Land restitution to expropriated owner via analogue application of state-shareholder competence after holding company’s pre-legal-effective-date dissolution

Decizia nr. 490/2016

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi la data de 03 martie 2008, sub nr. x/121/2008, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Galaţi şi SC B. SA Galaţi, a solicitat obligarea deţinătorului imobilului - teren situat în Galaţi, în suprafaţă de 400 mp, ia restituirea acestuia în condiţiile Legii nr. 10/2001 şi cele ale Legii nr. 247/2005.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 25, art. 27 alin. (2), art. 28 şi art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 şi dispoziţiile Legii nr. 247/2005.

Prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C., D. şi E. (fila 68), intervenienţii au solicitat admiterea acesteia în principiu, constatarea faptului că sunt proprietarii terenului ce face obiectul cauzei şi obligarea pârâţilor să le respecte dreptul de proprietate şi posesia asupra terenului menţionat. Totodată, intervenienţii au solicitat şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115-118 C. proc. civ., art. 25 şi următoarele din Legea nr. 10/2001.

Prin cererea de intervenţie în interes propriu formulată la data de 23 iunie 2008 (fila 74), intervenienta SC F. SRL a solicitat ca, în măsura în care se va dovedi că suprafaţa de teren indicată de reclamantă este inclusă în suprafaţa de teren pe care se află construcţiile proprietatea, sa, să i se recunoască existenţa unui drept de superficie cu titlu gratuit în favoarea sa.

Pârâta SC B. SA a formulat cerere de chemare în garanţie a G. (fila 254) şi a solicitat ca, în situaţia în care acţiunea principală va fi admisă, să fie obligată chemata în garanţie la plata sumei de 60.000 lei actualizată la preţul pieţei, reprezentând contravaloarea suprafeţei de 400 mp teren situat în Galaţi. Totodată pârâta a solicitat obligarea chematei în garanţie la piaţa cheltuielilor de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2378 din 19 noiembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Galaţi, instanţa a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi, a respins excepţiile prematurităţii şi inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtul Municipiul Galaţi, ca fiind invocate de o persoană fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei SC H. SRL Galaţi prin SC I. SRL Galaţi, a admis excepţia tardivităţii cererii de chemare în garanţie formulată de SC B. SA Galaţi invocată de mtervenienţiî în interes propriu C.şi B., a respins ca tardiv formulată cererea de chemare în garanţie, a respins ca fiind rămase fără obiect excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocate de chemata în garanţie G. Bucureşti, a respins ca nefondată acţiunea civilă formulată de reclamanta A., a respins ca nefondată cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii B.- prin procurist H., E. prin procurist H., şi C. şi a respins ca fiind rămasă fără obiect cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta SC F. SRL Galaţi.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi instanţa a constatat că aceasta este întemeiată întrucât terenul revendicat de reclamantă şi intervenienţii B., E. şi C. nu se află în administrarea municipiului Galaţi.

Referitor la pârâta SC H. SRL Galaţi, s-a constatat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă în cauză deoarece prin Sentinţa comercială nr. 1246 din 16 noiembrie 2007 a Tribunalului Galaţi, în baza art, 131. din Legea nr. 85/2006, s-a dispus faţă de această societate închiderea procedurii insolvenţei şi radierea din Registrul Comerţului.

În ce priveşte excepţia tardivităţii cererii de chemare în garanţie formulată de pârâta SC B. SA la 29 mai 2009, invocată de intervenienţii în interes propriu E. şi B., s-a constatat că faţă de dispoziţiile art. 61 alin. (1) coroborate cu art. 134 C. proc. civ., această cerere a fost tardiv introdusă, prima zi de înfăţişare fiind la 2 aprilie 2008.

Prin Decizia civilă nr. 234/A din 21 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apei Galaţi, instanţa a admis apelui civil declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei civile nr. 2378 din 19 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/121/2008 în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Galaţi prin primar, SC B. SA Galaţi, SC H. SRL prin lichidator judiciar SC I. SRL Galaţi, SC F. SRL Galaţi şi G. Bucureşti, a desfiinţat sentinţa civilă nr. 2378 din 19 noiembrie 2010 a Tribunalului Galaţi şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Prin Decizia civilă nr. 6103 din 09 octombrie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC B. SA împotriva Deciziei civile nr. 234/A din 21 octombrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia civilă nr. 6103 din 09 octombrie 2012, a respins ca nefondat recursui declarat de pârâta SC B. SA împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Înalta Curte a apreciat că nu se poate reţine că, prin trimiterea Ia dispoziţiile art. 46 din Legea nr. 10/2001, prima instanţă ar fi intrat implicit în cercetarea fondului cauzei, de vreme ce nu s-a reţinut şi nici nu s-a motivat cererea privind nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate după înregistrarea notificării, conform ipotezei prevăzute de dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, text legal care a fost invocat de reclamantă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, în rejudecare, sub nr. x/121/2008.

Prin cererea formulată la data de 07 octombrie 2013 (fila 15 dosar rejudecare), reclamanta A., în contradictoriu cu paraţii SC H. SA, SC K. SRL Galaţi, şi SC B. SA Galaţi a solicitat constatarea nulităţii contractului de vânzare - cumpărare înregistrat din 26 martie 2002, încheiat între SC H. SA şi SC K. SRL Galaţi şi a contractului de vânzare - cumpărare din 16 aprilie 2003 încheiat între SC K. SRL şi SC B. SA privind terenul în litigiu, respectiv terenul situat în Galaţi, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 şi a Legii nr. 247/2005.

În şedinţa publică din data de 04 septembrie 2014, instanţa a pas în discuţie introducerea în cauză, în calitate de pârâta G. şi, la solicitarea reclamantei, s-a dispus introducerea acesteia în cauză în calitate de pârâtă.

Prin întâmpinarea formulată (fila 227 - dosar rejudecare), pârâta E., a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesual pasive.

În motivarea excepţiei invocate, pârâta a arătat că imobilul în cauză a fost identificat anterior emiterii notificării de către reclamantă şi intervenienţi, în patrimoniul SC H. SA, societate cu privire la care pârâta mai deţinea un procent de 18,4455% din capitalul social, iar competenţa soluţionării notificării a fost declinată în favoarea acestei societăţi.

Prin sentinţa civilă nr. 118 din 4 februarie 2015 a Tribunalului Galaţi s-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei SC H. SA.

S-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC H. SA, prin SC I. SRL Galaţi, cu sediul în mun. Galaţi, jud. Galaţi, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

S-a admis excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a SC K. SRL.

S-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta SC K. SRL Galaţi, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

A fost respinsă excepţia prematurităţii acţiunii, ca nefondată.

A fost respinsă excepţia inadmisibilităţu acţiunii, ca nefondată.

S-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Municipiul Galaţi.

S-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Galaţi, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană tară calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei E., ca nefondată.

A fost admisă excepţia tardivităţii cererii de chemare în garanţie E., formulată de pârâta SC B. SA, prin administrator judiciar SC J. SRL Filiala Bucureşti.

S-a respins cererea de chemare în garanţie E., formulată de pârâta SC B. SA, ca fiind tardiv formulată.

S-a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a G. şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a E., invocată cu referire la aceeaşi cerere, ca fiind rămase rară obiect.

S-a admis în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienţii C. , D. şi C., prin procurist H.

S-a respins acţiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu SC B. SA, prin administrator judiciar SC J. SRL Filiala Bucureşti şi SC L. SRL Galaţi, cu referire la constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 26 martie 2002, a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 16 aprilie 2003 şi a contractului de vânzare - cumpărare autentificat din 12 ianuarie 2011, ca nefondată.

S-a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta A., în temeiul Legii nr. 10/2001, în contradictoriu cu pârâta K.

S-a admis în parte cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii C. , D. şi C.

A fost obligată pârâta M. (fosta E.) la restituirea prin echivalent, conform dispoziţiilor Legii nr. 165/2013, către reclamanta A. şi intervenienţii C., D. şi C., a imobilului în suprafaţă de 400 mp situat în Galaţi.

A fost respinsă cererea de restituire în natura a imobilului, formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta M. (fosta L.), ca nefondată.

A fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, formulată de intervenienţii C., D. şi C., în contradictoriu cu pârâta M. (fosta L.), ca nefondată.

S-a respins cererea de intervenţie principala formulată de intervenienta SC O. SRL, ca fiind rămasă fără obiect.

A obligat pe pârâta M. (fosta L.) la plata către reclamanta A. a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel M. (fosta L.) care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând că imobilul revendicat se evidenţia în patrimoniul SC H. SA, la care apelanta deţinea un procent de 18,4455% din capitalul social, un număr de 17.994 acţiuni cu valoare nominală de 25.000 lei acţiunea, valoarea totală a acestora acoperind valoarea imobilului revendicat.

Prin Decizia civilă nr. 153/A din 7 octombrie 2015 Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de M. (fostă L.) împotriva sentinţei civile nr. 118 din 04 februarie 2015 pronunţată de Tribunalul Galaţi în Dosarul nr. x/121/2008.

Instanţa de apel a reţinut că din probele administrate în cauză (contractul de vânzare-curnpărare din 01 iulie 1939 - fila 5, adresa din 2009 emisa de Primăria Galaţi, privind renumerotarea străzilor - fila 127, foaia matricolă din anii 1958-1961-fila 63, concluzii raport de expertiză-fila 149) rezultă că soţii P. şi R. au fost proprietarii suprafeţei de 400 mp.

Din probele dosarului mai rezultă că reclamanta şi intervenienţii au dovedit calitatea de succesori ai foştilor proprietari, aşa cum rezultă din certificatele de moştenitor din 11 septembrie 1992 (fila 7), din 4 septembrie 2006 (fila 93), din 1 mai 2002 (fila 137-dosar rejudecare) şi din 1 mai 2002 (fila 135 dosar rejudecare).

Imobilul a fost trecut în proprietatea statului fără titlu, iar ulterior, prin Decizia nr. 565 din 19 noiembrie 1968 şi Decizia nr. 18 din 1 februarie 1978 emise de Consiliul Popular al Judeţului Galaţi (filele 125,126), o suprafaţă de 6.470 mp (în fapt 7.755 mp), ce includea şi suprafaţa de 400 mp din prezenta cauză, a fost trecută în Administrarea Consiliului Executiv al Consiliului Popular Galaţi în administrarea S. Galaţi.

În baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 2002, a fost recunoscut dreptul de proprietate ai SC H. SA asupra suprafeţei de 7.755 mp, ce a fost înscris în Cartea Funciară (fila 103, fila 204 - dosar rejudecare). Conform documentaţiei topografice suprafaţa de 676,44 mp era ocupată de construcţii.

Ulterior, prin mai multe acte succesive de vânzare-cumpărare din 26 martie 2002 (fila 256), din 16 aprilie 2003 (fila 258), din 12 ianuarie 2011 (fila 96), dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 7.755 mp teren a fost transmis către SC K. SRL, SC B. SA şi SC L. SRL, menţionându-se în contracte că pe acest teren se află construcţiile proprietatea SC H. SA, în suprafaţă de 676,44 mp, fiind constituit un drept de superficie în favoarea proprietarului construcţiilor - SC H. SA şi, ulterior, SC F. SRL conform sentinţei civile nr. 3572 din 22 iunie 2004, aceasta din urmă societate dobândind construcţiile în cadrul unei executări silite împotriva debitoarei SC H. SA (filele 311, 313 - dosar rejudecare - filele 80,86).

În continuare, prin contractul de vânzare-cumpărare din 13 octombrie 2014 SC F. SRL, societate în. faliment, a transmis intervenientei SC O. SRL dreptul de proprietate asupra imobilelor construcţii (fila 269 - dosar rejudecare).

Conform actelor de la dosarul cauzei pârâtele SC H. SA şi SC K. SRL au fost radiate ca urmare a închiderii procedurii falimentului (filele 242, 247, 249, 233, 157 dosar).

Raportat la această situaţie de fapt atipică, corect instanţa a apreciat că Legea nr. 10/2001 nu conţine o dispoziţie expresă care să reglementeze această ipoteză şi a aplicat prin analogie dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005.

Astfel, de principiu, potrivit reglementarilor din art. 21 din Legea nr. 10/2001, în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv, indiferent de destinaţie, deţinute la data intrării în vigoare a legii de o regie autonomă, societate sau companie naţională, o societate comercială la care statul sau o autoritate a administraţiei publice centrale sau locale este acţionar ori asociat majoritar, de o organizaţie cooperatistă sau orice altă persoană juridică de drept public, imobilul ar fi trebuit să fie restituit în natură prin decizie a organelor de conducere ale unităţii deţinătoare.

Aceleaşi obligaţii erau instituite conform dispoziţiilor ar. 21 alin. (2) şi în cazul în care statul sau o autoritate publică centrală sau locală ori o organizaţie cooperatista este acţionar minoritar al unităţii ce deţine imobilul dacă valoarea acţiunilor sau a părţilor sociale este mai mare sau egală cu valoarea corespunzătoare a imobilului a cărui restituire în natură se cere.

Astfel, în principiu, aceste dispoziţii ar fi fost aplicabile in cauză.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că nu a fost identificat actul de preluare al imobilului de către stat, reclamanta probând că autorii săi l-au dobândit prin actul de vânzare-cumpărare din 1938 şi că în perioada 1958-1961 (fila 8, fila 63) autoarea R. a plătit impozite pentru teren. în continuare, pentru perioada 1962-1968 nu au fost identificate acte de preluare, cert este însă că prin Decizia nr. 565 din 19 noiembrie 1968 şi Decizia nr. 18 din decembrie 1978 imobilul a fost trecut din administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular în administrarea S. Galaţi.

În aceste condiţii, în mod corect a făcut Tribunalul Galaţi aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) lit. e) din H.G. nr. 250/2007 apreciind că faptul că imobilul se regăseşte în patrimoniul statului constituie o prezumţie relativă de preluare abuzivă a imobilului ce nu a fost răsturnată de alte probe.

Din actele şi lucrările dosarului mai rezultă ca imobilul era evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale la care o autoritate publică deţinea 17.994 acţiuni cu valoare de 25.000 lei/acţiune, reprezentând un procent de 18,4455% din capitalul social, valoarea totală a acestora acoperind valoarea imobilului revendicat, situaţie ce ar fi atras incidenţa dispoziţiilor art. 21 din Legea nr. 10/2001.

Singurul impediment, însă, îl constituie faptul că entitatea deţinătoare SC H. SA, în favoarea căreia L., şi-a declinat competenţa (fila 49) prin Decizia nr. 50 din 25 ianuarie 2005 a fost radiată în Registrul Comerţului, fără a soluţiona în vreun fel notificarea, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1246 din 16 noiembrie 2007 (filele 247-248 vol. II dosar fond).

Or, legiuitorul nu a avut în vedere o astfel de ipoteză a radierii persoanei juridice învestite cu soluţionarea notificării după intrarea în vigoare a legii.

Există, însă, dispoziţii exprese pentru încetarea activităţii persoanei juridice anterior intrării în vigoare a legii.

Conform art. 4 alin. (1) din Titlul l al Legii nr. 247/2005 „în cazul în care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, societatea comercială prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările aduse prin prezentul titlu, şî-a încetat activitatea ca persoană juridică, competenţa de soluţionare a cererii de restituire revine entităţii care a exercitat, în numele statului, calitatea de acţionar la respectiva societate comercială.”

Din aceste considerente, apreciind că singura soluţie posibilă este aplicarea prin analogie a acestor dispoziţii legale, pentru a evita denegarea de dreptate, instanţa de apel a constatat că apelanta are calitate procesuală pasivă, revenindu-i competenţa de soluţionare a notificării în calitate de acţionar în numele statului la fosta societate SC H. SA, astfel că a dispus respingerea apelului ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs M. (fosta L.) Bucureşti care a reiterat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, susţinând ca imobilul revendicat se evidenţia în patrimoniul SC H. SA, la care M. deţinea un procent de 18,4455% din capitalul social, un număr de 17.994 acţiuni cu valoare nominală de 25.000 lei acţiunea, valoarea totală a acestora acoperind valoarea imobilului revendicat.

Pârâta M. (fosta L.) Bucureşti şi-a întemeiat recursul pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a solicitat modificarea deciziei atacate, în sensul admiterii apelului astfel cum a fost formulat, iar pe fond, respingerea acţiunii faţă de K.

Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, în considerarea argumentelor ce succed, ceea ce exclude analiza excepţiei autorităţii de lucru judecat, invocată prin întâmpinare de intimata SC L. SRL.

Conţinutul motivelor de recurs este identic motivelor de apel, cu singura menţiune a formulării împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel.

Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat,

Întrucât decizia pronunţată în apel este supusă recursului, în condiţiile art. 299 C. proc. civ., motivele care pot fi invocate prin cererea de recurs trebuie să vizeze modul de soluţionare a cererii de apel.

Prin decizia pronunţată în apel se arată că singura soluţie posibilă pentru a evita denegarea de dreptate este aplicarea prin analogie a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005. în conformitate cu aceste dispoziţii, în cazul în care, la data intrării în vigoare a legii, societatea comercială prevăzută la art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările ulterioare, şi-a încetat activitatea ca persoană juridică, competenţa de soluţionare a cererii de restituire revine entităţii care a exercitat, în numele statului, calitatea de acţionar la respectiva societate comercială.

Din aceste considerente, instanţa de apel a constatat că M. (fostă L.) are calitate procesuală pasivă, revenindu-i competenţa de soluţionare a notificării în calitate de acţionar în numele statului la fosta societate SC H. SA.

În cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc critici care sa vizeze raţionamentul adoptat de instanţa de apel.

Se reiau susţinerile formulate în cererea de apel în sensul că M. deţinea un procent de 18,4455% din capitalul social al SC H. SA, motiv pentru care s-a decimat competenţa de soluţionare a notificării din 10 iulie 2001 către SC H. SA, prevalându-se de dispoziţiile art. 20 alin. (2) coroborat cu art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Nu se face vreo referire ia dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, reţinute de instanţa de apel, în raport de faptul că entitatea deţinătoare SC H. SA, în favoarea căreia N. şi-a declinat competenţa (fila 49) prin Decizia nr. 50 din 25 ianuarie 2005 a fost radiată în Registrul Comerţului, fără a soluţiona în vreun fel notificarea, aşa cum rezultă din sentinţa civilă nr. 1246 din 16 noiembrie 2007 (filele 247-248 vol. II dosar fond).

Or, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tinda a se demonstra, în concret, pentru care motive este nelegal raţionamentul instanţei de apel, în soluţionarea cererii de apel, obiect al recursului eonstituindu-l decizia pronunţată în apel.

Potrivit art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere, numai pentru motive de nelegalitate ale acelei hotărâri, or din conţinutul recursului formulat, rezultă că nici o critică nu vizează nelegalitatea deciziei din apel, echivalând practic cu o nemotivare. Potrivit art. 306 coroborat cu art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., este nul recursul nemotivat în termenul legai, cererea trebuind să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, şi motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor.

Având în vedere că cererea de recurs nu respectă aceste dispoziţii procedurale, Înalta Curte urmează să facă aplicarea şi a art. 306 alin. (1) C. proc. civ. - neputând fi identificate motive de ordine publică, în sensul alin. (2) al aceluiaşi articol.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului declarat de pârâta M. (fostă L.) împotriva Deciziei nr. 153/A din data de 7 octombrie 2015 a Curţii de Apel Galaţi, secţia a I-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 martie 2016.