Funding irregularity finding annulled after court confirms salary sums were actually paid before control acts issued

Decizia nr. 2429/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2013 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest (denumită în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „A.D.R.N.V.”), în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, „M.D.R.A.P.”) a înţeles să conteste concluziile procesului-verbal din 28 ianuarie 2013, solicitând anularea acestuia, precum şi concluziile deciziei nr. 90 din 20 martie 2013 de respingere a contestaţiei sale împotriva procesului-verbal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 277 din 29 ianuarie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.D.R.N.V., în contradictoriu cu pârâtul M.D.R.A.P., ca neîntemeiată.

II. Motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei civile nr. 277 din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A.D.R.N.V., invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. din 2010.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din 2010, recurenta-reclamantă critică soluţia primei instanţe, arătând că, prin achitarea integrală a datoriilor către bugetele speciale, respectiv a C.A.S., C.A.S.S. şi impozit pe venit, în timpul implementării contractului şi înainte de încheierea procesului-verbal atacat, nu se poate reţine existenţa vreunui prejudiciu adus bugetului Uniunii Europene sau fondurilor publice naţionale şi, pe cale de consecinţă, nu se poate reţine nici existenţa unei nereguli în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

În concret, recurenta-reclamantă arată că sumele avute în vedere în cuprinsul procesului-verbal atacat au fost rambursate în temeiul contractului de finanţare încheiat între minister şi agenţie şi, până la data încheierii contractului, fiind îndeplinite condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007. În acest sens, afirmă recurenta că şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, chiar dacă din motive justificate legate de activitatea infracţională îndreptată împotriva sa, documentele valabile au fost transmise în luna octombrie 2012, dar înainte de încetarea contractului care s-a produs la sfârşitul lunii decembrie 2012.

În susţinerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. din 2010, recurenta-reclamantă susţine că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii.

Sub acest aspect, se afirmă că, deşi instanţa de fond a constatat că acoperirea ulterioară a debitului nu conduce la nelegalitatea constatărilor pârâtei a reţinut că aceasta poate fi invocată, eventual, în contextul punerii în executare silită a procesului-verbal.

Ori, procesul-verbal nu este un act de constatare a unei situaţii de fapt, ci este un act de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare şi are, conform art. 43 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, caracter de titlu executoriu pentru sumele cuprinse în acesta.

Recurenta susţine că este contradictorie motivarea instanţei în sensul că procesul-verbal ar fi legal, dar aspectul referitor la efectuarea plăţilor ţine eventual de punerea în executare a acestui proces-verbal.

În acelaşi sens, se arată că instanţa a enumerat condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 2 din H.G. nr. 759/2007, a admis faptul că acestea au fost respectate prin plata ulterioară, dar a reţinut legalitatea procesului-verbal, prin raportare la momentul cererii de rambursare, când sumele nu fuseseră efectiv plătite din cauza raportării lor ca plătite în baza unor ordine de plată, extrase bancare şi declaraţii false.

Susţine recurenta că legalitatea procesului-verbal se examinează prin raportare la toate documentele existente la data întocmirii acestuia, dată la care documentele de plată corecte şi conforme cu prevederile legii fuseseră transmise spre decontare, astfel că nu se poate face abstracţie de documentele justificative legale deja depuse la data întocmirii actului.

III. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

1. Procedura de filtrare

Recursul fiind de competenţa Înaltei Curţi, a fost urmată procedura de filtrare a recursului prevăzută de art. 493 C. proc. civ. din 2010, iar, prin încheierea din 26 februarie 2015, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte a admis în principiu recursul şi a fixat termen de judecată pe fond la data de 11 iunie 2015.

2. Analiza motivelor de casare

Analizând motivele de casare invocate de recurenta-reclamantă în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Reclamanta A.D.R.N.V. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune în anularea procesului-verbal din 28 ianuarie 2013 şi a deciziei nr. 90 din 20 martie 2013, prin care a fost respinsă contestaţia formulată împotriva procesului-verbal.

Prin actele contestate a fost reţinută în sarcina reclamantei o neregulă în sensul art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât s-a constatat că au fost rambursate cheltuieli care nu au fost efectiv plătite, nefiind întrunite condiţiile de eligibilitate prevăzute de art. 1 şi art. 2 din H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale.

Pentru a ajunge la aceste concluzii, organul de control, în urma verificărilor efectuate, a reţinut că, din totalul contribuţiilor datorate, în valoare de 3.042.266.63 RON pentru perioada ianuarie 2011-august 2012, pentru salariaţii implicaţi în implementarea POR s-a achitat în mod real suma de 1.346.472,18 RON, iar suma de 1.695.794,45 RON nu a fost achitată în conturile corespunzătoare şi a fost utilizată în scopuri personale prin săvârşirea mai multor infracţiuni de către o angajată a A.D.R.N.V.

În consecinţă, prin actele atacate, s-a constatat neeligibilitatea sumei de 1.695.794,45 RON, decontată în cadrul contractului de finanţare, dar care în fapt nu a fost efectiv plătită în perioada ianuarie 2011 - august 2012.

Înalta Curte constată că sunt întemeiate susţinerile recurentei în sensul că nu există o neregularitate în sensul dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 cu referire la art. 2 din H.G. nr. 759/2007.

Conform art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora:

„Art. 2. - (1) În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

a) neregulă - orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaţionali şi/sau fondurile publice naţionale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.”

Potrivit art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 759/2007:

„Art. 2. - (1) Pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.”

Cu privire la suma considerată neeligibilă, Înalta Curte constată că, prin procesul-verbal atacat, s-a reţinut, pe de o parte, că situaţia a fost cauzată de activitatea infracţională a unei angajate a A.D.R.N.V., care a falsificat documente justificative în susţinerea cererilor de rambursare, aspect constatat de organele de cercetare penală, iar, pe de altă parte, că „a fost asigurat aspectul de legalitate în ceea ce priveşte încadrarea în perioada de eligibilitate a contractului de finanţare, plata fiind efectuată în cursul lunii octombrie 2012 (reper adresa din 10 decembrie 2012, fiind însoţită de raportul de expertiză financiar-contabilă)”.

În acelaşi sens, în decizia de soluţionare a contestaţiei, se afirmă expres că sumele considerate neeligibile prin actele atacate au fost efectiv plătite până la sfârşitul lunii octombrie 2012, iar plata este conformă din perspectiva prevederilor legale.

Or, atâta timp cât organele de control au constatat că plata efectivă a sumelor datorate în baza contractului de finanţare s-a făcut cu respectarea prevederilor legale şi a condiţiilor de eligibilitate, nu se poate reţine existenţa unei nereguli în sensul dispoziţiilor citate anterior, a căror respectare este afirmată chiar prin actele atacate.

În consecinţă, Înalta Curte reţine că hotărârea ce formează obiectul recursului cuprinde motive contradictorii şi a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, iar actele contestate în cauză sunt nelegale prin prisma greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 cu referire la art. 2 din H.G. nr. 759/2007 în raport cu circumstanţele de fapt şi de drept expuse anterior.

Pentru toate considerentele arătate, constatând că sunt întemeiate criticile formulate de recurenta-reclamantă subsumate motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. din 2010, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. din 2010 coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va casa sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, va admite acţiunea formulată de reclamantă şi va anula actele contestate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest împotriva sentinţei civile nr. 277 din 29 ianuarie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi, rejudecând cauza, admite acţiunea formulată de reclamanta Agenţia de Dezvoltare Regională Nord-Vest şi, în consecinţă, anulează procesul-verbal din 28 ianuarie 2013 şi decizia nr. 90 din 20 martie 2013 emise de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 iunie 2015.