Bounced-check cancellation upheld; appeal rejected as unfounded.

Decizia nr. 217/2016

Deliberând, în condiţiile art. 385 coroborat cu dispoziţiile art. 494 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., reţine următoarele:

Prin acţiunea înregistrată sub nr. x/176/2013, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele B. şi C. a solicitat instanţei să dispună anularea incidentelor de plată privind biletele la ordin.

Prin sentinţa civilă nr. 1366/2014 din 4 iunie 2014 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia civilă, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive Sucursalei Sibiu a C. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a C., excepţii invocate de pârâta C., prin Sucursala Sibiu; s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, formulată în contradictoriu cu pârâtele B. - Sucursala Alba lulia şi C., prin Sucursala Sibiu, şi în consecinţă, s-a dispus anularea incidentelor de plată şi a fost obligată pârâta de ordin 2 să procedeze la anularea incidentelor în C. în baza prezentei sentinţe; fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prealabil analizării pe fond a acţiunii, în temeiul art. 248 N.C.P.C., tribunalul s-a pronunţat asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive Sucursalei Sibiu a C. şi asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C., excepţii invocate de pârâta C., prin Sucursala Sibiu.

Astfel, s-a reţinut că sucursala poate sta în judecată în calitate de pârâtă, având organe proprii de conducere, iar C., chiar dacă nu au relaţii directe cu părţile raporturilor comerciale, gestionează informaţiile specifice incidentelor de plăţi, astfel că au calitate procesuală pasivă, hotărârile care se pronunţă fiindu-le opozabile.

Pe fond, s-a reţinut că la data de 14 noiembrie 2012 şi, respectiv, la data de 16 noiembrie 2012 au fost prezentate B. spre decontare două bilete la ordin emise de reclamanta SC A. SRL, astfel:

- emis la data de 25 septembrie 2012, refuzat la plată în data de 14 noiembrie 2012 „pe motivul lipsei totale de disponibil în cazul prezentării la plata după expirarea termenului de prezentare" în valoare de 70.000 lei cu scadenţa la data de 06 noiembrie 2012;

- emis la data de 07 noiembrie 2012 refuzat la plată în data de 16 noiembrie 2012 „pe motivul lipsei totale sau parţiale de disponibil, în cazul prezentării la plata la termen" în valoare de 165.000 cu scadenţa la data de 16 noiembrie 2012.

SC D. SRL, în calitate de beneficiar după expirarea termenului de prezentare, a introdus la plată aceste bilete la ordin, care au fost refuzate pe motivul interzicerii plăţii de către trăgător. în acest context, banca, fiind în situaţia de a nu putea onora plata biletului la ordin, a anunţat C.

Ulterior, prin adresele din 16 noiembrie 2012 (fila 37) şi din 14 noiembrie 2012 (fila 41), SC D. SRL au adus la cunoştinţa B. (care a anunţat C.), faptul că aceste bilete la ordin au fost introduse la plată dintr-o eroare, în condiţiile în care debitul este inexistent.

S-a mai reţinut că, potrivit Regulamentului nr. 1/2001 privind organizarea şi funcţionarea la C., prin incident de plată se înţelege neîndeplinirea întocmai si la timp a obligaţiilor participanţilor înaintea sau în timpul procesului de decontare a instrumentului obligaţiei rezultată prin efectul legii sau a contractului care le influenţează, a căror îndeplinire este adusă la cunoştinţa Centralei Incidentelor de Plăți de persoanele declarante, pentru apărarea interesului public. De asemene, s-a reţinut că, potrivit art. 36 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2001, anularea informaţiilor privind incidentele de plaţi se poate face numai de persoana declarantă din proprie iniţiativă sau la solicitarea instanţei.

Având în vedere aceste considerente, reţinându-se că, în speţă, sunt întrunite condiţiile pentru anularea incidentelor de plată, s-a constatat că acţiunea reclamantei este întemeiată, astfel că acesta a fost admisă.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta C. prin Sucursala Regională Timiş, în calitate de reprezentant al C.

Prin Decizia nr. 5/2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia a Il-a civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta C. prin Sucursala Timiş împotriva sentinţei nr. 1366/2014 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia civilă.

Instanţa de apel a reţinut faptul că tribunalul în mod corect a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor C. - Sucursala Sibiu şi C. ca neîntemeiată, reţinând că pârâtele chiar dacă nu au relaţii directe cu părţile raporturilor comerciale, ele gestionează totuşi informaţii specifice incidentelor de plăţi, fiind necesar să participe în litigii. pentru ca hotărârile ce se pronunţă să le fie opozabile.

Într-adevăr, C., potrivit atribuţiilor şi competenţei stabilite prin art. 2 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 312/2004 privind statutul C., asigură promovarea şi monitorizarea bunei funcţionării a sistemelor de plăţi pentru asigurarea stabilităţii financiare, iar, în conformitate cu prevederile art. 22 şi 24 din acelaşi act normativ, atribuţiile C. privind monitorizarea sistemelor de plăţi se materializează în emiterea de reglementări necesare organizării şi funcţionării C., care gestionează informaţiile aferente activităţii, însă aceasta nu constituie un impediment pentru ca C. să participe, în calitate de pârâtă, în litigiile având ca obiect anularea informaţiilor privind incidentele de plăţi înregistrate în F.N.I.P şi F.N.P.R.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile art. 1 din Regulamentul nr. 1/2012 în conformitate cu care Centrala Incidentelor de Plăţi se organizează şi funcţionează la C.

Centrala Incidentelor de Plăţi, gestionează informaţia specifică incidentelor de plăţi, pentru interesul public, inclusiv pentru scopurile utilizatorilor, astfel cum aceştia sunt definiţi la pct. 1 al art. 2 din Regulament.

Aşadar, Centrala Incidentelor de Plăți se prezintă o structură, organizată în cadrul C., fără personalitate juridică, specializată în colectarea, stocarea şi centralizarea informaţiilor specifice incidentelor de plăţi, produse de titularii de cont cu cecuri, cambii şi bilete la ordin, care realizează o activitate bancară în sensul prevederilor stabilite în Secţiunea 1.2 a cap. II din Titlul II, Partea I a O.U.G. nr. 99/2006, aşa încât în cadrul unor litigii privind anularea sau modificarea unor informaţii privind incidentele de plăţi, chiar şi numai pentru opozabilitatea hotărârii, C. justifică calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta C. prin Sucursala Timiş, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei recurate şi pe fond respingerea acţiunii introductive faţă de C., Sucursala Sibiu şi C., ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Recurenta - pârâtă susţine că decizia recurată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greşită a prevederilor art. 13 alin. (1) din Regulamentul nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la C. a Centralei Incidentelor de Plăţi, precum şi a prevederilor art. 22 şi 24 din Legea nr. 312/2004.

Prin urmare, anularea înregistrărilor se face de persoana declarantă - în cauză - B., Sucursala Alba Iulia - pe baza unei hotărâri judecătoreşti executorii şi nu prin obligarea prin hotărâre judecătorească C.; astfel, în cauză are calitate procesuală pasivă doar banca declarantă şi nu C.

În concluzie, recurenta -reclamantă solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate, iar în soluţionarea recursului, admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a C. Agenţia Sibiu şi a C.- dispunând scoaterea din cauză a acestei instituţii.

Intimata - reclamantă SC A. SRL şi intimata - pârâtă B. Sucursala Alba Iulia nu au depus întâmpinare.

Prioritar analizării recursului, Înalta Curte face următoarele precizări:

În primă instanţă, competenţa materială de soluţionare a cauzei având ca obiect „anulare incident plată" aparţine judecătoriei, în conformitate cu dispoziţiile art. 94 lit. h) N.C.P.C., fiind o cerere privind o obligaţie de a face neevaluabilă în bani.

Anularea incidentului bancar este o acţiune neevaluabilă în bani privind o obligaţie de a face, respectiv de a înlătura din Centrala Incidentelor Bancare o anumită menţiune şi nu o acţiune în anularea unui act juridic.

Hotărârea pronunţată într-o astfel de cauză nu este supusă recursului, potrivit dispoziţiilor art. 483 alin. (2) N.C.P.C.

Această hotărâre este supusă numai apelului, ce urmează a fi soluţionat de tribunal.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate invoca la acest moment necompetenţa materială a tribunalului în primă instanţă având în vedere dispoziţiile art. 130 alin. (2) N.C.P.C., potrivit cărora necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe.

În speţă, tribunalul a apreciat că are competenţa de a soluţiona cauza în conformitate cu dispoziţiile art. 95 alin. (1) N.C.P.C., iar prin motivele de apel nu s-a criticat această soluţie.

Ca atare, în cauză Înalta Curte potrivit dispoziţiilor legale nu poate invoca drept motiv de casare pronunţarea hotărârii cu încălcarea competenţei absolute a altei instanţe.

Aceste precizări sunt necesare în considerarea dispoziţiilor art. 483 alin. (3) potrivit cărora „recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Rolul recursului este acela de a contribui la realizarea unei jurisprudenţe unitare la nivelul tuturor instanţelor care alcătuiesc sistemul nostru judiciar, iar instanţa supremă este factorul de promovare a unităţii de jurisprudenţă.

În lipsa acestor precizări, s-ar putea considera că Înalta Curte împărtăşeşte opinia tribunalului în sensul că acţiunile în anularea incidenţelor de plată sunt de competenţa tribunalului în primă instanţă, ceea ce nu este în concordanţă cu dispoziţiile legale.

Faţă de dispoziţiile art. 94 lit. h) din N.C.P.C., competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a acestor cauze aparţine judecătoriei.

Câtă vreme, legea nu permite Înaltei Curţi, în prezenta cauză, să invoce necompetenţa şi să stabilească inadmisibilitatea căii de atac a recursului, au fost analizate motivele de recurs invocate de parte, dar cu menţionarea acestor precizări.

Analizând recursul declarat de pârâta C. prin Sucursala Regională Timiş, în calitate de reprezentant al C., din perspectiva criticilor formulate şi temeiului de drept arătat, ţinând cont de limitele controlului de legalitate, Înalta Curte a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează situaţia când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Înalta Curte, a apreciat că acest motiv de recurs este nefondat întrucât instanţa de apel a reţinut şi interpretat corect dispoziţiile Regulamentului nr. 1/2012 privind organizarea şi funcţionarea la C., precum şi ale Legii nr. 312/2004.

Astfel, instanţa de apel a confirmat cu justeţe soluţia tribunalului de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Sucursalei Sibiu a C., întrucât C. are atribuţii efective în procesul de raportare/anulare a înregistrărilor privind incidentele de plăţi. Deşi persoana declarantă care poate fi obligată, prin hotărârea instanţei, la anularea incidentului de plată este B. (prin sucursala Alba lulia), având în vedere faptul că C., reprezintă o structura a C. şi are printre altele, conform art. 31, art. 82 art. 163 din Regulamentul C. 1/2012, atribuţii privind gestionarea şi înregistrarea tuturor informaţiilor în legătură cu incidentele bancare, inclusiv în ceea priveşte executarea/procesarea propriu-zisă a radierii incidentelor din baza de date ca urmare a anulării, pentru opozabilitate şi în vederea aducerii la îndeplinire a dispozitivului hotărârii judecătoreşti, este necesar ca hotărârea să fie pronunţată şi în contradictoriu cu C.

Ca urmare, pentru toate aceste considerente, Înalta Curte a apreciat că motivele de recurs invocate de pârâtă sunt nefondate şi în consecinţă, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta C. împotriva Deciziei nr. 5/2015 din 14 ianuarie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Alba lulia, secţia a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2016.