Labor conflict recourse declared inadmissible for improper appeal against irreconcilable decision

Decizia nr. 560/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată iniţial pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VllI-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2/2012, astfel cum a fost precizată la data de 14 august 2012, 23 august 2012, 10 septembrie 2012 şi 4 octombrie 2032, reclamanţii A. şi B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D. şi E.: obligarea pârâţilor C. şi D. la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de daune materiale şi morale; obligarea pârâţilor la plata sumei de 6.000 lei, actualizată cu rata inflaţiei, conform sentinţei civile nr. 7604 din 14 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi dobânda legală aferentă; obligarea pârâtului C. la plata de daune de 1% pentru flecare zi de întârziere, de la data comunicării sentinţei şi până Ia data efectuării plăţii.

În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că înţeleg să cheme în judecată pe pârâţi, în calitate de „superiori ierarhici", faţă de refuzul pârâtului E. de executare voluntară a sentinţei civile nr. 7604 din 14 septembrie 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale. Reclamanţii au precizat ca pârâtul C. a refuzat orice încercare de soluţionare amiabilă a litigiului creat de directorul E.

În drept, acţiunea a fost întemeiată, pe dispoziţiile art. 10 alin. (1) art. 18, art. 24 şi art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

Prin sentinţa civilă nr. 6045 din 25 octombrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bueureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În motivare, Curtea de Apel a reţinut că reclamanţii invocă refuzul de soluţionare a. unei cereri privitoare la un drept ce intră în conţinutul unui raport de dreptul muncii, iar nu de drept administrativ, motiv pentru care competenţa de soluţionare, în primă instanţă, revine tribunalului, potrivit art. 269 C. muncii şi art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a Vlll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, la data de 10 decembrie 2012, sub nr. x/3/2012.

Prin sentinţa civilă nr. 1912 din 3 martie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a dispus respingerea acţiunii formulată de reclamantul B. pentru lipsa calităţii procesuale active, respingerea cererii de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâţii D. şi C., pentru lipsa calităţii procesuale pasive, respingerea acţiunii formulate de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul E., ca neîntemeiată, precum şi a cererii de chemare în garanţie formulată de I.S.M.B. în contradictoriu cu E., ca rămasa tară obiect.

Prin Decizia civila nr. 2127 din data de 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a constatat nul recursul formulat de recurenţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1912 din data de 3 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În sinteză, instanţa a reţinut că nîcîuna dîn criticile formulate de reclamantă nu poate fî încadrată în motivele de recurs prevăzute de dispoziţiile art. 304 alin. (1) pct. 1-9 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., recursul este nul.

Prin răcanul declarat la data de 18 decembrie 2015 împotriva Deciziei civile nr. 2127 din data de 17 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanţii au reiterat pretenţiile din cererea introductivă de instanţă.

Examinând cu prioritate excepţia nulităţii recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este fondată, având în vedere următoarele argumente:

Prin dispoziţiile art. 129 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesuale civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau a unei căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Una dintre regulile comune referitoare Ia instituirea şt exercitarea căilor de atac este unicitatea dreptului de a uza de o atare cale. Aceasta înseamnă că nimănui nu-i este îngăduit de a uza de două ori de una şi aceeaşi cale de atac.

Din dispoziţiile codului de procedură civilă rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fî întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege ca susceptibilă a fî supusă controlului judiciar pe această cale.

În cauză, se reţine că litigiul ce formează obiect al dosarului de faţă este un conflict individual de muncă, astfel cum este definit de dispoziţiile art. 1, lit. p) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în forma în vigoare mai înainte de modificarea prin Legea nr. 76/2012, aplicabilă în temeiul dispoziţiilor art. 24 C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010, hotărârile judecătoreşti pronunţate în soluţionarea litigiilor de muncă sunt supuse numai recursului.

Potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., sunt irevocabile hotărârile date în recurs» chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii.

Or, în speţă, s-a exercitat calea extraordinară de atac a recursului împotriva Deciziei nr. 2127 din 17 decembrie 2015, pronunţată de Curtea de Ape! Bucureşti, secţia a Vll-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost soluţionat recursul îndreptat împotriva sentinţei nr. 1912 din 3 martie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Prin urmare, hotărârea curţii de apel, fiind irevocabilă, nu putea fi atacată din nou cu recurs, întrucât s-ar deschide calea "recursului la recurs", ceea ce nu a fost în intenţia legiuitorului.

Astfel, recurenţii nu s-au conformat unei condiţii specifice de admisibilitate a recursului în această materie.

Recunoaşterea unei căi de atac în aite situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii acestora, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi autorităţilor şi, din acest motiv, apare ca o situaţie inadmisibilă în ordinea de drept

Cum recursul de faţă înfrânge această regulă a procedurii civile, el se priveşte ca inadmisibil şi va fi respins în consecinţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii B. şi A. împotriva Deciziei nr. 2127 din 17 decembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIl-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronuhţată în şedinţă publică, astăzi, 15 martie 2016.