Municipality's guarantee suspension upheld; appeal over unpaid gas debts rejected

Decizia nr. 725/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Mureş reclamanta Societatea A. SA (cu fosta denumire B. SA) Târgu Mureş, a solicitat obligarea pârâtului Municipiul Târgu Mureş la plata sumei de 18.775.181,51 RON reprezentând debite ale Societăţii C. SA Târgu Mureş pentru care pârâtul a garantat achitarea debitelor ajunse la nivelul sumei de mai sus compuse din 14.524.379,45 RON contravaloarea gazelor naturale livrate către Societatea C. SA şi neachitate şi 4.250.802,06 RON reprezentând penalităţi de întârziere calculate la debitul de bază menţionat. Reclamanta a cerut totodată obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 13 noiembrie 2014, Tribunalul Specializat Mureş a respins cererea de suspendare a judecăţii cauzei, formulată de pârâtul Municipiul Tg.-Mureş, până la soluţionarea Dosarului nr. x/102/2014 al Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, constatând, în esenţă, că nu este incidenţă prevederea art. 244 pct. 1 C. proc. civ., întrucât, fără a reţine o rea-credinţă - de care s-a apărat partea care a formulat cererea de suspendare, sub aspectul exercitării abuzive a posibilităţii părţii de a invoca dispoziţiile respective -, măsura suspendării, lăsată la aprecierea judecătorului, trebuie să aibă în vedere şi elemente de oportunitate a administrării actului de justiţie, neputându-se face abstracţie de faptul că elementul invocat în vederea suspendării judecăţii a apărut la aproximativ 3 ani de la declanşarea litigiului.

Prin sentinţa nr. 1726 din 3 decembrie 2014, Tribunalul Specializat Mureş a admis cererea formulată de reclamanta Societatea A. SA (cu fosta denumire B. SA), în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Târgu-Mureş, obligând pârâtul la plata sumei de 18.775.181,51 RON (compusă din 14.524.379,45 RON - contravaloare gaze naturale livrate şi 4.250.802,06 RON - penalităţi de întârziere), reprezentând debite ale Societăţii C. SA, pentru care pârâtul a garantat plăţile, precum şi la plata sumei de 193.227,81 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Instanţa, reţinând situaţia de fapt a cauzei, a constatat, în esenţă, că prima convenţie de plată şi garantare aprobată prin H.C.L. nr. 283 din 29 iulie 2010, precum şi hotărârea indicată au relevanţă întrucât au constituit premisa pentru redactarea unui nou proiect de convenţie, „de plată şi garantare", înregistrat la Societatea C. SA din 2 august 2010, fiind asociat cu H.C.L. nr. 286 din 6 august 2010.

Totodată s-a reţinut că, faţă de disp. art. 1652 C. civ., efectele, sub aspectul scadenţei, s-au produs de la momentul în care, prin adresa din 14 decembrie 2010, reclamanta a notificat pârâtul, iar modul în care s-a finalizat acţiunea în contencios administrativ prin decizia nr. 1868/R din 28 martie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Tg.-Mureş în Dosarul nr. x/102/2010*, elimină orice dubiu asupra izvorului obligaţiilor asumate de pârât.

Analizând raportul de expertiză judiciară şi suplimentul de expertiză, instanţa de fond a apreciat că suma de 2.350.000 RON a avut relevanţă la determinarea câtimii obligaţiei.

Împotriva încheierii din 13 noiembrie 2014 şi a sentinţei nr. 1726 din 3 decembrie 2014, a declarat apel pârâtul Municipiul Tg.-Mureş.

Prin decizia nr. 147/A din 23 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul formulat de Municipiul Tg.-Mureş, prin Primar împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2014 şi a sentinţei nr. 1726 din 3 decembrie 2014, pronunţate de Tribunalul Specializat Mureş în Dosarul nr. x/1371/2011.

A schimbat în parte încheierea din data de 13 noiembrie 2014, în sensul admiterii cererii de suspendare a judecăţii Dosarului nr. x/1371/2011 al Tribunalului Specializat Mureş, formulată de pârâtul Municipiul Tg.-Mureş, prin Primar, în contradictoriu cu reclamanta A. SA cu sediul Târgu-Mureş, până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/102/2014 al Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, menţinând celelalte dispoziţii ale încheierii atacate.

A anulat, în consecinţă, sentinţa nr. 1726 din 3 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Specializat Mureş în Dosarul nr. x/1371/2011.

Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut, în esenţă, următoarele:

Referitor la excepţia necompetenţei materiale, Curtea a arătat că nu poate da eficienţă juridică excepţiei necompetenţei materiale invocate prin cererea de apel, pârâtul Municipiul Tg.-Mureş fiind decăzut din dreptul de a invoca această excepţie de ordine privată [art. 103 alin. (1) C. proc. civ.]

În ce priveşte suspendarea judecării cauzei, până la soluţionarea definitivă a procesului care constituie obiectul Dosarului nr. x/102/2014 al Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, solicitată de pârât în prima etapă procesuală, Curtea a constatat că, potrivit încheierii din 22 mai 2012, prima instanţă a dispus repunerea cauzei pe rol întrucât, cu ocazia deliberării a constatat, din extrasul de pe portalul Ministerului Justiţiei că, în Dosarul nr. x/102/2010, Curtea de Apel Tg.-Mureş a admis recursurile formulate de Prefectul judeţului Mureş şi de Consiliul Local al Municipiului Tg.-Mureş, casând hotărârea atacată şi dispunând trimiterea cauzei, spre rejudecare, Tribunalului Mureş. Deci, prima instanţă a făcut aplicarea disp. art. 151 C. proc. civ., repunând cauza pe rol, „urmând a cita părţile şi a pune în discuţie efectele deciziei Curţii de Apel cu privire la soluţionarea cauzei din dosarul de faţă" - grefierului de şedinţă stabilindu-i-se obligaţia de a depune la dosar o copie certificată a deciziei motivate a Curţii de Apel Tg.-Mureş pronunţate în Dosarul nr. x/102/2010.

În şedinţa publică din 21 iunie 2013, instanţa de fond a pus în discuţia părţilor, din oficiu, incidenţa art. 244 pct. 1 C. proc. civ., cu observarea art. 3 din Legea nr. 554/2004, sub aspectul suspendării soluţionării prezentei cauze, până la soluţionarea cauzei din Dosarul nr. x/102/2010 aflat în rejudecare, pe rolul Tribunalului Mureş, iar prin încheierea nr. 962 din 3 iulie 2012, Tribunalul Specializat Mureş a dispus suspendarea judecării cauzei care formează obiectul prezentului dosar (nr. x/1371/2011), până la soluţionarea irevocabilă a cauzei cu obiect contencios administrativ în Dosarul nr. x/102/2010 aflat în rejudecare pe rolul Tribunalului Mureş, reţinând, în esenţă, că legătura directă dintre convenţia de plată şi actul administrativ atacat de prefect se constituie într-o problemă constatată irevocabil de către Curtea de Apel Tg.-Mureş, acesta fiind motivul pentru care s-a casat hotărârea, în vederea rejudecării procesului de contencios administrativ şi acordarea drepturilor reclamantei B. SA în a-şi apăra interesele vizavi de scopul patrimonial urmărit în dosarul de faţă; argumentele reclamantei, referitoare la faptul că nu mai prezintă relevanţă soluţia din Dosarul nr. x/102/2010 deoarece Convenţia de plată şi garantare ar fi intrat în circuitul civil, nu au fost primite de instanţă, în condiţiile în care art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 se referă la situaţii ulterioare adoptării actului administrativ, iar Convenţia depusă la dosar este anterioară actului administrativ atacat - H.C.L. nr. 286 din 6 august 2010.

În contextul punctual în care încheierea nr. 962 din 3 iulie 2012 a rămas irevocabilă ca urmare a achiesării tacite a părţilor la această hotărâre (prin neexercitarea recursului), susţinerile intimatei A. SA - vizând faptul că atacarea de către Prefect a H.C.L. nr. 286/2010 nu a avut niciun efect asupra obligaţiilor prevăzute în „Convenţie de plată şi garantare din data de 6 august 2010, înregistrată la C. SA din 2 august 2010", Municipiul Tg.-Mureş făcând confuzie între actul administrativ atacat de Prefect (H.C.L. nr. 286/2010) şi contract (Convenţia de garantare şi plată), suspendarea executării actului administrativ neducând la suspendarea, de jure, a efectelor juridice ale actului subsecvent încheiat în baza lui, distincţia rezultând din art. 1 alin. (6) teza a Il-a din Legea nr. 554/2004 - nu au suport legal.

În rejudecare, Dosarul nr. x/102/2010 a primit nr. x/102/2010*, fiind soluţionat irevocabil prin decizia nr. 1868/R din 28 martie 2014 a Curţii de Apel Tg.-Mureş - respingându-se recursul formulat de pârâtul Consiliul Local Tg.-Mureş, împotriva sentinţei nr. 2395 din 10 iunie 2013 pronunţate de Tribunalul Mureş şi admiţându-se recursul formulat de Consiliul Local Tg.-Mureş, sentinţa fiind modificată în parte, în sensul respingerii cererii formulate de reclamantul Prefectul Judeţului Mureş, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Tg.-Mureş şi A. SA, având ca obiect anularea H.C.L. Tg.-Mureş nr. 286/2010. Decizia nr. 1868/R/2014 a fost tehnoredactată la data de 2 iunie 2014.

Aşadar, Curtea de apel a reţinut că, până la data soluţionării irevocabile a Dosarului nr. x/102/2010*, respectiv până la data tehnoredactării deciziei Curţii de Apel Tg.-Mureş, nu i se poate imputa pârâtului din prezenta cauză, Municipiul Tg.-Mureş, că nu a formulat acţiune în constatarea nulităţii absolute a „Convenţiei de plată şi garantare înregistrate din 2 august 2010" (această acţiune fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 8 octombrie 2014 şi formând obiectul Dosarului nr. x/102/2014 -Tribunalul Specializat Mureş). Concluzia se impune şi prin prisma faptului că, astfel cum rezultă din decizia nr. J868/R din 28 martie 2014, obiectul analizei Curţii de Apel în Dosarul nr. x/102/2010* l-a constituit şi H.C.L. nr. 283/2010, iar această hotărâre a consiliului local a fost invocată, ca argument, în cererea privind constatarea nulităţii absolute a Convenţiei de plată şi garantare.

În condiţiile în care decizia nr. 1868/R/2014 a fost tehnoredactată la data de 2 iunie 2014, iar în perioada 1 iulie 2014-31 august 2014 a fost vacanţă judecătorească [potrivit art. 159 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 387/2005, coroborat cu art. 139 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 304/2004, rep.], soluţionându-se numai cauzele cu caracter urgent, cererea în constatarea nulităţii absolute a „Convenţiei de plată şi garantare înregistrate din 2 august 2010" fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Mureş la data de 8 octombrie 2014, Curtea nu a putut reţine exercitarea cu rea-credinţă a drepturilor procesuale, de către Municipiul Tg.-Mureş, prin trimitere la art. 723 alin. (1) C. proc. civ. şi, în contextul procesual anterior menţionat, nici încălcarea dreptului reclamantei-intimate A. SA la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil - art. 6 parag. 1 C.E.D.O.

De asemenea, în condiţiile în care judecarea Dosarului nr. x/1371/2011 a fost suspendată de la data de 3 iulie 2012 şi până la data de 12 iunie 2014, când cauza a fost repusă pe rol, în temeiul disp. art. 244 alin. (2) C. proc. civ., potrivit încheierii din 12 iunie 2014, Curtea a reţinut că nu i se poate imputa Municipiului Tg.-Mureş că „elementul invocat în vederea suspendării a apărut la aproximativ 3 ani de la declanşarea litigiului". Totodată, a arătat că, această concluzie se impune în condiţiile în care, de vreme ce prima instanţă a reţinut că soluţionarea cererii având ca obiect pretenţii întemeiate pe Convenţia de plată şi garantare înregistrate din anul 2010 depinde de soluţionarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal vizând analiza legalităţii H.C.L. nr. 286/2010 (şi, prin prisma excepţiei lipsei de obiect, a analizei H.C.L. nr. 283/2010) - care a constituit obiectul Dosarului nr. x/102/2010* -, cu atât mai mult, soluţionarea acţiunii în pretenţii depinde de soluţionarea acţiunii în constatarea nulităţii Convenţiei (care formează obiectul Dosarului nr. x/102/2014).

Împotriva deciziei nr. 147/A din 23 februarie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA Târgu Mureş, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 299 şi următoarele din acelaşi cod.

În susţinerea motivelor invocate, după prezentarea parcursului procesual al cauzei, recurenta-reclamanta a arătat, în esenţă, că decizia recurată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii ceea ce face incidente în cauză prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865.

În opinia recurentei, art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865 reglementează un caz de suspendare legală facultativă, motiv pentru care chiar şi în ipoteza în care sunt îndeplinite condiţiile prescrise de textul legal, măsura suspendării nu este obligatorie pentru instanţă, fiind lăsată la libera sa apreciere, ţinându-se seama de circumstanţele concrete ale cauzei. Doctrina şi jurisprudenta au statuat faptul că instanţa va trebui să examineze dacă nu cumva suspendarea judecăţii poate prejudicia grav pe oricare dintre părţi şi dacă nu cumva prin aceasta se încearcă o tergiversare a soluţonării cauzei.

Recurenta a arătat că, prin raportare la criteriile mai sus menţionate, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, faptul că, deşi acţiunea din Dosarul nr. x/102/2014 a fost introdusă la 3 ani şi 6 luni de la data înregistrării acţiunii ce face obiectul prezentului dosar, acest fapt nu poate fi imputat Municipiului Tîrgu-Mureş, în condiţiile în care intimatul era ţinut, în promovarea acţiunii privind constatarea nulităţii absolute a Convenţiei de soluţia ce urma a fi pronunţată în Dosarul nr. x/102/2010 devenit, în rejudecare, Dosarul nr. x/102/2010*.

A apreciat recurenta-reclamanta că aceste susţineri sunt eronate, în condiţiile în care nici unul dintre argumentele invocate de Municipiul Târgu-Mureş, în cererea sa privind constatarea nulităţii absolute a Convenţiei, nu au rezultat ca urmare a soluţiei pronunţată în Dosarul nr. x/102/2010*. În condiţiile în care instanţa a constatat legalitatea HCL 286 din 06 august 2010, Municipiul Târgu-Mureş a înţeles să promoveze, pe cale separată, acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/102/2014, deşi motivele invocate nu fac referire şi nu decurg din soluţia pronunţată în Dosarul nr. x/102/2010*, „creând" astfel un motiv de suspendare a judecăţii în prezentul dosar, în scopul tergiversări soluţionării acestuia.

Făcând referiri la conduita procesuală a Municipiului Târgu-Mureş în judecarea Dosarului nr. x/102/2014, recurenta-reclamanta a apreciat că modul de a proceda al intimatului nesocoteşte în mod flagrant prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. 1865 care impun ca drepturile procedurale să fie „exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege".

Aşa fiind, recurenta a arătat că se impune "sancţionarea" acestei conduite procesuale a intimatului, prin respingerea cererii de suspendare a judecăţii prezentei cauze, mai ales în condiţiile în care măsura suspendării conduce şi la încălcarea dreptului reclamantei la soluţionarea cererii sale într-un "termen rezonabil."

Aceasta deoarece adăugând la termenul de peste 4 ani scurs de la înregistrarea acţiunii introductive, perioada necesară soluţionării definitive a Dosarului nr. x/102/2014 precum şi cea a judecării apelului şi recursului în prezentul dosar s-ar ajunge la o durată excesivă a procedurii judiciare, fără ca aceasta să fie justificată de criteriile obiective avute în vedere de C.E.D.O. în jurisprudenţa sa.

Recurenta-reclamantă, a arătat, în ceea ce priveşte soluţia de anulare a sentinţei nr. 1726 din 03 decembrie 2014, că aceasta are la bază exclusiv soluţia de modificare în parte a încheierii din data de 13 noiembrie 2014 în sensul admiterii cererii de suspendare a judecăţii prezentei cauze până la soluţionarea definitivă a litigiului care face obiectul Dosarului nr. x/102/2014, iar în condiţiile în care Înalta Curte va considera că în mod nelegal Curtea de Apel Târgu-Mureş a admis apelul declarat împotriva încheierii din data de 13 noiembrie 2014, se impune admiterea recursului reclamantei şi în ceea ce priveşte anularea sentinţei nr. 1726 din 03 decembrie 2014.

Pentru aceste motive, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecarc Curţii de Apel Târgu-Mureş, invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., art. 299 şi următoarele din acelaşi cod.

Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de 4 aprilie 2016, intimatul-pârât a invocat excepţia nulităţii recursului şi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în şedinţa publică din data de 7 aprilie 2016, avocatul intimatului-pârât a precizat că înţelege să susţină excepţia invocată ca fiind o apărare de fond.

Analizând recursul declarat de reclamanta SC A. SA Târgu Mureş prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. modificarea hotărârii se poate cere când aceasta este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Din perspectiva motivului de recurs invocat, recurenta a criticat decizia recurată sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Conform dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanţa poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existenţa sau neexistenţa unui drept care face obiectul unei alte judecăţi.

Textul de lege menţionat reglementează unul dintre cazurile suspendării legale facultative şi se referă la existenţa unei alte judecăţi în care urmează să se stabilească existenţa sau inexistenţa unui drept care are o influenţă hotărâtoare cu privire la cauza în care se invocă suspendarea.

Suspendarea prevăzută de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este o suspendare de drept, ci una facultativă, lăsată la aprecierea instanţei de judecată, putând fi dispusă numai dacă se stabileşte motivat strânsa legătură dintre cele două pricini şi în ce mod soluţionarea uneia ar hotărî decisiv asupra celeilalte, prin indicarea dreptului a cărui existenţă sau neexistenţă face obiectul altei judecăţi, instanţa fiind liberă să aprecieze dacă se impune suspendarea unei cauze până la soluţionarea celeilalte.

Din această perspectivă Înalta Curte reţine că decizia instanţei de apel a fost pronunţată în temeiul dispoziţiilor legale aplicabile speţei, Curtea de apel a analizat şi motivat ipotezele avute în vedere de legiuitor la edictarea art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. pentru ca suspendarea judecării cauzei să fie o măsură legală şi temeinică, reţinând, în mod corect, că în cauză sunt îndeplinite condiţiile necesare pentru a se dispune suspendarea judecării cauzei.

În speţă s-a făcut dovada că pe rolul Tribunalului Mureş se afla Dosarul nr. x/102/2014, având ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii Convenţiei de plată şi garantare înregistrate din anul 2010 şi, în mod corect, curtea de apel a apreciat că funcţie de soluţia ce urmează a se da în această cauză depinde modul de soluţionare a cererii de faţă privind acţiunea în pretenţii formulată de reclamanta SC A. SA Târgu Mureş.

Prin urmare, reţinând că soluţionarea acţiunii ce face obiectul prezentei cauze depinde de modul de soluţionare a acţiunii având ca obiect acţiunea în constatarea nulităţii Convenţiei ce face obiectul Dosarului nr. x/102/2014, în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în mod corect, instanţa de apel a dispus suspendarea cauzei până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. x/102/2014 al Tribunalului Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Înalta Curte notează că susţinerile recurentei, potrivit cărora „Municipiul Târgu Mureş a înţeles să promoveze, pe cale separată, acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. x/102/2014, deşi motivele invocate nu fac referire şi nu decurg din soluţia pronunţată în Dosarul nr. x/102/2010* creând astfel un motiv de suspendare a judecăţii în prezentul dosar, în scopul tergiversării acestuia" nu pot fi primite, atâta vreme cât instanţa de apel a apreciat că se impune măsura suspendării în urma unei analize riguroase a condiţiilor impuse de acest text de lege.

Posibilitatea de a decide asupra suspendării, în funcţie de circumstanţele concrete ale cauzei, este de natură să contribuie la realizarea dreptului la un proces echitabil, ca şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. În vederea unei mai bune administrări a actului de justiţie, precum şi în respectarea principiului aflării adevărului, instanţa este datoare să valorifice în interesul tuturor părţilor din proces, dispoziţiile legale incidente fără a aduce atingere drepturilor şi interesele legitime ale celorlalte părţi.

Termenul în care este înfăptuită justiţia este esenţial pentru garantarea eficacităţii sale, însă susţinerea recurentei referitoare la faptul că, „se impune "sancţionarea" conduitei procesuale a intimatului, prin respingerea cererii de suspendare a judecăţii prezentei cauze, mai ales în condiţiile în care măsura suspendării conduce şi la încălcarea dreptului reclamantei la soluţionarea cererii sale într-un termen rezonabil" nu poate fi primită, atâta vreme cât pentru considerente ce definesc caracterul echitabil al procedurii judiciare celeritatea nu trebuie să vină în contradicţie cu dreptul de apreciere al judecătorului asupra oportunităţii luării măsurii suspendării în speţă.

Nici susţinerea recurentei referitoare la faptul că modul de a proceda al intimatului nesocoteşte prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi reţinută.

Potrivit acestui text de lege „Drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege."

Astfel, în speţă, nu s-a făcut dovada că scopul pentru care intimatul-pârât a formulat cererea de suspendare a judecăţii ar fi fost altul decât cel în vederea căruia acest drept a fost recunoscut de lege, conform susţinerilor autoarei căii de atac, şi anume încălcarea dreptului recurentei la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil. Susţinerea reclamantei privind tergiversarea judecăţii prin invocarea de către pârât a excepţiei de necompetenţă şi modificarea poziţiei acestuia în faţa instanţei nu poate fi primită, aceasta neputând fi apreciată ca o deturnare a scopului în vederea căruia drepturile şi îndatoririle procedurale sunt recunoscute, astfel încât nu rezultă că intimatul a nesocotit prevederile art. 723 alin. (1) C. proc. civ.

În soluţionarea cauzei, instanţa de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice desprins din art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil, precum şi la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială.

Înalta Curte, reţinând că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii referitoare la îndeplinirea condiţiilor cererii de suspendare analizate, în raport de argumentele evocate şi cu aplicarea prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta SC A. SA Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 147/A din 23 februarie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Constatând culpa procesuală a reclamantei în declanşarea prezentei căi extraordinare de atac, în raport de cererea formulată de intimatul-pârât, urmează a se face aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ. şi a obligat recurenta-reclamantă SC A. SA Târgu Mureş la plata sumei de 984,98 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimatul-pârât Municipiul Târgu Mureş.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC A. SA Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 147/A din 23 februarie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a Il-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă SC A. SA Târgu Mureş la plata sumei de 984,98 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs către intimatul-pârât Municipiul Târgu Mureş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 aprilie 2016.