Correction of material error cannot supplement omitted substantive rights from dispositive

Decizia nr. 544/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 9 iunie 2015, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, petenta A. a solicitat îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 82 din 27 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2002, în sensul includerii în dispozitivului acestei decizii şi a terenului omis.

În motivarea cererii, petenta a arătat că, din eroare, instanţa a dispus obligarea pârâţilor B. şi C. să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie apartamentul situat Ia parterul imobilului din sector 2, omiţând să includă şi cota de Vi din teren, deşi în considerentele hotărârii reţine calitatea de proprietară a numitei D. şi, ulterior, a reclamantei asupra cotei de XA din imobil, concretizată în fapt asupra parterului construcţiei şi cotei de lA din teren.

Prin încheierea din 29 octombrie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2002 (număr în format vechi x/2002), Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de petenta A. în Dosarul nr. x/2002 privind cererea de apel îndreptată împotriva sentinţei civile nr. 42 din 16 ianuarie 2001 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, în Dosarul nr. x/2000, în contradictoriu cu intimaţii B. şi C.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a avut în vedere următoarele considerente:

Deşi s-a pus în discuţia petentei aspectul legat de caiifîcarea cererii deduse judecăţii, aceasta a arătat expres că a sesizat instanţa cu o cerere de îndreptare a erorii materiale.

În aceste condiţii, ţinând seama, inclusiv, de principiul disponibilităţii, instanţa a statuat că dispozitivul Deciziei nr. 82/2004 exprimă şi reflectă, într-o formă dezvoltată, minuta aflată la fila 6 verso din Dosarul nr. x/2002.

Astfel, instanţa a constatat că nu există nicio eroare materială în dispozitivul deciziei menţionate. Faptul ca în dispozitiv nu sunt reluate toate aspectele trecute în considerente nu înseamnă că instanţa a săvârşit o eroare materială sub forma omisiunii. Dispozitivul trebuie să cuprindă ceea ce cuprinde şi minuta, nu ceea ce se consemnează în considerente.

În consecinţă, instanţa a respins cererea de îndreptare a erorii materiale, deoarece, în speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 281 C. proc. civ., invocate de către petentă,

Împotriva încheierii de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale a formulat recurs, în termen legal, petenta A., criticând-o pentru nelegalitate.

În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-petentă a arătat că în mod greşit a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 82/2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cu motivarea că în cauză nu reprezintă o omisiune a instanţei faptul că nu a inclus în dispozitiv şi terenul aferent construcţiei, deşi în considerente se reţine şi dreptul de proprietate asupra terenului. Această motivare este netemeinică şi neiegală, deoarece, potrivit art. 281 C. proc. civ., pot fi îndreptate erorilor materiale ce privesc numele, calitatea şi susţinerile părţilor, precum şi erorile de calcul ori alte erori materiale strecurate în hotărâri şi încheieri.

Examinând încheierea recurată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Prioritar, Înalta Curte observă că instanţa învestită cu soluţioarea cererii de îndreptare a erorii materiale, manifestându-şi rolul activ, la termenul de judecată acordat, a pus în discuţia petenteî aspectul legat de calificarea cererii deduse judecăţii, aceasta arătând în mod expres că a sesizat instanţa cu o cerere de îndreptare a erorii materiale.

Astfel, instanţa a soluţionat cauza ţinând seama, inclusiv, de principiul disponibilităţi, care, potrivit doctinei şi jurisprudenţei, reprezintă o componentă a dreptului la un proces echitabil, consacrat prin dispoziţiile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. încălcarea acestui principiu, care guvernează procesul civil, semnifică încălcarea însăşi a substanţei dreptului la apărare .

Or, în scopul respectării principiului disponibilităţii, judecătorul nu poate soluţiona un litigiu decât în raport de limitele învestirii de către părţile litiganle, aşa cum s-a întâmplat în cauza pendinte.

Sub aspectul fondului cauzei, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., a căror aplicare greşită se critică prin prezentul recurs, reglementează procedura îndreptării erorilor materiale din hotărârile judecătoreşti cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul precum şi orice alte erori materiale strecurate în hotărâri.

Conform art. 2811 alin. (1) C. proc. civ., „În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziţii potrivnice, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice".

Potrivit art. 2812 alin. (1) C. proc. civ., se poate cere completarea hotărârii dacă „Instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale".

Faţă de precizarea expresă a petentei cu privire la calificarea cererii sale, prin încheierea recurată instanţa a avut de soluţionat cererea de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 82 din 27 ianuarie 2004, pronunţată de Curtea de Apei Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2002, în sensul includerii în dispozitivului acestei decizii şi a terenului omis, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ., iar nu o eventuală cerere de lămurire cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori de completare a hotărârii.

Noţiunea de greşeală materială are, în sensul acestei dispoziţii invocate, înţelesul de eroare materială vizibilă, avându-se în vedere doar greşelile asupra numelui, calităţilor şi susţinerilor părţilor, cele de socoteli sau orice alte greşeli materiale.

Prin urmare, greşelile materiale vizate de textul art. 281 alin. (1) C. proc. civ. sunt de ordin formal, strict procedural, astfel că ele nu pot fi folosite pentru modificarea soluţiei pronunţate de instanţă.

Remedierea unor eventuale omisiuni, cum sunt cele pe care le reclamă recurenta petentă, de completare a dispozitivului Deciziei nr. 82 din 27 ianuarie 2004, în sensul includerii şi a cotei de V1 din teren în dispozitiv, nu poate fi realizată prin intermediul procedurii prevăzute de art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

În plus, în cauză, astfel cum a reţinut şi curtea de apel prin încheierea pronunţată, dispozitivul Deciziei nr. 82/2004, aflat la fila 65 dosar apel (fila 5 din hotărâre) reflectă, într-o forma dezvoltată şi clară mînuta deciziei existentă la fila 6 din Dosarul nr. x/2002, nefiind vorba de nieio greşeală materială în sensul art. 281 alin. (1) C. proc. civ.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că, în cauză, curtea de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale invocate, recursul urmând a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursui declarat de recurenta-redamantă A. împotriva încheierii din 29 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2/2002.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publica, astăzi, 11 martie 2016.