Refusal to execute European Arrest Warrant upheld for lack of valid judicial basis in detention order

Mandat european de arestare. Ordonanţă de reţinere

Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Proceduri prevăzute în legi speciale. Mandatul european de arestare

Indice alfabetic: Drept procesual penal

- mandat european de arestare

Legea nr. 302/2004, art. 86 alin. (1) lit. c)

Ordonanţa de reţinere emisă de procurorul dintr-un stat membru al Uniunii Europene împotriva persoanei solicitate nu întruneşte condiţia privind conţinutul mandatului european de arestare prevăzută în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 referitoare la indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care transpune în dreptul intern condiţia prevăzută în art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI.

În consecinţă, instanţa de judecată, ca autoritate judiciară română de executare, nu poate dispune executarea mandatului european de arestare, emis pe baza ordonanţei procurorului de reţinere a persoanei solicitate.

I.C.C.J., Secţia penală, decizia nr. 683 din 13 mai 2015

Prin sentinţa nr. 61 din 3 aprilie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, s-a respins cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Republica Bulgaria, respectiv Procuror Regional Adjunct din cadrul Parchetului Regional Sofia, în dosarul nr. 42063/13, aflat pe rolul Parchetului Regional Sofia, împotriva persoanei solicitate A., cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de comitere a unei infracţiuni de furt grav, prevăzută în art. 195 alin. (1) pct. 4 raportat la art. 194 alin. (1) raportat la art. 18 alin. (1) C. pen. al Republicii Bulgaria.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, între altele, următoarele:

Potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mandatul european de arestare trebuie să se indice hotărârea executorie, mandatul de arestare sau orice altă decizie judiciară executorie având acelaşi efect, care stă la baza emiterii mandatului european de arestare.

Corespunzător acestor dispoziţii, art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevede că mandatul european de arestare trebuie să cuprindă informaţii cu privire la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect.

Revenind la speţa de faţă, din informaţiile comunicate de autorităţile judiciare bulgare la data de 1 aprilie 2015 rezultă că, la baza emiterii mandatului european de arestare, a cărui executare formează obiectul prezentului dosar, se află ordonanţa procurorului din 18 martie 2014, ordonanţă prin care s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată limitată în timp, de 72 de ore de la „data pornirii acţiunii de căutare.” Or, în opinia instanţei, această ordonanţă nu reprezintă un mandat de arestare naţional şi nici o hotărâre judecătorească având acelaşi efect, în condiţiile în care, din cuprinsul aceloraşi informaţii, rezultă că ordonanţa în cauză a fost emisă tocmai în vederea prezentării persoanei solicitate în faţa judecătorului competent să dispună privarea de libertate a acesteia „până la finalizarea procesului penal.” Concluzia de mai sus este justificată şi în raport cu faptul că, deşi în informaţiile comunicate autorităţile judiciare bulgare emitente au specificat că ordonanţa Parchetului Regional Sofia de reţinere a inculpatului din data de 18 martie 2014 echivalează cu mandatul de arestare preventivă în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, această menţiune este rezultatul unei aprecieri care nu are susţinere în legislaţia internă, dispoziţiile incidente din legislaţia bulgară nefiind menţionate.

Pentru considerentele de mai sus, constatând că nu este îndeplinită cerinţa prevăzută în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 şi art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, în temeiul art. 107 din Legea nr. 302/2004, a fost respinsă cererea de executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare din Republica Bulgaria, respectiv Procuror Regional Adjunct din cadrul Parchetului Regional Sofia, în dosarul nr. 42063/13, aflat pe rolul Parchetului Regional Sofia, împotriva persoanei solicitate A.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestaţie procurorul, criticând-o pentru netemeinicie cu privire la respingerea cererii de executare a mandatului european de arestare.

A arătat că ordonanţa de reţinere din 18 martie 2014 a Parchetului Regional Sofia echivalează cu un mandat de arestare preventivă potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, apreciind că instanţa nu poate respinge cererea de executare a mandatului european de arestare pe motiv că nu este îndeplinită condiţia prevăzută în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 privitoare la conţinutul mandatului european de arestare.

A solicitat admiterea contestaţiei şi admiterea cererii de executare a mandatului european de arestare.

Examinând contestaţia formulată în raport cu motivele invocate, cu actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aceasta nu este fondată, în principal, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare trebuie să conţină: a) identitatea şi cetăţenia persoanei solicitate; b) denumirea, adresa, numerele de telefon şi fax, precum şi adresa de e-mail ale autorităţii judiciare emitente; c) indicarea existenţei unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect, care se încadrează în dispoziţiile art. 88 şi 96 din prezenta lege; d) natura şi încadrarea juridică a infracţiunii, ţinându-se seama mai ales de prevederile art. 96; e) o descriere a circumstanţelor în care a fost comisă infracţiunea; f) pedeapsa pronunţată sau pedeapsa prevăzută de legea statului emitent pentru infracţiunea săvârşită; g) alte consecinţe ale infracţiunii.

Totodată, potrivit art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare şi procedurile de predare între statele membre, în mandatul european de arestare trebuie să se indice hotărârea executorie, mandatul de arestare sau orice altă decizie judiciară executorie având acelaşi efect, care stă la baza emiterii mandatului european de arestare.

Deşi autorităţile judiciare bulgare au comunicat că ordonanţa de reţinere din data de 18 martie 2014 a Parchetului Regional Sofia echivalează cu un mandat de arestare preventivă în sensul art. 8 alin. (1) lit. c) din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004 referitoare la existenţa unei hotărâri judecătoreşti definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătoreşti executorii având acelaşi efect.

Prin ordonanţa procurorului din 18 martie 2014 s-a dispus reţinerea persoanei solicitate pe o durată limitată în timp, de 72 de ore de la „data pornirii acţiunii de căutare”, în vederea prezentării în faţa judecătorului, ceea ce nu echivalează cu un mandat de arestare naţional şi nici cu o hotărâre judecătorească având acelaşi efect.

Având în vedere cele menţionate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că cererea de contestaţie formulată de procuror împotriva sentinţei nr. 61 din 3 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, este nefondată.

În consecinţă, în baza art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins, ca nefondată, contestaţia formulată de procuror împotriva sentinţei nr. 61 din 3 aprilie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, Secţia penală şi pentru cauze cu minori, privind pe persoana solicitată A.