Tax appeal for interim suspension moot after merits ruling annulled authorization; suspension lapsed.

Decizia nr. 2655/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pârâta Direcţia (Agenţia) Generală a Vămilor, solicitând suspendarea executării deciziei nr. 39277 de anulare a autorizaţiei de comisionar vamal din 10 ianuarie 2003 şi a celei de curierat rapid din 24 iulie 2003, decizie care rezulta, din corespondenta reclamantei cu D.G.V., ca a fost luată pe data de 27 august 2013, până la pronunţarea instanței de fond asupra legalităţii şi temeiniciei actului şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 451 N. C. proc. civ.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 546 din 18 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de suspendare a executării, formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală și a dispus suspendarea executării deciziei nr. 39277 din 27 august 2013 emisă de A.N.A.F. - D.G.V., cu privire la măsura anulării autorizaţiei de comisionar în vamă din 10 ianuarie 2013, până la pronunţarea instanţei de fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru motive de nelegalitate.

În susținerea recursului recurenta invocă un singur motiv de nelegalitate, reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv greșita aplicare a legii, cu referire la aplicarea în cauză a dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Prin argumentele prezentate în susținerea motivului de nelegalitate invocat, se arată, în esență că în mod greșit instanța de fond a dispus suspendarea executării actului administrativ.

Recurenta a arătat că Direcţia Generală a Vămilor a emis decizia nr. 50826 din 10 decembrie 2013 prin care măsura de anulare a autorizaţiei de comisionar în vamă din 10 ianuarie 2003 a cărei titulară este SC A. SRL, dispusă prin decizia nr. 39277 din 27 august 2013, îşi menţine valabilitatea, iar măsura de anulare a autorizaţiei de comisionar în vamă care desfăşoară activităţi de curierat rapid din 24 iulie 2003 deţinută de SC A. SRL, dispusă prin decizia nr. 39277 din 27 august 2013, se revocă.

Faptul ca Direcţia Generală a Vămilor a revocat actul prin care a dispus măsura de anulare a autorizaţiei de comisionar în vamă care desfășoară activităţi de curierat rapid nu este de natura să creeze o puternică îndoială asupra legalității deciziei contestate.

A susținut recurenta că decizia contestată a fost revocată în ceea ce priveşte măsura de anulare a autorizaţiei de comisionar în vamă deoarece Biroul Vamal Otopeni Călători precizează că în urma verificării registrului simplificat de evidenţe pentru bunurile transportate prin sistemul de expediţii express-export a rezultat că SC A. SRL a desfăşurat activitate de export curierat rapid în perioada 29 noiembrie 2010-20 august 2013.

Însă în ceea ce priveşte măsura de anulare a autorizaţiei de comisionar în vamă din 10 ianuarie 2003 a cărei titulară este SC A. SRL nu au apărut date noi şi deci s-a menţinut această măsură în mod temeinic şi legal.

În ceea ce priveşte paguba iminenta, recurenta a susținut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii acestei condiţii, simpla menţionare a faptului că primeşte comenzi nu este de natura să conducă instanţa la concluzia că se produce o paguba iminentă.

4. Procedura de soluționare a recursului

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în Completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 februarie 2014, Completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul a rămas fără obiect, pentru argumentele expuse în continuare.

Aşa cum s-a arătat şi în expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al acestor considerente, actul administrativ vizat de cererea de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, este decizia nr. 39277 din 27 august 2013 emisă de A.N.A.F. - D.G.V.

Este incontestabil faptul că suspendarea executării actului administrativ, care se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea lui, constituie o măsură de excepţie, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil actului atacat, pe baza cărora să se poată reţine îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi iminenţa pagubei, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. ş)) şi t) din aceeaşi lege.

Potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Din actele dosarului, rezultă faptul că, prin sentința nr. 3466 din 16 decembrie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2014, s-a dispus respingerea cererii de anulare a deciziei nr. 39277 din 27 august 2013 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Vămilor.

Înalta Curte, având în vedere că cererea de suspendare a fost formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, potrivit căreia instanţa poate dispune suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond, constată că recursul a rămas fără obiect, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat în sensul respingerii cererii de anulare a actului atacat.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca rămas fără obiect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală împotriva sentinţei civile nr. 546 din 18 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 iunie 2015.