Consent to voluntary extradition renders court sentence final and challenge inadmissible

Extrădare voluntară. Contestaţie. Inadmisibilitate

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Extrădarea

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- extrădare

Legea nr. 302/2004, art. 47

În raport cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, dacă persoana extrădabilă şi-a dat consimţământul pentru a fi extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant, sentinţa prin care instanţa dispune extrădarea şi predarea persoanei extrădabile este definitivă, iar calea de atac a contestaţiei exercitată împotriva acestei sentinţe este inadmisibilă.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 1768 din 30 decembrie 2015

Prin sentinţa nr. 201/PI din 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 şi art. 22 din Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, având ca obiect cererea de extrădare a autorităţilor judiciare din Republica Turcia, privind persoana solicitată A. şi a dispus extrădarea acesteia, respectiv predarea către autorităţile judiciare din Republica Turcia.

A constatat că persoana solicitată a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Republica Turcia şi nu a renunţat la beneficiul regulii specialităţii.

În baza art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, a amânat predarea persoanei solicitate A. către autorităţile judiciare din Republica Turcia până la punerea în libertate a persoanei extrădate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 28 ianuarie 2004, emis de Tribunalul Bucureşti, privind pedeapsa de 17 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 257 din 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 337/2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sau până la executarea la termen a pedepsei.

În baza art. 47 din Legea nr. 302/2004 şi art. 22 din Convenţia europeană de extrădare încheiată la Paris la 13 decembrie 1957, ratificată prin Legea nr. 80/1997, a menţinut starea de arest provizoriu a persoanei solicitate, dispusă prin încheierea din 16 octombrie 2015 a acestei instanţe, pe o perioadă de 30 zile, începând cu data punerii în libertate a condamnatului de sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 28 ianuarie 2004 emis de Tribunalul Bucureşti, în vederea predării acesteia, conform art. 57 din Legea nr. 302/2004.

În baza art. 43 alin. (8) din Legea nr. 302/2004, mandatul de arestare provizorie în vedere extrădării devine efectiv de la data la care persoana solicitată nu se mai află sub puterea mandatului de executare a pedepsei închisorii din 28 ianuarie 2004 emis de Tribunalul Bucureşti.

Împotriva acestei sentinţe a formulat contestaţie persoana extrădabilă A.

Examinând actele dosarului şi hotărârea contestată prin prisma criticilor formulate, dar şi din oficiu, în limitele prevăzute de dispoziţiile art. 4251 C. proc. pen. şi art. 47 din Legea nr. 302/2004, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată inadmisibilă contestaţia declarată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, „persoana extrădabilă are dreptul să declare în faţa instanţei că renunţă la beneficiile pe care i le poate conferi legea de a se apăra împotriva cererii de extrădare şi că îşi dă consimţământul să fie extrădată şi predată autorităţilor competente ale statului solicitant”, declaraţia sa fiind „consemnată într-un proces-verbal, semnat de preşedintele completului de judecată, grefier, persoana extrădabilă, avocatul ei şi de interpret.”

Tezele finale ale aceluiaşi text din legea specială prevăd că, „dacă se constată că extrădarea voluntară este admisibilă, instanţa ia act despre aceasta prin sentinţă şi dispune totodată asupra măsurii preventive necesare să fie luată până la predarea persoanei extrădabile. Sentinţa este definitivă, se redactează în 24 de ore şi se transmite de îndată, în copie legalizată, Ministerului Justiţiei, pentru a proceda conform legii.”

În cauza de faţă, persoana extrădabilă A. a consimţit la predarea sa organelor judiciare din Republica Turcia, poziţie consemnată în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată competente şi căreia curtea de apel i-a dat, de altfel, eficienţă deplină prin sentinţa pronunţată.

Prin urmare, hotărârea Curţii de Apel Timişoara era definitivă de la data pronunţării sale, în concordanţă cu dispoziţiile art. 47 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 anterior enunţate, calea de atac a contestaţiei promovate de către persoana extrădabilă nefiind prevăzută de lege în cauze de natura celei de faţă şi, ca urmare, nici admisibilă.

Pentru aceste considerente, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca inadmisibilă, contestaţia formulată de persoana extrădabilă A. împotriva sentinţei nr. 201/PI din 3 decembrie 2015 a Curţii de Apel Timişoara, Secţia penală şi pentru cauze cu minori.