Inadmissibility of revision against appellate remand in Securitate collaborator status dispute

Decizia nr. 2132/2015

Asupra cererii de revizuire de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 3264 din 16 septembrie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de Asociaţia A., ca inadmisibil, a admis recursurile declarate de reclamanţii B. şi C. împotriva sentinţei civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut următoarele:

Recursul Asociaţiei A. este inadmisibil, întrucât a fost formulat de o persoană care nu a fost parte în proces în faţa primei instanţe. Nu prezintă niciun fel de relevanţă asupra admisibilităţii recursului interesul acestei asociaţii de a exercita această cale de atac.

Recursurile declarate de reclamanţii B. şi C. sunt fondate, pentru următoarele considerente:

Recurenţii-reclamanţi au supus controlului de legalitate adeverinţa din 23 februarie 2010 emisă de Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, prin care s-a reţinut că elementele prezentate nu se circumscriu prevederilor art. 2 lit. a) şi b) din O.U.G. nr. 24/2008 şi că pârâtului D. nu se i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securităţii.

Dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, precizează semnificaţia termenului de colaborator al Securităţii, stabilind o asemenea calitate pentru „persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului”.

Norma citată exclude reţinerea calităţii de colaborator al Securităţii pentru „persoana care a furnizat informaţii cuprinse în declaraţii, procese verbale de interogatoriu sau de confirmare, date în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată”.

Relativ la prima condiţie analizată de instanţa de fond, aceea ca informaţiile să nu fi fost furnizate în timpul anchetei şi procesului, în stare de libertate, de reţinere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată şi condamnată, prin hotărârea recurată s-a constatat că informaţiile furnizate de pârâtul D. în declaraţia din data de 22 august 1977, cu ocazia audierii şi avertizării sale de organele de Securitate în legătură cu intenţia de trecere frauduloasă a frontierei împreună cu E., şi în notele date de pârât după arestarea sa din 17 iulie 1985 nu pot fi reţinute pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securităţii, întrucât este vorba de informaţii furnizate în timpul anchetei/procesului pentru motive politice.

Constatarea instanţei în această privinţă se fundamentează pe informaţiile obţinute prin consultarea datelor afişate pe portalul instanţelor, referitoare la Dosarul nr. x/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, din documentele depuse la dosarul cauzei din care rezultă că pârâtul D. a avut trei dosare de urmărit (1973, 1977-1978 şi 1977-1985) şi pe menţiunile existente în referatul de terminare a urmăririi penale întocmit în dosarul penal nr. x/1985.

Recurenţii-reclamanţi denunţă încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, componente ale dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar analiza actelor şi lucrărilor dosarului confirmă susţinerea acestora, raportat la următoarele împrejurări:

- informaţiile privind soluţia dată de Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. x/3/2010 au fost preluate de pe portalul instanţelor de judecată şi inserate în considerentele hotărârii recurate, fără ca, în prealabil, această probă să fie pusă în discuţia contradictorie a părţilor;

- informaţiile au fost preluate trunchiat, astfel că, în lipsa depunerii la dosarul cauzei a hotărârii judecătoreşti pronunţate în Dosarul nr. x/3/2010 al Tribunalului Bucureşti, nu se poate determina cu claritate nici care au fost pretenţiile care au făcut obiectul sesizării instanţei şi cum au fost ele soluţionate şi nici raţiunile care au fundamentat soluţia adoptată;

- constatările privind informaţiile furnizate Securităţii de către pârât după arestarea sa la 17 iulie 1985 s-au întemeiate pe un act premergător hotărârii penale de condamnare, respectiv referatul de terminare a urmăririi penale din dosarul penal nr. x/1985, în condiţiile în care a existat o hotărâre penală definitivă de condamnare de care pârâtul s-a prevalat sistematic în apărările pe care le-a format în proces;

- cererea reclamantului B., de obligare a pârâtului D. să depună la dosarul cauzei hotărârea penală de condamnare pe care o invocă, a fost respinsă de prima instanţă, în pofida normelor imperative instituite de art. 172 C. proc. civ., potrivit cărora „cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă (...) dacă însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris (...)”.

- instanţa nu a oferit un răspuns specific şi explicit la argumentul decisiv invocat de C.N.S.A.S. în adeverinţa contestată, legat de relevanţa calităţii de urmărit a pârâtului în constatarea existenţei/inexistenţei calităţii de colaborator al Securităţii, faţă de prevederile tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, care stipulează expres acele situaţii în care este exclusă constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.

Prin urmare, relativ la prima condiţie examinată de instanţă, se constată, pe de o parte, inechitatea procedurii, prin încălcarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, iar, pe de altă parte, soluţionarea cauzei pe baza unui probatoriu insuficient, cu consecinţa neelucidării unor aspecte esenţiale dezlegării acesteia, făcând practic imposibilă exercitarea controlului judiciar.

Referitor la celelalte condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, soluţia primei instanţe se fundamentează în special pe considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 672 din 26 iunie 2012, general obligatorii, asemenea dispozitivului căruia i se ataşează, şi pe faptul că informaţiile furnizate de pârâtul D., inclusiv cele cuprinse în declaraţiile verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, fie nu se coroborează cu alte probe, fie nu evidenţiază denunţarea unor activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

În această privinţă, se impune a fi subliniat faptul că stabilirea calităţii de colaborator al Securităţii, cu toate consecinţele pe care aceasta le implică asupra persoanei în cauză, necesită administrarea unui probatoriu complet, care să includă în mod obligatoriu întreg dosarul informativ care a stat la baza emiterii notei de constatare, a avizului Direcţiei Juridice şi a adeverinţei privitoare la constatarea existenţei/inexistenţei calităţii de colaborator al Securităţii.

De asemenea, realizarea justiţiei presupune verificarea obiectivă a veridicităţii actelor şi faptelor care au avut loc într-un anumit context politic şi istoric, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, care să excludă orice concluzie arbitrară şi să asigure echilibrul între interesele fundamentale ale societăţii şi protecţia drepturilor individuale.

Or, analiza actelor şi lucrărilor dosarului evidenţiază soluţionarea pricinii de către prima instanţă pe baza unui probatoriu incomplet, atât timp cât C.N.S.A.S. nu a prezentat instanţei în integralitate dosarul fond informativ incluzând cele 7 volume, titular D., iar cererea reclamanţilor de prezentare integrală a documentaţiei pe baza căreia s-au emis nota de constatare din 16 februarie 2009, avizul Direcţiei Juridice din 08 ianuarie 2010 şi adeverinţa din 23 februarie 2010 a fost în mod nelegal respinsă de instanţă, administrarea acestei probe fiind absolut necesară pentru o evaluare reală a situaţiei de fapt.

Se constată a fi nelegală şi dispoziţia instanţei de respingere a cererii reclamanţilor, prin care au solicit obligarea C.N.S.A.S. la prezentarea procesului verbal al şedinţei Colegiului C.N.S.A.S. din 23 februarie 2012, de vreme ce constatările cuprinse în adeverinţa contestată sunt contrare opiniei exprimate în avizul emis de Direcţia Juridică, iar susţinerile reclamanţilor au vizat inclusiv o presupusă relaţie de prietenie între pârâtul D. şi unul dintre membrii C.N.S.A.S. Este necesară prezentarea acestui înscris şi pentru a verifica dacă cele consemnate în adeverinţa din 23 februarie 2010, semnată de Preşedintele C.N.S.A.S., sunt sau nu în concordanţă cu cele discutate şi votate în şedinţa Colegiului C.N.S.A.S. din 23 februarie 2012.

Procedând la soluţionarea pricinii, specifică prin obiectul său, în circumstanţele expuse, prima instanţă nu a realizat o analiză completă şi obiectivă a situaţiei de fapt, iar constatările acesteia, îndeosebi cele ce vizează informaţiile cuprinse în declaraţiile consemnate de lucrătorii Securităţii, sunt arbitrare şi constituie o aplicare formală a celor statuate cu caracter general obligatorii de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 672 din 26 iunie 2012.

Pentru toate considerentele expuse, având în vedere prevederile art. 304 pct. 5 şi 9, art. 312 alin. (1)-(3), art. 314 C. proc. civ. şi art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, Înalta Curte a dispus admiterea recursurilor declarate de reclamanţii B. şi C., casarea sentinţei civile nr. 5260 din 25 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Împotriva deciziei nr. 3264 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, intimatul-pârât D. a formulat cerere de revizuire.

În motivarea cererii de revizuire se arată că dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice, ce nu se pot aduce la îndeplinire, judecătorii recursului au dat mai mult decât s-a cerut şi nu s-au pronunţat asupra unui lucru cerut.

Se mai susţine că prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 28 iunie 2010, sub nr. 5744/2/2010, astfel cum a fost precizată, recurentul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) şi D., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se dispună modificarea adeverinţei din 23 februarie 2010, emisă C.N.S.A.S., în sensul de a se constata că numitul D. are calitatea de colaborator al Securităţii, ca poliţie politică.

La data de 29 iunie 2010, sub nr. 5800/2/2010, s-a înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, cererea formulată de recurentul C. prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), anularea adeverinţei din 23 februarie 2010, emisă C.N.S.A.S., şi constatarea calităţii de colaborator al Securităţii a numitului D.

Instanţa de recurs s-a aflat în eroare, admiţând recursurile promovate, de vreme ce, pe de o parte, recurentul B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.) şi D., modificarea adeverinţei din 23 februarie 2010, iar pe cealaltă parte, recurentul C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (C.N.S.A.S.), anularea adeverinţei din 23 februarie 2010, ambele recursuri fiind admise, dispozitivul deciziei neputând fi astfel adus la îndeplinire.

Admiţând recursul celor doi petenţi şi trimiţând cauza spre rejudecare pe fond, este evident faptul că decizia este nelegală sub acest aspect, deoarece nu prezintă interes pentru buna administrare a justiţiei, faptul că fiecare recurent îşi urmăreşte propriul interes, ci doar, faptul că aceste interese nu pot fi satisfăcute simultan, iar admiterea recursului promovat în numele lui C. dă mai mult decât ceea ce a cerut recurentul B.

În privinţa motivului că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru care s-a cerut, această situaţie rezultă din faptul că în decizia care urmează a fi revizuită, s-a consemnat că pe parcursul judecării fondului au fost respinse excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a apărătoarei reclamantului C., excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului B. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului D. Instanţa recursului avea obligaţia verificării din oficiu a acestor excepţii de procedură care vizează însuşi cadrul procesual al întregului proces.

Examinând prezenta cerere de revizuire, în raport cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă.

Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.

O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs admite recursul şi dispune casarea cu trimitere a cauzei spre rejudecare.

Drept urmare, calea extraordinară promovată este inadmisibilă, dată fiind neîndeplinirea condiţiei de admisibilitate prevăzută de textul legal sus-arătat.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.

În temeiul art. 274 C. proc. civ. instanţa va obliga revizuentul D. la plata sumei de 76,50 RON reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de D. împotriva deciziei nr. 3264 din 16 septembrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.

Obligă revizuentul la plata sumei de 76,50 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul B.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2015.