Basic financing for private preschools deferred by successive statutory postponements

Decizia nr. 2193/2015

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin decizia nr. 352 din 18 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Alba – Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, au fost respinse excepţiile privind tardivitatea acţiunii şi lipsei procedurii prealabile, precum şi acţiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, Grădiniţa B. împotriva pârâţilor Ministerul Finanţelor Publice, Administraţia Judeţeană Finanţelor Publice Sibiu, Ministerul Educaţiei Naţionale, Consiliul local al municipiului Sibiu, Municipiul Sibiu, prin primar şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în condiţiile prevăzute de art. 483 C. proc. civ., republicat, reclamanta SC A. SRL, Grădiniţa B.

2.1. Motivele de casare

În susţinerea recursului, recurenta a invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

2.2.Principalele argumente

2.2.1.Instanţa de fond a considerat eronat că pretenţiile aferente anului şcolar 2011 - 2012 sunt neîntemeiate pe motiv că Grădiniţa B. nu este cuprinsă în reţeaua şcolară.

Recurenta a învederat că, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 4815 din 10 august 2011 emis de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, beneficiază de toate drepturile şi obligaţiile prevăzute de lege, începând cu anul şcolar 2011 - 2012, în calitate de persoană juridică de drept privat şi de interes public, parte a sistemului naţional de învăţământ.

2.2.2. Instanţa de fond a interpretat greşit dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, deoarece nu a avut în vedere că nu se referă şi la unităţile de învăţământ preşcolar, astfel că grădiniţele de stat sau particulare au dreptul la finanţarea de bază prevăzută de Legea nr. 1/2011 în art. 101 alin. (2).

În opinia recurentei, prevederile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 283/2011 nu se aplică învăţământului preşcolar particular acreditat, ci doar învăţământului primar, gimnazial şi liceal.

2.2.3. Instanţa de fond a considerat eronat că nu există temei pentru obligarea la plată a Ministerului Finanţelor Publice către ordonatorul central de credite pentru că a fost amânat dreptul la finanţare.

Concluzia primei instanţe a fost criticată, cu motivarea că finanţarea de bază nu a fost amânată în ceea ce priveşte învăţământul preşcolar particular, învăţământ din care face şi recurenta.

3. Apărările intimaţilor

Intimaţii - pârâţi Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Braşov - A.J.F.P. Sibiu, Municipiul Sibiu, Consiliul local al municipiului Sibiu, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Finanţelor Publice şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Sibiu au formulat întâmpinări, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile prevăzute de art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 26 noiembrie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din 18 februarie 2015, completul filtru a constatat, faţă de conţinutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi pe cale de consecinţă, a declarat recursul reclamantei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat şi a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

4.2.Cu privire la fondul recursului

4.2.1.Analiza motivului de casare invocat

Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, reţinând, în acord cu instanţa de fond, că nu există temei legal pentru obligarea intimaţilor - pârâţi să calculeze şi să plătească recurentei - reclamante sumele cuvenite cu titlul de finanţare de bază în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (2) şi art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011 pentru anii şcolari 2011 - 2012 şi 2012 - 2013, sume care să fie actualizate cu rata inflaţiei până la data plăţii efective şi cu plata dobânzii legale aferente.

Cadrul legislativ în materia finanţării învăţământului este Legea nr. 1/2011, care în art. 9 alin. (2) prevede că statul asigură finanţarea de bază pentru toţi preşcolarii şi pentru toţi elevii din învăţământul general obligatoriu de stat, particular şi confesional acreditat, precum pentru învăţământul profesional şi liceal acreditat, de stat, particular, confesional şi pentru cel postliceal de stat.

Aceeaşi lege prevede în art. 101 alin. (2) că finanţarea de bază se face în limitele costului standard per elev /preşcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Deşi Legea educaţiei naţionale a prevăzut dreptul pretins de recurenta - reclamantă la acordarea finanţării de bază, se constată că aplicarea reglementării respective a fost prorogată în mod succesiv pentru anii şcolari 2011 - 2012 şi 2012 - 2013 până la data de 31 decembrie 2014 prin dispoziţiile art. 17 alin. (2) din Legea nr. 283/2011, art. II din O.U.G. nr. 92/2012 şi art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 103/2013.

Împrejurarea că toate aceste acte normative nu cuprind şi forma de învăţământ pentru care a fost acreditată recurenta - reclamantă în enumerarea formelor de învăţământ pentru care s-a dispus prorogarea succesivă a termenului de aplicare a reglementării referitoare la finanţarea de bază nu poate avea ca efect acordarea acestui drept, nefiind argumente de interpretare juridică în acest sens.

O asemenea interpretare este nu numai lipsită de temei juridic, dar ar fi şi de natură să producă efecte discriminatorii între formele de învăţământ acreditate, fără a exista o justificare obiectivă pentru aplicarea unui tratament diferit subiecţilor de drept aflaţi în aceeaşi situaţie.

În consecinţă, se constată că este legală soluţia de respingere a acţiunii formulate de recurenta - reclamantă, reţinându-se că, pentru anii şcolari 2011 - 2012 şi 2012 - 2013, nu există temei de drept pentru acordarea finanţării de bază solicitată prin cererea de chemare în judecată.

Faţă de aceste considerente, se constată că sunt lipsite de relevanţă criticile formulate prin primul şi ultimul motiv de recurs, cu privire la data de la care recurenta - reclamantă a fost acreditată pentru învăţământul preşcolar şi la obligaţia Ministerului Finanţelor Publice de a deschide creditele bugetare în favoarea ordonatorului central de credite, dat fiind că ambele aspecte vizează valorificarea dreptului la finanţarea de bază, pentru care a intervenit o cauză legală de amânare în toată perioada indicată prin acţiune (anii şcolari 2011 - 2012 şi 2012 - 2013) până la data de 31 decembrie 2014.

Cum instanţa de fond a stabilit în mod judicios că acest drept nu poate fi valorificat nici de recurenta - reclamantă în toată perioada pentru care s-a dispus amânarea aplicării dispoziţiilor art. 101 alin. (2) din Legea nr. 1/2011, nu se impune a fi examinate în recurs celelalte apărări referitoare la condiţiile efective de exercitare a dreptului respectiv.

Motivele care au fost expuse converg către concluzia că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală şi pe cale de consecinţă, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

4.2.2.Soluţia instanţei de recurs şi temeiul juridic al acesteia

În baza dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL Grădiniţa B. împotriva deciziei nr. 352 din 18 decembrie 2013 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2015.