Revizuire for contradictory judgments requiring triple identity of parties, object, and cause in civil liability claims

Decizia nr. 604/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

1. Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, la 24 aprilie 2008 şi precizată ulterior, Dosar nr. x/109/2008, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş, Şcoala Generală B. din comuna B., Şcoala cu clasele I-VIII C. din comuna B. şi Consiliul Local al comunei B., judeţul Argeş, solicitând: obligarea Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş de a înainta la Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării lista privind validarea reclamantei în vederea elaborării ordinului de eliberare a distincţiei Gheorghe Lazăr clasa I, obligarea Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării de a-i elibera distincţia Gheorghe Lazăr Clasa I, obligarea celorlalţi pârâţi la plata premiului reglementat prin dispoziţiile art. 6 din Ordinul nr. 3032/2005 al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

- Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 233/CA din 3 iulie 2009, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, respingând acţiunea faţă de acesta pe acest aspect. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A. şi a obligat pârâtul Inspectoratul Şcolar Judeţean Argeş să înainteze Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării actul de validare a acesteia în vederea acordării distincţiei Gheorghe Lazăr clasa I. A obligat pârâţii Şcoala Generală B., Şcoala cu clasele I-VIII C., comuna B. prin primar şi Consiliul Local B. să plătească reclamantei premiul reglementat de art. 6 din Ordinul nr. 3032/2005 al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării.

2. Reclamanta A. prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Costeşti la 27 mai 2013, sub nr. 1349/214/2013, a chemat în judecată pe pârâtul D., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să-l oblige pe acesta la plata sumelor de 3.200 RON cu titlu de despăgubiri şi de încă 20.000 euro, în echivalent monedă naţională, respectiv 84.000 RON pentru repararea prejudiciului material pe care i l-a provocat, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

- Judecătoria Costeşti prin sentinţa civilă nr. 1176 din 25 noiembrie 2013, a respins acţiunea reclamantei A.

- Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin decizia civilă nr. 570/2014 din 17 iunie 2014, a respins ca nefondate apelurile declarate de reclamanta A. şi de pârâtul D. împotriva sentinţei civile nr. 1176 din 25 noiembrie 2013 a Judecătoriei Costeşti.

Cu privire la prejudiciu material, s-a reţinut că reclamanta nu mai poate formula o nouă acţiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală raportat la sentinţa civilă nr. 233/CA din 3 iulie 2009 a Tribunalului Argeş, secţia civilă, avându-se în vedere înscrisurile din dosar care fac dovada că reclamanta a încasat 34% din această sumă şi că reclamanta are la dispoziţie procedura executării silite pentru diferenţa sumei acordate, iar legat de solicitarea de acordare a despăgubirilor morale s-a apreciat neîndeplinirea condiţiilor răspunderii civile delictuale.

3. Prin cererea înregistrată la 18 iulie 2014, A. A solicitat revizuirea deciziei civile nr. 570/2014 din 17 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 1 şi pct. 8 noul C. proc. civ., ca fiind contrară sentinţei civile nr. 233/CA din 3 iulie 2009 a Tribunalului Argeş, secţia civilă.

- Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin decizia nr. 638/2015 din 26 februarie 2015 a disjuns cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., constituindu-se Dosarul nr. x/109/2015.

A respins excepţia de nulitate a cererii de revizuire şi a respins ca nefondată cererea de revizuire formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 570/2014 din 17 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 1 noul C. proc. civ.

- Prin decizia nr. 646 din 26 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/109/2015, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., în favoarea Curţii de Apel Piteşti.

- Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin decizia civilă nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunţată în Dosar nr. x/109/2015, a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A., împotriva deciziei civile nr. 570 din 17 iunie 2014, pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, în contradictoriu cu intimatul D., întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. peoc. civ.

Pentru a pronunţa aceasta soluţie, Curtea de Apel Piteşti a reţinut în esenţă că prin sentinţa civilă nr. 233/CA din 03 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, secţia civilă, irevocabilă, pârâţii Şcoala Generală B., Şcoala cu clasele I-VIII C., comuna B. şi Consiliul Local B. au fost obligaţi să-i plătească reclamantei suma de 3.200 RON, reprezentând contravaloarea premiului aferent distincţiei Gheorghe Lazăr Clasa I pe care a primit-o în cursul anului 2005, iar din probele administrate aflate în dosar a reieşit că din această sumă reclamanta deja a încasat 33 - 34%, context în care, s-a apreciat că în mod corect, a reţinut prima instanţă că pentru recuperarea sa în integralitate, nu mai poate fi formulată o acţiune întemeiată pe răspunderea civilă delictuală, reclamanta având la dispoziţie procedura executării silite a sentinţei civile nr. 233/2009.

Cât priveşte solicitarea de acordare a despăgubirilor morale, în mod just s-a apreciat că în cauză nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale.

În cauză, a fost respinsă cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Piteşti a constatat că în cadrul litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/214/2013, finalizat prin decizia civilă nr. 570 din 17 iunie 2014, instanţa a analizat sentinţa civilă nr. 233 din 03 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, astfel că nu se mai poate pune în discuţie autoritatea de lucru judecat.

5. Împotriva deciziei civile nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe art. 488 pct. 7 şi 8 noul C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea acestuia, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din data de 26 noiembrie 2015 a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosar se constată că raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 27 noiembrie 2015.

Prin criticile formulate recurenta a susţinut în esenţă următoarele:

- Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 noul C. proc. civ., a arătat că deşi prin considerentele sentinţei civile nr. 233/CA din 3 iulie 2009 a Tribunalului Argeş, cât şi prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti din 23 aprilie 2008, s-a stabilit cu autoritatea de lucru judecat că există raport de cauzalitate între fapta ilicită săvârşită de D. în calitate de primar şi prejudiciul material şi moral suferit de revizuentă, prin neacordarea la timp a distincţiei Gheorghe Lazăr Clasa I, Curtea de Apel Piteşti nu a analizat îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii ale răspunderii civile delictuale.

Faţă de acest aspect a concluzionat că decizia nr. 570/2014 din 17 iunie 2014 a Tribunalului Argeş, a cărei revizuire a fost cerută, este lapidar motivată, întrucât nu au fost analizate toate apărările sale şi nu s-a arătat raţionamentul logico juridic care a stat la baza soluţiei adoptate, mulţumindu-se cu preluarea motivării statuată de prima instanţă.

- Decizia a fost dată cu aplicarea greşită a legii, cu referire la dispoziţiile art. 430 şi art. 432 noul C. proc. civ., privind autoritatea de lucru judecat, motiv de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ.

A arătat astfel că prima instanţă prin decizia nr. 930 din 20 mai 2015, în mod greşit a reţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., cu privire la contrarietatea de hotărâri, în condiţiile în care în cadrul celui de al doilea litigiu facându-se referire la sentinţa civilă nr. 233 din 3 iulie 2009, s-a statuat cu putere de lucru judecat că au fost îndeplinite cumulativ cele trei condiţii ale răspunderii civile delictuale, inclusiv raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul material care i-a fost produs, fiindu-i acordate despăgubiri materiale în sumă de 3.200 RON.

În ceea ce priveşte daunele morale solicitate, în primul litigiu, acestea în mod eronat au fost respinse pentru neîndeplinirea cerinţelor legale, fără a fi verificate probele administrate în cauză, care fac dovada unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţă, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 1357 noul C. proc. civ.

În al doilea litigiu, tot în baza răspunderii civile delictuale, s-a solicitat obligarea intimatului la plata daunelor morale cauzate de aceeaşi faptă ilicită săvârşită de acesta în calitate de primar, fiind respinsă acţiunea prin sentinţa civilă nr. 1176 din 25 noiembrie 2013 de Judecătoria Costeşti.

Analizând recursul declarat de revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Revizuirea este o cale de atac de retractare care se adresează instanţei care a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere, cu excepţia cererilor întemeiate pe dispoziţiile art. 409 pct. 8 noul C. proc. civ., care revin în competenţa instanţei mai mari în grad.

Cererea de revizuire este o cale de atac de retractare care se poate exercita numai împotriva hotărârilor definitive şi în cazurile limitativ prevăzute de lege având ca finalitate anularea hotărârilor atacate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 7 noul C. proc. civ., poate fi invocat atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, situaţie ce nu se regăseşte în cauzele presupuse contrare.

Potrivit dispoziţiilor legale de mai sus, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută numai atunci când sunt invocate dispoziţiile referitoare la autoritatea de lucru judecat, tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.

Critica prin care recurenta a susţinut că deşi prin considerentele sentinţei civile nr. 233/CA din 3 iulie 2009 a Tribunalului Argeş, cât şi prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Costeşti din 23 aprilie 2008, s-a stabilit cu autoritatea de lucru judecat că există raport de cauzalitate între fapta ilicită săvârşită de D. în calitate de primar şi prejudiciul material şi moral suferit de revizuentă, prin neacordarea la timp a distincţiei Gheorghe Lazăr Clasa I, Curtea de Apel Piteşti nu a analizat îndeplinirea cumulativă a celor trei condiţii ale răspunderii civile delictuale, nu poate fi primită.

În cauză nu există hotărâri potrivnice, întrucât în cadrul litigiului ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/214/2013, finalizat cu decizia civilă nr. 570 din 17 iunie 2014, a fost invocată şi analizată sentinţa civilă nr. 233 din 03 iulie 2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, instanţa respingând cererea de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 noul C. proc. civ., reţinând că nu se mai poate pune în discuţie autoritatea de lucru judecat a sentinţei civile nr. 233 din 03 iulie 2009 a Tribunalului Argeş întrucât aceasta a fost deja analizata de instanţa ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat.

Şi în ceea ce priveşte solicitarea de acordare a despăgubirilor morale, se apreciază că în cauză, instanţa a reţinut că nu s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condiţiilor răspunderii civile delictuale.

În raport de aceste considerente, măsurile dispuse prin cele două hotărâri, pretins contrare sunt diferite, avându-se în vedere că nu există identitate de părţi, obiect şi cauză.

Astfel în litigiul în care Tribunalul Argeş a pronunţat sentinţa civilă nr. 233 din 03 iulie 2009, s-a solicitat obligarea pârâţilor Şcoala Generală B., Şcoala cu clasele I-VIII C., comuna B. prin primar şi Consiliul Local B. la plata contravalorii premiului reglementat de art. 6 din Ordinul nr. 3032/2005 al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, iar în al doilea litigiu s-a cerut obligarea pârâtului D., persoană fizică, la plata aceluiaşi premiu.

De altfel, nici critica prin care recurenta a concluzionat că decizia nr. 570 din 17 iunie 2014, a cărei revizuire a fost cerută, este lapidar motivată, nu poate fi reţinută, întrucât nu există contradicţie între considerente şi dispozitiv, iar raţionamentul logico-juridic sprijină soluţia din dispozitiv.

Cât priveşte neanalizarea apărărilor sale, este de reţinut că aceste aspecte nu pot fi examinate într-o cale extraordinară de atac, fiind evident faptul că prin analiza acestora se urmăreşte schimbarea soluţiei din revizuire.

- Motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

În speţă, se constată că, critici le subsumate acestui motiv de recurs sunt în esenţă aceleaşi cu cele de la art. 488 pct. 7 noul C. proc. civ., astfel că faţă de considerentele de mai sus, nu se mai justifică analiza acestora.

Mai mult decât atât, C.E.D.O. a subliniat, în repetate rânduri, că doar erorile de fapt ce nu au devenit vizibile decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice pe motiv că ele nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac-Pchenitchny c. Rusiei, Hotărârea nr. 30422/03, parag. 26, din 14 februarie 2008.

Având în vedere aceste considerente şi în raport de finalitatea cererii de revizuire, aceea de a remedia situaţiile care decurg din nesocotirea principiului autorităţii de lucru judecat, principiu care nu se regăseşte în hotărârile evocate, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul promovat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 930/2015 din 20 mai 2015, pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2016.