Jurisdictional Competence for Special-Status Public Officials: Applying Tribunal-Level Contencioso Jurisdiction Under Amended Civil Service Law

Decizia nr. 2856/2015

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea adresată Tribunalului Arad, la data de 26 noiembrie 2014, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare, anularea deciziei de imputare nr. 2905 din 17 martie 2014 emisă de pârât privind obligarea reclamantei la plata sumei de 18262,72 RON; admiterea contestaţiei formulată împotriva deciziei de imputare, anularea hotărârii nr. 3209 din 30 aprilie 2014 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul pârâtei, admiterea plângerii împotriva hotărârii nr. 3209/2014, anularea hotărârii nr. 65 din 20 iunie 2014 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. şi exonerarea de la plata sumei de 18262,72 RON.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 90 din 10 februarie 2015 a Tribunalului Arad a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, instanţa reţinând că stabilirea instanţei competente pentru soluţionarea litigiului se determină în raport de rangul central al Comisiei de jurisdicţie a imputaţiilor, care a pronunţat hotărârea din 20 iunie 2014.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 139 din 21 mai 2015 a Curţii de Apel Timişoara a fost admisă excepţia de necompetenţă materială a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a acţiunii introductive în favoarea Tribunalului Arad.

Instanţa a constatat ivit un conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că actul care produce efecte juridice în privinţa reclamantei este reprezentat de decizia de imputare emisă de I.P.J. Satu-Mare, motiv pentru care având în vedere dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte a constatat că, în cauza de faţă, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Înalta Curte reţine că obiectul cererii introductive îl reprezintă anularea deciziei de imputare nr. 2905 din 17 martie 2014 emisă de I.P.J. Satu-Mare privind obligarea reclamantei A. la plata sumei de 18262,72 RON, reprezentând paguba creată ca urmare a nerespectării de către reclamantă a perioadei minime de 10 ani asumate la data admiterii în cadrul Academiei de Poliţie Alexandru Ioan Cuza, conform art. 9 din H.G. nr. 137/1991; admiterea contestaţiei formulată împotriva deciziei de imputare, anularea hotărârii nr. 3209 din 30 aprilie 2014 a Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul pârâtei, admiterea plângerii împotriva hotărârii nr. 3209/2014, anularea hotărârii nr. 65 din 20 iunie 2014 a Comisiei de Jurisdicţie a Imputaţiilor din cadrul M.A.I. şi exonerarea reclamantei de la plata sumei de 18262,72 RON.

Înalta Curte reţine că actul administrativ contestat a fost emis în considerarea raporturilor de serviciu ale reclamantei, fost poliţist - funcţionar public cu statut special, (absolventă a Academiei de Poliţie „Al. I. Cuza”).

Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013, art. 109 din Legea nr. 188/1999, republicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 365/29.05.2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins: „Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competența secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situațiilor pentru care este stabilită prin lege competenţa altor instanţe”.

De asemenea, Înalta Curte reţine faptul că prin soluţia de principiu adoptată de Plenul judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal în şedinţa din data de 18 februarie 2013, s-a reţinut faptul că „normele de competenţă prevăzute de art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum au fost modificate prin art. IV din Legea nr. 2/2013, sunt aplicabile inclusiv funcţionarilor publici cu statut special, în măsura în care statutele speciale ale categoriilor respective nu conţin dispoziţii prin care să fie stabilită expres competenţa unei alte instanţe”.

Prin urmare, reţinând incidenţa art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza în fond este tribunalul.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Satu Mare în favoarea Tribunalului Arad, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2015.