Securitate worker designation upheld as appeal dismissed for lack of merit.

Decizia nr. 2439/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cauzei

La data de 23 decembrie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrată acţiunea în constatare formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care se solicita instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să aprecieze asupra calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul A.

2. Soluţia primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 1080 din 1 aprilie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii şi a constatat calitatea pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

3. Calea de atac exercitată

În temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, împotriva sentinţei civile nr. 1080 din 1 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul A.

4. Procedura de filtrare a recursului a fost urmată conform dispoziţiilor art. 493 din Noul C. proc. civ.

5. Motive de casare invocate

Criticile formulate de recurentul-pârât au fost subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 N. C. proc. civ., arătându-se, în esenţă, că probatoriul administrat în cauză nu evidenţiază că sunt întrunite condiţiile cumulative impuse de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aşa cum în mod greşit a reţinut prima instanţă.

Potrivit art. 1 alin. (1) şi (7) din O.U.G. nr. 24/2008, exercitarea dreptului de acces la propriul dosar este ierarhizat pe trei niveluri, persoana îndreptăţită având latitudinea să decidă cu privire la formularea explicită a solicitării, pentru a studia nemijlocit dosarul şi a obţine eliberarea de copii de pe actele dosarului şi de pe înscrisuri care privesc propria persoană; aflarea identităţii lucrătorilor Securităţii care au contribuit cu informaţii la completarea dosarului; verificarea calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii şi subofiţerii care au contribuit la instrumentarea cazului, adică dacă aceştia au procedat la încălcarea unor drepturi fundamentale sau au suprimat aceste drepturi în mod clar, neîndoios, în scopuri politice sau totalitare. Cerinţele cu privire la exercitarea dreptului la acces se susţin şi se completează cu precizările de la art. 2 lit. c) şi art. 2 lit. d) din O.U.G. nr. 24/2008. Din această perspectivă recurentul arată că C.N.S.A.S. a extins în mod abuziv verificările în cazul de faţă, fără a exista temei sau o solicitare, o cerere legală şi justificată de vreun interes legitim.

În calitatea sa de ofiţer, recurentul-pârât a desfăşurat o activitate specifică susţinută legal de prevederile Constituţiei din 1965, C. pen. din 1968, Legea nr. 24/1986 privind organizarea şi funcţionarea Consiliului Securităţii Statului, această activitate nefiind identificată cu susţinerea puterii totalitare comuniste, ci exclusiv cu apărarea securităţii statului.

Aprobarea olografă de către recurentul-pârât a unor documente privind urmărirea informativă a lui B. şi a lui C. se justifică prin aceea că cei doi erau suspecţi de a săvârşi infracţiuni sancţionate de C. pen. aflat în vigoare la acea dată, iar acest lucru reiese chiar din nota de constatare întocmită de C.N.S.A.S.

În plus, aşa cum rezultă din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice (art. 12 pct. 3, art. 18 pct. 3, art. 19 pct. 3) este admisă restrângerea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti pentru siguranţa şi securitatea naţională a statelor semnatare, printre care şi România.

6. Analiza motivelor de recurs

Înalta Curte reţine că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 N. C. proc. civ. care poate conduce la casarea unei hotărâri se referă la situaţia „când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei”, iar observaţiile concrete aduse de recurent şi expuse mai înainte se referă la greşita interpretare şi aplicare a dispoziţiilor O.U.G. nr. 24/2005 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii, ceea ce se încadrează la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 N. C. proc. civ. (echivalent al art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865), astfel că analiza se va face din perspectiva acestor dispoziţii legale.

În exercitarea controlului judiciar se observă că judecătorul fondului a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile legale enunţate în cererea de recurs, la situaţia de fapt ce a rezultat în urma administrării probei cu înscrisuri.

Obiectul sesizării formulate de C.N.S.A.S. îl reprezintă cererea de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât A., în temeiul art. 11 alin. (1) şi (3) cu referire la art. 1 alin. (7), art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată prin Legea nr. 293/2008 cu modificările şi completările ulterioare (în continuare O.U.G. nr. 24/2008).

Acţiunea a fost însoţită în conformitate cu art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 de nota de constatare nr. DI/I/1561 din 17 iunie 2013 aprobată de Colegiul C.N.S.A.S., de cererile din 6 aprilie 2012 şi din 28 februarie 2011 adresate de D. şi E. care au solicitat verificarea sub aspectul constatării calităţii de lucrător al Securităţii pentru ofiţerii/subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarelor fond informativ nr. x (titular B.), nr. y (titular E.), precum şi extrase din cele două dosare (cota C.N.S.A.S.) deja indicate.

Calitatea recurentului-pârât de fost angajat al fostei Securităţi nu este contestată de acesta, iar din actele dosarului rezultă că autoritatea reclamantă a probat faptul că pârâtul a contribuit (în calitatea pe care a avut-o) la instrumentarea celor două dosare informative nr. x şi nr. y ale petenţilor D. (fiul lui B.) şi E. care au solicitat efectuarea de verificări, cerinţă care constituie o condiţie de legalitate pentru sesizarea instanţei în temeiul art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2008.

Instanţa de fond a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 1 alin. (7) din O.U.G. nr. 24/2005, ţinând seama de verificarea calităţii de lucrător al Securităţii poate fi realizată numai cu privire la ofiţerii/subofiţerii care au contribuit la instrumentarea dosarului de urmărire a persoanei care a formulat cererea de verificare, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, fiind constantă în această materie (spre exemplificare: deciziile nr. 1582/2011, nr. 5359/2011, nr. 5193/2013, nr. 541/2014).

Aserţiunile recurentului privitoare la faptul că a îndeplinit atribuţiile specifice unui ofiţer al Securităţii în conformitate cu normele legale în vigoare la acel moment sunt nerelevante din perspectiva art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noţiunea de „lucrător al Securităţii”, în sensul actului normativ în discuţie una din condiţiile imperative ale textului vizând în mod expres desfăşurarea de activităţi prin care s-au suprimat sau îngrădit şi libertăţi fundamentale ale omului. De altfel, aşa cum se subliniază în expunerea de motive a ordonanţei de urgenţă, scopul acestui act normativ nu este unul punitiv, ci este acela de consemnare publică a abuzurilor săvârşite în perioada de dictatură comunistă cuprinsă între 6 martie 1945-22 decembrie 1989, această consemnare fiind necesară pentru o mai bună înţelegere a prezentului şi o proiectare adecvată a viitorului societăţii româneşti.

Referitor la interpretarea şi aplicarea art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce-l priveşte pe recurentul-pârât, instanţa de control judiciar reţine că judecătorul fondului a apreciat argumentat, just şi în limitele legii, în raport de probatoriul administrat, concluzionând că măsurile dispuse de pârât au fost îndreptate împotriva unor activităţi anticomuniste şi prin ele s-au încălcat drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului: dreptul la viaţă privată şi secretul corespondenţei. Din perspectiva O.U.G. nr. 24/2008 nu poate fi primită susţinerea recurentului în sensul că doar a „aprobat olograf” documente privind urmărirea informativă a lui B. şi E.

7. Soluţia instanţei de recurs

Faţă de cele expuse, constatându-se că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 N. C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) N. C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1080 din 1 aprilie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2015.