Motion for annulment time-barred; challenge to 2006 pension ruling rejected as tardy.

Decizia nr. 529/2016

Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 8618 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectualei, a fost admis recursul declarat de A.; a fost casată Decizia nr. 1680/A din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi Decizia nr. 1004/A din 20 septembrie 2004 a aceleiaşi instanţe şi a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva sentinţei civile nr. 82 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu, pe care a menţinut-o. Prin aceeaşi decizie a fost respins recursul declarat de B.

La data de 06 iunie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost înregistrat Dosarul nr. x/2/2014\ vizând cererea recurentului B. prin care a formulat în contradictoriu cu C., recurs împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în Dosar nr. x/2/2010 de Tribunalul Giurgiu şi de Curtea de Apel Bucureşti în Dosar nr. x/2/2010.

Prin cererea depusă pentru termenul din data de 09 octombrie 2014, recurentul B. a precizat că înţelege să se judece în contradictoriu numai cu C., iar nu şi cu Casa de Pensii Giurgiu, Curtea de Conturi a României şi Camera de Conturi Giurgiu.

Prin cererea depusă tot pentru termenul din 09 octombrie 2014, recurentul B. a arătat că se judecă în contradictoriu şi cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, solicitând instanţei de judecată să oblige Statul să-i achite despăgubirile prevăzute în hotărârea judecătorească reprezentată de Decizia nr. 1680/A din 13 decembrie 2004 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a, în Dosar nr. x/C1/V/2004.

La termenul de judecată din 28 mai 2015, recurentul B. a precizat că obiectul cererii sale este contestaţie în anulare formulată împotriva Deciziei nr. 8618 din 26 octombrie 2006, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. x/1/2005, temeiul de drept fiind art. 503 alin. (1) şi alin .(2) pct. 2, 3 şi 4 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 3117 din 28 mai 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În şedinţa publică din data de 10 martie 2016, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii contestaţiei în anulare, în raport cu dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

Examinând contestaţia în anulare sub aspectul excepţiei tardivităţii a cărei analiză este prioritară, în raport de dispoziţiile ari 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Conform prevederilor art. 319 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia în anulare se poate face oricând înainte de începutul executării silite, iar în timpul ei, până la împlinirea termenului defipt de art. 401 alin. (1) lit. b) sau c) din acelaşi act normativ, împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când aceasta a rămas irevocabilă.

În speţa, obiectul contestaţiei în anulare deduse judecăţii îi constituie Decizia nr. 8618 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă și de proprietate intelectuală, prin care a fost admis recursul declarat de pârâta A., a fost casată Decizia nr. 1680/A din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, precum şi Decizia nr. 1004/A din 20 septembrie 2004 a aceleiaşi instanţe şi a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul B. împotriva sentinţei civile nr. 82 din 19 septembrie 2003 a Tribunalului Giurgiu, pe care a menţinut-o, în sensul respingerii acţiunii, în baza excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune. Prin aceeaşi decizie a fost respins recursul declarat de reclamantul B.

Din perspectiva aspectelor statuate prin decizia supusă contestaţiei în anulare, Înalta Curte constată că aceasta nu este susceptibilă de executare silită.

În contextul arătat, în cauză îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., care stipulează că. în această ipoteză, termenul în care trebuie formulată contestaţia în anulare este de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărârea pe care o atacă, dar nu mai târziu de un an de la data la care a rămas irevocabilă.

Textul legal citat instituie două termene în interiorul cărora poate fi promovată contestaţia în anulare, şi anume 15 zile, calculate de la daîa la care contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre şi, respectiv 1 an, care începe să curgă de la daîa rămânerii definitive a acesteia,

În raport de aspectele mai sus menţionate, decizia supusă contestaţiei în anulare a fost pronunţată şi a dobândit caracter irevocabil la 26 octombrie 2006, iar calea extraordinară de atac a fost promovată de eontestator la 6 iunie 2014, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care prin Decizia nr. 3117 din 28 mai 2015, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin prisma dispoziţiilor reglementate de art. 319 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., termenul în care putea ti introdusă cel mai târziu contestaţia în anulare s-a împlinit la 26 octombrie 2007.

Înalta Curte are în vedere şi dispoziţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ., care sancţionează cu decăderea neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal şi, în raport de aceste constatări, reţinând că termenul prevăzut de lege pentru promovarea contestaţiei in anulare a fost depăşit, fără a se face dovada că partea a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa sa de a împlini actul procedural, va admite excepţia tardivităţii şi va respinge contestaţia In anuiare formulată de petentul B., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardivă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B., împotriva Deciziei nr. 8618 din 26 octombrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publica, astăzi 10 martie 2016.