Revision motion inadmissible in same-case property dispute; applicants ordered to pay 3,000 lei costs.

Decizia nr. 561/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată la data de 19 octombrie 1993, sub nr. x/1993, pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, reclamanţii A., B., C. şi D. au chemat în judecată pe pârâţii E., F., G. şi H., solicitând instanţei de judecată ca, prin hotărârea ce va pronunţa: 1) să oblige pe pârâta 4 să le recunoască dreptul de proprietate asupra grajdului nr. 5, cu împrejmuiri, instalaţii şi teren aferent de 4.000 mp; 2) să pronunţe o hotărâre care să ţină Ioc de contract autentic, apt pentru mtabulare; 3) să dispună anularea parţială a înscrierii în C.F. a imobilului în discuţie cu privire la pârâţii persoane fizice; 4) să oblige pe aceeaşi pârâţi să le recunoască un drept de servitute de trecere.

Pârâţii persoane fizice au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţîonaiă prin care au solicitat să se constate nulitatea absolută a licitaţiei din 6 mai 1991 prin care reclamanţii au cumpărat ferma, cu motivarea că H. (vânzător) făcuse parte unul dintre cumpărători, reclamantul D.

Totodată, H., I., J., K., L. şi M. au formulat cereri de intervenţie în interes propriu, solicitând constatarea nulităţii licitaţiei din luna iulie 1991 şi reconstituirea dreptului lor de proprietate.

Ulterior, au mai formulat cereri de intervenţie N. (cerere accesorie în sprijinul reclamantului O.), P. şi S. (în interes propriu), aceştia din urmă pretinzându-se foştii proprietari ai terenurilor pe care s-au intabulat pârâţii şi solicitând, în contradictoriu şi cu Consiliul local Cluj, contravaloarea terenului, la preţul pieţei.

Cauza a fost declinată la Tribunalul Cluj, prin încheierea civilă nr. 6432 din 17 iunie 1998, pronunţată în Dosarul nr. x/1993.

Prin sentinţa civilă nr. 541 din 20 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. x/1998, Tribunalului Cluj a admis, în parte, acţiunea principală, cererea reconvenţională, precum şi cererile de intervenţie, a constatat nulitatea absolută a licitaţiilor din 6 mai 1991 şi respectiv din iulie 1991 şi a dispus rectificarea C.F. Someşeni în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâţilor persoane fizice, respingând restul pretenţiilor. Totodată, au fost daţi în debit intervenienţii H. şi K., a fost anulată, ca netimbrată, cererea de intervenţie formulată de L. şi M. şi ca insuficient timbrată cea a intervenientului J. A fost respinsă cererea de intervenţie în interes propriu formulată de O. şi P., decedat, continuată de succesorii acestuia şi au fost admise, în parte, cererile de intervenţie accesorie formulate de N. şi R., în măsura admiterii acţiunii reclamantului O., fiind daţi în debit cu taxele de timbru neachitate.

Prin Decizia civilă nr. 176 din 14 septembrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/2000, au fost respinse, ca nefondate, apelurile reclamanţilor, ale pârâţilor şi ale intervenlenţilor N. şi R., a fost admis apelul intervenientului H., fiind modificată sentinţa sub aspectul dării în debit a acestuia cu taxa de timbru, anulând ca atare cererea de intervenţie. Au fost anulate, ca netimbrate, apelurile intervemenţilor T. şi O., s-a constatat renunţarea la judecata apelului de către intervenientul I., fiind menţinute restul dispoziţiilor instanţei de fond.

Prin Decizia civilă nr. 6234 din 10 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. x/2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanţi, de pârâţii E., U., V., G. şi de intervenienţii N. şi R. împotriva Deciziei nr. 176 din 14 septembrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, a modificat decizia recurată şi sentinţa nr. 541 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Cluj, secţia civilă, şi rejudecând, a admis, în parte, acţiunea cu privire la capătul 1 de cerere, fiind înlăturate dispoziţiile privind anularea licitaţiei din. iulie 1991 şi a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională a pârâţilor. Totodată, decizia recurată a fost casată, în parte, fiind trimisă cauza instanţei de apel pentru rejudecare cu privire la capetele 2, 3 şi 4 din cererea introductivă privind (2) pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, (3) anularea parţială a înscrierii din C.F. şi (4) obligarea pârâţilor la recunoaşterea unui drept de servitute de trecere.

Prin Decizia civilă nr. 306/A din 12 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2005, a fost respinsă excepţia nulităţii invocată de către intimaţii G., E., U., V. şi F. şi au fost admise apelurile formulate de către reclamanţi şi intervenienţii accesorii N. şi R. în contra sentinţei civile nr, 541 din 30 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul civil nr. x/1998 al Tribunalului Cluj, care a fost schimbată în sensul admiterii acţiunii formulate de către reclamanţi împotriva pârâţilor, precum şî a cererii de intervenţie formulată de intervenienţii N. şi R. în favoarea reclamanţilor.

În consecinţă, s-a dispus rectificarea suprafeţei parcelelor înscrise în C.F., Cluj-Napoca, de la 1 ha şi 8.313 mp, la 1 ha şi 7.308 mp cât este în realitate şi dezmembrarea nr. top pe care se identifică terenul în suprafaţă de 4.000 mp, înscrise în C.F., Cluj, conform raportului de expertiză întocmit de expert în varianta I şi alipirea nr. top pe care se identifică terenul în suprafaţă de 3.428 mp, cu nr. top pe care se identifică terenul în suprafaţă de 448 mp într-o singură parcela cu o suprafaţă totală de 3.876 mp, teren intravilan din localitatea Cluj-Napoca, care s-a reânscris pe vechii proprietari. A fost obligat pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj Napoca - Comisia de Lichidare a C.A.P. Someşeni sa încheie cu reclamanţii act apt de imtabulare pentru terenul în suprafaţă de 3.876 mp, identificat anterior şi grajdul nr. 5, edificat pe acesta potrivit procesului-verbal de licitaţie din 6 mai 1991 şi a actului adiţional din aceeaşi dată, în caz contrar hotărârea pronunţată urmând să ţină loc de act autentic notarial. A fost dispusă anularea înscrierilor dreptului de proprietate ale pârâţilor F., G. şi a defunctului E. asupra parcelei în. suprafaţă de 3.876 mp, cu consecinţa rectificării C.F., Cluj, în sensul radierii dreptului lor de proprietate şi al înscrierii dreptului de proprietate în favoarea reclamanţilor în cotă de % fiecare, cu titlu de cumpărare la licitaţie, precum şi. înscrierea construcţiei grajd, pe fundaţie din beton, zidărie din cărămidă şi B.C.A., acoperit cu plăci de azbociment, ridicată pe parcela cu suprafaţa de 3.876 mp.

Au fost obligaţi pârâţii să recunoască reclamanţilor dreptul de servitute de trecere asupra parcelei din C.F., Cluj, în suprafaţă de 572 mp şi asupra parcelei din C.F., Cluj, în suprafaţă de 1 ha şi 6.860 mp., în favoarea parcelei în suprafaţă de 3.876 mp, pe o lăţime de 6 metri de-a lungul şi de-a latul parcelei reclamanţilor şi în continuare spre calea publică de acces, lăţimea de 6 metri fiind calculată de ia limita proprietăţii pârâţilor spre calea publică şi s-a dispus intabularea dreptului de servitute în favoarea reclamanţilor în cartea funciară. Totodată au fost respinse, ca inadmisibile, cererea intimaţilor privind despăgubirile determinate de instituirea dreptului de servitute, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de X.

Prin Decizia civilă nr. 75/R din 11 ianuarie 2013, Curtea de Apel Cluj a admis, în parte, recursul declarat de pârâtul Consiliul local al municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei civile nr. 306/A din 12 iunie 2012 a Tribunalului Cluj care a fost casată, în parte, cu privire la dispoziţiile referitoare la identificarea în regim de C.F. a terenului în suprafaţă de 3.876 mp aferent grajdului nr. 5, rectificarea suprafeţelor de C.F. în care se regăseşte acest teren, dezmembrarea şi alipirea nr. top. pe care se identifică acest teren, anularea înscrierilor în C.F. în favoarea pârâţilor cu privire la acelaşi teren, stabilirea servitutii de trecere, intabularea în C.F. a dreptului de servitute şi a dreptului de proprietate al reclamanţilor, în aceste limite cauza fiind trimisă spre rejudecare la acelaşi tribunal, fiind menţinute restul dispoziţiilor din decizia recurată.

A fost respins, ca tardiv, recursul declarat de reclamanţi şi intervenienţii N. şi R. în contra aceleiaşi decizii. Au fost respinse, ca nefondate, motivele din recursul pârâţilor persoane fizice având ca obiect Încheierea civilă nr. 55/A/CC din 10 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2010 al Tribunalului Cluj, precum şi servitutea de trecere stabilită prin decizia recurată şi au fost anulate, ca netimbrate, restul motivelor din recursul aceloraşi pârâţi.

Prin Decizia civilă nr. 110 din 5 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2005 al Tribunalului Cluj, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarat de reclamanţi şi de intervenienţii N. şi R. împotriva sentinţei civile nr. 541 din 30 noiembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. x/1998 al Tribunalului Cluj.

Prin Decizia nr. 573/R din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj a fost respins, ea nefondat, recursul declarat de reclamanţi şi întervenienţii N. şi R. şi ca inadmisibil, recursul declarat de pârâţii E., U., V., F. şi G. împotriva Deciziei civile nr. 110 din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosar nr. x/117/2015.

Prin cererea de revizuire formulată la data de 23 decembrie 2011, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., reclamanţii O., B., C. şi D. au solicitat anularea Deciziei nr. 573/R din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, precum şi a Deciziei civile nr. 110 din 5 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2005 al Tribunalului Cluj, ca fiind potrivnice Deciziei civile nr. 6234 din 10 noiembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Revizuenţii au arătat că prin Decizia civilă nr. 6234 din 10 noiembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost modificată sentinţa civilă nr. 541/1999 a Tribunalului Cluj, în sensul admiterii în mod irevocabil a primului capăt de cerere privind obligarea Comisiei de lichidare a C.A.P. Someşeni la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra bunurilor dobândite prin contractul de vânzare-cumpârate din 6 mai 1991.

În schimb, prin Decizia civilă nr. 110/A/2015, pronunţată în apel de Tribunalul Cluj, în Dosarul nr. x/2005, menţinută în recurs prin Decizia nr. 573/R din 23 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2015, instanţele de control au dispus menţinerea hotărârii pronunţate la fond, tară a indica în ce limite se păstrează hotărârea atacată, cu atât mai mult cu cât asupra capătului privind constituirea servitutii de trecere s-a decis cu autoritate de lucru judecat prin Decizia civilă nr. 75/R/2013, pronunţată în recurs de Tribunalul Cluj.

Revizuenţii au apreciat că există contrarietate între decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care se recunoaşte dreptul de proprietate asupra imobilului teren şi construcţia-grajd nr. 5 şi decizia curţii de apel privind constituirea dreptului de servitute în favoarea imobilului subsemnaţilor, pe o lăţime de 6 ml de-a lungul şi de-a latul parcelei reclamanţilor şi în continuare spre calea de acces publică, pe de o parte, şi hotărârea pronunţată în ultimul ciclu procesual, respectiv Decizia nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, prin care a fost menţinută soluţia dată de Tribunalul Cluj prin Decizia civilă nr. 110/A/2015, de respingere a apelului declarat de reclamanţii-revizuenţi cu privire la servitutea de trecere.

Cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ea atare în considerarea argumentelor ce succed.

Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.

Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru flecare caz în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice.

Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire şi la faptele pe care se întemeiază,

Dispoziţia legală fixează limitele în care se poartă dezbaterile asupra unei cereri de revizuire, indiferent de motivul de revizuire pe care cererea se fundamentează.

În ipoteza de revizuire invocată de revizuenţi, potrivit dispoziţiilor art. 322 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere (...). dacă există hotătâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi, calitate.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".

Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat va fi admisă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză. De asemenea, hotărârile, trebuie să fie pronunţate în dosare diferite, ce privesc două cereri de chemare în judecată distincte.

În acest sens, tripla identitate, ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire, trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".

Cerinţele legale menţionate nu sunt îndeplinite în cauză, deciziile invocate ca potrivnice fiind pronunţate în acelaşi dosar, în cicluri procesuale diferite.

Astfel, prin Decizia civilă nr. 6234 din 10 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. x/2000, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de reclamanţi, de pârâţii E., U., V., G. şi de intervenienţii N. şi R. împotriva Deciziei nr. 176 din 14 septembrie 2000 a Curţii de Apel Cluj, a modificat, în parte, decizia recurată şi sentinţa nr. 541 din 30 noiembrie 1999 a Tribunalului Cluj, secţia civilă şi rejudecând, a fost admis, în parte, capătul 1 al cererii de chemare în judecată înregistrată la data de 19 octombrie 1993. Totodată, în urma casării, în parte, a fost trimisă cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Cluj, în vederea soluţionării capetelor 2, 3 şi 4 ale cererii de chemare în judecată.

Prin Decizia civilă nr. 306/A din 12 iunie 2012 a Tribunalului Cluj, pronunţată în Dosarul nr. x/117/2005, au fost admise apelurile formulate de către reclamanţi şi intervenienţii accesorii N. şi R. in contra sentinţei civile nr. 541 din 30 noiembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Cluj, care a fost schimbată în sensul admiterii acţiunii formulate de către reclamanţi împotriva pârâţilor, precum şi a cererii de intervenţie formulată de irnervenienţii N. şi R.

Prin Decizia nr. 75/R din 11 ianuarie 2013 a Curţii de Apel Cluj a fost trimisa cauza spre rejudecare la instanţa de apel, fiind casate dispoziţiile Deciziei civile nr. 306/A din 12 iunie 2012, pronunţată de Tribunalul Cluj în apel, referitoare la identificarea în regim de C.F. a terenului în suprafaţă de 3.876 mp aferent grajdului nr. 5, rectificarea suprafeţelor de C.F. în care se regăseşte acest teren, dezmembrarea şi alipirea nr. top. pe care se identifică acest teren, anularea înscrierilor în C.F. în favoarea pârâţilor cu privire la acelaşi teren, stabilirea servitutii de trecere, intabularea în C.F. a dreptului de servitute şi a dreptului de proprietate al reclamanţilor.

Ulterior, prin Decizia nr. 110/A din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi şi mtervemenţii accesorii N. şi R. împotriva sentinţei civile nr. 541 din 20 noiembrie 2000, pronunţată de instanţa de fond, iar prin Decizia nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, a fost respins, ca nefondat, recursul aceloraşi părţi şi ca inadmisibil, recursul pârâţilor persoane fizice, îndreptate împotriva Deciziei instanţei de apel nr. 110/A din 5 februarie 2015, pronunţată în al treilea ciclu procesual.

În consecinţă, se invocă contrari etatea între decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 6234 din 10 noiembrie 2004, pronunţată în cauză în primul ciclu procesual şi Deciziile nr. 110/A din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, secţia I civilă, de soluţionare a apelului şi respectiv nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, de soluţionare a recursului, pronunţate în acelaşi dosar, în al treilea ciclu procesual.

Se reţine că prin Decizia nr. 6234 din 10 noiembrie 2004, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a fost soluţionat irevocabil capătul 1 a! cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanţii revizuenţi în prezenta cauză, ce vizează recunoaşterea dreptului de proprietate asupra grajdului nr. 5, cu împrejmuiri, instalaţii şi teren aferent de 4.000 mp de către pârâta H. Prin Deciziile nr. 110/A din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, secţia I civilă şi respectiv nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, au fost soluţionate irevocabil cererile reclamanţilor-revizuenţi formulate în capetele 3 şi 4 ale aceleiaşi cereri introductive de instanţă, ce privesc intabularea dreptului lor de proprietate şi constituirea unei servituti asupra terenului pârâţilor persoane fizice.

Însă, în cazul în care hotărârile pretins potrivnice sunt pronunţate în acelaşi dosar, aflat în diferite faze procesuale, iar nu în dosare diferite, cererea nu poate fi primită, problema existenţei unor hotărâri potrivnice şi a încălcării autorităţii de lucru judecat, subsumat dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., punându-se nuj atunci când hotărârile au fost pronunţate în dosare deosebite. Partea are ia îndemână alte remedii procesuale pentru cazul în care dispoziţiile irevocabile pretins potrivnice s-au pronunţat în acelaşi dosar.

Raportând cererea de revizuire formulată, la cerinţele impuse de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, în cauza dedusă judecăţii, aceste condiţii nu sunt îndeplinite, pentru a fi operant motivul de revizuire reglementat de acest text de lege.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ. potrivit cărora dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea cererii de revizuire şi Ia faptele pe care se întemeiază, cererea de revizuire formulată de revizuenţii O., B., C. şi D. urmează să fie respinsă, ca inadmisibilă.

La cererea intimaţilor, având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., revizuenţii vor fi obligaţi, în solidar, la plata sumei de 3.000 de lei, cu titlu cheltuieli de judecată către intimaţi, micşorate conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., raportat la complexitatea pricinii, numărul de termene acordate în cauză şi activitatea avocatului care i-a asistat în calea de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii O., B., C. şi D. împotriva Deciziei nr. 573/R din 23 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia I civilă, şi a Deciziei nr. 110/A din 5 februarie 2015 a Tribunalului Cluj, secţia I civilă.

Obligă pe revizuenţi la plata sumei de 3.000 de lei, cu titlu cheltuieli de judecată, micşorate conform art. 274 alin, (3) C. proc. civ., către intimaţii E., U., V., F. şi G.

Irevocabilă.

Pronunțată în şedinţă publică, astăzi 15 martie 2016.