Judecătoriei Oradea şi încheierea penală din data de 22 ianuarie 2015, privind îndreptarea unor erori materiale şi înlăturarea unor omisiuni vădite, a fost respinsă cererea A. de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei arbitrale, stabilindu-se calitatea de parte responsabilă civilmente a sa şi, totodată, împrejurarea că aceasta răspunde conform dispoziţiilor legii civile române faţă de părţile civile, inclusiv în raport cu SC B. SRL, în ceea ce priveşte prejudiciul cauzat în urma accidentului.

De asemenea, prin aceeaşi sentinţă penală, A., alături de SC F. SRL şi SC G. SRL au fost obligate, în solidar cu inculpaţii, la plata în favoarea petentei a sumei de 9.146.546,04 RON şi 20.156 euro, cu titlu de daune materiale.

Împotriva sentinţei penale, A.. a formulat apel, dezbaterea căii de atac fiind pendinte în cadrul Dosarului nr. x/271/2010 al Curţii de Apel Oradea.

Sentinţa civilă nr. 392/2016 din 12 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj a fost pronunţată după data la care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 1400/2014 a Judecătoriei Oradea, ridicându-se în mod firesc întrebarea dacă cele două hotărâri judecătoreşti pot coexista în ordinea juridică internă şi în ce măsură, prin raportare la argumentele invocate pentru respingerea cererii de recunoaştere a hotărârii pe cale incidentală, chiar dacă sunt cuprinse într-o hotărâre care nu este definitivă, nu erau incidente impedimente legale în calea admiterii cererii intimatei, de către o instanţă civilă.

Aceasta întrucât nu este lipsită de substanţă apărarea petentei în acord cu care cele relevate de către tribunalul arbitral cu privire la responsabilitatea pentru producerea accidentului, inclusiv în ceea ce priveşte responsabilitatea proiectanţilor români, parte în cadrul dosarului penal, şi lipsa de responsabilitate a A. pentru accident, au primit recunoaşterea puterii de lucru judecat pe teritoriul României, prin pronunţarea sentinţei a cărei suspendare se solicită, considerente pentru care instanţa a apreciat, în baza unei analize sumare, că aparenţa dreptului operează în favoarea petentei.

Astfel, argumentele expuse de către SC B. SRL, în sensul respingerii cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării sentinţei arbitrale au un caracter serios, nefiind simple apărări de circumstanţă, cu atât mai mult cu cât ele au fost deja validate în cadrul dosarului penal.

Instanţa a apreciat că în speţă este îndeplinită şi cerinţa urgenţei cererii, consecinţele executării sentinţei civile nr. 392/2016 din 12 februarie 2016 a Tribunalului Specializat Cluj fiind prejudiciabile în ceea ce o priveşte pe SC B. SRL, dat fiind contextul anterior prezentat, măsura suspendării reprezentând un remediu efectiv pentru preîntâmpinarea acestora.

Pe de altă parte, punând în balanţă interesele petentei, prin raportare la cele ale intimatei, instanţa a constatat că acestea din urmă nu sunt iremediabil vătămate prin soluţia dată, întrucât A. este beneficiara unui sechestru asiguratoriu asupra Centrului C., proprietatea SC B. SRL, până la concurenţa sumelor datorate de aceasta conform sentinţei arbitrale.

Sechestrul asigurător a fost dispus prin încheierea comercială din data de 12 iulie 2011, în cadrul Dosarului nr. x/111/2011 al Tribunalului Bihor, fiind în fiinţă şi în prezent.

În opoziţie cu situaţia A. şi în lipsa măsurii suspendării, petenta este expusă unui prejudiciu ca urmare a recunoaşterii şi încuviinţării executării sentinţei arbitrale, atât prin raportare la impactul asupra procedurilor judiciare aflate în derulare, cât şi prin raportare la posibilitatea iniţierii măsurilor de executare silită.

Faţă de împrejurarea că efectele sentinţei pronunţate se produc imediat şi că acestea pot avea un caracter vătămător faţă de petentă, în condiţiile în care apărările acesteia nu au fost încă verificate de către instanţa de control judiciar, instanţa a apreciat că se impune suspendarea provizorie a efectelor produse de aceasta.

Soluţia suspendării se impune, în scopul conservării dreptului recunoscut de art. 6 din C.E.D.O. Remediul suspendării temporare a actului jurisdicţional contestat, înainte ca acesta să îşi producă ireversibil efectele, se impune pentru a îndepărta pericolul ca dreptul de acces la justiţie să devină unul iluzoriu. Executarea imediată şi integrală a hotărârii atacate poate cauza petentei un prejudiciu dificil de reparat pe care echitatea îl impune ca fiind de evitat, în măsura posibilului, până la validarea sau invalidarea argumentelor de nelegalitate evocate în cererea de reformare.

Împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. 6/2016 din data de 18 februarie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a formulat recurs A., solicitând casarea ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare Curţii de Apel Cluj, iar în subsidiar, modificarea ordonanţei atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare provizorie a sentinţei Tribunalului Specializat Cluj pentru următoarele motive:

I. Hotărârea este nelegală întrucât cererea de ordonanţă preşedinţială, aşa cum rezultă din motivarea acesteia, a fost soluţionată strict pe baza înscrisurilor depuse de către SC B. SRL, fără ca instanţa care a pronunţat hotărârea atacată să solicite Tribunalului Specializat Cluj dosarul cauzei.

Judecând cererea de suspendare provizorie fără a avea la dispoziţie întregul dosar al cauzei, instanţa a pronunţat o ordonanţă vădit nelegală, neputând să facă aprecieri asupra legalităţii unei hotărâri fără să aibă la dispoziţie motivarea acesteia şi fără să aibă dosarul cauzei la dispoziţie. Dacă în privinţa cerinţei motivării legiuitorul a făcut o excepţie prin dispoziţiile art. 280 vechiul C. proc. civ., datorită urgenţei de soluţionare a cererii de suspendare, în ceea ce priveşte cerinţa ataşării dosarului cauzei nu a instituit nicio derogare.

Acest imperativ al ataşării dosarului decurge şi din faptul că cererea de ordonanţă preşedinţială se soluţionează şi fără citarea părţilor, deci fără a putea cunoaşte poziţia intimatului în cauză.

Este cu atât mai mult necesar ca o instanţă care dispune suspendarea unei hotărâri să nu poată face acest lucru fără a avea la dispoziţie actele în baza cărora s-a dispus soluţia pe fondul cauzei.

Soluţionând cererea de ordonanţă preşedinţială fără ataşarea dosarului Tribunalului Specializat Cluj instanţa a pronunţat o hotărâre vădit nelegală, supusă casării, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 vechiul C. proc. civ.

II. Hotărârea atacată este nelegală şi pentru că se încalcă competenţa exclusivă a instanţei penale în soluţionarea cererii de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei Tribunalului Arbitral Polonez.

În concret, deşi nu exista nicio urgenţă cu privire la suspendarea efectelor deciziei de recunoaştere, Curtea de Apel Cluj, admiţând această cerere, a făcut consideraţii care exced vădit obiectul suspendării, încălcând competenţa exclusivă a instanţei penale, care este investită în apel cu o cerere de recunoaştere, pe cale incidentală, a hotărârii arbitrale poloneze.

Ordonanţa preşedinţială este nelegală întrucât prin ea se rejudecă fondul cauzei, Curtea de Apel Cluj făcând afirmaţii care depăşesc cadrul strict de judecare a unei cereri de suspendare şi care conţin dezlegări cu privire la fondul cererii de recunoaştere, fapt inadmisibil, cu atât mai mult cu cât Curtea de Apel Cluj nu a avut la dispoziţie dosarul Tribunalului Specializat Cluj în care s-a pronunţat hotărârea de fond.

Practic, prin hotărârea pronunţată, Curtea de Apel Cluj a cenzurat pe fond dispoziţia din încheierea de şedinţă de la termenul din 22 ianuarie 2016 de la Tribunalul Specializat Cluj, când instanţa a respins cererea de suspendare a soluţionării cererii de recunoaştere a hotărârii arbitrale, până la soluţionarea apelului penal, cerere făcută de SC B. SRL.

Procedând în acest mod, Curtea de Apel Cluj s-a pronunţat asupra soluţiei de respingere a cererii de suspendare, soluţie care nu poate fi cenzurată pe calea ordonanţei preşedinţiale, ci doar pe calea apelului, urmând a fi soluţionată la momentul oportun de către instanţa de apel.

Curtea de Apel Cluj a denaturat noţiunea de suspendare a efectelor unei hotărâri, rejudecând în fond, fără a arata în concret de ce este necesară suspendarea efectelor hotărârii instanţei de fond.

Mai mult decât atât, judecând aprecieri forţate asupra fondului cauzei, Curtea de Apel Cluj a ignorat caracterul nedefinitiv al sentinţei penale nr. 1400/2014 a Judecătoriei Oradea, întrebându-se retoric dacă cele două hotărâri pot coexista.

Acesta nu este un aspect care ţine de suspendare, ci este atributul exclusiv al instanţei penale de a analiza în cadrul apelului declarat de recurentă dacă se impune sau nu recunoaşterea pe cale incidentală a hotărârii Tribunalului Cluj.

Prin întreaga motivare, Curtea de Apel Cluj a făcut o legătură forţată între dosarul de recunoaştere a hotărârii arbitrale şi dosarul penal, legătură care în realitate nu există.

Recurenta arată faptul că cererea de recunoaştere a hotărârii arbitrale a fost formulată înainte de a fi introdusă ca parte responsabilă civilmente în procesul penal.

Obiectul cererii soluţionate în primă instanţă de Tribunalul Cluj vizează recunoaşterea şi încuviinţarea pe teritoriul României a sentinţei arbitrale a Tribunalului Arbitral Polonez, hotărârea pronunţată de Tribunalul Cluj fiind necesară pentru a putea trece la executarea silită a dispoziţiilor cuprinse în cadrul acesteia.

Această executare poate fi demarată numai după redactarea considerentelor hotărârii instanţei de fond şi comunicarea acesteia, fiind în prezenţa unei hotărâri judecătoreşti executorii pronunţate în temeiul vechiului C. proc. civ.

Până la redactarea hotărârii nu se justifică urgenţa soluţionării unei asemenea cereri deoarece, în acest moment, hotărârea Tribunalului Cluj nu poate fi pusă practic în executare.

În drept a invocat prevederile art. 304 alin. (1) pct. 5 şi pct. 9 vechiul C. proc. civ.

Intimata SC B. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Referitor la motivul de nelegalitate întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 vechiul C. proc. civ., intimata arată că recurenta nu indică prevederile legale prevăzute sub sancţiunea nulităţii relative reglementate de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. care ar fi fost nesocotite de către instanţă.

Suspendarea s-a dispus în conformitate cu prevederile art. 280 alin. (5) vechiul C. proc. civ., iar potrivit acestui text de lege, cererea de suspendare vremelnică se poate realiza şi anterior primirii dosarului în care a fost pronunţată hotărârea a cărei suspendare se solicită.

Incidenţa art. 304 pct. 5, coroborat cu art. 105 alin. (2) vechiul C. proc. civ., presupune existenţa unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, vătămare care în prezenta cauza nu există.

În privinţa celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în mod incorect, în cadrul acestuia este încadrată pretinsa încălcare a competenţei instanţei penale de soluţionare a cererii de recunoaştere a sentinţei arbitrale.

Prin hotărârea atacată, nu s-au soluţionat aspecte ce ţin de fondul cererii de recunoaştere, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de suspendare provizorie realizând un examen sumar, specific ordonanţei preşedinţiale, cu privire la îndeplinirea cerinţei urgenţei şi a motivului temeinic justificat, nerealizând consideraţii cu privire la fondul sau temeinicia cererii de recunoaştere şi încuviinţare a executării pe teritoriul României a sentinţei arbitrale.

Urgenţa este justificată prin prisma faptului că recunoaşterea sentinţei arbitrale produce efecte de la data pronunţării, A. putând proceda la executarea silită faţă de SC B. SRL.

Efectele produse ca urmare a recunoaşterii sentinţei arbitrale sunt nu numai de ordin patrimonial, cât şi de ordin nepatrimonial, existând o relaţie incontestabilă între procedura civilă şi cea penală.

Recunoaşterea sentinţei arbitrale prin sentinţa civilă nr. 392/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunţată la 12 februarie 2016, în considerarea caracterului executoriu al acestei hotărâri dobândeşte putere de lucru judecat, ca urmare a integrării în ordinea juridică naţională. Aceasta ar influenţa în mod decisiv soluţia din dosarul penal nr. x/271/2010.

Recurenta A., prin concluziile scrise, a reiterat motivele invocate în susţinerea recursului.

Analizând motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 280 alin. (5) vechiul C. proc. civ., până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, iar potrivit art. 280 alin. (1) din acelaşi cod, cererea pentru suspendarea executării vremelnice se va putea face fie odată cu apelul, fie deosebit în tot cursul instanţei de apel.

Dispoziţiile art. 581 alin. (1) vechiul C. proc. civ. prevăd că prin ordonanţa preşedinţială se pot lua măsuri provizorii, grabnice cu privire la păstrarea unui drept sau prevenirea unei pagube iminente, ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Aşadar, pe lângă condiţiile generale ce trebuie îndeplinite de orice cerere de chemare în judecată, pentru admiterea unei cereri de ordonanţă preşedinţială trebuie îndeplinite, cumulativ, trei condiţii.

Două condiţii sunt prevăzute expres de text: urgenţa şi caracterul vremelnic al măsurii, iar a treia rezultă din caracterul provizoriu al măsurii şi anume neprejudecarea fondului în analiza aparenţei de drept pe care instanţa o realizează în procedură de urgenţă pentru soluţionarea unei astfel de cereri.

Raportat la aceste aspecte, este de menţionat că admisibilitatea ordonanţei preşedinţiale se analizează nu doar din perspectiva formală a condiţiilor prevăzute de alin. (1) al art. 581 vechiul C. proc. civ., ci şi din perspectiva consecinţelor pe care o astfel de măsură provizorie le poate avea asupra drepturilor părţilor implicate în proces.

În primul motiv de recurs invocat de către recurentă, întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 5 vechiul C. proc. civ., aceasta susţine că hotărârea recurată este nelegală, fiind soluţionată strict pe baza înscrisurilor depuse de către petenta SC B. SRL, în lipsa dosarului cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 5 vechiul C. proc. civ., casarea hotărârii poate fi cerută în cazul încălcării de către instanţa de judecată a formelor de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2) din acelaşi cod, respectiv în cazul actelor de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent, dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor, în cazul nulităţilor prevăzute anume de lege, vătămarea presupunându-sc până la dovada contrarie.

Argumentele invocate de către recurentă nu pot fi reţinute, raportat la prevederile art. 280 alin. (5) vechiul C. proc. civ., potrivit căruia, până la dezlegarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată vremelnic, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, precum şi la textele menţionate mai sus.

Motivul doi al recursului este, de asemenea, nefondat.

Argumentul recurentei, în sensul că hotărârea atacată încalcă competenţa exclusivă a instanţei penale în soluţionarea cererii de recunoaştere pe cale incidentală a sentinţei Tribunalului Arbitrai Polonez va fi înlăturat, în considerarea faptului că ordonanţa preşedinţială nr. 6/2016 din data de 18 februarie 2016 a fost pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, cu respectarea prevederilor art. 280 alin. (3) vechiul C. proc. civ., potrivit căruia, cererea de suspendare se va judeca de instanţa de apel.

Considerentele Curţii de Apel Cluj nu conţin dezlegări cu privire la fondul cererii de recunoaştere a hotărârii arbitrale.

Este de observat că, în prezenta pricină, în mod corect, Curtea de Apel Cluj a reţinut că sunt îndeplinite în mod cumulativ condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 581 alin. (1) vechiul C. proc. civ. pentru a se dispune suspendarea provizorie a sentinţei apelate.

Condiţia urgenţei este dovedită în scopul preîntâmpinării punerii în aplicare a măsurilor dispuse prin sentinţa civilă nr. 392/2016 a Tribunalului Specializat Cluj, pronunţată la 12 februarie 2016, aceasta având caracter executoriu, potrivit dispoziţiilor art. 7208 vechiul C. proc. civ.

Caracterul vremelnic rezultă din solicitarea petentei în sensul dispunerii măsurii pentru o durată determinată, respectiv până la soluţionarea cererii de suspendare a executării sentinţei apelate.

Condiţia neprejudecării fondului este, de asemenea, îndeplinită, instanţa analizând cererea de suspendare provizorie strict sub aspectul îndeplinirii condiţiilor impuse de art. 581 alin. (1) vechiul C. proc. civ.

Legătura făcută de instanţă între dosarul de recunoaştere a hotărârii arbitrale şi dosarul penal reprezintă argumentele acesteia în analiza aparenţei de drept, astfel încât nu poate fi reţinut argumentul recurentei în sensul că instanţa a făcut aprecieri care exced cererii de suspendare provizorie.

Având în vedere cele reţinute mai sus, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. 6/2016 din 18 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga pe recurentă la plata cheltuielilor de judecată către intimata SC B. SRL, în sumă de 5.039,70 RON.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. împotriva ordonanţei preşedinţiale nr. 6/2016 din 18 februarie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, ca nefondat.

Obligă pe recurenta A. la plata sumei de 5.039,70 RON, către intimata SC B. SRL, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2016.