Legality of collective rights administration decision: due process for public consultations and characterization of administrative acts

Decizia nr. 2204/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta Asociaţia A. a chemat în judecată pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, solicitând anularea deciziei O.R.D.A. nr. 4 din 14 ianuarie 2013 şi suspendarea executării deciziei până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentința nr. 3057 din 14 octombrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins atât excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare, cât și acţiunea formulată de reclamanta Asociaţia A., în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Român pentru Drepturile de Autor - O.R.D.A. şi intervenienţii în interesul pârâtului Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România - Asociaţia pentru Drepturi de Autor (U.C.M.R.- A.D.A.), B. - Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice şi Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpăreţi - (C.), având ca obiect anularea Deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013 şi suspendarea executării acesteia ca neîntemeiată.

În consecinţă, s-a respins cererea de intervenţie accesorie, formulată în interesul reclamantei și s-au admis cererile de intervenţie accesorie formulate în interesul pârâtei, fiind obligată reclamanta la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către fiecare din intervenienţii C. şi B.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinţei nr. sentinţei civile nr. 3057 din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Asociaţia A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurenta a formulat următoarele motive de recurs:

(1) instanţa de fond a respins, în mod greşit, cererea de suspendare a executării Deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, cu motivarea că în cauză nu ar fi fost dovedită paguba iminentă. În concret, prejudiciul constă atât în achiziţionarea unui nou soft, în cuantum de 15000 euro (obligatoriu conform Deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013), precum şi în paguba creată la fiecare nouă repartiţie efectuată de C., astfel că numai în luna decembrie 2012 prejudiciul A. a fost de aproximativ 1,5 mil. euro.

(2) cererea de anulare a Deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013 a fost în mod greşit respinsă de instanţa de fond, reţinându-se, neîntemeiat, că emiterea actului contestat nu ar fi condiţionată de supunerea proiectului în dezbatere publică, în conformitate cu prevederile Legii nr. 52/2003, raportat la caracterul individual al actului administrativ în cauză. Deşi dispoziţia specială cuprinsă în O.G. nr. 25/2006, modificată de O.U.G. nr. 43/2010 - aprobată prin Legea nr. 99/2011 - pare că limitează obligaţiile pârâtei - intimate numai la consultarea O.G.C. - urilor din domeniu în realitate prevederile acesteia se coroborează cu cele ale Legii nr. 52/2003, care stabileşte regulile procedurale minimale pentru asigurarea transparenţei decizionale în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, alese sau numite, precum şi altor instituţii publice care utilizează resurse financiare publice, în raporturile stabilite între ele cu cetăţenii şi asociaţiile legal constituite ale acestora.

O.R.D.A. nu a realizat consultarea prealabilă a O.G.C. - urilor corect, nefiind redactată la fiecare şedinţă o minută semnată şi însuşită de participanţi şi, totodată, nu a respectat obligaţia generală de transparenţă, impusă tuturor instituţiilor publice prin aceea că nu a comunicat şi nu a afişat pe pagina proprie de internet proiectul actului normativ, fiind încălcate prevederile art. 31 alin. (1) lit. e) şi f) din Legea nr. 24/2000. În speţă nu este vorba de un act administrativ cu caracter individual, în condiţiile în care decizia nr. 4/2013 este aplicabilă unui număr nedeterminat de subiecte de drept (organisme de gestiune colectivă, plătitori de remuneraţii - tv, radio, societăţi de cablu, primării, teatre etc., titularii de drepturi de autor şi drepturi conexe), ci de un act administrativ cu caracter normativ, care reglementează întregul domeniu.

Lipsa participării utilizatorilor la consultări atrage nelegalitatea deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, în raport de dispoziţiile Legii nr. 99/2011. Introducând sintagma de rapoarte, în locul celei de sistem informatic (baza de date) prin noua decizie (actul contestat) nu mai poate fi asigurată verificarea corectitudinii activităţii desfăşurate de organismele de gestiune colectivă cu privire la sumele de bani colectate de O.G.C. - uri. În fine, instanţa de fond în mod greşit a reţinut că A. nu a fost prejudiciat prin decizia contestată şi, că acest lucru nu atrage nelegalitatea deciziei, prejudiciul constând în cheltuielile suplimentare avansate pentru achiziţionarea unui nou tip de soft care să genereze rapoarte ale modificărilor juridice iniţiate de O.R.D.A.

în raport cu vechea decizie de reglementare a domeniului, decizia nr. 287/2011.

Criticile formulate de recurentă se încadrează în prevederile art. 488 pct. 6 şi 8 Noul C. proc. civ.

2. Procedura de soluționare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) N. C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 17 decembrie 2014, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) N. C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 februarie 2015 completul filtru, a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) N. C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

(1) Motivul de recurs privitor la îndeplinirea condiţiei pagubei iminente este neîntemeiat, deoarece invocarea unor cheltuieli realizate până în prezent de A. pentru a se conforma cerinţelor din decizia O.R.D.A. nr. 287/2011 nu s-a înscris în noţiunea de pagubă iminentă în sensul Legii nr. 554/2004, întrucât se referă la un pretins prejudiciu ce ar fi fost deja suferit de A., iar nu la un prejudiciu viitor.

(2) Motivul de recurs privind greşita soluţionare a cererii de anulare a deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013 este, de asemenea, neîntemeiat, pentru următoarele argumente:

a) Referitor la procedura prealabilă emiterii deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, prevederile art. 3 lit. e) din Legea nr. 52/2003, precum şi ale art. 31 alin. (1) lit. e) şi f), art. 32 şi art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 24/2000 au fost respectate. Astfel, înainte de emiterea decizii O.R.D.A. nr. 4/2013, la sediul O.R.D.A. au fost iniţiate sesiuni de consultări cu reprezentanţii organismelor de gestiune colectivă, astfel cum rezultă din adresa O.R.D.A. din 21 noiembrie 2012 şi minutele încheiate la 27 noiembrie 2012, 29 noiembrie 2012, la 6 decembrie 2012 şi la 10 ianuarie 2013, acte depuse la dosarul cauzei. La data de 10 ianuarie 2013 a avut loc dezbaterea proiectului de decizie cu organismele de gestiune colectivă.

b) În ceea ce priveşte lipsa participării utilizatorilor la consultări, în cuprinsul deciziei nr. 4/2013 a fost menţionat art. 138 ca fiind temei legal pentru emiterea acestei decizii, alături de dispoziţiile art. 31 din O.U.G. nr. 43/2010, aprobată prin Legea nr. 99/2011 şi care completează Legea nr. 8/1996. Potrivit acestor dispoziţii „Regulile privind accesul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor la sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă se stabilesc prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu obligaţia consultării prealabile a acestora” (art. 31 alin. (3) din Legea nr. 99/2011). Rezultă că obligaţia consultării prealabile este instituită numai în privinţa organismelor de gestiune colectivă, iar nu şi în privinţa utilizatorilor.

c) Referitor la folosirea sintagmei „rapoarte informatice” în cuprinsul deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, aceasta nu este de natură a conduce la concluzia că nu se mai poate asigura scopul art. 31 din O.U.G. nr. 43/2010 aprobată prin Legea nr. 99/2011, respectiv asigurarea verificării corectitudinii activităţii desfăşurate de organismele de gestiune colectivă. Acest articol de lege prevede că O.R.D.A. stabileşte regulile de acces cu obligaţia consultării prealabile a organismelor de gestiune colectivă. Din minuta încheiată la 10 ianuarie 2013 rezultă că organismele prezente au fost de acord cu această sintagmă.

d) Cu privire la prejudicierea A. prin emiterea deciziei O.R.D.A. nr. 4/2013, acest aspect nu a fost dovedit de reclamanta - recurentă. Susţinerea A. referitoare la necesitatea efectuării unor noi cheltuieli pentru implementarea unui modul special care să genereze rapoartele informatice nu este întemeiată deoarece, astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate, aceste rapoarte nu trebuie să cuprindă informaţiile într-o formă impusă de O.R.D.A.

Pentru considerentele menţionate, instanţa de control judiciar constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 496 alin. (1) N. C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Cu privire la cheltuielile de judecată, în temeiul art. 451 alin. (2) N. C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că se impune reducerea acestora, având în vedere complexitate redusă a apărărilor efectuate în recurs şi care reprezintă o reluare a apărărilor de la fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Asociaţia A. împotriva sentinţei civile nr. 3057 din 14 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta Asociaţia A. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 RON către Societatea Autorilor şi Editorilor Români de Opere Ştiinţifice (B.) şi la 3500 RON către Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (C.) cu aplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 mai 2015.