Pharmacy operating license: validity of active procedural standing to challenge urban density exceptions based on legitimate commercial interest

Decizia nr. 3975/2015

Asupra recursului de faţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 26 septembrie 2013, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi SC B. SRL, anularea autorizaţiei de funcţionare din 18 ianuarie 2012, prin care pârâtul Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare cu denumirea „Farmacia C.” în structura pârâtei SC B. SRL, în spaţiul situat în Bucureşti, sector 6, precum şi suspendarea executării acesteia până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anulare.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1780 din 4 iunie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Sănătăţii şi SC B. SRL, pentru lipsa calităţii procesuale active.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1780 din 4 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamanta SC A. SA, criticând-o pentru nelegalitate.

Recursul declarat de reclamantă s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond, în esenţă, pentru următoarele motive:

În mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a SC A. SA în promovarea prezentei acţiuni.

Reclamanta justifică interes într-o dublă ipostază: atât un interes de ordin social, public, respectiv, reinstaurarea ordinii de drept prin anularea actului administrativ emis cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de lege, cât şi un interes privat, legitim, ce decurge din afectarea negativă a vadului comercial şi a clientelei, prin deschiderea în imediata proximitate a farmaciei acesteia a unei alte farmacii, aparţinând pârâtei, pentru care s-a emis autorizaţie de funcţionare cu încălcarea condiţiilor prevăzute de lege pentru exceptarea de la criteriul demografic.

În situaţia în care în complexul comercial D. din Bucureşti, sector 6, existau deja trei farmacii autorizate să funcţioneze în respectiva locaţie, înfiinţarea unei noi farmacii pe excepţia instituită de art. 12 alin. (2) din Legea farmaciei pentru aceeaşi adresă, reprezintă un abuz de drept şi o eludare a dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din legea menţionată, care stabileşte limitarea numărului de farmacii în funcţie de populaţia localităţii.

Reclamanta a invocat afectarea produsă prin emiterea unei autorizaţii de funcţionare în beneficiul intimatei-pârâte, întemeiată pe excepţia prevăzută de art. 12 lit. b) din Legea nr. 266/2008, existând posibilitatea diminuării câştigurilor prin pierderea clientelei.

4. Apărările formulate de intimata SC B. SRL

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă SC B. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind legală şi temeinică, reiterând susţinerile formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Procedura de soluţionare a recursului

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 29 aprilie 2015, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 7 octombrie 2015, completul de filtru a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că este fondat recursul declarat de reclamantă.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Obiectul acţiunii formulate de recurenta-reclamantă SC A. SA vizează anularea autorizaţiei de funcţionare din 18 ianuarie 2012, prin care Ministerul Sănătăţii a autorizat funcţionarea farmaciei comunitare aparţinând intimatei-pârâte SC B. SRL, prin excepţie de la criteriul demografic, în spaţiul situat în Bucureşti, sector 6.

Instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu este titulara unui drept sau a unui interes legitim în accepţiunea Legii nr. 554/2004, şi prin urmare, nu se poate pretinde că este vătămată de autorizaţia de funcţionare emisă altei entităţi juridice.

Contrar opiniei exprimate de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar apreciază că recurenta-reclamantă justifică calitate procesuală activă şi subsumat acesteia, un interes în promovarea acţiunii deduse judecăţii.

Astfel, interesul public îl reprezintă restabilirea ordinii de drept, prin anularea autorizaţiei de funcţionare din 18 ianuarie 2012, emisă, în accepţiunea recurentei, cu nerespectarea condiţiilor prevăzute de Legea nr. 266/2008 pentru exceptarea de la criteriul demografic, instituit drept regulă pentru înfiinţarea farmaciei comunitare în mediul urban.

Totodată, în condiţiile în care recurenta-reclamantă este titulara unei autorizaţii de funcţionare emise pentru o farmacie care funcţionează în acelaşi spaţiu comercial, în imediata proximitate a unităţii farmaceutice pentru care s-a eliberat autorizaţia contestată, nu se poate nega existenţa cel puţin a unui interes legitim, în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. p) din Legea nr. 554/2004, de natură a justifica introducerea prezentei acţiuni în contencios administrativ.

Apărarea unui interes public prin instituirea criteriului demografic pentru înfiinţarea farmaciilor în mediul urban, constând în evitarea blocării Fondului Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi asigurarea accesului la medicamente a populaţiei din mediul rural, nu exclude protecţia interesului legitim al recurentei, o interpretare în sens contrar a prevederilor O.U.G. nr. 130/2010 pentru modificarea Legii farmaciei nr. 266/2008, determinând lipsirea de eficienţă a protecţiei conferite persoanelor de drept privat de dispoziţiile Legii nr. 554/2004.

Din interpretarea normelor legale enunţate rezultă că legiuitorul a urmărit protejarea atât a interesului public, cât şi a celui privat, acceptând pentru anumite considerente de ordin public, restrângerea în anumite condiţii a concurenţei, respectiv, prin instituirea ca regulă a criteriului demografic la înfiinţarea farmaciilor în mediul urban, cu posibilitatea înfiinţării prin excepţie în acel areal a unei alte farmacii numai în anumite condiţii expres şi limitativ prevăzute de lege.

Un argument în plus celor prezentate îl constituie faptul că prin Legea nr. 162/2014 a fost abrogat art. 42 din Legea nr. 266/2008, care stabilea un termen referitor la aplicarea art. 12 din lege, prin care a fost reglementat criteriul demografic, context în care, acest criteriu a dobândit un caracter permanent, menit să asigure un echilibru în ceea ce priveşte asistenţa farmaceutică atât în mediul urban, cât şi în cel rural.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs pentru considerentele expuse, reţinând incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (2) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamanta SC A. SA, casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva sentinţei civile nr. 1780 din 4 iunie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 9 decembrie 2015.