Denial of new “special working conditions” classifications for nuclear-exposed staff under transitional provisions of Government Decree 246/2007.

Decizia nr. 2635/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 6500/2/2013, reclamantul Spitalul Clinic de Copii Braşov a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, obligarea pârâtei la avizarea încadrării în condiţii deosebite a personalului din cadrul Laboratorului de Radiologie al Spitalului Clinic de Copii Braşov.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 314 din 3 februarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Spitalul Clinic de Copii Braşov, în contradictoriu cu pârâta Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 314 din 3 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs reclamantul Spitalul Clinic de Copii Braşov.

Recursul declarat de reclamant s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora s-a solicitat casarea sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii acţiunii.

Recurentul-reclamant a formulat, în esenţă, următoarele motive de nelegalitate ale hotărârii recurate:

Instanţa de fond a reţinut, în mod eronat, că incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 5 C. proc. civ., republicat, nu poate justifica admiterea cererii Spitalul Clinic de Copii Braşov

Situaţia personalului din Laboratorul de Radiologie al spitalului se încadrează în aceste prevederi legale, respectiv, în ipoteza în care legea nu prevede un astfel de caz, iar acest text de lege nu putea fi invocat prin cererea administrativă adresată Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare, întrucât reprezentantul instituţiei pârâte nu are calitatea de judecător şi nu s-ar fi putut pronunţa asupra prevederilor art. 5 C. proc. civ., republicat.

Mai mult, Curtea de apel a reţinut în mod eronat, că în prezenta cauză nu sunt incidente aceste dispoziţii legale, prin raportare la prevederile cuprinse în Ordinul Preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 173/2003.

Atât timp cât Spitalul Clinic de Copii Braşov deţine autorizaţia pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul nuclear nr. MA 977/2012, prin care Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a autorizat spitalul să utilizeze instalaţii radiologice în cadrul Laboratorului de Radiologie, autorizaţie emisă în baza Legii nr. 111/1996, republicată, rezultă că spitalul îndeplineşte condiţiile prevăzute şi de Ordinul nr. 173/2003.

Personalul din cadrul Laboratorului de Radiologie al spitalului lucrează în condiţii deosebite, identice cu cele din anul 2010, fiind expus la radiaţii ionizante, în aceste locuri de muncă existând factori de risc ce nu pot fi înlăturaţi, indiferent de măsurile tehnice şi organizatorice luate pentru eliminarea sau diminuarea acestora, simpla lor prezenţă constituind noxă profesională şi în plus, personalul din toate laboratoarele radiologice din ţară beneficiază de încadrarea în condiţii deosebite de muncă.

4. Apărările formulate de intimata Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare

Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimata-pârâtă Comisia Naţională pentru Controlul Activităţilor Nucleare a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, reiterând, în esenţă, apărările formulate pe parcursul soluţionării litigiului în primă instanţă.

5. Prin răspunsul la întâmpinarea depusă la dosar, formulat în temeiul art. 490 alin. (2) C. proc. civ., republicat, recurentul-reclamant a solicitat înlăturarea argumentelor expuse de intimată în cuprinsul întâmpinării, ca netemeinice.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de reclamant, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurent, pentru următoarele considerente:

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Criticile formulate de recurentul-reclamant, subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, sentinţa pronunţată în litigiu fiind dată ca urmare a aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanţele de fapt ale cauzei.

În mod judicios instanţa de fond a reţinut că refuzul pârâtei de avizare a încadrării în condiţii deosebite a personalului din cadrul Laboratorului de Radiologie al Spitalului Clinic de Copii Braşov, este justificat, fiind în concordanţă cu prevederile H.G. nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare.

Astfel, dispoziţiile art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 246/2007, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la data depunerii şi soluţionării cererii reclamantului, prevăd că începând cu data de 1 ianuarie 2013, nu se mai acordă avize de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite, ci, doar se reînnoiesc avizele deja acordate, în condiţiile în care, a existat un aviz valabil până la finele anului precedent.

Cum în cauză, reclamantul nu deţine aviz de încadrare în condiţii deosebite a locurilor de muncă a personalului expus profesional la radiaţii ionizante, valabil până la data de 31 decembrie 2012, în mod legal, prin adresa din 28 martie 2013, intimata-pârâtă a respins cererea de încadrare în condiţii deosebite a locurilor de muncă pentru personalul din cadrul Laboratorului de Radiologie al spitalului.

Pe de altă parte, aşa cum a constatat prima instanţă, conform prevederilor art. 16 din H.G. nr. 261/2001, angajatorii care au locuri de muncă încadrate în grupele I şi a II-a de muncă, vor face reevaluarea acestora, în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite, în cel mult 90 de zile de la intrarea în vigoare a acestui act normativ, rezultând astfel că la expirarea acestui termen, se va acorda numai o reînnoire a avizelor existente.

Potrivit art. 16 din H.G. nr. 246/2007, la data intrării în vigoare a acestei hotărâri au fost abrogate dispoziţiile H.G. nr. 261/2001, context în care, în acord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, instanţa de control judiciar reţine că nu mai există cadrul legal necesar emiterii unui nou aviz, iar recurentul - reclamant nu îndeplineşte condiţiile legale cerute pentru reînnoirea avizului de încadrare în condiţii deosebite a locurilor de muncă, situaţie care nu se încadrează în prevederile art. 5 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

Potrivit textului de menţionat, odată primită şi înregistrată o cerere pe rolul instanţei, judecătorul are obligaţia de a o soluţiona, în conformitate cu dispoziţiile legale aplicabile.

În speţă, lipsa cadrului legal prevăzut pentru emiterea unui nou aviz de încadrare în condiţii deosebite a locurilor de muncă, nu se încadrează în ipoteza în care legea nu prevede dispoziţii exprese pentru rezolvarea unei cereri de chemare în judecată, din moment ce, în cauză, judecătorul fondului a pronunţat o soluţie recurgând la normele legale în materie, pe care le-a interpretat şi aplicat în mod corect la circumstanţele de fapt ale procesului.

Un argument în plus reţinut de către prima instanţă în fundamentarea acestei concluzii, şi pe care instanţa de recurs îl împărtăşeşte, îl constituie împrejurarea că în contextul prezentat anterior, recurentul-reclamant nu s-a adresat intimatei-pârâte cu o solicitare de stabilire a condiţiilor în care îşi desfăşoară activitatea, în raport cu prevederile cuprinse în Ordinul Preşedintelui Comisiei Naţionale pentru Controlul Activităţilor Nucleare nr. 173/2003, urmând ca în funcţie de modul de soluţionare a acestei cereri administrative, să se aprecieze asupra incidenţei în cauză a prevederilor art. 5 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

Instanţa de control judiciar nu contestă faptul că personalul din cadrul Laboratorului de Radiologie al spitalului îşi desfăşoară activitatea în condiţii deosebite, identice cu cele din anul 2010, dar prevederile legale incidente în materie, în vigoare la acest moment, justifică refuzul intimatei-pârâte de avizare a încadrării în condiţii deosebite a locurilor de muncă pentru personalul respectiv.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a hotărârii atacate, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamantul Spitalul Clinic de Copii Braşov, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Spitalul Clinic de Copii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 314 din 3 februarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2015.