Negative jurisdiction conflict resolved: Prahova Tribunal administrative-fiscal section competent over reimbursement claim for disabled persons’ care costs

Decizia nr. 567/2016

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/281 din 22 septembrie 2011 la Judecătoria Ploieşti, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii B. şi C., solicitând instanţei obligarea acestora la plata diferenţei între costul mediu lunar şi contribuţia lunară de întreţinere ce revine ca obligaţie de plata, pentru perioada 01 octombrie 2008 -31 decembrie 2008, în sumă de 43,148 lei.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat, că a acordat asistenţă socială persoanelor cu handicap care domiciliază în raza teritorială de activitate a pârâţilor şi are dreptul să solicite decontarea cheltuielilor dintre autorităţile administraţiei publice locale, în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită şî protejată, pârâţii refuzând aceste decontări în urma demersurilor pe care Ie-a efectuat.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 şi art. 34 din H.G. nr. 268/2007.

Prin sentinţa civila nr. 2009 din 13 februarie 20]2, Judecătoria Ploieşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată de pârâtul C. prin întâmpinare, declinând competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Instanţa a reţinut că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 8 C. proc. civ. cererilor formulate împotriva A. şi C. deoarece acestea nu sunt servicii public și deconcentrate, aflate în subordonarea unei structuri de centru, ci dispoziţiile art. 7 C. proc. civ., ce instituie competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la sediul pârâtului.

Pentru acest motiv, în condiţiile în care pârâţii au sediul în Galaţi, localitate aflată in circumscripţia teritorială a Judecătoriei Galaţi, în baza art. 158 C. proc. civ., s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Galaţi.

La rândul său, Judecătoria Galaţi, prin sentinţa civilă nv. 212 din 15 ianuarie 2016, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Ploieşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, spre competentă soluţionare.

Instanţa a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 5 şi art. 10 pct. 1, C. proc. civ. ce reglementează o competenţa alternativă, din a căror interpretare rezultă că, în afară de instanţa de la domiciliul pârâtului, mai este competentă să judece, în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract, şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea, chiar în parte, a obligaţiunii.

Instanţa a reţinut că cele opt persoane menţionate de reclamantă au beneficiat de serviciile de specialitate specifice în centre aflate pe raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Ploieşti, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ., reclamanta A. avea dreptul de a alege Judecătoria Ploieşti, respectiv instanţa locului de executare a obligaţiei de îngrijire şi protejare a persoanelor cu handicap menţionate în înscrisurile depuse la dosar, dintre mai multe instanţe deopotrivă competente să judece pricina.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizata în baza art. 22 alin. (3) C.proc.civ, Înalta Curte reţine următoarele:

Prin acţiunea ce face obiect al dosarului de faţa, reclamanta A. a chemat în judecata pe pârâţii B. şi C. solicitând, în temeiul prevederilor art. 54 din Legea nr. 448/2006, decontarea cheltuielilor de asistenţă socială făcute pentru beneficiari ce au domiciliul sau reşedinţa în raza teritorială a pârâţilor.

Se reţine că, potrivit art. 54 din Legea nr. 448/2006;

’’(1) Persoana cu handicap are dreptul să fie îngrijită şi protejată într-un centru din localitatea/judeţul in a cărei/cărui rază teritorială îşi are domiciliul sau reşedinţa.

(2) Finanţarea centrelor publice se face din bugetele proprii ale judeţelor, respectiv ale sectoarelor municipiului Bucureşti, pe teritoriul cărora funcţionează acestea.

(3) În cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în condiţiile prevăzute la alin. (1), persoana cu handicap poate fi îngrijită şi protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială.

(4) Decontarea cheltuielilor dintre autorităţile administraţiei publice locale se face în baza costului mediu al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită şi protejată.

(5) Modalitatea de decontare va fi stabilită prin normele metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi "

Dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 448/2006 au tăcut obiect al Deciziei nr. 13 din data de 22 iunie 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în recurs în interesul legii, ale cărei dezlegări sunt obligatorii pentru insianţe, în temeiul art. 330 alin. (4) C. proc. civ.

Prîn decizia menţionată, Înalta Curte a reţinut, în sinteză, că litigiile având ca obiect acţiuni prin care se solicită de către o direcţie generală de asistenţă socială şi protecţia copilului obligarea unui consiliu judeţean sau local ori a unei alte direcţii generale de asistenţă socială şi protecţia copilului la suportarea cheltuielilor de întreţinere pentru persoane care beneficiază de măsuri de protecţie prevăzute de Legea nr. 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap şi Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, intră în sfera contenciosului administrativ, dată fiind calitatea părţilor, de autorităţi publice locale, precum şi obiectul acestora, ce constă în refuzul de soluţionare a unei cereri cu privire la un drept recunoscut de lege.

Pe cale de consecinţa, s-a reţinut prin Decizia nr. 13/2015, pronunţată în R.I.L., competenţa materială de soluţionare a litigiilor având obiectul indicat aparţine instanţelor de contencios administrativ, iar în raport de dispoziţiile art. 95 C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă aparţine tribunalelor-secţiile de contencios administrativ.

În speţă, se constată că, în raport de data introducerii acţiunii, 22 septembrie 2011, precum şi de prevederile art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, potrivit cărora „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă, în primă instanţă, se determină în temeiul dispoziţiilor C. proc. civ. adoptat în anul 1865.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. adoptat în anul 1865, „tribunalele judeca în primă instanţă (...) procesele şi cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competenţa curţilor de apel."'

Totodată, potrivit art. 3 pct. 1 C. proc. civ. „Curtea de Apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale".

Se mai reţine că, potrivit art. 10 alin, (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora depănă la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele adminîstrativ-jiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500,000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel. daca prin lege organicei specială nu se prevede altfel."

Din interpretarea coroborată a dispoziţiilor legale citate, având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecăţii şi calitatea părţilor, de autorităţi publice locale, competenţa materială de soluţionare a cauzei de faţă, în prima instanţă, aparţine tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Se mai reţine totodată că, în temeiul art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „Reclamantul se poate adresa instanţei de Ia domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului.’’

Având în vedere considerentele expuse, precum şi faptul că reclamanta a înţeles să sesizeze mai întâi instanţele din Judeţul Prahova în vederea soluţionării cauzei, Înalta Curte urmează a trimite cauza la Tribunalul Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2016.