Judicial transfer challenge dismissed after applicant withdraws claim under Article 406 CPC
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe court took note of the applicant's withdrawal (renunțare la judecată) of her challenge against two decisions of the Superior Council of Magistracy (Plen and Judges' Section) that had rejected her transfer request as a judge; the withdrawal was accepted under Article 406 of the Civil Procedure Code, and the challenge was dismissed as a result, with the court not ruling on the merits. The dispute concerned an administrative challenge to the denial of a judicial transfer request, grounded in Law No. 303/2004 and the Regulations on transfer and detachment, but the decisive basis was procedural: the applicant's express waiver, governed by the principle of party disposition in civil procedure, made the case moot, rendering prior contrary decisions (including a prior ruling that had ordered approval of a transfer to a specific court) unaffected by this outcome.
Legislator headnote
AI generatedart. 60 din Legea nr. 303/2004, art. 406 C. proc. civ, art. 406 alin. (1) C. proc. civ; Judicial transfer challenge dismissed after applicant withdraws claim under Article 406 CPC: Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulate, argumentând că hotărârile criticate respectă dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi ale Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 2832/2015
Asupra contestaţiei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea hotărârii nr. 86 din 26 ianuarie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi a hotărârii nr. 1234 din 20 noiembrie 2014 a secţiei de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, cu obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer a contestatoarei, din funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Ploieşti, în funcţia de judecător în cadrul judecătoriei Craiova sau la una dintre judecătoriile din raza de domiciliu, respectiv Judecătoria Slatina, Strehaia sau Judecătoria Drăgăşani.
În motivarea cererii, contestatoarea a susţinut, în esenţă, că a solicitat în mod constant aprobarea transferului, din motive pe deplin justificate, hotărârile prin care intimatul i-a respins solicitările fiind nelegale şi netemeinice.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a contestaţiei formulate, argumentând că hotărârile criticate respectă dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 şi ale Regulamentului privind transferul şi detaşarea judecătorilor şi procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor şi procurorilor în alte funcţii de conducere, precum şi numirea judecătorilor în funcţia de procuror şi a procurorilor în funcţia de judecător, aprobat prin hotărârea nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin notele scrise depuse la dosarul cauzei, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia lipsei de interes a contestaţiei, învederând că, prin decizia nr. 2523 din 16 iunie 2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de A., a anulat hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1383 din 11 decembrie 2014 şi hotărârea Secţiei pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1091 din 21 octombrie 2014 şi a obligat intimatul să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer a contestatoarei A. în funcţia de judecător în cadrul Judecătoriei Slatina.
Înalta Curte, învestită cu soluţionarea contestaţiei de faţă, reţine că s-a depus, de către contestatoarea A., cerere de renunţare la judecata contestaţiei, întemeiată pe dispoziţiile art. 406 C. proc. civ.
Manifestarea de voinţă în sensul de a se renunţa la judecată, reprezintă o desistare, care nu este supusă cenzurii Înaltei Curţi, conform principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
Văzând dispoziţiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ., în conformitate cu care se poate renunţa oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă, Înalta Curte va lua act de cererea de renunţare la judecata contestaţiei, formulată de contestatoarea A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de renunţarea contestatoarei A. la judecata contestaţiei formulate împotriva hotărârii nr. 86 din 26 ianuarie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii şi împotriva hotărârii nr. 1234 din 20 noiembrie 2014 a secţiei de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 22 septembrie 2015.