Intraocular lens reimbursement claim fails as unregistered request defeats tacit-refusal action; CNAS price limit upheld.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 5645 din 09 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (C.N.A.S.) şi a respins acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat ca pârâta C.N.A.S. să fie obligată să-i acorde contravaloarea integrală a dispozitivului intraocular la care este îndreptăţit în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, şi nu doar 284 RON, cât decontează Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Sibiu (C.J.A.S. Sibiu).

Atribuţiile C.N.A.S. sunt prevăzute la art. 270 din Legea nr. 95/2006, printre acestea neregăsindu-se aceea de decontare a serviciilor medicale, iar, potrivit art. 267 din aceeaşi lege, casele de asigurări de sănătate sunt instituţii publice, cu personalitate juridică şi bugete proprii, aflate în subordinea C.N.A.S., care asigură funcţionarea sistemului de asigurări sociale de sănătate la nivel local.

Printre atribuţiile caselor de asigurări de sănătate enumerate la art. 271 lit. h) din lege se prevede expres că acestea au atribuţia „să negocieze, să contracteze şi să deconteze serviciile medicale contractate cu furnizorii de servicii medicale în condiţiile contractului-cadru”.

Din ansamblul reglementărilor incidente în materia asigurărilor sociale de sănătate, prima instanţă a constatat că nu autoritatea publică pârâtă intră în relaţii contractuale cu furnizorii de servicii medicale ori cu asiguraţii, ci casele de asigurări de sănătate judeţene, cărora li se adresează cererile formulate de asiguraţi pentru acordarea dispozitivelor medicale, care aprobă aceste cereri şi, ulterior, decontează dispozitivele respective, în condiţiile legii.

2. Recursul declarat împotriva hotărârii primei instanţe

Împotriva sentinţei civile nr. 5645 din data de 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A.

3. Hotărârea instanţei de recurs

Prin decizia civilă nr. 1758 din 3 aprilie 2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantul A., a casat sentinţa civilă nr. 5645 din 9 octombrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, şi a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, reţinând următoarele:

Nu sunt întemeiate susţinerile recurentului referitoare la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti şi la nepunerea în dezbaterea contradictorie a părţilor, de către instanţa de fond, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, invocată prin întâmpinare de pârâta C.N.A.S.

Într-adevăr, prin încheierea de şedinţă din data de 11 septembrie 2012, prima instanţă a dispus amânarea cauzei pentru termenul de judecată din 9 octombrie 2012 în vederea comunicării întâmpinării către reclamant (realizată la data de 17 septembrie 2012, astfel cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la dosar) şi în vederea discutării excepţiei invocate prin întâmpinare, iar, prin concluziile scrise, depuse prin fax la data de 26 septembrie 2012, reclamantul a solicitat respingerea excepţiei ca neîntemeiată, fiind respectat astfel, în cauză, principiul contradictorialităţii.

Se reţine, pe de altă parte, că este fondat motivul de recurs vizând greşita admitere, de către prima instanţă, a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.N.A.S., şi, pe cale de consecinţă, nelegala respingere a cererii reclamantului ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, în condiţiile în care, prin acţiune, reclamantul a solicitat obligarea C.N.A.S. să îi răspundă la cererea pretins depusă cu faxul din 26 ianuarie 2012, având ca obiect acordarea gratuită a unui dispozitiv intraocular, precum şi obligarea aceleiaşi pârâte la plata de daune morale în sumă de 5000 RON.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, în drept, pe prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. h) şi lit. i) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, plângându-se pe de o parte de refuzul pârâtei de soluţionare a cererii depuse în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, şi, pe de altă parte, de refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona pe fond respectiva cerere.

În raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi lit. i) şi alin. (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de recurs a reţinut că, în materia litigiilor de contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă aparţine, în cazul actului administrativ tipic, autorităţii publice emitente a acestuia, iar în cazul actului administrativ unilateral asimilat, prevăzut de art. 2 alin. (2) din aceeaşi lege, autorităţii publice căreia i-a fost adresată, de către persoana pretins vătămată într-un drept sau un interes legitim, cererea la care nu s-a dat un răspuns în termenul legal sau cu privire la care se reclamă existenţa unui refuz nejustificat de soluţionare, împotriva acestor autorităţi publice legea recunoscând dreptul la acţiune.

C.N.A.S. are, prin urmare, calitate procesuală pasivă în litigiu, instanţa de contencios administrativ având astfel obligaţia de a examina pe fond temeinicia acţiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul A., respectiv de a verifica dacă s-a răspuns sau nu solicitantului în termenul legal sau, după caz, dacă există sau nu, din partea autorităţii publice menţionate, un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.

4. Hotărârea instanţei de rejudecare

Rejudecând cauza, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3155 din 18 noiembrie 2014 a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta C.N.A.S., reţinând, în esenţă, următoarele:

Obiectul litigiului dedus judecăţii, aşa cum acesta a fost conturat de instanţa supremă, prin decizia civilă nr. 1758 din 3 aprilie 2014, rezidă în solicitarea reclamantului A. în sensul de a se dispune obligarea pârâtei C.N.A.S. să îi răspundă la cererea pretins depusă cu faxul din 26 ianuarie 2012, având ca obiect acordarea gratuită a unui dispozitiv intraocular, precum şi obligarea aceleiaşi pârâte la plata de daune morale în sumă de 5.000 RON.

Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea, în drept, pe prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. h) şi i) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, s-a plâns, pe de o parte, de refuzul pârâtei de soluţionare a cererii sale în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, şi, pe de altă parte, de refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona pe fond respectiva cerere.

Reclamantul a învederat următoarele: este o persoană cu handicap, suferindă de multe boli; a depus cerere la Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate Sibiu pentru acordarea dispozitivului intraocular pentru operaţia de cataractă la ochiul drept; i s-a răspuns că suma la care are dreptul un asigurat este de 284 RON; art. 11 lit. a) din Legea nr. 448/2006 prevede că beneficiază de „dispozitive medicale gratuite”; contravaloarea operaţiei de cataractă pe care o va suporta depăşeşte suma de 284 RON.

Această cerere a fost adresată către C.N.A.S. şi a fost expediată prin fax, la numărul xx.

Instanţa de rejudecare a reţinut că numărul de fax respectiv aparţine pârâtei C.N.A.S., aşa cum se atestă prin adresa din 03 noiembrie 2014 a Casei de Asigurări de Sănătate a Municipiului Bucureşti, că cererea reclamantului nu a fost înregistrată de pârâta C.N.A.S. şi că C.N.A.S. a răspuns la cererea reclamantului prin adresa din 05 septembrie 2012.

Din analiza dispoziţiilor art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi lit. i) şi alin. (2), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că pot constitui obiect al litigiului de contencios administrativ:

- atât refuzul nejustificat al autorităţii publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, care presupune ca între petiţionar şi autoritatea căreia i se adresează cererea să existe un raport de drept administrativ, iar cererea să se refere la drepturi şi obligaţii care să facă parte din obiectul unui astfel de raport juridic şi care este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) prima teză din Legea nr. 554/2004 ca „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”, excesul de putere reprezentând, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”;

- cât şi nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, care, conform art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, semnifică „faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen”.

În fiecare dintre cazurile expuse anterior, este necesar, pentru ca reclamantul să se poată adresa instanţei de contencios administrativ, ca acesta să se considere vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.

Cu privire la noţiunile de persoană vătămată, drept vătămat şi interes legitim privat, Curtea de apel a reţinut că sunt relevante definiţiile date de art. 2 alin. (1) lit. a), lit. o) şi lit. p) din Legea nr. 554/2004, conform cărora „persoană vătămată - orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri”, „drept vătămat - orice drept prevăzut de Constituţie, de lege sau de alt act normativ, căruia i se aduce o atingere printr-un act administrativ” şi „interes legitim privat - posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor şi previzibil, prefigurat”.

Raportând aceste prevederi legale la circumstanţele factuale ale pricinii, Curtea de apel a constatat că, în speţă, nu suntem în prezenţa niciunuia dintre actele administrative evocate anterior.

Astfel, pe de o parte, cu privire la nesoluţionarea (pretinsă) în termenul legal a unei cereri, prima instanţă a observat că, în speţă, reclamantul nu a probat faptul că cererea sa a fost înregistrată la pârâta C.N.A.S. O astfel de dovadă incumba reclamantului atât în temeiul art. 129 alin. (1) C. proc. civ., cât şi în temeiul art. 12 din Legea nr. 554/2004 contenciosului administrativ, care prevede că, „în situaţia în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa”, ipoteză pe care A. o invocă repetat în pricina de faţă (inclusiv în faza rejudecării, prin cererea depusă la data de 22 septembrie 2014), reclamantul „va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică”.

Or, în speţă, reclamantul nu a depus la dosar copia cererii sale, certificată prin numărul şi data înregistrării la autoritatea publică, ci o copie a cererii trimise prin fax care nu cuprinde niciuna dintre menţiunile evidenţiate anterior.

Dovada înregistrării cererii este cu atât mai importantă cu cât, aşa cum prevede art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, reprezintă actul administrativ (asimilat) al nesoluţionării în termenul legal a unei cereri doar faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii.

Pe de altă parte, referitor la refuzul pretins nejustificat al autorităţii publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, Curtea de apel a observat că, în jurisprudenţă, s-a statuat, judicios, că soluţionarea unei cereri în defavoarea petiţionarului sau contrar aşteptărilor sale nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter reieşind doar prin raportare la prevederile legale, cu care refuzul ar intra în contradicţie.

Or, prin adresa din 05 septembrie 2012, primită de reclamant la data de 17 septembrie 2012, pârâta C.N.A.S. a răspuns solicitării reclamantului vizând acordarea gratuită a dispozitivului intraocular în sensul că, în raport cu dispoziţiile art. 233 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, ale art. 1 şi art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 170/1999, ale art. 10 din Legea nr. 448/2006, ale art. 115 şi art. 116 alin. (1) din Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, aprobat prin H.G. nr. 1389/2010, şi ale Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 545/2011, persoanele cu handicap, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de legile speciale prin care li se stabileşte această calitate şi cele provenite din pensii, au dreptul la dispozitive medicale la nivelul preţului de referinţă stabilit prin Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 545/2011, respectiv la suma de 284,73 RON.

În raport cu prevederile legale invocate de către pârâtă în adresa susmenţionată şi citate de instanţă, Curtea de apel a reţinut că nu se poate susţine că refuzul pârâtei de a asigura gratuit - aşa cum pretinde reclamantul - dispozitivul intraocular în discuţie intră în contradicţie cu acele dispoziţii legale.

Altfel spus, nu se poate vorbi de „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”, excesul de putere reprezentând, conform art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, „exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”.

Întrucât în cauză nu s-a reţinut nici nesoluţionarea în termenul legal a cererii, nici refuzul nejustificat al autorităţii publice de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim, Curtea de apel a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului vizând obligarea pârâtei C.N.A.S. să îi răspundă la cererea pretins depusă cu faxul din 26 ianuarie 2012 având ca obiect acordarea gratuită a unui dispozitiv intraocular, precum şi cererea accesorie, tinzând la obligarea aceleiaşi pârâte la plata de daune morale în sumă de 5.000 RON, întrucât aceasta este o cerere accesorie, a cărei soluţie depinde de modul de rezolvare a capătului principal.

5. Calea de atac exercitată împotriva instanţei de rejudecare

Împotriva sentinţei civile nr. 3155 din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, netemeinicie şi pentru depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti.

Recurentul-reclamant invocă dispoziţiile art. 51 alin. (1) şi (4) din Constituţie, art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi lit. i) din Legea nr. 554/2004, art. 25 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 şi contestă aspectele reţinute de instanţa de rejudecare referitoare la faptul că autoritatea publică pârâtă a răspuns la cererea sa în timpul procesului, susţinând că atât instanţa, cât şi intimata-pârâtă au recunoscut că faxul din 26 ianuarie 2012 a ajuns la C.N.A.S., aşa cum rezultă şi din confirmarea de transmitere a mesajului prin fax. Sub acest aspect, recurentul susţine că nu avea obligaţia de a depune cererea la registratura instituţiei, ci persoanele care l-au primit.

Se arată că pârâtul nu a făcut dovada faptului că în perioada 26 ianuarie - 11 iunie 2012 răspunsul său a fost transmis şi primit de către reclamant, susţinând că autoritatea publică are obligaţia de a răspunde cererilor ce îi sunt adresate până la data introducerii acţiunii.

Recurentul susţine că instanţa de rejudecare s-a substituit Poştei Române în sensul că a confirmat primirea răspunsului, în condiţiile în care răspunsul este tardiv, nul şi neavenit.

Mai susţine recurentul că hotărârea instanţei de rejudecare este contrară deciziei de casare nr. 1758 din 3 aprilie 2014 şi, invocând dispoziţiile art. 124 alin. (2) din Constituţie, face referire la sentinţa nr. 1117 din 27 octombrie 2011 pronunţată de Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Examinând cauza prin prisma criticilor formulate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Din expunerea rezumativă a lucrărilor cauzei, rezultă că reclamantul a învestit instanţa cu o acţiune în contencios administrativ, prin care a solicitat obligarea C.N.A.S. să îi răspundă la cererea pretins depusă cu faxul din 26 ianuarie 2012, având ca obiect acordarea gratuită a unui dispozitiv intraocular, precum şi obligarea aceleiaşi pârâte la plata de daune morale în sumă de 5000 RON, acţiune întemeiată pe prevederile art. 1, art. 2 alin. (1) lit. h) şi lit. i) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi prin care se plânge, pe de o parte, de refuzul pârâtei de soluţionare a cererii depuse în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, şi, pe de altă parte, de refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona pe fond respectiva cerere.

Criticile recurentului-reclamant circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. referitoare la nesoluţionarea în termenul legal a cererii sale pretins depuse prin fax la data de 26 ianuarie 2012 şi refuzul nejustificat al pârâtei de a soluţiona cererea sa, vor fi înlăturate de Înalta Curte pentru argumentele expuse în continuare.

Potrivit art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. h) şi lit. i) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocate de reclamant drept temei al acţiunii şi avute în vedere şi de instanţa de rejudecare:

„Art. 1. - (1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.

Art. 2. - (1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:

h) nesoluţionare în termenul legal a unei cereri - faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen;

i) refuz nejustificat de a soluţiona o cerere - exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat şi nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

Art. 8. - (1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.”

Sub aspectul nesoluţionării în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, instanţa de rejudecare întemeiat a reţinut că pârâta C.N.A.S. a răspuns reclamantului prin adresa din 05 septembrie 2012, depusă în copie în faţa primei instanţe (Dosarul nr. x/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal), adresă care a fost primită de reclamant la data de 17 septembrie 2012, fiindu-i comunicată cu citaţia pentru termenul de judecată din 9 octombrie 2012.

Este adevărat că pârâta nu a făcut dovada primirii de către reclamant a adresei respective, însă, în condiţiile arătate, este necontestat faptul că A. a luat cunoştinţă de răspunsul C.N.A.S. în sensul celor arătate anterior, atâta timp cât procedura de comunicare a actului a fost legal îndeplinită.

De altfel, în ipoteza acţiunii în contencios administrativ întemeiată pe dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) teza a doua în raport cu termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, soluţia pe care o poate pronunţa instanţa este prevăzută de art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că „poate (…) să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă”.

În speţă, instanţa de rejudecare cu just temei a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada înregistrării la C.N.A.S. a cererii transmise prin fax la data de 26 ianuarie 2012, deşi o asemenea obligaţie îi revenea conform art. 129 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 12 din Legea nr. 554/2004, iar, pe de altă parte, chiar în ipoteza în care ar fi constatat nerespectarea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 şi calculat de la data înregistrării cererii, soluţia care se impunea ar fi fost obligarea pârâtei să răspundă reclamantului la cererea din 26 octombrie 2012, însă această soluţie ar fi avut, în speţă, caracter redundant, de vreme ce pârâta C.N.A.S. a răspuns reclamantului prin adresa din 05 septembrie 2012, primită de reclamant conform celor arătate anterior cel târziu la data de 17 septembrie 2012, odată cu citaţia pentru termenul de judecată din 9 octombrie 2012.

În altă ordine de idei, odată ce autoritatea publică a răspuns petentului, caracterul întemeiat al acestui capăt de cerere este condiţionat de existenţa unei pagube cauzate persoanei vătămate prin nesoluţionarea cererii în termenul legal, însă Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a făcut dovada în niciunul dintre cele două cicluri procesuale a pagubei ce i-ar fi fost cauzată.

Deşi, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant nu formulează critici cu privire la caracterul nejustificat al răspunsului C.N.A.S., Înalta Curte, în deplin acord cu instanţa de rejudecare, constată că răspunsul dat prin adresa din 05 septembrie 2012, în sensul că „persoanele cu handicap, dacă nu realizează alte venituri decât cele provenite din drepturile băneşti acordate de legile speciale prin care li se stabileşte această calitate şi cele provenite din pensii, au dreptul la dispozitive medicale la nivelul preţului de referinţă stabilit prin Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 545/2011, respectiv la suma de 284,73 RON”, este în concordanţă cu dispoziţiile legale incidente, respectiv cele ale art. 233 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, art. 1 şi art. 4 lit. d) din O.U.G. nr. 170/1999, art. 10 din Legea nr. 448/2006, art. 115 şi art. 116 alin. (1) din Contractul-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, aprobat prin H.G. nr. 1389/2010 şi lit. I) pct. 1 din Lista preţurilor de referinţă şi a sumelor de închiriere corespunzătoare categoriilor şi tipurilor de dispozitive medicale destinate recuperării unor deficienţe organice sau funcţionale în ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prevăzută în anexa la Ordinul preşedintelui C.N.A.S. nr. 545/2011.

Sub acest aspect, în jurisprudenţă, s-a reţinut că soluţionarea unei cereri în defavoarea petiţionarului sau contrar aşteptărilor sale nu reprezintă, automat, un refuz nejustificat, acest caracter reieşind numai prin raportare la prevederile legale, cu care refuzul ar intra în contradicţie, iar stabilirea conţinutului răspunsului constituie în toate cazurile o prerogativă a autorităţii publice care se exercită cu respectarea dispoziţiilor legale (cu titlu de exemplu, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, deciziile nr. 4834 din 11 octombrie 2005 şi nr. 850 din 9 februarie 2007).

Astfel fiind, se constată că în speţă nu a existat un refuz nejustificat al pârâtei C.N.A.S. în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) raportate la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

Susţinerile recurentului referitoare la depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti, care se circumscriu motivului prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., sunt lipsite de temei şi nu pot fi primite, întrucât instanţa de rejudecare nu s-a substituit Poştei Române, ci în mod legal şi întemeiat a constatat că dovada de îndeplinire a procedurii de citare, aflată la Dosarului nr. x/2/2012 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, atestă faptul că reclamantului A. i-a fost comunicată adresa din 05 septembrie 2012, de răspuns la cererea transmisă prin fax referitoare la „acordarea gratuită a dispozitivului intraocular”.

Având în vedere soluţia dată petitului principal, cu just temei prima instanţă a respins şi cererea accesorie, tinzând la obligarea aceleiaşi pârâte la plata de daune morale în sumă de 5.000 RON, întrucât aceasta este o cerere accesorie, a cărei soluţie depinde de modul de rezolvare a capătului principal.

Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 5542004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de A., nefiind identificate motive de reformare a sentinţei, în sensul art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 3155 din 18 noiembrie 2014 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 mai 2015.