Public domain land and property certificate annulment: lower judgment quashed and case remanded for retrial
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice admitted the appeals filed by the appellants and C.A. and B.V., quashed the civil judgment of the Bacău Court of Appeal, and remanded the case to the same court for retrial. The dispute concerned a claim for partial annulment of a property attestation certificate and the reconstitution of ownership rights over specific land parcels, which the lower court had dismissed based on a 1996 judgment holding that the lands were part of the public domain. The Supreme Court determined that the lower court erred by relying on the res judicata effect of the 1996 decision without addressing the distinct legal bases of the current action under Law No. 29/1990 versus the prior complaint under Law No. 18/1991, and failed to properly examine whether the triple identity of parties, object, and cause of action existed. Consequently, the court ordered a retrial to legally determine the juridical status of the land and to evaluate the defenses raised by the plaintiffs.
Legislator headnote
AI generatedart. 35 din Legea nr. 18/1991; Public domain land and property certificate annulment: lower judgment quashed and case remanded for retrial: S-a menționat de recurentă că între cele două cauze nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză. Temeiurile de drept ale celor două acțiuni susține recurenta, sunt diferite, în prima cauză fiind soluționată o plângere împotriva ordinului prefectului, bazată pe art. 35 din Legea nr. 18/1991, iar cauza de față se judecă conform Legii nr. 29/1990, cerându-se anularea parțială a unui certificat de atestare a proprietății.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursurilor de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 27 iunie 2003, la Curtea de Apel Bacău, C.A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 35 din 15 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, solicitând casarea hotărârii, pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că în mod greșit instanța de fond nu a pus în discuția părților, conexarea dosarului nr. 450/1997, al Curții de Apel Bacău, la dosarul nr. 448/1997 al aceleiași instanțe.
S-a mai susținut că în mod greșit instanța de fond nu a luat în considerare că terenul solicitat de reclamantă, provine de la alți autori, decât ai doamnei B.V., în mod greșit considerându-se că toate părțile din cauză ar fi moștenitori ai lui I.I. și I.M.
Cât privește fondul cauzei, instanța de fond nu a administrat nici un fel de probatoriu, luând decizia judecării cauzei la primul termen, după repunerea pe rol.
A mai precizat recurenta că singurul act care a determinat soluția instanței, a fost copia sentinței civile nr. 3 din 19 ianuarie 1996, pronunțată în dosarul nr. 501/1995 a Curții de Apel Bacău, prin care în baza referatului Primarului municipiului Bacău, s-a considerat că terenurile fac parte din domeniul public, aspect care a fost considerat în mod eronat că poate constitui „prezumția de autoritate de lucru judecat” în cauza de față.
S-a menționat de recurentă că între cele două cauze nu există triplă identitate de părți, obiect și cauză. Temeiurile de drept ale celor două acțiuni susține recurenta, sunt diferite, în prima cauză fiind soluționată o plângere împotriva ordinului prefectului, bazată pe art. 35 din Legea nr. 18/1991, iar cauza de față se judecă conform Legii nr. 29/1990, cerându-se anularea parțială a unui certificat de atestare a proprietății.
Recurenta a mai susținut că din actele existente la dosar, rezultă că un teren ce a aparținut autorului său, este în prezent înscris într-un certificat de atestare a proprietății, eliberat unei persoane juridice, în timp ce recurenta-reclamantă se judecă pentru acest teren, fiindu-i deja respinsă cererea, pe motiv că terenul face parte din domeniul public.
Mai mult, se face mențiunea de recurentă că persoana juridică ce a primit în proprietate terenul ei, are în plus față de terenul justificat, un hectar de teren, așa cum rezultă din evidențele O.C.O.T. Bacău, , iar recurenta nu poate primi suprafețele de teren care au fost preluate abuziv de stat, fără expropriere și fără nici un el de despăgubiri.
Pentru aceleași motive, sentința a fost recurată și de B.V.
Din analiza actelor cauzei se reține că sentința civilă nr. 35 din 15 aprilie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, s-a întemeiat pentru respingerea cererii de chemare în judecată, ce a fost obiectul dosarului nr. 448/1997 al Curții de Apel Bacău, pe sentința civilă nr. 3 din 19 ianuarie 1996. Aceasta a reținut în contradictoriu cu SC H. SA și Prefectura Bacău și cu autoritate de lucru judecat, că terenurile în litigiu nu pot fi atribuite prin reconstituirea dreptului de proprietate, reclamantelor, deoarece fac parte din domeniul public.
Față de modul în care în sentința invocată se analizează apartenența terenurilor în litigiu, „domeniului public”, se impune casarea, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, în vederea stabilirii în condițiile legii, a situației juridice a terenului și soluționarea pricinii ce face obiectul acțiunii înregistrate la Curtea de Apel Bacău, în dosarul nr. 448/1997, cu verificarea apărărilor invocate de petenți, în cererea de chemare în judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de C.A. și B.V. împotriva sentinței civile nr. 35 din 15 aprilie 2003 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 martie 2004.