Material incompetence of the Court of Cassation for cancellation actions against appeal court decisions; exclusive jurisdiction of the court that issued the challenged decision
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the exception of material incompetence, declared itself incompetent to adjudicate the cancellation action, and remanded the case to the Oradea Court of Appeals for resolution, with no further appeal available from this decision. The dispute concerned a party's attempt to cancel a civil decision by the Oradea Court of Appeals, which had previously dismissed an appeal as inadmissible based on a procedural exception. The decisive legal basis was the principle of the legality of appeal routes and Article 505(1) of Law No. 134/2010, which stipulates that the cancellation action (contestaţie în anulare) is a retrial remedy for which jurisdiction lies exclusively with the court that issued the challenged decision, not a hierarchically superior court.
Legislator headnote
AI generatedart. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010; Material incompetence of the Court of Cassation for cancellation actions against appeal court decisions; exclusive jurisdiction of the court that issued the challenged decision: Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia privind competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 131 -132 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 213/2016
Deliberând asupra contestaţiei în anulare, din examinarea actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 281/2015-R din 24 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/296/2014, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii şi. în consecinţă, a fost respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul - reclamant A. în contradictoriu cu intimata - pârâtă B. împotriva Deciziei civile nr. 127/ap din 23 martie 2015 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, fără cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, A. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată la data de 30 octombrie 2015 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, sub număr de Dosar nr. x/1/2015.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 503 pct. 2 şi 3 din N.C.P.C.
Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia privind competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, în soluţionarea prezentei contestaţii în anulare, în temeiul dispoziţiilor art. 131 -132 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. raportat la art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată că nu este competentă să soluţioneze prezenta contestaţie în anulare.
Este de reţinut că în sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti, exercitarea acestora şi efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalităţii căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituţional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac şi exercitarea lor în condiţiile legii, potrivit cu natura şi scopul lor, într-o anumită ordine, precum şi soluţionarea acestora de către instanţa prevăzută de lege.
Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă şi de exigenţele art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. concretizând una dintre garanţiile unui proces echitabil.
Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenţei atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii.
Înalta Curte constată că prin cererea formulată, contestatorul A. a solicitat anularea Deciziei civile nr. 281/2015/R din 24 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă.
Fiind o cale de retractare, contestaţia în anulare, indiferent de motivul invocat, este de competenţa instanţei a cărei hotărâre se atacă şi niciodată a vreunei instanţe ierarhic superioare.
În acest sens sunt prevederile art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., conform cărora, competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine instanţei a cărei hotărâre se atacă, normă imperativă aplicabilă deopotrivă situaţiilor reglementate de prevederile art. 503 şi 504 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de considerentele anterior expuse, având în vedere că în speţa de faţă se solicită anularea Deciziei civile nr. 281/2015/R din 24 septembrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a I-a civilă, în raport de dispoziţiile art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare aparţine Curţii de Apel Oradea, motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 131 cu referire la art. 132 raportat la art. 505 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., va admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi va trimite cauza spre soluţionare la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Trimite cauza spre soluţionare la instanţa competentă, respectiv Curtea de Apel Oradea.
Fără nicio cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2016.