Late challenge to final judgment not susceptible to compulsory enforcement under one-year statutory limit

Decizia nr. 545/2016

Asupra cauzei de faţă, constată, următoarele:

Prin Decizia nr. 2035 din 4 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a anulat, ca netimbrate, cererile de revizuire a sentinţei nr. 1090 din 9 iulie 2009 a Judecătoriei Strehaia şi contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1260/R din 10 noiembrie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, formulate de A.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 8 decembrie 2015, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 2035 din 4 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie st Justiţie, fără a indica temeiul de drept Legea nr. cererii.

În esenţă, contestatorul a arătat că a înmânat dovada achitării taxei judiciare de timbru avocatului său, cel care a fost prezent în sala de judecată şi care i-a comunicat ulterior că dosarul s-a judecat A precizat, totodată, că în mod greşit s-a respins cererea de lipsă de apărare formulată în cauză şi s-a trecut la judecata pe fond a dosarului.

În şedinţa publică din 11 martie 2016, Înalta Curte a invocat, din oficiu, excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, pe care o va admite pentru următoarele considerente;

Judecătoria Strehaia, prin sentinţa nr. 1090 din 9 iulie 2009 a admis acţiunea de partaj formulată de reclamanţii A. și B., faţă de pârâtele C. și D.; a respins acţiunea de partaj faţă de pârâta E., a admis în parte cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamanta C.; a omologat valoric raportul de expertiza întocmit de expert F.; a atribuit pârâtei C. casa cu 3 camere și prispa cu o valoare de 9.506 lei; terenul plat de casa în suprafaţă de 563 mp, în valoare de 3.840 lei, terenul arabil în suprafaţa de 943 mp, cu o valoare de 197 lei şi suma de 300 lei provenită din chirii; a atribuit reclamantei pârâte B. grajdul, în valoare de 1.063 lei, demolat de aceasta şi suma de 2.700 Iei provenita din chirii şi încasată de aceasta; a obligat pârâta reclamantă C. la sulta către celelalte părţi, respectiv: 4.401,5 lei către reclamantul pârât A., 637,5 lei către reciamanta pârâtă B. şi 2.201 lei către pârâta D.; s-a luat act că pârâta reclamantă C. renunţa la judecarea capătului de cerere privitor la partajarea pasivului succesoral, reprezentat de contravaloarea gardului funerar şi a compensat parţial cheltuielile de judecată, obligând reclamanta pârâtă B. la 309,5 lei cheltuieli de judecată către reclamantul pârât A.; a obligat pârâta D. la 154,75 Iei cheltuieli de judecata către pârâta reclamanta C.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel (recalificat ulterior ca recurs, în condiţiile art. 282 C. proc. civ.), reclamanţii A. şi B., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicia prin Decizia nr. 1260/R din 10 noiembrie 2009, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţi, în raport de dispoziţiile art. 304, 3041, 306 alin. (2) C. proc. civ., reţinând ca temeinică şi legală sentinţa atacată.

În speţă, este atacată cu contestaţie în anulare o hotărâre irevocabilă, prin care s-au anulat, ca netimbrate, cererile de revizuire a sentinţei nr. 1090 din 9 iulie 2009 pronunţată de judecătoria Strehaia şi contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 1260/R din 10 noiembrie 2009 a Tribunalului Mehedinţi, secţia civilă, formulate de A. (Decizia nr. 2035 din 4 martie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală).

În atare situaţie, sunt aplicabile dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care prevăd că împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când comestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.

Prin urmare, în cazul hotărârilor irevocabile nesusceptibile de executare silită, ca şi în cazul de faţă, termenul de exercitare a contestaţiei în anulare este de 15 zile şi curge de la momentul subiectiv la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre. Acest moment trebuie însă să se situeze până la împlinirea unui an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate. Termenul obiectiv de un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii atacate marchează limita maximă în timp până la care partea interesată poate formula contestaţia în anulare.

Or, în speţă, hotărârea irevocabilă a fost pronunţată la data de 4 martie 2011, iar contestaţia în anulare a fost formulată la data de 9 decembrie 2015, cu mult după expirarea termenelor indicate de norma citată.

În cauză, formularea contestaţiei în anulare s-a făcut, aşadar, cu depăşirea termenului obiectiv de un an prevăzut de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., calculat în condiţiile art. 101 C. proc. civ., astfel că, în aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care instituie sancţiunea decăderii pentru neexercitarea în termen a oricărei căi de atac, Înalta Curte urmează să dispună respingerea contestaţiei în anulare dedusă judecăţii, ca tardivă.

În ceea ce priveşte cererea formulată de intimata C. prin întâmpinarea de la dosar, privind obligarea contestatoruiui la plata cheltuielilor de judecată, se reţine că aceasta nu poate fi primită.

Se constată astfel că, prin întâmpinarea formulată la data de 2 martie 2016, intimata C. a solicitat respingerea contestaţiei în anulare, judecata cauzei în lipsă şi cheltuieli de judecată, care însă nu au fost dovedite.

Or, din interpretarea prevederilor art. 274 C. proc. civ. reiese că partea care a câştigat procesul poate beneficia de acordarea cheltuielilor de judecată pe care a dovedit că le-a făcut.

Cum intimata C. nu a depus dovezi privind cheltuielile de judecată ocazionate cu procesul, urmează a se respinge cererea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv declarată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 2035 din 4 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Respinge cererea formulată de intimata C. privind obligarea con testatorului ia plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 martie 2016.