Legislator Case Law & Legislation
Decizia nr. 2352/2015 AI generated

Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of common-law court for civil handover protocol nullity challenge

Case Number Decizia nr. 2352/2015
Court / Authority
Jurisdiction Romania (RO)
Decision Date

Legislator summary

AI generated

The High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction in favor of the common-law court, ordering that the case be heard by the local court (Judecătoria Făurei) rather than the administrative court. The dispute involved a challenge to the absolute nullity of a 2006 handover protocol for land between two state-owned agricultural improvement entities, which had been declined by the local court on the grounds that the document was linked to an administrative order, leading the appellate administrative court to also decline jurisdiction. The Supreme Court determined that because the plaintiff explicitly limited its claim to the civil-law handover protocol and did not challenge the underlying administrative order or invoke any specific administrative refusal or act under Law No. 554/2004, the matter did not fall within the scope of administrative litigation. Relying on the principle of party disposition regarding the object of the lawsuit and the definition of administrative disputes, the Court ruled that the subject matter is a civil legal act, thereby establishing the material competence of the local court under Article 94 of the Code of Civil Procedure.

Legislator headnote

AI generated

art. 9 C. proc. civ, art. 22 alin. (4) C. proc. civ, art. 94 C. proc. civ, art. 133 alin. (2) C. proc. civ, art. 43 din Legea nr. 138/2004, art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004; Negative conflict of jurisdiction resolved in favor of common-law court for civil handover protocol nullity challenge: The dispute involved a challenge to the absolute nullity of a 2006 handover protocol for land between two state-owned agricultural improvement entities, which had been declined by the local court on the grounds that the document was linked to an administrative order, leading the appellate administrative court to also decline jurisdiction. The Supreme Court determined that because the plaintiff explicitly limited its claim to the civil-law handover protocol and did not challenge the underlying administrative order or invoke any specific administrative refusal or act under Law No. 554/2004, the matter did not fall within the scope of administrative litigation. Relying on the principle of party disposition regarding the object of the lawsuit and the definition of administrative disputes, the Court ruled that the subject matter is a civil legal act, thereby establishing the material competence of the local court under Article 94 of the Code of Civil Procedure.

Keywords

AI generated
negative conflict of jurisdiction agricultural law civil litigation procedure common law grounds for cassation legal entity

Cited Legislation

AI generated
art. 9 C. proc. civ
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, având în vedere principiul disponibilităţii părţii, conform art. 9 C. proc. civ.
art. 22 alin. (4) C. proc. civ
şi rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ., obiectul cererii îl reprezintă nulitatea unui act juridic civil translativ de proprietate, iar competenţa materială îi aparţine judecătoriei, ca instanţă de drept comun, conform art.
art. 94 C. proc. civ
civ., obiectul cererii îl reprezintă nulitatea unui act juridic civil translativ de proprietate, iar competenţa materială îi aparţine judecătoriei, ca instanţă de drept comun, conform art. 94 C. proc. civ.
art. 133 alin. (2) C. proc. civ
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Galaţi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.
art. 43 din Legea nr. 138/2004
Conform art. 43 din Legea nr.
art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004
şi rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, conform art. 22 alin.
art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004
(2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.
art. 9 alin. (2) C. proc. civ
şi având în vedere şi dreptul de dispoziţie al părţilor reglementat de prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.”
AI generated

Key legal questions extracted by Legislator

AI generated
art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ.

Procedural basis cited in the dispositive for establishing the competent court to resolve the negative conflict of jurisdiction.

Need to analyze how this precedent applies to your matter?

Cross-reference this judgment against statutes, commentaries, and subsequent citing case law inside Legislator AI.

Open in Legislator →

Full text

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Făurei sub nr. 935/228/2014 la data de 14 august 2014, reclamantele Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA şi Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA - Sucursala A. au formulat cerere în constatarea nulităţii absolute a procesului-verbal de predare-preluare încheiat în data de 11 iulie 2006 între reclamanta Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA - Sucursala A. şi pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Filiala Brăila, având ca obiect teren în suprafaţă de 3591 m.p. situat în oraş Ianca, judeţ Brăila.

Prin sentinţa civilă nr. 100 din 28 ianuarie 2015, Judecătoria Făurei a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Galaţi.

În motivarea sentinţei civile s-a avut în vedere că procesul verbal din 11 iulie 2006, a cărui anulare se cere, face corp comun cu protocolul de predare - preluare şi cu Ordinul M.A.P.D.R. nr. 572 din 1 iulie 2005, care este act administrativ emis de o autoritate publică centrală.

Prin decizia nr. 101/F din 7 aprilie 2015, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa materială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei, în acţiunea formulată de reclamantele Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA și Societatea Naţională de Îmbunătăţiri Funciare SA - Sucursala A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Brăila, având ca obiect anulare act administrativ, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, având în vedere principiul disponibilităţii părţii, conform art. 9 C. proc. civ. şi rolul activ al judecătorului în aflarea adevărului, conform art. 22 alin. (4) C. proc. civ., obiectul cererii îl reprezintă nulitatea unui act juridic civil translativ de proprietate, iar competenţa materială îi aparţine judecătoriei, ca instanţă de drept comun, conform art. 94 C. proc. civ.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 133 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Galaţi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Făurei.

Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:

Obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizat de către reclamantă, prin reprezentant, la termenul din 7 aprilie 2015, îl reprezintă anularea procesului verbal de predare - preluare încheiat în data de 11 iulie 2006 între reclamanta Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA - Centrul Zonal Brăila (în prezent Sucursala A.) şi pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Filiala Brăila, având ca obiect un teren în suprafaţă de 3591 m.p., situat în oraş Ianca, judeţ Brăila, act încheiat conform art. 43 din Legea îmbunătăţirilor funciare nr. 138/2004.

Conform art. 43 din Legea nr. 138/2004, în forma în vigoare la data încheierii procesului verbal de predare - preluare din 11 iulie 2006, „Patrimoniul Administraţiei” se constituie prin preluarea unei părţi a activului patrimonial al Societăţii Naţionale Îmbunătăţiri Funciare SA şi cuprinde bunurile corporale aparţinând domeniului privat al statului necesare desfăşurării activităţii sale, precum şi bunuri necorporale, cum este dreptul de administrare şi folosinţă a bunurilor din domeniul public sau privat al statului, conform hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor Societăţii Naţionale Îmbunătăţiri Funciare SA.

Înalta Curte are în vedere faptul că reclamanta, prin reprezentant, a precizat în mod expres că nu înţelege să atace şi Ordinul M.A.P.D.R. nr. 572/2005, ci doar procesul verbal de predare-primire a unei suprafeţe de teren, încheiat între părţi, care nu este act administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim;”

Având în vedere faptul că reclamanta nu atacă un act administrativ de autoritate, un refuz explicit al autorităţii administrative, sau refuzul soluţionării în termen legal a unei cereri, Înalta Curte constată că în pricina de faţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c), f), h) şi i), art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză competenţa de soluţionare a litigiului aparţine instanţei de drept comun, care în speţă este judecătoria, potrivit prevederilor art. 94 C. proc. civ. şi având în vedere şi dreptul de dispoziţie al părţilor reglementat de prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.”

În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Făurei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii S.N.I.F. SA - prin administrator judiciar Agenţia de Insolvenţă B., S.N.I.F. SA - prin administrator judiciar C., Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA, Societatea Naţională Îmbunătăţiri Funciare SA - Sucursala A. şi pe pârâta Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare Brăila, în favoarea Judecătoriei Făurei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 iunie 2015.