Procedural nullity due to failure to serve corporate defendant through legal representative with conflicting interest

Decizia nr. 587/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 95/2014 din 10 aprilie 2014, Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul A. şi a obligat pârâta SC B. SRL Iaşi la plata sumei de 879.383,63 RON, reprezentând împrumut acordat societăţii, în vederea achiziţionării unor utilaje şi de 14.553 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi onorariu expert.

Pentru a se pronunţa în acest sens, Tribunalul Iaşi a constatat că reclamantul a înfiinţat, împreună cu C., SC B. SRL, cei doi asociaţi deţinând fiecare câte 50% din capitalul social al acesteia.

Instanţa a reţinut în cauză existenţa raporturilor contractuale între părţi, în baza cărora ambii asociaţi au creditat societatea cu diferite sume de bani pentru achiziţionarea de utilaje, datorie recunoscută şi de pârâtă ca fiind neachitată, urmare a pierderilor suferire, astfel că în temeiul dispoziţiilor art. 969-970 şi art. 1584 C. civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei 879.383,63 RON.

Curtea de Apel laşi, secţia civilă, prin decizia nr. 821/2014 din 05 noiembrie 2014, a respins, ca tardiv, recursul formulat de SC B. SRL Războieni, comuna I.N., jud. Iaşi împotriva sentinţei nr. 95/2014 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal.

Prin decizia nr. 878 din 10 mai 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, a admis recursul declarat de pârâta SC B. SRL împotriva deciziei nr. 821/2014 din 5 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, pe care a casat-o şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, ca instanţă de apel, reţinând aplicarea dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ., care prevăd că cererile care au o valoare de peste 100.000 RON sunt supuse atât apelului, cât şi recursului, situaţie în raport de care decizia pronunţată de instanţa de apel a fost dată de un complet de judecată care nu a fost legal constituit conform legii.

Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin decizia nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, a admis apelul formulat de SC B. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 95/2014 din 10 aprilie 2014 a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă, contencios administrativ şi fiscal, pe care a anulat-o şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Iaşi, constatând că au fost încălcate dispoziţiile art. 87 pct. 2 şi art. 102 alin. (2) C. proc. civ., întrucât pârâta SC B. SRL nu a fost citată prin administratorul, cu drept de reprezentare, C., ceea ce a adus atingere dreptului acesteia la un proces echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Împotriva deciziei nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., considerând-o nelegală sub aspectul trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Iaşi, solicitând în principal, modificarea acesteia, în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerii hotărârii instanţei de fond ca legală.

În criticile formulate, recurentul reclamant a susţinut în esenţă următoarele:

Sub un prim aspect a considerat că soluţia de respingere a excepţiei tardivităţii cererii de apel, în rejudecarea apelului, este greşită în raport de înscrisurile din dosar, care fac dovada contrară.

A mai susţinut că, instanţa de apel în mod eronat a reţinut că pârâta nu a fost citată prin reprezentantul său legal, în condiţiile în care C., este angajatul SC B. SRL şi este şi fiul administratorului C., acesta fiind cel care a semnat de primirea hotărârilor pronunţate în primul ciclu procesual, în cauză respectându-se dispoziţiile legale privind citarea părţilor, aceasta făcându-se prin afişare la sediul societăţii pârâte, unde nu a fost găsită nici o persoană spre a-i fi înmânată citaţia.

Mai mult decât atât, însăşi SC B. SRL a recunoscut că la fond a fost reprezentată de avocat, astfel că nu poate spune că aceasta nu a avut cunoştinţă de existenţa pe rol a dosarului.

Analizând recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, în raport de criticile formulate şi temeiurile de drept arătate, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat avându-se în vedere următoarele considerente:

În ceea ce priveşte motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este de observat că el a fost invocat numai formal, întrucât nu a fost dezvoltată nicio critică de natură a se circumscrie ipotezei pe care acesta o reglementează, interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, astfel că nu poate fi analizat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat atunci când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal sau a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

În speţă, prin prisma acestui motiv de recurs, s-a pus în discuţie nerespectarea prevederilor art. 87 pct. 2 C. proc. civ. conform cărora, persoanele juridice de drept privat se citează, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanţei.

Astfel pe acest aspect, se reţine că soluţia instanţei de apel este corectă, avându-se în vedere nerespectarea acestor prevederi legale de către instanţa de fond, ştiut fiind că o astfel de hotărâre este lovită de nulitate.

Conform dispoziţiilor art. 6.1 din Capitolul VI din Legea nr. 31/1990, modificată, intitulat „Administrarea societăţii", în mod just s-a reţinut de instanţă că, în condiţiile în care pârâta SC B. SRL este administrată de C. şi A., ambii cu puteri depline de administrare şi reprezentare a societăţii, iar litigiul se desfăşoară între unul dintre administratori, în calitate de reclamant, A. şi SC B. SRL, în calitate de pârâtă, se impunea ca societatea să fie citată şi prin administratorul, cu drept de reprezentare, C.

Potrivit art. 102 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor. În cazul nulităţilor prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la dovada contrarie.

Cum, la toate termenele de judecată de la instanţa de fond, SC B. SRL a fost citată la sediul indicat în statut, se constată că citarea nu s-a realizat şi prin reprezentant, astfel că în speţă, vătămarea pricinuită acesteia, ca urmare a necitării prin reprezentant, conform prevederilor legale, este evidentă, pârâta fiind în imposibilitate de a formula apărări în raport de pretenţiile reclamantului şi de a participa la administrarea probelor de către instanţa de fond, ceea ce a adus atingere dreptului acesteia la un proces echitabil, reglementat de art. 6 parag. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Aşa fiind, analiza celorlalte critici formulate în recurs nu se mai justifică în această cale de atac a recursului.

În considerarea celor ce preced, cum decizia instanţei de apel este legală, Înalta Curte, în temeiul art. 315 alin. (1) C. proc. civ., urmează să respingă ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 230/2015 din 9 iunie 2015, pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 martie 2016.