Res judicata bars relitigation of budget claim contest; appeal upheld as unfounded.

Decizia nr. 2485/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 160 din 22 septembrie 2014, Curtea de Apel Suceava a respins cererea reclamantei SC A. SRL Gura Humorului, formulată în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti - prin Direcţia Regională a Finanţelor Publice Iaşi - prin reprezentant Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Suceava şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit Bucureşti, chemat în garanţie fiind Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, pentru existenţa în cauză a autorităţii de lucru judecat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, disjunsă prin încheierea din 14 aprilie 2014 a Judecătoriei Gura Humorului, reclamanta a solicitat instanţei să se pronunţe asupra deciziei nr. 12609 din 7 iunie 2011, emisă de A.P.D.R.P. Bucureşti, fără a fi detaliate critici de nelegalitate sau netemeinicie a acesteia.

Cu privire la această decizie, aşa cum a arătat şi pârâta prin întâmpinare, instanţa de fond a reţinut că între părţi a avut loc o judecată, finalizată cu respingerea acţiunii prin sentinţa nr. 138 din 10 aprilie 2012, irevocabilă prin anularea ca netimbrat a recursului declarat de reclamantă.

Fără a intra într-o discuţie de nuanţă cu privire la distincţia dintre autoritatea de lucru judecat şi puterea de lucru judecat, aceasta neavând nici o relevanţă în ce priveşte excepţia invocată în cauză, Curtea de apel a reţinut că reclamanta nu indică dintre elementele lucrului judecat care nu este îndeplinit în cauză, astfel încât analiza va trebui să vizeze toate cele 3 elemente.

Astfel, identitatea de părţi rezultă din compararea dispozitivului sentinţei nr. 138/2012 cu petitul acţiunii disjunse (reclamant - SC A. SRL, pârât - A.P.D.R.P. Bucureşti), identitatea obiectului este asigurată prin faptul că se contestă acelaşi act administrativ - decizia nr. 12609 din 7 iunie 2011, iar identitatea de cauză (starea de fapt calificată juridic) rezultă din aceleaşi critici dezvoltate.

De altfel, lectura contestaţiei la executare în care s-a formulat cererea disjunsă relevă faptul că, în realitate, petenta nu a urmărit să obţină o nouă judecată în privinţa actului administrativ în discuţie, formularea din finalul contestaţiei trimiţând mai degrabă către o cerere de acordare a unui termen de graţie decât o acţiune în anularea actului administrativ.

Împotriva hotărârii instanţei de fond reclamanta SC A. SRL a declarat recurs.

Reclamanta susţine că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală, dată cu încălcarea competenţei de ordine publică a altei instanţe (judecătoria are competenţă să soluţioneze contestaţia la executare), prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii (deşi s-au solicitat probe pe fondul cauzei, instanţa a soluţionat pe excepţia autorităţii de lucru judecat); hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază ci motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Autoritatea de lucru judecat constituie o parte a puterii de lucru judecat. Cu alte cuvinte, existenţa unei hotărâri judecătoreşti poate fi invocată în cadrul unui alt proces, autoritate de lucru judecat, atunci când se invocă exclusivitatea hotărârii, sau cu putere lucru judecat, când se invocă obligativitatea sa, fără ca în cel de-al doilea proces să fie aceleaşi părţi, să se discute acelaşi obiect şi aceeaşi cauză.

Cu alte cuvinte, pentru a se invoca obligativitatea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile privind soluţionarea unei probleme juridice nu este necesară existenţa triplei „identităţi de părţi, cauză şi obiect”, ci este necesară doar probarea identităţii între problema soluţionată irevocabil şi problema dedusă judecăţii, instanţa de judecată fiind ţinută să pronunţe aceeaşi soluţie, deoarece, în caz contrar s-ar ajunge la situaţia încălcării componentei res judicata a puterii de lucru judecat.

Aprecierea că există triplă identitate (obiect, părţi, cauză), între cele două pricini, încalcă dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, interzicând dreptul la un proces asupra fondului.

Mai mult, însăşi pârâta prin întâmpinare, susţine că reclamanta SC A. SRL a solicitat anularea deciziei nr. 12609 din 7 iunie 2011 emisă de A.P.D.R.P., capăt de cerere disjuns din Dosarul nr. x/237/2011, în timp ce pe rolul Curţii de Apel Suceava s-a aflat Dosarul nr. x/39/2011, având ca obiect „anularea procesului verbal de constatare din 2 mai 2011 şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actului administrativ”.

Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Între A.P.D.R.P, în calitate de autoritate contractantă şi SC A. SRL, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul cadru din 08 februarie 2007, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către autoritatea contractantă, pentru punerea în aplicare a Proiectului intitulat „Modernizare abator şi fabrică de preparate din carne, loc. Gura Humorului, jud. Suceava".

În urma controlului realizat cu privire la respectarea condiţiilor asumate de beneficiară, s-a constatat că beneficiarul nu a respectat termenul de execuţie al investiţiei conform angajamentelor asumate prin contractul de finanţare din 08 februarie 2007 modificat prin actul adiţional din 28 decembrie 2009, fiind astfel emis procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare din 02 mai 2011.

Împotriva procesul-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare din 02 mai 2011 beneficiara a formulat contestaţia din 25 mai 2011 care a fost soluţionată prin decizia nr. 12609 din 07 iunie 2011, în sensul respingerii contestaţiei.

Ulterior emiterii acestor acte, pe rolul Curţii de Apel Suceava s-a aflat Dosarul nr. x/39/2011 prin care reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu A.P.D.R.P, Ministerul Finanţelor Publice prin Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Suceava, Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a solicitat:

- anularea procesului verbal de constatare din 02 mai 2011;

- repararea pagubei ce i-a fost cauzată prin emiterea actului administrativ, solicitând în acest sens obligarea pârâtei, în solidar, la plata daunelor către reclamantă.

Prin sentinţa nr. 138 din 10 aprilie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/39/2011 instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată.

Împotriva acestei hotărâri recurenta - reclamanta SC A. SRL a declarat recurs, care a fost soluţionat de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 6743 din 17 octombrie 2013, instanţa anulând ca netimbrat recursul declarat de SC A. SRL împotriva sentinţei nr. 138 din 10 aprilie 2012.

Prin acţiunea ce constituie obiectul prezentului dosar, s-a solicitat "anularea deciziei nr. 12609 din 07 iunie 2011 emisă de A.P.D.R.P." capăt de cerere disjuns din Dosar nr. x/237/2011 al Judecătoriei Gura Humorului.

În conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate”.

Rezultă din prevederile legale citite, că elementele care caracterizează instituţia autorităţii de lucru judecat sunt identitatea de părţi, de obiect şi de cauză.

Pentru a ne afla în prezenţa primului element, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acţiune să fie identic cu cel din prima acţiune, pentru aceasta fiind suficient ca din cuprinsul cererilor să rezulte că scopul final urmărit de parte este identic.

Această condiţie, în situaţia în care acţiunea ulterioară are mai multe capete de cerere, se consideră îndeplinită cu privire la acel capăt de cerere care a format, deja, obiectul unei judecăţi, altminteri putându-se ajunge la situaţia în care partea interesată să formuleze ulterior o cerere de chemare în judecată în mod formal, cu mai multe capete de cerere, pentru evitarea consecinţelor autorităţii de lucru judecat.

Cauza reprezintă situaţia de fapt calificată juridic existând identitate cu privire la acest element atunci când, în justificarea pretenţiilor, în cuprinsul celor două cereri, au fost invocate aceleaşi motive de fapt şi de drept.

De asemenea, este îndeplinită condiţia privind identitatea de părţi, care se apreciază din punctul de vedere juridic iar nu fizic, al participării în proces a părţilor, chiar dacă poziţia procesuală, activă ori pasivă, a acestora s-a schimbat în cadrul celei de-a doua acţiuni şi chiar şi atunci când reclamanta, care a pierdut procesul, introduce - în cadrul celei de-a doua acţiuni - alături de pârâtul din prima acţiune, un al doilea pârât.

Or, din analiza celor două acţiuni formulate de reclamantă, rezultă, în mod evident, identitatea de obiect, şi de părţi, ambele cereri de chemare în judecată având ca obiect anularea deciziei nr. 12609/2011.

În ceea ce priveşte cel de-al treilea element al autorităţii de lucru judecat, care se referă la identitatea de cauză a celor două cereri, se constată, de asemenea, că şi acesta este întrunit, atât prima acţiune, cât şi cea de-a doua acţiune fiind justificate prin aceeaşi motivare în fapt şi în drept.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a reţinut că există autoritate de lucru judecat, acţiunea formulată de reclamantă având acelaşi obiect şi aceeaşi cauză şi fiind între aceleaşi părţi ca şi cererea formulată, anterior, care a făcut obiectul Dosarului nr. x/39/2011 al Curţii de Apel Suceava.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu art. 312 C. proc. civ. recursul se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL, prin administrator judiciar B. împotriva sentinţei civile nr. 160 din 22 septembrie 2014 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2015.