Jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal's Civil Section to hear property restitution claims against public authorities.
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a jurisdictional conflict by assigning the case to the Bucharest Tribunal, Civil Section, setting aside the Court of Appeal Craiova's declination to administrative litigation. The dispute arose from a company's claims, via its judicial liquidator, against public authorities for reinstatement of the administrative procedure under Law No. 247/2005, annulment of a refusal letter, and issuance of a payment title and compensation based on a 2009 compensation decision. The Court ruled that Law No. 165/2013, in force when the action was filed, governs the matter, and under Articles 33-35, challenges to decisions by entities like the National Authority for Property Restitution fall under the exclusive jurisdiction of the civil section of the tribunal where the entity is located, here Bucharest. Thus, the Bucharest Tribunal, Civil Section, retains jurisdiction to hear the case.
Legislator headnote
AI generatedart. 41 din Legea nr. 165/2013, art. 33 din Legea nr. 165/2013, art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, art. 34 din Legea nr. 165/2013, art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004; Jurisdictional conflict resolved: Bucharest Tribunal's Civil Section to hear property restitution claims against public authorities: , cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005, eu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 165/2013 şi ale art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Decizia nr. 553/2016
După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele;
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la dala de 11 septembrie 2014 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscul, sub nr. x/54/2014f reclamanta SC A. SA, pnn lichidator judiciar SC B. SPRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F., repunerea în termen pentru continuarea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005, anularea adresei din 12 februarie 2014, emisă de pârâta D.; eliberarea titlului de plată şi/sau de conversie pensru suma de 46.000 lei, urmare emiterii titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009 de către pârâta E., acordarea despăgubirii în cuantum de 46.000 lei şi vira. ca acesteia în contul său.
Potrivit ari. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 200 lei, cu titlu de penalităţi pentru fiecare zi de întârziere calculată de la data rămânerii definitive a sentinţei, până la executarea efectiv.t a acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat în esenţă, că, la data de 14 august 2014, pârâta D., prin adresa din 12 februarie 2014, i-a comunicat că nu poate soluţiona cererea privind emiterea titlului de plată, deoarece titlul de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009, emisă de E., nu a fost valorificat în termenul legal de 3 ani de la comunicarea acestuia.
În susţinerea refuzului său, pârâta a invocat prevederile art. 181 alin. (4) din cap. V al Titlului VIl din Legea nr. 247/2005.
Reclamanta a susţinut că a luat cunoştinţă de emiterea titlului de despăgubire mai sus menţionat cu ocazia soluţionării Dosarului nr. x/54/2012 al Curţii de Apel Craiova şi nu la data de 20 aprilie 2010. cum eronat a afirmat pârâta D.
De asemenea, a menţionat că cererea privind emiterea titlului de plată a ibsi formulată în termenul legal, considerând că se impune obligarea pârâtei D. la eliberarea titlului de piaţă aferent sumei de 46.000 lei, stabilit prin Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009 a G.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 247/2005, eu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 165/2013 şi ale art. 6 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale.
Prin sentinţa nr. 357 din 15 septembrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/54/2014, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Pentru a dispune astfel, a reţinut că demersul judiciar al reclamantei are ca scop emiterea titlului de plată, în baza Deciziei nr. 7143 din 18 noiembrie 2009, emisă de E.
Instanţa a apreciat că la momentul înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, era în vigoare Legea nr. 165/2013, care a abrogat unele dispoziţii ale Legii nr. 247/2005, inclusiv pe cele privind valorificarea titlului de despăgubire.
Astfel, art. 41 din Legea nr. 165/2013 a atribuit D. competenţa de a emite titlul de plată, iar Ministerului Finanțelor Publice obligaţia de a efectua plata.
Curtea de Apel Craiova a reţinut că art. 33 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România prevede că entităţile învestite de lege au obligaţia de a soluţiona cererile formulate potrivii Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi şi de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează; a) în termen de 12 luni, entităţile investite de lege care mai au de soluţionat un număr de până la 2.500 de cereri; h) în termen de 24 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri; c) în termen de 36 de luni, entităţile învestite de lege care mai au de soluţionat un număr de peste 5.000 de cereri. (2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014. (3) Entităţile învestite ele lege au obligaţia de a stabili numărul cererilor înregistrate şi nesoluţtonatr, de a afişa aceste date la sediul lor şi de a le comunica D. Datele transmise de entităţile învestite de lege vor fi centralizate şi publicate pe pagina de internet a D. (4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor ia entităţile prevăzute la alin. (1).
Entitatea învestită de lege este definită la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013, în care sunt menţionate mai multe structuri cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii; a) unitatea deţinătoare, în înţelesul H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic aî unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi al O.U.G. nr. 83/1999, republicată; b) enfitatea învestită cu soluţionarea notificării, în înţelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările şi completările ulterioare; c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orăşeneşti şi municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; d) comisia judeţeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului Bucureşti, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991 republicată, cu modificările şi completările ulterioare; e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase comunităţilor cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale din România:
D., organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică; g) E., înfiinţată potrivit prezentei, în speţă, reclamantul a solicitat emiterea titlului de plată ca urmare a eliberării Deciziei nr. 7143 din 18 noiembrie 2009 de către G., care reprezintă titlul de despăgubire aferent suinei de 60.540,44 lei.
Aşadar, faţă de stadiul procedurii, respectiv faza de emitere a titlului de plată, Curtea de Apel Craiova a reţinut că entitatea învestită este cea menţionată la lit. f) din Legea nr. 165/2013, respectiv D., care arc, de altfel, calitatea de pârâtă în litigiul pendinte.
De asemenea, această instanţă a arătat că prevederile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 statuează ca deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 şi 34 pol fi atacate de persoana care se consideră îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului in a cărui circumscripţie se află sediul entităţii, în termen de 30 de zile de la data comunicării, iar, la alin. (2) din acelaşi act normativ statuează că, in cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 şi 34, persoana care se consideră îndreptăţită se poate adresa instanţei judecătoreşti prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluţionarea cererilor.
Din conţinutul articolelor anterior menţionate instanţa a concluzionat că Legea nr. 165/2013 se referă la două proceduri distincte; una care vizează cererile formulate în baza Legii nr. 10/2001, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a prezentelor reglementări şi cu privire la care trebuie să se emită decizia de admitere sau de respingere (art. 33) de către entitatea notificată, caz în care competenţa teritorială aparţine tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul acesteia (art. 35 alin. (1)) şi o procedură care vizează existenţa unei decizii a entităţii notificate. în sensul acordării despăgubirilor persoanei îndreptăţite şî înregistrarea dosarului la Secretariatul G. (art. 34), situaţie în care competenţa teritorială aparţine tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul acestuia (art. 35 alin. (1)).
Astfel, a reţinut ca, în speţă, este incidenţă ipoteza prevăzută de art. 34 din Legea nr. 165/2013. deoarece reclamanta a soluţionai, în contradictoriu cu D., emiterea titlului de plată.
Prin urmare, a apreciat că instanţa în a cărei rază teritorială se află entitatea notificată nu mai are competenţa de a se pronunţa în etapa în care se află în prezent procedura de acordare a despăgubirilor.
Astfel, a opinat că dispoziţiile legale mai sus menţionate au caracter imperativ şi nu sunt susceptibile de o altă interpretare decât cea privind existenţa unor norme de competenţă teritorială exclusivă, incidente în acele categorii de litigii avute în vedere de legiuitor.
Constatând că pârâta D. are sediul în municipiul Bucureşti, Curtea de Apel Craiova a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
La rândul său, prin sentinţa nr. 1/SC din 4 ianuarie 2016, pronunţată în Dosarul nr. x/3/2015. Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia necompetenţei funcţionale şi a înaintat cauza, spre competentă soluţionare, Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În motivare, a reţinut că primul capăt de cerere vizează anularea adresei din 2 februarie 2014, emisă de D., în care pârâta a menţionat că nu poate soluţiona cererea privind emiterea unui titlu de plată, deoarece reclamanta nu a valorificat titlul de despăgubire, reprezentat de Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009 în termenul legal de 3 ani de la comunicarea acestuia. în condiţiile art. 181 alin. (4) cap. V din Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cum de acest petit depinde soluţionarea celorlalte capete de cerere, a apreciat că instanţa competentă să soluţioneze litigiul trebuie determinată în funcţie de acest aspect.
Astfel, a reţinut Tribunalul Bucureşti că numai dacă se dispune anularea adresei din 12 februarie 2014, emisă de D., se poate trece Ia soluţionarea cererii privind emiterea titlului de plată, urmare a Deciziei nr. 7143/2009 privind acordarea despăgubirilor.
Adresa din 2 februarie 2014 eliberată de pârâta D. reprezintă un act administrativ, întrucât cuprinde refuzul privind emiterea titlului de plată, pârâta fiind un organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, finanţata de la bugetul de stat prin bugetul Secretariatului General al Guvernului.
Or, prin adresa mai sus menţionată, pârâta a informat-o pe reclamantă că nu poate da curs cererii de emitere a titlului de plată, deoarece nu a valorificai titlul de despăgubire în termenul legal de 3 ani de la comunicarea acestuia. În acest context, a arătat că termenul până la care exista posibilitatea valorificării acestuia, respectiv 20 aprilie 2013, a fost depăşit.
A mai arătat această instanţă că pârâta D. are în atribuţii şi emiterea titlului de plată, în condiţiile Legii nr. 165/2013.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1), teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
În contextul în care se solicită, anterior emiterii titlului de plată, anularea unei adrese prin care s-a comunicat reclamantei motivul pentru care nu poate îi eliberat documentul solicitat, Tribunalul Bucureşti a apreciat că este competentă să soluţioneze cauza secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Craiova.
Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauzu, competenţa soluţionării, pricinii revine Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 11 septembrie 2014. reclamanta SC A. SA, prin lichidator judiciar SC B. SPRL, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F., repunerea în termen pentru continuarea procedurii administrative prevăzută de Legea nr. 247/2005; anularea adresei din 12 februarie 2014, emisă de pârâta D.; eliberarea titlului de plată şi/sau de conversie pentru suma de 46.000 Iei, urmare emiterii titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009; acordarea despăgubirii în cuantum de 46.000 lei şi virarea acesteia" în contul său.
În temeiul art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 a solicitau de asemenea, obligarea pârâţilor la plata sumei de 200 lei, reprezentând penalităţi pentru licoare zi de întârziere, calculată de ia data rămânerii definitive a sentinţei, până la executarea efectivă a acesteia.
Prin urmare, scopul demersului juridic iniţiat de reclamantă constă în obligarea pârâţilor la emiterea titlului de plată şi/sau conversie, aferent Deciziei nr. 7143 din 18 noiembrie 2000, eliberată de E. în temeiul Legii nr. 247/2005, care reprezintă titlul de despăgubire.
În cauză, procedura privind acordarea masurilor reparatorii a fost declanşată în anul 2001, prin formularea notificării în temeiul Legii nr. 10/2003, de către numita H., deţinătoarea iniţială a titlurilor de valoare nominală emise de Ministerul Finanţelor Publice în aplicarea actului normativ menţionat. Conform contractului de cesiune autentificat din 30 martie 2005 de B.N.P., I. aceasta a cedat titlurile de valoare nominală către SC J. SRL. La rândul său, această societate a transmis titlurile reclamantei SC A. SA prin actul de dare în plată din 2005, legalizat de acelaşi birou notarial. Titlul de despăgubire în cuantum de 60.540,44 lei a fost emis de pârâta E. prin Decizia nr. 7143 din 18 noiembrie 2009, în condiţiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare.
La data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, respectiv 11 septembrie 2014, era în vigoare Legea nr. 165/2013, care a abrogat dispoziţiile cuprinse în cap. VI din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care reglementau modul de valorificare a titlurilor de despăgubire,
Astfel, Legea nr. 165/2013, adoptată în scopul eflcientizării procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv de statul român în perioada comunistă sau a acordării despăgubirilor aferente acestora, prevăzut de Legea nr. 10/2001 şi de Legea nr. 247/2005, stabileşte modul de acordare a despăgubirilor compensatorii pentru bunurile preluate în mod abuziv de stat şi care nu pot fi restituite în natură.
Aplicarea în timp a dispoziţiilor actului normativ menţionat este prevăzută în art. 4, care stipulează că acestea sunt incidente cererilor formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a actului normativ al cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor (...) la data intrării hi vigoare.
Din interpretarea normei mai sus enunţate rezultă că litigiile înregistrate pe rolul instanţelor de judecată ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 urmează a fi soluţionate conform reglementărilor de drept material în vigoare la momentul naşterii raportului juridic.
Or, aşa cum s-a arătat, în speţă, raportul juridic s-a născut la 11 septembrie 2014, când reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, dată la care era în vigoare Legea nr. 165/2013 a cărei incidenţă de constată în cauză.
Prin art. 41 a acestui act normativ s-a stabili! în sarcina D. obligaţia de emitere a titlului de plata cu privire la despăgubirile acordate în dosarele aprobate de E. înainte de intrarea în vigoare a legii, precum şi a sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, rămase definitive şi irevocabile iu data intrării în vigoare a acesteia.
Or, scopul urmărit de reclamantă prin litigiul dedus judecăţii constă tocmai în emiterea titlului de plată şi/sau conversie, la baza titlului de despăgubire reprezentat de Decizia nr. 18 noiembrie 2009, eliberată de E. în procedura reglementată de dispoziţiile Legii nr. 247/2005, înainte de adoptarea Legii nr, 165/2013.
Ca atare, deciziile pronunţate de D. în condiţiile mai sus menţionate, se încadrează în categoria prevăzută de dispoziţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013.
De asemenea, este de reţinut că D. face parte dintre entităţile prevăzute de lege, enumerate la art. 3 pct. 4 din Legea nr. 165/2013 cu atribuţii în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv şi de stabilire a măsurilor reparatorii.
Astfel. prin art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menţionat s-a acordat competenţa de soluţionare a deciziilor emise de entităţile învestite de lege cu soluţionarea cererilor formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, înregistrate şi nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestui act normativ, în favoarea secţiei civile a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul entităţii.
Aceste prevederi legale instituie o normă de competenţă absolută, ce atribuie tribunalului în a cărui rază teritorială se află sediul entităţii, competenţa de soluţionare a contestaţiilor emise de aceasta cu respectarea dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 165/2013.
Cum pârâţii C., D., E. şi F. au sediul în Bucureşti, sector 1, în considerarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165/2013, competenţa de a judeca pricina urmează a fi stabilită în favoarea secţiei civile a Tribunalului Bucureşti.
PENTRU ACESTEMOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2016.