Inadmissibility of recourse against irrevocable appellate decision in labor dismissal dispute

Decizia nr. 494/2016

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 13 octombrie 2010 pe rolul Tribunalului Bucureşti sub nr. Dosar nr. x/3/2010, contestatorul A. a solicitat instanţei ca, în contradictoriu cu pârâta SC B. SA, să dispună anularea deciziei de concediere emisa de intimată la data de 30 septembrie 2010, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară şi acordarea de despăgubiri egale cu drepturile reprezentând contraprestafia în raportul juridic dedus judecăţii, indexate, majorate sau reactualizate până la executarea hotărârii.

Prin sentinţa civilă nr. 10699 din 3 decembrie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj.

Prin sentinţa civilă nr. 7507 din 11 decembrie 20.14, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins excepţia prescripţiei dreptului de aplicare a sancţiunii disciplinare, invocată şi contestator, şi a respins contestaţia, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentinţe civile, reclamantul a declarat apel, recalificat recurs prin încheierea de la termenul din 30 iunie 2015.

Prin Decizia nr. 738 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 7570 din 11 decembrie 2014 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva încheierii de şedinţă din 30 iunie 2015 . prin care s-a calificat drept recurs calea de atac exercitată de reclamant împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, şi a Deciziei nr. 738 din 14 decembrie 2015 ale Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Recurentul a invocat încălcarea art. 304 pct. 9 C. proc. civ., arătând că încheierea şi decizia, au fost date cu încălcarea şi aplicarea greşită a prevederilor privind calificarea căii de atac, raportat la obiectul celor două capete de cerere, şi anume cu încălcarea art. 2821 C. proc. civ., în speţă fiind vorba despre un litigiu ai cărui obiect are o valoare care depăşeşte 100.000 lei.

La data de 01 martie 2015 intimata SC B. SA, a depus concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil.

La termenul de judecată din 08 martie 2016, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei inadmisibilităţii recursului, ce se impune a fi analizata cu prioritate, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ.

Împotriva hotărârii judecătoreşti se pot exercita căile de atac prevăzute de lege prin dispoziţii imperative, de la care nu se poate deroga.

Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date tară drept de apei, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională, iar potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 din acelaşi cod „sunt hotărâri irevocabile hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii".

În speţă, Decizia nr. 738 din 14 decembrie 2015, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, împotriva căreia a fost exercitată calea de atac a recursului, a fost pronunţată în soluţionarea unui recurs, fiind deci o hotărâre irevocabilă.

Faţă de aceste dispoziţii legale, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Această concluzie derivă din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac şi cum un asemenea drept este unic, epuizându-se chiar prin exerciţiul lui, o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeaşi cale de atac.

Mai mult, recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesual civilă constituie o încălcare a legalităţii acesteia, precum şi a principiului constituţional al egalităţii în faţa legii, iar, din acest motiv, aceasta apare ca o soluţie inadmisibilă.

În ceea ce priveşte recursul declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 30 iunie 2035 este de reţinut că aceasta face parte din categoria mcheierilor premergătoare, ce preced sentinţa sau decizia instanţei de judecata.

Având în vedere că încheierea recurată a fost dată în cadrul judecării recursului şi că decizia pronunţată în acest dosar are caracter irevocabil, nefiind supusă niciunei căi de atac, încheierea premergătoare are acelaşi caracter irevocabil, nefiind supusă astfel recursului.

Rezultă că, deducând judecăţii în recurs două hotărâri irevocabile, pentru care nu este recunoscut de lege dreptul la o cale de atac viabilă, partea a tins la obţinerea unei judecăţi în afara cadrului legal, ceea ce nu este permis.

Faţă de considerentele reţinute, recursul exercitat de A. este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 738 din data de 14 decembrie 2015 şi a încheierii de şedinţă din data de 30 iunie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2016.