Public market plot lawfully remains in commune public domain; appeal dismissed.

Decizia nr. 2600/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 iunie 2013, sub nr. 766/33/2013, astfel cum a fost precizată şi completată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României şi Consiliul Local al comunei Sînpetru de Câmpie, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună:

(i) anularea parţială a H.G. nr. 929/2011 pentru modificarea unor anexe la H.G. nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mureş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mureş, numai în ceea ce priveşte anexa 1 pct. 69 cod de clasificare 1.5.9, pentru terenul în suprafaţă de 1,41 ha din tarlaua 81, parcela x, teren denumit „târg de animale”;

(ii) anularea Hotărârii nr. 25/2011 a Consiliului Local al comunei Sînpetru de Câmpie, judeţul Mureş, prin care a fost inclus în domeniul public terenul în suprafaţă de 1,41 ha din tarlaua 81, parcela x;

(iii) anularea parţială a H.G. nr. 964/2002 privind atestarea domeniului public al judeţului Mureş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mureş, numai în ceea ce priveşte anexa 80 pct. 34, pentru terenul în suprafaţă de 1,41 ha din tarlaua 81, parcela x, teren denumit „piaţă săptămânală”;

(iv) anularea în parte a Hotărârii nr. 13/2001 a Consiliului Local al comunei Sînpetru de Câmpie, prin care a fost inclus în domeniul public terenul în suprafaţă de 1,41 ha din tarlaua 81, parcela x;

(v) obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 28 octombrie 2013, Consiliul Local al comunei Sînpetru de Câmpie a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României, prin care a solicitat respingerea cererilor de anulare a H.G. nr. 929/2011 şi H.G. nr. 964/2002, ca nefondate.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 564 din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus: respingerea excepţiilor formulate de pârâtul Guvernul României privind nulitatea acţiunii pentru lipsa timbrajului, nulitatea cererii pentru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, excepţia tardivităţii formulării cererii în anulare, excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, respingerea excepţiilor formulate de pârâtul Consiliul Local al comunei Sînpetru de Câmpie, legat de H.G. nr. 964/2002, privind lipsa de interes a reclamantei în promovarea acţiunii, lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei, excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a formula acţiunea în anulare şi tardivitatea formulării ei, iar referitor la H.C.L. nr. 13/2001, excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Cluj, excepţia lipsei de interes a reclamantei de a formula cererea, excepţia decăderii reclamantei din dreptul de a formula acţiunea pentru anularea H.C.L. nr. 13/2001 şi tardivitatea formulării ei.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea de intervenţie în interesul Guvernului României, formulată de pârâtul Consiliul Local al comunei Sînpetru de Câmpie, precum şi acţiunea formulată de reclamanta A., astfel cum a fost precizată şi completată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 564 din 20 noiembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, au declarat recurs reclamanta A. şi pârâtul Guvernul României.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a arătat că hotărârea primei instanţe a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010).

În dezvoltarea recursului, au fost invocate, în esenţă, următoarele argumente:

Problema centrală a cauzei care trebuia dezlegată de către instanţa de fond constă în a stabili dacă imobilul denumit „târg de animale” a trecut în mod legal din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţii administrativ - teritoriale.

În mod nelegal instanţa de fond a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 3 alin. (1) şi 6 din Legea nr. 213/1998, precum şi anexa la această lege.

Împrejurarea că un târg de animale este de uz şi de interes public nu face ca trecerea sa din domeniul privat în domeniul public să fie legală, pentru aceasta, proprietatea asupra bunului trebuia să se dobândească în baza unui titlu valabil.

Or, terenul în cauză a intrat în proprietatea Statului Român la colectivizare, ca făcând parte din domeniul privat al statului şi cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, fără consimţământul Guvernului exprimat printr-o hotărâre dată în acest sens.

Mai mult, potrivit prevederilor pct. 5 al art. 1 din Anexa la Legea nr. 213/1998, cuprinzând bunurile care alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, domeniul public al statului este alcătuit şi din terenurile care au aparţinut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.

Faţă de această prevedere legală, cuprinderea imobilului în litigiu în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al unităţii administrativ-teritoriale este nelegală. O hotărâre de consiliu local prin care se aprobă o listă de inventar a unor bunuri nu poate constitui nici act translativ de proprietate şi nici alt act valabil pentru trecerea unui bun, chiar din proprietatea sa privată în proprietatea publică.

Nerespectarea dispoziţiilor legale invocate a afectat parţial şi hotărârile de Guvern atacate, deoarece statul, autoritatea centrală sau locală ori alt deţinător al imobilului preluat abuziv, nu au avut niciodată calitatea de proprietar. Fostul proprietar nu şi-a pierdut niciodată această calitate, chiar dacă temporar nu şi-a putut exercita atributele dreptului de proprietate.

În concluzie, recurenta-reclamantă a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanţei de fond şi în urma rejudecării cauzei, admiterea acţiunii, astfel cum a fost completată şi precizată.

4. Procedura derulată în faţa Înaltei Curţi

Prin decizia nr. 1505 din 31 martie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins recursul declarat de pârâtul Guvernul României, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., reţinându-se că acesta a fost formulat cu nerespectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin această decizie, Înalta Curte a admis în principiu recursul declarat de reclamanta A. şi a fixat termen pentru judecata acestuia la data de 23 iunie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat de reclamanta A.

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Chestiunea esenţială ce se impune a fi dezlegată în cauză vizează legalitatea includerii în domeniul public al comunei Sînpetru de Câmpie a imobilului - teren denumit „piaţă săptămânală” şi destinat desfăşurării târgului de animale.

În această privinţă, se impune a fi subliniat faptul că imobilul respectiv a fost inclus în domeniul public al unităţii administrativ teritoriale în anul 2001, fiind menţionat la pct. 34 din Anexa nr. 4 la Hotărârea Consiliului Local Sînpetru de Câmpie nr. 13 din 27 aprilie 2001 privind aprobarea inventarului bunurilor ce alcătuiesc domeniul public şi privat al comunei.

La acea dată, reclamanta A. nu solicitase reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului „piaţă săptămânală”, o astfel de cerere fiind formulată în anul 2005 şi soluţionată prin propunerea acordării de despăgubiri, şi nu prin reconstituirea în natură a dreptului de proprietate.

Prin H.G. nr. 964/2002 a fost atestat domeniul public al judeţului Mureş, precum şi al municipiilor, oraşelor şi comunelor din judeţul Mureş, în conformitate cu art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare.

Aşadar, includerea imobilului în litigiu în domeniul public al comunei Sînpetru de Câmpie s-a realizat în anul 2001, şi nu în anul 2011, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 25 din 17 iunie 2011, cum în mod eronat a susţinut reclamanta.

La nivelul anului 2011 s-a procedat la actualizarea inventarului bunurilor din domeniul public al comunei Sînpetru de Câmpie, prin includerea în această categorie şi a altor bunuri, fără însă a fi afectat regimul juridic al imobilului în litigiu.

Această actualizare a determinat modificarea unor anexe la H.G. nr. 964/2002, sens în care a fost adoptată H.G. nr. 929/2011, în care imobilul menţionat figurează la poziţia x din Anexa nr. 1.

În acord cu prima instanţă, Înalta Curte constată că includerea imobilului denumit „piaţă săptămânală” în domeniul public al comunei Sînpetru de Câmpie este legală, în considerarea următoarelor argumente:

Potrivit art. 136 alin. (2) din Constituţie, în forma revizuită, proprietatea publică aparţine statului sau unităţilor administrativ - teritoriale.

La alin. (3) al art. 136 din Legea fundamentală sunt enumerate exemplificativ bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice, cu posibilitatea de a fi stabilite şi altele prin lege organică.

Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia constituie legea organică în această materie, iar la art. 3 alin. (1) sunt identificate trei categorii de bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului, respectiv: bunurile prevăzute la art. 136 alin. (3) din Constituţie, în forma revizuită, cele stabilite în anexa la lege, precum şi orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de către stat sau de către unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Prin art. 7 din acelaşi act normativ se consacră, în acord cu prevederile art. 645 din vechiul C. civ., ca moduri de dobândire a dreptului de proprietate publică, exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi legea.

La pct. III, nr. 2 din „Lista cuprinzând unele bunuri care alcătuiesc domeniul public al statului şi unităţilor administrativ-teritoriale, anexă la Legea nr. 213/1998, sunt menţionate ca făcând parte din domeniul public al comunelor, oraşelor, municipiilor „pieţele publice, comerciale, târgurile, oboarele şi parcurile publice, precum şi zonele de agrement”.

Având în vedere destinaţia şi uzul date efectiv imobilului în litigiu, necontestate de reclamantă, respectiv „piaţă săptămânală” destinată târgului de animale, se constată că acesta aparţine domeniului public al comunei Sînpetru de Câmpie, prin declaraţia legii.

Aspectele legate de valabilitatea titlului invocat de unitatea administrativ-teritorială şi eventuala comparare a titlurilor revin în competenţa instanţei de drept comun, şi nu instanţei de contencios administrativ al cărei control de legalitate vizează conformitatea actului administrativ cu normele legale în vigoare la momentul emiterii lui, precum şi cu regulile de competenţă conferite de lege emitentului acestuia.

În concluzie Înalta Curte constată că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (2010) şi urmează să dispună respingerea recursului declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 564 din 20 noiembrie 2013 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 iunie 2015.