Territorial jurisdiction for contraventional omission: place of fact determined by offender's headquarters
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice rejected the referral for a negative conflict of jurisdiction and administratively transferred the file to the Cornetu Court, which is the only competent court to resolve the underlying dispute. The case involved a challenge by a transport company against an administrative fine issued by the State Inspectorate for Road Transport Control for failing to submit its transport certificate to the relevant territorial inspectorate within five days, a matter over which three courts (Sector 1, Sector 4, and Cluj-Napoca) had successively declared themselves territorially incompetent. The Court determined that no negative conflict of jurisdiction existed because none of the prior courts were actually competent; applying Article 32(2) of Emergency Government Ordinance No. 2/2001 and Article 3(31) of Government Ordinance No. 69/2012, it established that the place of commission for this specific omission is the headquarters of the transport company, thereby vesting exclusive territorial jurisdiction in the court covering the company's location in the Ilfov county.
Legislator headnote
AI generatedart. 135 C. proc. civ, art. 133 pct. 2 C. proc. civ; Territorial jurisdiction for contraventional omission: place of fact determined by offender's headquarters: Astfel, verificând cauza, Înalta Curte constată că, în speţă, în raport cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevăd drept criteriu pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a plângerii contravenţionale locul săvârşirii faptei, competenţa revine Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 2705/2015
Asupra sesizării Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, la data de 16 iulie 2013, reclamanta SC A. SRL a formulat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, plângere împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei din 8 august 2013 emis de pârât.
Prin sentinţa nr. 2612 din 19 februarie 2014, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 4 Bucureşti, reţinând că locul săvârşirii faptei sancţionate prin actul contestat este sediul Inspectoratului Teritorial nr. 4, unde reclamanta avea obligaţia să predea copia conformă nr. 843195 a certificatului de transport în cont propriu.
Prin sentinţa nr. 6709 din 24 iulie 2014, Judecătoria sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, reţinând că locul săvârşirii faptei sancţionate prin actul contestat este sediul Inspectoratului Teritorial nr. 4, unde reclamanta avea obligaţia să predea copia conformă nr. 843195; or, arată instanţa de judecată, conform datelor de contact menţionate pe site-ul web A., sediul Inspectoratului Teritorial nr. 4 se află la adresa din Municipiul Cluj-Napoca, jud. Cluj.
La rândul său, Judecătoria Cluj-Napoca, prin sentinţa nr. 2863 din 18 martie 2015, a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, reţinând că locul săvârşirii faptei sancţionate prin actul contestat este sediul Inspectoratului Teritorial nr. 1, unde reclamanta avea obligaţia să predea copia conformă nr. 843195.
Considerând că s-a ivit un conflict negativ de competenţă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului, potrivit art. 135 C. proc. civ.
Pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare, Înalta Curte constată că, în cauză, nu ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competenţă „când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente”.
Într-adevăr, pentru a ne afla în prezenţa unui conflict negativ de competenţă este necesară întrunirea următoarelor condiţii:
- să existe două sau mai multe instanţe sesizate cu aceeaşi pricină;
- instanţele să se fi declarat necompetente;
- declinările de competenţă între instanţele sesizate să fie reciproce sau succesive;
- cel puţin una dintre aceste instanţe să fie competentă să soluţioneze pricina.
Această din urmă condiţie nu este, însă, îndeplinită, în cauză.
Astfel, verificând cauza, Înalta Curte constată că, în speţă, în raport cu dispoziţiile art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, care prevăd drept criteriu pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a plângerii contravenţionale locul săvârşirii faptei, competenţa revine Judecătoriei Cornetu, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor din 8 august 2013 emis de pârâtul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, prin care reclamanta a fost sancţionată pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute în sarcina sa de dispoziţiile art. 3 pct. 31 din H.G. nr. 69/2012.
Conform acestor dispoziţii normative, constituie contravenţie „nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu a obligaţiei de a depune certificatul de transport în cont propriu şi/sau a copiei conforme a acestuia la sediul inspectoratului teritorial al Inspectoratului de Stat pentru Controlul Transportului Rutier (I.S.C.T.R.) în raza căruia s-a efectuat controlul, în termen de maximum 5 zile lucrătoare de la comunicarea măsurii suspendării acestor documente”.
Aşa cum rezultă din textul legal citat, contravenţia sancţionată în cazul în discuţie constă în omisiunea de a depune certificatul de transport în cont propriu şi/sau copia conformă a acestuia la sediul inspectoratului teritorial al I.S.C.T.R. în raza căruia s-a efectuat controlul, locul săvârşirii contravenţiei, în raport cu specificul materiei reglementate, fiind cel al sediului întreprinderii de transport rutier căreia îi revine obligaţia respectivă.
H.G. nr. 69/2012 nu conţine o normă derogativă de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale ci, dimpotrivă, prin art. 59, face trimitere în mod expres la dispoziţiile O.G. nr. 2/2001.
Prin urmare, având în vedere că locul săvârşirii faptei omisive este sediul întreprinderii de transport rutier reclamante - subiect al obligaţiei legale de a depune la sediul inspectoratului teritorial al I.S.C.T.R. documentele prevăzute de pct. 31 al art. 3 din H.G. nr. 69/2012 - Înalta Curte constată că Judecătoria Cornetu, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei (localitatea Popeşti-Leordeni, jud. Ilfov), este competentă să soluţioneze cauza.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că, în cauză, nu ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă, dosarul va fi înaintat pe cale administrativă Judecătoriei Cornetu, căreia îi revine competenţa să soluţioneze cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge sesizarea privind pronunţarea regulatorului de competenţă.
Trimite dosarul, pe cale administrativă, la Judecătoria Cornetu, spre competentă soluţionare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 30 iunie 2015.