Appeal against defunct company inadmissible; arbitration awards stand in road services payment dispute.

Decizia nr. 568/2016

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 21 aprilie 2008, sub nr. de Dosar nr. x/3/2008, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL, a solicitat instanţei obligarea pârâtei la plata sumei de 225.989,42 lei, din care 115.440,76 lei, reprezentând contravaloare lucrări prestate şi neachitate şi 110.548,66 lei, reprezentând penalităţi de întârziere.

Pârâta a formulat cerere reconvenţională, prin care a solicitat să se constate că, pentru sumele datorate reciproc de părţi, a intervenit compensarea de drept.

Prin încheierea din data de 1 octombrie 2008, Tribunalul Bucureşti a dispus disjungerea cererii reconvenţionale şi formarea unui nou dosar.

Prin sentinţa comercială nr. 5806 din 13 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost admisă în parte cererea reclamantei şi a fost obligată pârâta SC B. SRL la plata sumei de 218.775,04 lei, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Atât reclamanta SC A. SRL, cât şi pârâta SC B. SRL au formulat apel împotriva sentinţei comerciale nr. 5806 din 13 aprilie 2009, apel soluţionat prin decizia nr. 352 din data de 09 iunie 2010 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, în sensul respingerii căii de atac ca nefondate.

Instanţa de apel a reţinut, în esenţă că între părţile litigante s-a încheiat contractul de prestări servicii din 16 octombrie 2006, prin care SC A. SRL, în calitate de prestator s-a obligat să presteze lucrări de modernizare sistem rutier, iar SC B. SRL, în calitate de beneficiar, s-a obligat să plătească contravaloarea acestor servicii.

Ca urmare a îndeplinirii obligaţiilor contractuale, în mod corect instanţa de fond a admis în parte cererea reclamantei şi a obligat pârâta SC B. SRL la plata sumei de 218.775,04 lei.

În ceea ce priveşte pretenţiile reclamantei, în sumă de 86.486,05 lei, cuprinse în factura din 26 martie 2007, acestea au fost respinse, motivat de faptul că nu a fost încheiat proces-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, ci numai procesul-verbal din data de 05 decembrie 2006, în cuprinsul acestuia nefiind trecută valoarea lucrărilor realizate, care să justifice aceste pretenţii ale SC A. SRL

Critica apelantei-reclamante cu privire la compensarea de drept a datoriilor reciproce ale părţilor, instanţa de apel a considerat că, faţă de precizarea pârătei-reclamante SC B. SRL, în sensul că sumele pretinse prin cererea reconvenţională nu îşi au izvorul în contractul de prestări-servicii din 16 octombrie 2006, în raport de principiul disponibilităţii, în mod corect instanţa de fond a dispus disjugerea cererii reconvenţionale, nefăcând aplicabilitatea art. 1144 şi art. 1145 C. civ.

Împotriva deciziei nr. 352 din data de 09 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, motivat, în esenţă, pe următoarele considerente:

În temeiul art. 164 C. proc. civ., recurenta a solicitat conexarea Dosarului nr. x/3/2008, aflat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi soluţionat la data de 07 mai 2010, la prezentul dosar, motivat de faptul că pretenţiile pârâtei nu au un izvor juridic distinct faţă de cel dedus judecăţii prin acţiunea principală, astfel încât nu se justifică disjungerea cererii reconvenţionale formulate de pârâta SC B. SRL

În primul motiv de recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a susţinut că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii.

A arătat, în acest sens că intimata a refuzat să îşi îndeplinească obligaţia de a efectua recepţia finală a lucrărilor.

Recurenta a arătat că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, nu au luat act de întregul material probator administrat în cauză, din care reiese că factura din 26 martie 2007, în cuantum de 86.486,05 lei a fost recunoscută de către pârâtă şi că aceasta şi-a îndeplinit obigaţiile contractuale asumate, de asemenea, că nu au fost avute în vedere prevederile C. fisc. referitoare la semnarea şi ştampilarea facturilor.

A susţinut, de asemenea, recurenta că niciuna din instanţe nu a aplicat prevederile imperative ale art. 1144 şi art. 1145 C. civ.

În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 8 şi pct. 9, art. 312 C. proc. civ. din 1865.

Intimata-pârâtă SC B. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În prealabil analizei motivelor de recurs, Înalta Curte, în considerarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., va cerceta cu prioritate excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-pârâte SC B. SRL, invocată din oficiu.

Capacitatea procesuală de folosinţă constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi şi obligaţii în plan procesual, aceasta subzistând pânâ la data încetării persoanei juridice.

Art. 41 C. proc. civ. prevede că „orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată".

Persoanele care nu au folosinţa drepturilor civile nu pot sta în judecată şi nici nu pot exercita vreun drept la acţiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosinţă în momentul înregistrării lor şi o pierd odată cu radierea.

În speţa de faţă, s-a dovedit că, în ceea ce o priveşte pe intimata-pârâtă, prin sentinţa civilă nr. 9058 din 31 octombrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2010, devenită irevocabilă prin nerecurare la data de 04 decembrie 2014, s-a dispus închiderea procedurii falimentului şi radierea societăţii din evidenţele registrului comerţului, aceasta fiind astfel lipsită de capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii, în plan procesual.

Pentru acest motiv, Înalta Curte, în raport de prevederile art. 41 C. proc. civ., va admite excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a intimatei-pârâte SC B. SRL şi, în consecinţă, va respinge recursul reclamantei SC A. SRL Bucureşti împotriva deciziei civile nr. 352 din 09 iunie 2010, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a intimatei-pârâte SC B. SRL Bucureşti prin administrator judiciar Cabinet Individual de Insolenţă, C. Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă SC A. SRL Bucureşti împotriva Deciziei civile nr. 352 din 09 iunie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca fiind formulat împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 martie 2016.