Revision appeal fails; suspension of review leaves dismissal dispute unresolved.

Decizia nr. 592/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2082 din 25 februarie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a Vll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis contestaţia formulată de A., a anulat decizia de concediere nr. 326 din 28 februarie 2013 emisă de intimata Societatea Română de Televiziune Bucureşti, pe care a obligat-o să reintegreze contestatoarea în funcţia şi postul deţinut anterior concedierii, precum şi la plata unei despăgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate, reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data desfacerii contractului de muncă şi până la reintegrarea efectivă.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 1706 din 10 noiembrie 2014 a admis apelul declarat de intimata Societatea Română de Televiziune Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2082 din 25 februarie 2014 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea contestatoarei A., ca nefondată.

A obligat contestatoarea A. la 3.224 RON cheltuieli de judecată către intimata Societatea Română de Televiziune Bucureşti.

Împotriva deciziei civile nr. 1706 din 10 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, contestatoarea A. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 noul C. proc. civ.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, prin încheierea de şedinţă de la 3 martie 2015, pronunţate în Dosarul nr. x/2/2014, a suspendat judecata cererii de revizuire formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1706 din 10 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a părţilor.

Prin încheierea de la 20 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a menţinut măsura suspendării judecăţii cererii de revizuire formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 1706 din 10 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, dispusă în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 noul C. proc. civ.

Împotriva încheierii de la 20 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a pentru cauze privind conflictele de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs contestatoarea A., solicitând admiterea acestuia, repunerea pe rol şi reluarea judecăţii cauzei care formează obiectul Dosarului nr. x/2/2014, fără să-şi încadreze motivele de casare în dispoziţiile art. 488 alin. (1) noul C. proc. civ.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) noul C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este admisibil.

Prin încheierea din camera de consiliu din 28 ianuarie 2016, a fost încuviinţat, în unanimitate raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului şi s-a dispus comunicarea acestuia părţilor conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la dosar se constată că raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor la 05 februarie 2016, recurenta depunând la dosar, la data de 15 februarie 2016 note prin care a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului pârâtei în temeiul dispoziţiilor art. 82, art. 174 şi art. 245 noul C. proc. civ.

În criticile formulate recurenta a susţinut că deşi a invocat excepţia lipsei calităţii de reprezentant apărătorului intimatei motivat de faptul că acesta nu a avut încheiat un contract de asistenţă juridică pentru a-i reprezenta interesele în faza de apel, acest aspect nu a fost analizat, întrucât instanţa nu a solicitat prezentarea unei copii după el şi nu a observat că, contractarea serviciilor de avocatură se putea face numai prin licitaţie publică şi cu aprobarea consiliului de administraţie, aspect ce permite examinarea acestei critici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Analizând recursul declarat de revizuenta A. împotriva încheierii de la 20 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, din perspectiva criticilor formulate şi temeiurilor de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cât priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant a apărătorului intimatei invocată de recurenta revizuenta A., în temeiul dispoziţiilor art. 82 noul C. poc. civ., aceasta va fi respinsă, în raport de dispoziţiile art. 80 alin. (1) noul C. proc. civ., care prevăd că în procesul civil este posibilă reprezentarea părţilor, iar conform art. 86 alin. (1) din acelaşi cod, calitatea de reprezentant, indiferent dacă reprezentarea este dată pentru exerciţiul acţiunii sau pentru reprezentarea în judecată, se justifică printr-o procură a cărei semnătură, în cazul în care este dată unui avocat, va fi certificată potrivit legii avocaţilor, conform art. 68 alin. (1) teza a II-a.

Or, în speţă, se constată că înscrisurile depuse la dosarul de recurs, contractual de asistenţă juridică, completat cu actele adiţionale, semnate şi ştampilate de Societatea Română de Televiziune Bucureşti, prezentate în copie conformă cu originalul, şi împuternicirile avocaţiale, fac dovada valabilă a mandatului dat avocatului B., ca reprezentant al acesteia şi pentru perioada respectivă.

Deşi recurenta nu a indicat temeiul de drept pe care se întemeiază criticile sale, Înalta Curte constată că acestea pot fi circumscrise dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 noul C. proc. civ., care nu-şi găsesc incidenţa în speţă.

Este de reţinut că nemulţumirea părţii cu privire la soluţia pronunţată nu este suficientă pentru a putea fi admis recursul, întinderea controlului judiciar fiind condiţionată de cuprinsul criticilor formulate prin cererea de recurs şi limitele conferite de dispoziţiile legale ale art. 488 noul C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 411 alin. (2) noul C. proc. civ., instanţa va suspenda judecata cauzei dacă nici una dintre paliile legal citate, nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a solicitat în scris judecarea în lipsă.

Recurenta revizuentă A. a formulat şi depus la dosar, o cerere înregistrată la instanţă la 19 octombrie 2015, Dosarul Curţii de Apel Bucureşti nr. x/2/2014, prin care a cerul lăsarea cererii de revizuire formulată în cauză la sfârşitul şedinţei, dar aceasta nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Norma juridică din art. 411 alin. (2) noul C. proc. civ., referitoare la suspendarea determinată de lipsa părţilor instituie în sarcina instanţei obligaţia de a dispune suspendarea judecăţii dacă nici una dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii şi nu s-a cerut judecarea cauzei în lipsa părţilor conform art. 411 alin. (1) din acelaşi cod.

Înalta Curte constată că, în speţă, Curtea de Apel Bucureşti, cu respectarea principiului disponibilităţii pârtilor, în mod corect a dat eficienţă dispoziţiilor art. 411 alin. (2) noul C. proc. civ., întrucât la termenul de judecată la care s-a suspendat pricina, procedura de citare a fost legal îndeplinită, părţile au lipsit nejustificat şi nu a existat vreo solicitare în sensul judecării cauzei în lipsă, fiind astfel întrunite cerinţele textului anterior evocat, criticile recurentei fiind lipsite de fundament juridic.

În acest context, Înalta Curte reţinând că în cauză nu este incident motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) din acelaşi cod, cum încheierea de şedinţă de la 20 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VlII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în Dosar nr. x/2/2014, este legală, urmează să respingă ca nefondat recursul revizuentei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de revizuentă A. împotriva încheierii de la 20 octombrie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vlll-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2016.