Restitution of expropriated land: failure to verify statutory conditions under Art. 35 of Law No. 33/1994 where the expropriation purpose was fulfilled
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the civil appeal, quashed the appellate decision and the first-instance judgment, and remanded the case to the Gorj Tribunal for retrial, thereby prevailing for the defendant company. The dispute concerned a claim for the restitution of land (1,846 sq. m) expropriated by the state in 1972 for the expansion of a wood-processing unit; the lower courts had ordered the return of the property based on an assumption that the expropriation purpose had not been fulfilled. The Supreme Court found the lower courts erred by failing to properly examine the legal incidence of Article 35 of Law No. 33/1994 and relying on a superficial expert report that contradicted documentary evidence proving the land had been used for the intended industrial expansion and currently housed production facilities and access paths of the defendant. The decisive legal basis rests on the misapplication of Article 35 of Law No. 33/1994 regarding conditions for restitution, procedural articles 312 and 313 of the Code of Civil Procedure allowing cassation for legal errors, and the requirement to clarify all relevant factual circumstances regarding the actual use of expropriated land.
Legislator headnote
AI generatedart. 2 lit. e) C. proc. civ, art. 35 din Legea nr. 33/1994, art. 313 C. proc. civ, art. 312 și art. 313 C. proc. civ; Restitution of expropriated land: failure to verify statutory conditions under Art. 35 of Law No. 33/1994 where the expropriation purpose was fulfilled: The dispute concerned a claim for the restitution of land (1,846 sq. m) expropriated by the state in 1972 for the expansion of a wood-processing unit; the lower courts had ordered the return of the property based on an assumption that the expropriation purpose had not been fulfilled. The Supreme Court found the lower courts erred by failing to properly examine the legal incidence of Article 35 of Law No. 33/1994 and relying on a superficial expert report that contradicted documentary evidence proving the land had been used for the intended industrial expansion and currently housed production facilities and access paths of the defendant. The decisive legal basis rests on the misapplication of Article 35 of Law No. 33/1994 regarding conditions for restitution, procedural articles 312 and 313 of the Code of Civil Procedure allowing cassation for legal errors, and the requirement to clarify all relevant factual circumstances regarding the actual use of expropriated land.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis for admitting the cassation appeal, quashing the lower court decisions, and remanding the case for retrial.
Full text
Asupra recursului civil de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1380 din 11 septembrie 2000, Judecătoria Novaci a admis acțiunea în revendicare formulată de reclamantul P.I.D. împotriva pârâtelor S.E.T.T.P.P.L. Novaci, S.C. R. S.A. Târgu Jiu și S.C. R. Com SRL Craiova, obligându-le să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul situat în pct. ”Săliștea casei” din orașul Novaci, în suprafață de 1846 mp.
Instanța a reținut în esență că terenul în litigiu a fost preluat de către stat de la autorul reclamantului în baza Decretului nr. 296/1972, fără plata de despăgubiri.
Apelul declarat de pârâtele S.C. R. S.A. Târgu Jiu și S.C. R. Com SRL Craiova a fost admis prin decizia civilă nr. 5565 din 12 decembrie 2000 pronunțată de Tribunalul Gorj, care în raport de prevederile art. 2 lit. e) C. proc. civ. a stabilit că este competent să soluționeze cauza în fond.
Reținând cauza spre rejudecare, tribunalul, prin sentința civilă nr. 61 din 9 aprilie 2001, a admis acțiunea reclamantului astfel cum a fost formulată.
S-a reținut că terenul în litigiu a fost proprietatea autorului reclamantului, fiind expropriat în anul 1972. Efectele exproprierii nu s-au produs însă, terenul nefiind folosit pentru scopul destinat și nici nu s-a emis o nouă declarație de utilitate publică.
S-a mai stabilit că terenul este neconstruit, cu excepția unei barăci montate pe țevi, astfel încât poate fi retrocedat reclamantului.
Apelurile declarate de pârâtele S.C. R. S.A. Târgu Jiu și S.C. R.C. SRL Craiova au fost respinse ca nefondate prin decizia nr. 19 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova. S-a reținut că nu sunt întemeiate susținerile apelantelor privind lipsa de rol activ al instanței și necitarea în cauză a Ministerului Finanțelor Publice ca reprezentant al statului.
Pârâtele apelante nu au făcut demersuri privind propunerea și administrarea de probe ori combaterea susținerilor reclamantului, nu au formulat apărări și excepții iar, pe de altă parte, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, a fost citat în faza de apel.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. R. S.A. Târgu Jiu, criticând-o pentru nelegalitate și susținând în esență că instanțele au aplicat greșit prevederile Legii nr. 33/1994, scopul exproprierii fiind atins.
Recursul este fondat în sensul următoarelor considerente:
Instanțele nu au lămurit toate împrejurările cauzei care sunt relevante pentru aplicarea prevederilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, întemeindu-și în exclusivitate soluțiile pe o expertiză extrem de sumară, întocmită de un specialist în probleme de agricultură și aflată în contradicție cu alte probatorii.
Astfel, este cert că prin Decretul nr. 296 din 24 iulie 1972 privind „exproprierea, trecerea în proprietatea statului și transmiterea unor imobile, precum și scoaterea din producția agricolă a unor terenuri”, s-a dispus, între altele, exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unei suprafețe totale de 15.711 mp în orașul Novaci, aparținând unui număr de 9 locuitori (între care reclamantul figurează în anexă cu 1864 mp), în scopul „extinderii secției de prelucrarea lemnului și lăcătușerie din localitate”.
Este de asemenea incontestabil că această extindere a avut loc și că în prezent pe terenul expropriat se află secția de binale aparținând sucursalei Novaci a S.C. R. S.A. Târgu Jiu, succesoarea fostei unități socialiste deținătoare.
Mai mult, din documentele și schițele de plan aflate la dosarul tribunalului, care nu au fost puse niciodată în discuția părților, rezultă că terenul în litigiu s-ar afla exact în mijlocul curții societății menționate, suprapunându-se unor căi de acces, unei platforme pentru cherestea și unui depozit de utilaje. Tocmai din acest motiv, altor reclamanți, aflați într-o situație juridică asemănătoare, li s-au respins acțiunile prin hotărâri definitive (O.M., C.M. ș. a.), reținându-se că pe terenurile expropriate s-a extins într-adevăr suprafața de producție aparținând astăzi recurentei.
Este deci cert că instanțele nu au verificat în mod corespunzător incidența în cauză a dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, pronunțând hotărâri greșite.
Urmează ca, în temeiul prevederilor art. 312 și art. 313 C. proc. civ., admițându-se recursul, să se caseze ambele hotărâri, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în fond la Tribunalul Gorj, în sensul considerentelor ce preced.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.C. R. S.A. Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 19 din 28 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.
Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 61 din 9 aprilie 2001 a Tribunalului Gorj și trimite cauza spre rejudecare la această din urmă instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2003.