Traffic accident damages claim under 1M lei: appeal in cassation inadmissible.

Decizia nr. 536/2016

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă cererea reclamantei A., introdusă la 27 noiembrie 2013, de obligare a pârâtei SC B. SA, la plata sumei de 100.000 euro (echivalentul a 444.000 lei, la cursul B.N.R. de 1 euro - 4,44 lei), reprezentând daune materiale şi morale suferite ca urmare a accidentului de circulaţie produs în data de 25 octombrie 2011 soldat cu vătămarea corporală gravă a reclamantei, la penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi, calculate de la 19 noiembrie 2013, până la achitarea debitului principal şi ia cheltuieli de judecată. Pretenţiile reclamantei au fost precizate în sensul că 20.000 euro reprezintă daune materiale şi 80.000 euro daune morale.

Prin sentinţa civilă nr. 5779 din 21 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, în Dosarul nr. x/3/2013 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC B. SA şi s-a respins acţiunea introdusă de reclamanta, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

Prin Decizia nr. 1306/A din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 5779 din data de 21 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

La data de 27 noiembrie 2015 reclamanta A. a declarat recurs împotriva Deciziei nr. 1306/A din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 decembrie 2015.

Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu, prin care s-a constat că recursul nu este admisibil.

Completul de filtru C.F., la data de 14 ianuarie 2016, constatând că raportul întmneşle condiţiile art. 493 alin. (3) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Recurenta - reclamantă a primit comunicarea raportului la 19 ianuarie 2016, iar la 26 ianuarie 2016 a depus un punct de vedere. în care a susţinut că recursul este admisibil, întrucât suma de 1.000.000 lei este acoperită deoarece pe lângă daunele materiale cuantificate a solicitat şi penalităţi de întârziere de 0,1% pe zi. începând cu 19 noiembrie 2013. până la data achitării integrale a debitului.

Consta tându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 10 martie 2016, în temeiul art. 493 alin. (5) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., fără citarea părţilor, dată ia care. instanţa a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de inadmisibilitate, în raport de dispoziţiile art. 18 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti.

Analizând recursul, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin Decizia nr. 1306/A din 23 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a anulat, ca insuficient timbrat, apelul declarat de apelanta reclamantă A., împotriva sentinţei civile nr. 5779 din data de 21 noiembrie 2014, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, tară drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ., dispune că „Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar conform alin. (2) ,„Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lit. a) -i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

Litigiul de faţă are ca obiect o acţiune în pretenţii, evaluabilă în bani, în valoare depana la 1.000.000 lei, introdusă la 27 noiembrie 2033, deci după data de 15 februarie 2013, data intrării în vigoare a N.C.P.C.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., „Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2017", iar conform alin. (2) al aceluiaşi articol, „în procesele pornite începând eu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până Ia data de 31 decembrie 2016 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

În raport de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia atacată nu poate fi supusă recursului, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege.

Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Aceasta regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În raport de dispoziţiile legale sus-menţionate, decizia ce a fost atacată cu recurs nu este supusă, prin lege, cenzurii prin această cale de atac.

Conform dispoziţiilor ari. 98 alin. (2) C. proc. civ., „Pentru stabilirea valorii, nu se vor avea în vedere accesoriile pretenţiei principale precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau alte asemenea."

Prin urmare, susţinerea recurentei reclamante de a se lua în calcul şi penalităţile de 0,1% pe zi de întârziere pentru stabilirea valorii obiectului cererii deduse judecăţii, nu poate fi avută în vedere, întrucât acesteia i se opun prevederile art. 98 alin. (2) C. proc. civ., aşa cum s-a arătat.

În consecinţă, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de A., împotriva Deciziei nr. 1306/A din 23 septembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Fără nici o cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 martie 2016.